Întrebare: Cum putem dobândi forța numită Moise? La urma urmei, spuneţi că ea nu există în natură.

Răspuns: Moise (din cuvântul ebraic “Moşeh” – a trage) este atributul care se trezește în noi și ne ridică de la poalele Muntele Sinai până la vârf, la culmea urii generale. Când omul urcă deasupra lui, el atinge Creatorul care se află în vârf.

Este imposibil să ocoliți acest munte; trebuie să-l urcăm. Aceasta este calea pentru întreaga lume. Astăzi, întreaga umanitate se află la poalele Muntelui Sinai, înconjurată de ura enormă care ne desparte. Dar, în același timp, este dezvăluită metoda numită Tora. Tora este lumina care ne reformează în vârful muntelui.

Nu trebuie să facem eforturi speciale și nu trebuie să ne temem. Când dobândim ura enormă, ne aflăm la poalele muntelui unde primim metoda prin care ne putem urca treptat, completându-ne și ajutându-ne reciproc.

Apoi Muntele Sinai devine muntele templului, în vârful căruia se află templul, locul unde se descoperă Creatorul.

Aceasta este în esență substanța Pesach-ului  (a trece peste). Acesta este motivul pentru care calendarul națiunii, al noii umanități, începe în această sărbătoare.

Înainte de primirea Torei, omenirea s-a dezvoltat ca animale, dar din acel moment a existat o conexiune cu Creatorul, cu forța care ne poate ridica continuu deasupra ego-ului și ne poate ajuta să urcăm muntele urii apropiindu-ne unul de altul.

În același timp, atingem Creatorul într-un grad mai mare, pentru că deja apar două forțe în noi, forța egoistă și forța altruistă. Când ne construim din aceste două forțe, apare între ele o stare numită atingerea Creatorului sau sufletul.

Cele două forțe coboară de sus și depunem eforturi să nu le anulăm reciproc, ci să le conectăm punând rezistența noastră între ele, încercând să recreăm armonia dintre ele conectând și adăugând toate părțile deconectate. Atunci această armonie ne creează sufletul, existența noastră superioară.

Acesta este motivul pentru care considerăm Pesah ca fiind sărbătoarea majoră și cea mai importantă, deoarece simbolizează începutul creației omului, Adam, (din ebraica “Domeh” – a se asemăna cu Creatorul).

Există, desigur, multe subtilități, legi și diferite nuanțe care vorbesc doar despre cum să acoperim corect egoul cu atributul iubirii și asta este tot. Totul se reduce doar la asta!

Putem studia această sărbătoare până în cel mai mic detaliu, despre de ce este permis să mănânci anumite lucruri și de ce este interzis să mănânci alte lucruri, despre de ce Pesah este de șapte zile, de ce bem patru pahare de vin și de ce există alte obiceiuri care sunt descrise în Hagada.

Totuși, acestea sunt doar acțiuni pe care trebuie să le facem la fiecare nivel, pentru a crea conexiunea corectă între plus și minus, care sunt atributele primirii și dăruirii, urii și iubirii. Acoperim ura cu iubire și împreună ne vor da sentimentul de realizare, de adeziune la Creator.

Astfel, nu ieșim pur și simplu dintr-un mic ego pentru a iubi, ci din lumea noastră către o lume eternă perfectă. Acesta este motivul pentru care Paștele este într-adevăr o sărbătoare specială.

Din KabTV “O discuție despre Pesah” 18/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem scurta exilul accelerând munca spirituală?

Răspuns: Desigur că putem. Depinde de dorinţa noastră, de efortul nostru.

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm corect în grupul de zece pentru a ajunge la veneraţie, care include totul?

Răspuns: Munca în grupul de zece, practic ca întreaga Tora, constă în acțiuni simple. Fiecare trebuie să-și dezvăluie propria dorință, apoi să unească toate dorințele împreună și să le ridice la Creator. Orice altceva, El va face.

Întrebare: Ce putem facenoi  în mod clar pentru a deveni mai puri, mai buni și mai iubitori față de prieteni în fiecare zi?

Răspuns: Acționează în consecință, adică examinează-te cât de mult te poți apropia de prieteni.

Întrebare: Cum își dezvoltă un cabalist o astfel de sensibilitate încât lipsa altuia să devină cu adevărat a mea?

Răspuns: Numai prin Creator.

Întrebare: Pot cumva să mă controlez și să fac ceea ce este peste puterile mele?

Răspuns: Nu, toate acestea pot fi făcute numai de grup sau de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/04/25 pe tema Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi-am dat seama că există un concept de “calitatea a rugăciunii” în toate lucrurile. Chiar și în momentele în care înțeleg că sunt în bucurie și Creatorul îmi arată locul meu adevărat, tot trebuie să-I cer să-mi dea o înțelegere mai  profundă a cât de departe sunt de El.

Există aici o diferență între a-I cere Lui să-mi arate locul meu adevărat și între a mă plânge că El nu mi-l arată. Care este diferența în calitatea rugăciunii aici?

Răspuns: Nu putem evalua cu exactitate fiecare rugăciune în funcție de parametrii ei sau cât de mult diferă de alte rugăciuni. Ea vine din adâncul inimii. Nu sunt sigur că omul poate ști cu exactitate ce simte.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 09/04/25, Scrierile lui Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 110

Omul care trece bariera „construiește o casă” din intenții?

Dincolo de barieră, construirea unei case nu mai este o acțiune, ci o intenţie. Cu toate acestea, nu putem construi intenția de a dărui fără să o construim mai întâi pe intenția opusă. În caz contrar, nu facem niciun control. Structura Kduşa (sfințenie, dăruire) este construită în opoziție cu Klipa (coajă, impuritate). Locul distrugerii este locul unde este construit Templul, nu în altă parte și nici înainte ca distrugerea să aibă loc.

Distrugerea precede construcția. Toată distrugerea și zdrobirea, inclusiv păcatul Pomului Cunoașterii, au avut loc înaintea noastră, chiar înainte de a fi creați. Aceasta pentru că începem de la nivelul sufletelor, iar sufletele există sub lumea Aţilut.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi oamenii începem într-o stare în care nu știm nimic, pentru că ne naștem ca niște mici animale și astfel ne dezvoltăm în etape. Animalele nu se dezvoltă de-a lungul vieții. Sunt aproape la fel în ziua în care se nasc ca în ziua în care mor. Cu toate acestea, noi oamenii ne dezvoltăm constant.

Totuși, când ajungem la adevărata dezvoltare? Atunci când începem să ne simțim ființe umane în corporalitate și apoi începem să dezvoltăm niveluri umane de creștere. În aceste niveluri, ajungem la marea dorință de a primi și de a o împlini complet. Apoi, în interiorul nostru, în acea mare dorință de a primi, se dezvoltă un punct din inimă. Dintr-o dată, acesta se trezește și simțim că este mai important decât întreaga dorință de a primi pe care o dobândisem, cu toate posesiunile ei.

De acolo, continuăm să dezvoltăm punctul din inimă și să căutăm cum să-l dezvoltăm până când ajungem la locul în care se aliniază cu împlinirea sa finală prin patru faze și acolo din nou, începem să ne dezvoltăm la nivelul celor patru faze.

Prin urmare, de fiecare dată când intrăm într-o nouă etapă și într-un nou stadiu până când începem să simțim că suntem cu adevărat în exil. Nu putem simți că suntem în exil decât dacă interpretăm cu exactitate ce este răscumpărarea în emoția și intelectul nostru. Aceasta este deja o revelație de sus care ne aduce lumina superioară, lumina reformatoare, adică atunci când simțim că suntem într-o temniță care ne ține și ne apasă din toate părțile și nu suntem în stare să ieșim din ea, să scăpăm din ea, nu putem să facem nici măcar o mișcare mică, deși presiunea este imensă.

Aceasta poate fi considerată mai mult sau mai puțin o imagine, pentru a descrie cum ne simțim noi înșine, în cadrul dorințelor egoiste, sub presiune, în robia lui Faraon.

După aceea, continuăm din lipsă de alegere. Deși acest lucru aduce durere dorinței de a primi, importanța scopului pe care îl dezvoltăm constant suprimă durerea și ne oferă capacitatea de a ne ridica deasupra ei. Totuși, simțim ca și cum ar fi o barieră în fața noastră, ca și cum am dori să trecem printr-o matriță a cărei formă este complet nepotrivită cu natura noastră.

Este asemănător cu pregătirea prăjiturilor sau cu copiii jucându-se cu forme de nisip în diferite forme. Le umplem cu nisip și recuperăm o formă. Prin urmare, simțim că, cu toate trăsăturile noastre, cu cine suntem acum, cu abordarea noastră față de viață, cu gândurile și atitudinile noastre, pur și simplu nu putem intra în acest tipar. Nu ni se potrivește în niciun fel.

Aceasta este durerea nașterii de sine, ceea ce simțim în timpul Ieșirii din Egipt. După câțiva ani și multe exerciții dificile, în care cu adevărat nu înțelegem chiar cum este posibil să trecem prin ele, totuși suntem de acord și trecem. Când o facem, nu o înțelegem, dar primim un pământ nou, ceruri noi, adică o nouă abordare a vieții, o nouă percepție, o nouă importanță, un nou mod de a gândi. Totul în noi se schimbă și primim un nou sistem de operare.

Din acel moment, începem să ne atașăm de noi înșine, să dezvăluim în noi dorințele din trecut care se trezesc și să le corectăm: mai întâi păcatele neintenționate (Şgagot), iar apoi cele intenționate (Zdonot).

Aceasta se numește “Cerurile spun” gloria Lui, adică cerurile “spun” sau îl dezvăluie pe Creator. Pentru că calitatea dăruirii care se trezește treptat în noi se numește “ceruri”, calitatea Bina, care se dezvăluie treptat. Nu numai că dezvăluie calitatea dăruirii în sine, ci și măreția ei. Aceasta este ceea ce se înțelege prin “cerurile spun” gloria Creatorului.

Acesta este ceea ce înseamnă că această noapte este diferită de toate celelalte nopți. Cum este diferită? Diferența este că până acum, dorința de a primi ne-a fost întotdeauna revelată. Dar această noapte determină ca această dorință de a primi trebuie să fie supusă corectării, astfel încât să fie în întregime pentru a dărui. De aceea este în întregime Maţa (pâine nedospită), adică ne abținem de la toate dorințele Malchut și ne lipim de Bina. Ne scufundăm de două ori. Acestea sunt toate semnele că Bina domnește peste Malchut în toate dorințele ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2007, Scrierile lui Rabaș – Art.933-“Referitor la ieșirea din Egipt”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să regrete faptul că nu are puterea credinței atunci când este biruită de gânduri și dorințe rele?

Răspuns: De aceea avem nevoie de lumina care vine din mediu numită  garanţie reciprocă. Garanția reciprocă este puterea credinței care este revelată în grup.

Deși grupul în sine nu a atins încă puterea credinței, este înclinat către aceasta. Acest lucru este suficient pentru a impresiona fiecare prieten și pentru a ilumina forța de dăruire asupra lui care este primită din lumina înconjurătoare care este atrasă de eforturile noastre colective.

Aceasta se numește garanție reciprocă. Totul se reduce la cooperarea dintre două forțe; nu există altceva decât aceste două forţe.

Nu luptăm împotriva ascunderii reale; noi doar atragem lumina credinței asupra ei. Nu mai putem face nimic pentru a o combate. Ascunderea va continua să crească la fel ca în Egipt, unde întunericul a continuat să crească până a devenit întuneric total.

Nu există întuneric mai mare decât momentul chiar dinaintea mântuirii, ieșirea din cele 49 de porți ale impurității. Prin urmare, trebuie să ne raportăm corect la puterea ascunderii și să-l respectăm pe Faraon, întrucât înțelegem că toată împietrirea inimii și confuzia pe care o simțim ne-au fost date pentru a avansa.

Nu vrem să-l contrazicem pe Faraon, ascunderea și confuzia, ci doar să ne ridicăm deasupra lor. Aceasta înseamnă că lucrăm cu vasele Egiptului aducând lumina credinței în ele.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 22/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din scrierile lui Rabaş, Igrot, Scrisoarea 66: , deși se angajează în Tora și Mițvot, dacă nu este pentru Creator, este ca și cel care nu are Dumnezeu, pentru că, dacă ar avea cu adevărat senzația de dumnezeire, cu siguranță ar fi angajat pentru a dărui. Dar dacă s-ar fi angajat să facă binele, atunci ar avea calitatea de iubire pentru ceilalți, prin care și el ar ajunge să-L iubească pe Creator și ar avea capacitatea de a păstra Tora și Mițvot pentru Creator. Deci o persoană trebuie să aibă puterea și forța să-și depășească calitățile, să le transforme în a fi în favoarea altora.

Când omul are probleme, încearcă să găsească o cale de ieșire. Există diferite tipuri de necazuri, atât corporale, cât și spirituale. Într-un fel sau altul, omul simte durere și tristețe.

Cu toate acestea, dacă în același timp, începe să studieze Tora și chiar înţelepciunea Cabala, el este în mare pericol, deoarece Tora poate fi “poțiunea vieții” sau “poțiunea morții”. Șarpele ne dezvăluie acest instrument, care în cele din urmă fie va distruge omul, fie îl va ajuta să scape de el și să-l controleze.

Baal HaSulam spune că este posibil să prinzi șarpele de cap sau de coadă. Când studiem, ne confruntăm cu mai multe pericole.

În primul rând, ne putem mulțumi să studiem textul tehnic și sec pentru a înțelege toate detaliile despre lumile spirituale pe care le descriu cabaliștii. Acest lucru este foarte atrăgător pentru că în timp ce citiți cartea parcă înțelegeți și simțiți aceste detalii. Ajungi să cunoști materialul; ai o “hartă” și o listă de definiții. Acest fals sentiment de control este primul pericol. Sunt cei care sunt mulțumiți de studiul în sine, chiar și fără nicio înțelegere reală.

Mai târziu, dacă studiem pentru a ajunge la corectare, sunt mai multe pericole pe parcurs. Poate vreau să dobândesc puterea dăruirii pentru a adera la Creator. Există și alte opțiuni, dar o direcție greșită poate devia omul. Dacă ne îndepărtăm de “Israelul, Tora și Creatorul”, ne vom îndepărta și mai mult de scop cu fiecare pas pe care îl facem.

Prin urmare, principiul “mai întâi gândește, apoi acționează” este foarte important aici. Simt întreaga lume ca parte a mea și o conduc spre adeziunea cu Creatorul.

Lumea noastră nu poate fi perfectă dacă nu vrem să includem toată umanitatea, toată realitatea, în noi. Abia atunci vom atinge adevăratul atribut al dăruirii în intenția corectă de a dărui și nu în alt mod.

În contrast cu cele zece discernăminte ale sfințeniei, există zece discernăminte ale “cojilor” și ele sunt foarte diferite. În fiecare formă de dăruire și în fiecare formă de primire există o metodă specială, o filozofie specială.

Există o lume întreagă ascunsă în fiecare atribut al sfințeniei și în fiecare atribut al cojii care îi este opus. Aceasta este originea tuturor religiilor și credințelor, a tuturor confuziilor și a tuturor justificărilor pe care omul le găsește în viață,

Ar trebui să înțelegem că iubirea pentru ceilalți ar trebui să se bazeze pe principiul unității: Israel, Tora și Creatorul. Nu există “alții”, separati. Totul este unul; totul face parte din FRorța superioară.

Trebuie să fim atenți la toate, inclusiv la diseminare și la necesitatea de a ajunge în cele mai îndepărtate părți ale umanității. Dacă implementăm selecția, vasul general nu va fi întreg și ne va lipsi intenția de “pentru a dărui”.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/12, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș – Art.16, 1990-“Cu nerăbdare (lipsă de spirit) și muncă grea”: “…avem nevoie de muncă grea, căci numai prin suferința muncii grele, aceste suferințe induc un strigăt către Creator cu o dorință deplină, că El îl va ajuta să iasă de sub domnia Faraonului, regele Egiptului. Adică, în special din starea de josnicie, atunci când omul simte că este mai rău decât toți ceilalți oameni, asta îl împinge să strige către Creator din toată inima să-l ajute.[…] El vede că Creatorul aude o rugăciune, prin aceea că i-a arătat răul, și cu siguranță îl va ajuta și să iasă din rău, fapt care se numește “mântuire”. Cu alte cuvinte, el crede că Creatorul l-a lăsat să vadă că este în exil și cu siguranță îl va elibera din exil.”

Înaintăm cu două forțe, dar pentru cei care nu știu încotro să meargă, există o singură forță care îi împinge din spate și îi obligă să meargă înainte. Ei încearcă în mod constant să scape de ea, încercând să fie salvați de “tăvălugul dezvoltării” care îi ajunge din urmă din spate și îi împinge să avanseze.

Dar calea Torei este diferită de calea suferinței. Omului i se oferă înțelepciunea Cabala astfel încât să construiască forța care va lumina în fața sa și îl va trage, în speranța unui viitor mai bun, cu mari speranțe, exemple pozitive, un sentiment de uimire care se simte prin conexiune și bucurie spirituală.

Scopul trebuie să fie cât mai strălucitor și cât mai atrăgător posibil și descris ca minunat și bun. Deși avansarea este făcută de către ego, pe care trebuie să-l respingem constant, trebuie să încercăm să folosim această metodă: să atragem lumina care ne reformează, astfel încât ego-ul să facă toată munca. Abordarea aici necesită subtilitate, ca în orice. Dacă știi cum să o introduci, atunci îți este foarte ușor să o faci. Cineva care nu știe acest lucru simte mari dificultăți și se lovește constant de un zid.

Trebuie să organizăm mediul potrivit în care vei începe în curând să suferi din cauza lipsei de conexiune și din cauza invidiei, poftei și dorinței tale de respect. Vei vedea că alții au mai mult succes decât tine. Îi vei invidia pe alții care reușesc să se conecteze atât de puternic, și vei dori de asemenea, să obții asta.

Invidia te obligă să ceri schimbarea. Știți deja să treziți lumina reformatoare, începeți să vă schimbați sub influența luminii și astfel avansați. Principalul lucru este să dezvoltati forța de tragere numită “O voi grăbi”. Pentru că necazurile, suferințele, forța naturală a evoluției “la vremea ei”, nu depinde de tine. Ar trebui să înțelegem că suferințele vin la om pentru a-l trezi; trebuie să dezvoltăm singuri suferințele iubirii în loc de suferințe corporale.

În loc de cursul firesc în strânsoarea timpului, ar trebui să ne ridicăm peste timp pentru a determina singuri ritmul progresului nostru. Asta înseamnă că totul este în mâinile tale! Trebuie să simțim bucurie și un sentiment de trezire, deoarece totul depinde doar de noi! Dacă vrem astazi, va fi azi! Dacă ne dorim cu adevărat acum, va fi acum! Tot ceea ce dorim să obținem pe calea Torei poate fi promovat și realizat.

Este foarte important să subliniem acest lucru în muncă: să operăm și să integrăm toate componentele, toate mijloacele pe care le avem, prin calea “Voi grăbi” care ne vor ajuta să avansăm. Trebuie să dezvoltăm toate mijloacele și să le conectăm corect pentru a vedea că există o anumită metodă aici, în loc să urmăm calea suferinței prin dezvoltarea sub presiunea naturii noastre. Omul poate avansa ridicându-se deasupra naturii pentru a avansa înaintea ei și pentru a-i deschide porțile.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 21/03/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea 109

Omul care este deja în spiritualitate mai uită pe Creator?

Chiar și în spiritualitate, la fiecare nivel, trebuie să lucrăm prin mai multe stări opuse, în două linii care una neagă existența celeilalte. Totuși, aici începe munca adevărată, când trăim adevăratele noastre emoții și trecem prin ele, când sentimentele noastre nu mai sunt vagi sau neclare. Dincolo de barieră (Machsom), stările devin foarte vii.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum este perioada în care luminile de Pesah influențează pe toată lumea. Dar dacă nu există Kli, s-ar putea să ratezi această oportunitate. Este frica că o să-mi fie dor de ea, un Kli pentru lumina credinței?

Răspuns: Aceasta este una dintre componentele dorinței de a obține lumina de Pesah, lumina Creatorului.

Întrebare: Cum poți deveni acea componentă maximă, astfel încât pe de o parte să nu interferezi cu influența luminii, și pe de altă parte să reușești în această scurtă perioadă să devii necesar Creatorului?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să studiezi împreună cu noi, nu neapărat fizic, pentru a înțelege ce scrie în articolele care ne îndreaptă corect către Creator.

Și atunci se va dovedi că toți suntem în fața Lui cu inimile deschise.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.04.25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→