La început, calea spirituală pare plăcută, atractivă și îmbietoare; promite realizări extraordinare, revelații și înălțare spirituală. Dar atunci începem să înțelegem prețul pe care trebuie să-l plătim pentru toate acestea și ce se cere de la noi pentru a ne alinia la nivelul spiritual. Astfel, drumul devine din ce în ce mai dificil, nu mai este atât de atrăgător, ci mai degrabă respingător, confuz și chiar umilitor.

Aceasta este perioada simbolizată de Maror (ierburi amare). Și într-adevăr, nu este ușor să treci prin ea, pentru că este ca și cum ai căuta un scop în întuneric complet, ai lupta prin poteci periculoase și poduri înguste și ai urca pe un munte spre palatul Regelui. Atingerea ei pare la fel de improbabilă ca și ţintirea unei monede minuscule de la mare distanță.

De aceea trebuie să ne ascuțim percepția și să ne obișnuim cu o nouă stare, ridicându-ne prin credință deasupra rațiunii la un nou simț. Singurul lucru care poate ajuta aici este întărirea măreției scopului și măreției Creatorului.

Altfel, scopul spiritual își pierde semnificația pentru dorința noastră egoistă. Vedem cât de mulţi părăsesc această cale, fiind incapabili să cultive și să dezvolte simțul importanței scopului spiritual mai presus de tot întunericul și toate greutățile.

“Doar eroii”, așa cum scrie Baal HaSulam, ating scopul fără să văd altă opțiune în fața lor, și datorită Arvut (garanției reciproce). Acesta este timpul amarelor Maror. Doar cei care se stabilesc corect vor dezvolta în interiorul lor un nou sistem numit “credință” și vor începe să lucreze în dăruire, detașați de egoismul lor. Ei vor scăpa din exil și vor păși pe pământul unde curge lapte și miere.

Din Lecția zilnică de Cabala din 22.03.18, Scrieri ale lui Rabaș – Art.23-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’?

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →