Din scrierile lui Rabaş, Igrot, Scrisoarea 66: , deși se angajează în Tora și Mițvot, dacă nu este pentru Creator, este ca și cel care nu are Dumnezeu, pentru că, dacă ar avea cu adevărat senzația de dumnezeire, cu siguranță ar fi angajat pentru a dărui. Dar dacă s-ar fi angajat să facă binele, atunci ar avea calitatea de iubire pentru ceilalți, prin care și el ar ajunge să-L iubească pe Creator și ar avea capacitatea de a păstra Tora și Mițvot pentru Creator. Deci o persoană trebuie să aibă puterea și forța să-și depășească calitățile, să le transforme în a fi în favoarea altora.

Când omul are probleme, încearcă să găsească o cale de ieșire. Există diferite tipuri de necazuri, atât corporale, cât și spirituale. Într-un fel sau altul, omul simte durere și tristețe.

Cu toate acestea, dacă în același timp, începe să studieze Tora și chiar înţelepciunea Cabala, el este în mare pericol, deoarece Tora poate fi “poțiunea vieții” sau “poțiunea morții”. Șarpele ne dezvăluie acest instrument, care în cele din urmă fie va distruge omul, fie îl va ajuta să scape de el și să-l controleze.

Baal HaSulam spune că este posibil să prinzi șarpele de cap sau de coadă. Când studiem, ne confruntăm cu mai multe pericole.

În primul rând, ne putem mulțumi să studiem textul tehnic și sec pentru a înțelege toate detaliile despre lumile spirituale pe care le descriu cabaliștii. Acest lucru este foarte atrăgător pentru că în timp ce citiți cartea parcă înțelegeți și simțiți aceste detalii. Ajungi să cunoști materialul; ai o “hartă” și o listă de definiții. Acest fals sentiment de control este primul pericol. Sunt cei care sunt mulțumiți de studiul în sine, chiar și fără nicio înțelegere reală.

Mai târziu, dacă studiem pentru a ajunge la corectare, sunt mai multe pericole pe parcurs. Poate vreau să dobândesc puterea dăruirii pentru a adera la Creator. Există și alte opțiuni, dar o direcție greșită poate devia omul. Dacă ne îndepărtăm de “Israelul, Tora și Creatorul”, ne vom îndepărta și mai mult de scop cu fiecare pas pe care îl facem.

Prin urmare, principiul “mai întâi gândește, apoi acționează” este foarte important aici. Simt întreaga lume ca parte a mea și o conduc spre adeziunea cu Creatorul.

Lumea noastră nu poate fi perfectă dacă nu vrem să includem toată umanitatea, toată realitatea, în noi. Abia atunci vom atinge adevăratul atribut al dăruirii în intenția corectă de a dărui și nu în alt mod.

În contrast cu cele zece discernăminte ale sfințeniei, există zece discernăminte ale “cojilor” și ele sunt foarte diferite. În fiecare formă de dăruire și în fiecare formă de primire există o metodă specială, o filozofie specială.

Există o lume întreagă ascunsă în fiecare atribut al sfințeniei și în fiecare atribut al cojii care îi este opus. Aceasta este originea tuturor religiilor și credințelor, a tuturor confuziilor și a tuturor justificărilor pe care omul le găsește în viață,

Ar trebui să înțelegem că iubirea pentru ceilalți ar trebui să se bazeze pe principiul unității: Israel, Tora și Creatorul. Nu există “alții”, separati. Totul este unul; totul face parte din FRorța superioară.

Trebuie să fim atenți la toate, inclusiv la diseminare și la necesitatea de a ajunge în cele mai îndepărtate părți ale umanității. Dacă implementăm selecția, vasul general nu va fi întreg și ne va lipsi intenția de “pentru a dărui”.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/12, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →