Întrebare: Dacă, de exemplu, ajung la concluzia că frumusețea interioară este mult mai importantă decât tot ce este exterior, observ această externalitate la o persoană?

Răspuns: Tu rămâi în continuare o ființă umană.

Întrebare: Deci încă am un marker intern că aceasta este o persoană frumoasă?

Răspuns: Da, chiar mai mult decât atât, îți dezvolți un gust și mai rafinat. Dezvolți o nevoie și mai mare de a vedea armonie în toate. Pentru tine, frumusețea constă deja în armonie. Și dacă vezi armonie, te bucuri de ea.

Întrebare: Ce este frumusețea interioară a unui om pentru dvs.? Ce este ea?

Răspuns: Frumusețea interioară a unui om constă în faptul că vede posibilitatea dreptății și chiar a bunătății, dar cel puțin dreptatea în tot ceea ce îl înconjoară. Când totul este echilibrat conform legii spirituale a cumpărării și vânzării; adică, legea primirii și dăruirii.

Întrebare: Deci omul care este frumos în interior simte armonia absolută a tot ceea ce există în jurul lui?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și nu există rău și nu există…

Răspunsul meu: Nu există nimic! El s-a aliniat cu Creatorul! Și nimic nu poate fi rău, murdar sau dezgustător. Totul este în armonie completă. Pentru că el nu vede manifestarea externă, ci forța care guvernează întreaga creație din interior.

Comentariu: Este frumos că spiritualul se reflectă și asupra materialului. Este interesant. Credeam că omul pur și simplu, într-o clipă, nu mai acordă atenție la nimic. Dar dvs. spuneţi că este opusul.

Răspunsul meu: Nu! Mai mult, este scris că atunci când omul se apropie de corectarea completă, gustul împerecherii și înțelegerea frumuseții rămân doar la Cabaliști. Este foarte, foarte complex.

Întrebare: Adică, doar Cabaliștii se pot bucura cu adevărat atât material, cât și intern?

Răspuns: Da, ei o văd ca pe o creație a Creatorului.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.07.2025

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Relaxează-te și realizează că te afli în natură. Și las-o să te conducă. Principalul lucru este să te predai naturii.

Întrebare: Deci las vâslele? Există un curent și las vâslele să cadă…

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar există un curent?

Răspuns: Nici măcar asta nu este important pentru mine.

Întrebare: Și asta nu contează? Pur și simplu renunț la tot ce înseamnă asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil?

Răspuns: Dacă crezi într-o natură înțeleaptă, măreață, eternă, atotputernică, atunci, în opinia mea, aceasta este cea mai rezonabilă decizie.

Comentariu: Da, sună foarte mult ca și cum nimic nu este în puterea mea.

Răspunsul meu: Și în plus, tot ceea ce găsești pentru a merge împotriva ei pe cont propriu nu face decât să sublinieze insignifianța, limitarea, lipsa de înțelegere, ignoranța și dezacordul față de această natură măreață în care existăm.

Nu te opune cu nimic, nu inventa nimic. Încearcă pur și simplu să înțelegi ce înseamnă natura însăși, fii de acord cu ea, agață-te de ea și vei găsi cea mai optimă componentă a existenței tale.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a primi de la Creator pentru a-I aduce plăcere”?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în „Prefața la Înțelepciunea Cabala” folosind exemplul unui oaspete și al unei gazde.

Un oaspete vine la gazdă. Gazda i-a pus o masă plină cu mâncare pentru că îl iubește pe oaspete cu o iubire nemărginită, fără niciun calcul și vrea să-i ofere foarte multă plăcere.

Oaspetele simte cum gazda îl iubește, și vrea să-i aducă plăcere. Dar dintr-o dată oaspetele simte o asemenea rușine încât nu poate accepta nimic de la gazdă.

Gazda îl iubește atât de mult și își dorește atât de profund să-i aducă plăcere; știe deja cât de mult vrea oaspetele să primească și ce feluri de mâncare îi plac. A pregătit totul exact conform dorințelor oaspetelui, atât cantitativ, cât și calitativ.

Dar oaspetele simte rușine. Ce ar trebui să facă? Oaspetele refuză să accepte masa:

„Nu vreau să primesc nimic! Vreau să dăruiesc așa cum faci tu! Mi-ai arătat iubirea ta și o simt. Cum pot face același lucru pentru tine?” Oaspetele începe să se gândească: „Dar dacă nu accept nimic, îi voi da înapoi gazdei. Așa răspund eu la iubirea lui?! Ce pot face?!”

Și apoi găsește o soluție: „Voi primi doar de dragul gazdei. Întrucât gazda are dorința de a dărui și vrea ca eu să primesc, trebuie mai întâi să intru în dorința lui, astfel încât aceasta să devină scopul meu. Intru în dorința lui și simt cum mă iubește, cât de mult vrea să primesc, cum suferă din cauza refuzului meu de a-i accepta ofranda. Lucrez cu dorința lui și mă gândesc doar la cum o pot îndeplini.”

Fiind în interiorul dorinței lui și străduindu-mă doar să o îndeplinesc, descopăr capacitatea de a face acest lucru în mine, acceptând masa și savurând-o, pentru că numai prin plăcerea pe care o simt pot aduce plăcere gazdei. Sunt obligat să primesc și să mă bucur fără limită, pentru că simt cum acest lucru o împlineşte pe gazdă.

În acest fel, fiecare lucrează cu dorința celuilalt. Gazda se gândește la cum va primi oaspetele de la el și se va bucura. Și oaspetele se gândește la cum va primi și se va bucura pentru a îndeplini dorința gazdei de a-i aduce plăcere. Fiecare își folosește propria dorință pentru a îndeplini dorința celuilalt.

În același timp, fiecare beneficiază dublu, sau chiar mai mult, pentru că fiecare se exprimă în exterior, și prin urmare, experimentează o plăcere infinită, nemărginită.

Acest „brevet” pare foarte simplu la prima vedere. Dar când începem să-l contemplăm, pare dificil de implementat.

Totuși, în mod ideal, dacă îl înțelegem, aceasta este singura modalitate de a ne umple de plăcere infinită, pentru că eu folosesc dorința celuilalt, în afara mea.

Creatorul este o dorință infinită, iar eu sunt doar un punct minuscul. Dar dacă încep să mă atașez de El, dobândesc astfel o dorință infinită pentru mine însumi pe care o pot îndeplini. Și încep să simt cum o împlinesc și cum acea dorință se bucură de ea însăși.

Se dovedește că, tratându-L cu iubire, primesc dorințe infinite, viață infinită, eternitate și perfecțiune. Primesc toate acestea dacă mă raportez la Creator ca scop pe care trebuie să-l îndeplinesc.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala este cu adevărat știința primirii (cuvântul „Cabala” în ebraică înseamnă „primire”), a modului de a primi și de a mă bucura pe mine însumi fără nicio limitare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.03.2010, Cartea Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să-mi trăiesc viața pentru a înălța o rugăciune adevărată, care să primească răspuns?

Răspuns: Trebuie să încerci să-ți iei inima și să o deschizi. Vei vedea ce este rugăciunea în interiorul ei și cum iese. Dar trebuie făcut cu adevărat așa; altfel, nu este o rugăciune.

Întrebare: Când spuneţi „inimă”, desigur că nu vă referiţi la organul fizic. Ce înțelegeţi prin asta?

Răspuns: Mă refer la toate cele mai profunde dorințe și vise ale tale, dar mai precis, la plângerile tale despre viață.

Întrebare: Asta este „inima”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Toate aceste dorințe neîmplinite, ce sunt ele?

Răspuns: Sunt aceea cu care vrei să vii la Creator și să-I ceri să-ți explice de ce nu le-a îndeplinit.

Întrebare: Care dintre dorințele mele neîmplinite va primi un răspuns?

Răspuns: Doar una. Dacă ți-ai dorit vreodată ceva, ai așteptat ca acea dorință să fie îndeplinită de Creator? Nu este vorba despre ceea ce ți-ai dorit, ci dacă ți-ai dorit ca Creatorul să fie cel care să le îndeplinească. Acolo se află împlinirea.

Adică, nu ți-ai dorit bani, fericire, faimă, succes – indiferent ce sau cum – ci ai așteptat ca acestea să vină de la Creator pentru că ai vrut ca El să-ți împlinească dorințele și numai asta te va satisface. Nu este nevoie de nimic altceva! Doar ca El să o facă! Și chiar dacă El o umple doar cu o picătură, asta ar fi suficient, pentru că El a făcut-o!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetătorul Jerry Burger a replicat experimentul controversat și infam al lui Stanley Milgram, care testa disponibilitatea oamenilor de a provoca durere sub formă de șocuri electrice altora, în trepte crescătoare, la îndemnul unei „figuri autoritare”. După începerea experimentului, Burger le-a oferit subiecților plata integrală pentru participarea la studiu, chiar dacă alegeau să nu continue să provoace șocuri electrice din ce în ce mai puternice omologilor lor. Studiul său a dat aproape aceleași rezultate ca și cel al lui Milgram, care fusese realizat cu aproximativ 50 de ani mai devreme. Ratele de conformitate ale subiecților care au provocat suferință la cererea figurii autoritare din studii au fost doar puțin mai mici în studiul lui Burger și nici el nu a găsit nicio diferență în ratele de ascultare între bărbați și femei.

Răspunsul meu: Dacă experimentul ar fi fost realizat în condiții mai naturale, din viața reală, cercetătorul ar fi constatat o disponibilitate de 100% de a exploata pe ceilalți sub orice formă, doar pentru cel mai mic beneficiu personal sau chiar fără niciun beneficiu. Pentru că, cu cât este mai rău pentru celălalt, cu atât este mai bine pentru mine. Așa își măsoară omul starea, este măsurată în raport cu ceilalți.

Evenimentele ne vor conduce inevitabil să ne dezvăluim natura malefică și să recunoaștem forța rea care ne stăpânește într-o asemenea măsură încât am fi de acord să o schimbăm spre bine și iubire.

În esență, dacă primim sau dăruim, nu contează cu adevărat. Principalul lucru este să ne simțim împliniți!

Dacă ne-am fi născut cu calitatea de a dărui în loc de a primi, nu am înțelege cum este posibil să primim în loc să dăruim.

Această tranziție nu este nimic mai mult decât o schimbare psihologică. La urma urmei, principalul lucru este să fii împlinit!

Deocamdată, omul vede împlinirea doar în sine și o măsoară în raport cu decăderea altuia.

Noutăţi în secțiunea „Dezvoltarea egoismului”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

ARI este un suflet măreț care a coborât în lumea noastră pentru a ne deschide porțile înțelepciunii. Și prin urmare, așa cum scrie Baal HaSulam, din vremea lui ARI încoace, totul depinde de om, care trebuie să se corecteze, apoi să fie capabil să-L dezvăluie pe Creator, să devină una cu El și să atingă scopul creației.

Înainte, precedând pe ARI, acest lucru era pur și simplu închis oamenilor obișnuiți, deoarece sufletele nu erau încă pregătite, trebuiau să parcurgă o anumită cale de dezvoltare și să se amestece între ele.

ARI simbolizează perioada lui Mesia (Mashiah); prin urmare, el este numit Mashiah ben Yosef, iar din perioada sa încoace, înțelepciunea Cabala a început să ia forma unei metode de corectare. Iar înainte era destinată doar unor indivizi selectați, într-o formă specială.

Trebuie să-i respectăm pe cabaliștii care erau în Sfed la acea vreme, lângă ARI, și i-au recunoscut măreția. L-au apreciat. RAMAK era deja bătrân, faimos și respectat, dar venea la lecțiile lui ARI și stătea ca un student. Deși era de două ori mai în vârstă decât ARI, era cunoscut și venerat ca un mare cabalist.

Datorită lui și altor câțiva cabaliști care l-au apreciat pe ARI, el a fost protejat de oponenții Cabalei. La urma urmei, avea doar câțiva studenți tineri (26 de ani!). În acele vremuri, atitudinea față de Cabala nu era deloc prietenoasă. Ni se pare doar că totul era permis, așa cum le place unora să scrie despre asta acum.

Acest lucru este oarecum similar cu soarta lui RaMCHaL(Moșe Haim Luzzato): el a fost persecutat pentru că studia Cabala, expulzat din ghetoul Padova, orașul în care locuia. Până când Vilna Gaon a declarat tuturor despre măreția sa, și atunci a fost lăsat în pace.

Din Lecția zilnică de Cabala 8/8/10, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: „Domnul este înalt și cei smeriți vor vedea”, căci numai cel smerit poate vedea măreția. (Baal HaSulam, Şamati 26, „Viitorul omului depinde şi este legat de recunoştinţa pentru trecut”).

De ce anume cei smeriți? La urma urmei, de obicei spunem contrariul, că atingerea Creatorului vine în funcție de echivalența de formă dintre calitățile unui om și calitățile Creatorului. Dacă Îl simt pe Creator, Îl văd, înseamnă că am devenit similar cu El. Înseamnă oare că, dacă devin smerit, atunci și Creatorul este smerit?

Deci, ce înseamnă expresia: „Domnul este înalt și cel smerit va vedea”?

Baal HaSulam explică faptul că Literele „Yakar” [prețios] sunt literele lui „Yakir” [va ști]. Aceasta înseamnă că omul cunoaște măreția unui lucru în măsura în care acela este prețios pentru el.

Omul este impresionat în conformitate cu importanța lucrului. Impresia aduce omului simațire în inimă, și în măsura în care recunoaște importanța acesteia, în acea măsură, se naște bucuria în el.

Astfel, bucuria este un rezultat al importanței a ceva – un obiect, o stare sau un eveniment.

Așadar, dacă omul își cunoaște josnicia, nu este mai privilegiat decât contemporanii săi, adică vede că există mulți oameni în lume… care nu au atins înțelegerea locului în care se află, pentru ce trăiesc, cine i-a creat, în ce scop și cum. Adică, există la un nivel inferior față de el.

Chiar și dintr-o perspectivă egoistă, fără nicio intenție de a avea o conexiune specială cu Creatorul, acești oameni nu sunt în conexiune cu El, nu doar o conexiune directă, ci nici măcar una inversă. Creatorul nu a făcut încă niciun pas către ei.

În timp ce lui i s-a transmis dorința și gândul de a şi-L aminti măcar ocazional, de a aspira către El, de a fi cu El într-un sistem, de a simți că se apropie sau chiar se îndepărtează, dar este încă într-un fel de coordonare, un fel de conexiune cu El, chiar și cea mai simplă.

Și dacă omul poate aprecia o astfel de atitudine a Creatorului față de el, indiferent dacă i se pare bună sau rea, dacă acordă importanță acestei conexiuni, atunci trebuie să-I mulțumească și să-L laude pe Creator, iar omul este încântat de fiecare punct al muncii sfinte, el știe Al Cui slujitor este și astfel se înalță tot mai sus.

Chiar dacă este vorba doar de a fi într-un fel de contact reciproc, o mișcare unul către celălalt, chiar și fără nicio intenție specială de a deveni ca El.

Totuși, dacă îmi amintesc pur și simplu că am o conexiune cu El, una care există chiar acum, atunci deja ajung la un sentiment de bucurie în inimă.

Chiar dacă mi-aș dori mai mult, însuși faptul că există un contact și că Creatorul se întinde pentru a se conecta cu mine ar trebui să mă umple de bucurie.

De îndată ce începem să ne dăm seama că suntem în contact cu El, apare următoarea oportunitate: pot acum extinde această conexiune lăudându-L constant în funcție de cât de mare mi se pare această conexiune.

În realitate, nu putem măsura conexiunea unui om cu Creatorul, și în măsura în care ni se pare mare, așa va fi într-adevăr. Devin pătruns de această senzație de conexiune și mă ridic la niveluri din ce în ce mai înalte de recunoștință, conștientizare și importanță.

Încep să simt toate detaliile muncii spirituale, toate conexiunile reciproce dintre noi, realizez pe Cel cu care am o conexiune, și în acest fel, dezvălui tot mai multe nuanțe și culmi ale conexiunii noastre.

Tocmai prin acest efort, omul – chiar și de la cea mai inițială, umilă și minoră conexiune –atinge cea mai mare stare posibilă de adeziune cu Creatorul.

Baal HaSulam menționează pe scurt acest lucru în articolul „Viitorul omului depinde de recunoștința sa pentru trecut”. Adică, viitorul omului depinde de măsura în care își prețuiește conexiunea cu Creatorul chiar și în cele mai mici doze de interacțiune.

Acesta este înţelesul a ceea ce este scris: „Îţi mulţumesc Ţie pentru mila pe care mi-ai arătat-o“, adică pentru trecut, iar datorită acestui lucru omul poate spune cu încredere „şi pentru cea care este menit să-mi arăţi“.

Prin urmare, este necesar să restabilim conexiunea deplină cu Creatorul și să exprimăm recunoștința pentru trecut, prezent și viitor, bazându-ne pe faptul că am ajuns la o evaluare atât de înaltă a acestei conexiuni.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.04.2019, „De ce anume depinde viitorul?”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul a fost creat de un singur gând, iar acest gând cuprinde și include totul de la începutul creației până la sfârșitul ei. Tot ce vine de acolo este conținut acolo, ceea ce, din cauza lipsei noastre de corectare, ni se pare fragmentat și contradictoriu până la extrem.

Dar toată această diviziune și separare, tot „antagonismul” și opoziția dintre aceste părți, există doar în noi, în percepția noastră. Pur și simplu ne lipsește unitatea de a le vedea ca un întreg unic, unde fiecare detaliu se completează pe celălalt.

Dacă ne corectăm dorința, echipând-o cu o intenție de dragul dăruirii, atunci acești doi poli (stânga și dreapta) se vor contopi și se vor uni în linia de mijloc. Atunci, pentru noi totul se va uni într-unul singur, atât forța Creatorului, cât și forța creației. Vom ajunge să înțelegem că toate aceste forțe de separare, care ne-au sfâșiat, au fost necesare doar pentru a ne dezvălui unitatea. Fără ele, nu am fi putut să o atingem! Avantajul luminii este obținut din interiorul întunericului.

Avantajul luminii, unității, dăruirii, iubirii, se obține doar prin întuneric, prin stările sale opuse. Altfel, nu am fi capabili să-l atingem, să înțelegem și să simțim gustul adeziunii. Omul înțelege totul doar prin contrastul a două opuse.

Prin urmare, în gândul creației există o singură calitate. Dar în creația însăși au fost încorporate două calități opuse, astfel încât creaţia să se poată corecta și unifica într-una singură. Procedând astfel, ea devine similară Creatorului.

Perfecțiunea Creatorului constă în calitatea Sa unică – dăruirea. Creația este perfecționată atunci când include două calități: dorința de a primi, dar cu intenția de a dărui. Intenția sa este dăruirea, și în contrast, posedă dorința de a primi împlinire. Tocmai din diferența dintre acestea două ea percepe unitatea.

De aceea se spune: „Cu cât omul este mai mare, cu atât egoul său este mai mare”. Cea mai mare separare și opoziție sunt dezvăluite chiar înainte de a atinge lumea infinitului. Acolo, omul simte o prăpastie infinită între primire și dăruire, imposibilitatea absolută de a le uni și de a le face să se completeze reciproc. Asta este ceea ce simțim înainte de a face corectarea finală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.05.2011, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că prin schimbarea stărilor de separare și conexiune, putem ajunge să înțelegem natura Creatorului. Cum se poate face acest lucru?

Răspuns: Nu știu! Vom avansa spre aceasta, și în cele din urmă, din interiorul calităților care ne despart, vom învăța treptat cum să ne conectăm deasupra acelor calități. În acest fel, vom înțelege ce este Creatorul și ce este pregătit pentru noi.

Întrebare: Baal HaSulam scrie: „Mai întâi, corpul se separă și îşi neagă complet strălucirea sufletului, și prin forța Torei și a Mițva [a poruncii], corpul este curățat, și în măsura curățării sale, sufletul comun străluceşte asupra lui.” Ce este această strălucire a sufletului comun?

Răspuns: Când o vom atinge, atunci o veți simți și o veți înțelege.

Din Lecția zilnică de Cabala din 26.07.2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a semăna cu structura vasului infinit (dorinței), în care existăm ca un singur suflet în lumea Infinitului, fiecare dintre noi trebuie să își anuleze egoul, „Eul” egoist, prin 125 de grade. Pe măsură ce am coborât din lumea Infinitului, „Eul” nostru a crescut și a crescut până a ajuns în această lume, unde fiecare a devenit un punct minuscul. Dar pe măsură ce începem să urcăm înapoi, egoul nostru continuă să crească până când devine imens și de fiecare dată trebuie să-l transformăm în dăruire.

Prin urmare, munca împotriva înclinației rele este continuă și se poate face doar prin efort reciproc. Fiecare treaptă a scării este o formă specifică de conexiune între părțile sufletului sfărâmat care doresc să se unească, în ciuda egoismului lor.

Este imposibil să avansezi fără o dorință de conexiune reciprocă, în care fiecare să investească maximul capacităților sale și chiar mai mult. Fiecare trebuie să își îndeplinească propriul calcul interior și să facă tot ce îi stă în putere.

Totul ar trebui adunat laolaltă: dorința lor, efortul, importanța pe care o atribuie stării lor, mediului înconjurător, măreției dăruirii și a Creatorului. Împreună cu simţirea propriei josnicii și opoziții față de toate acestea, apare sentimentul de gol, și simultan, așteptarea împlinirii în cadrul dorinței colective, dacă se atinge conexiunea.

Aceasta este esența muncii: să unești toate acestea în tine, și în interior, fără cuvinte, să dorești să le transmiți altuia pentru a-l întări, astfel încât toate acestea să se întâmple și în el și să simtă că trebuie să-i inspire pe ceilalți cu măreția scopului.

Pe de altă parte, suntem prieteni, iar eu nu sunt mai mare decât ceilalți; dimpotrivă, sunt mai mic și vreau să primesc sprijin și ajutor de la ei. Căci fără sprijinul unui prieten, nu pot face nici cel mai mic pas.

În aceste clarificări, lucrări interne și analize nesfârșite și continue, omul discerne toate detaliile conexiunii sale cu grupul, mai presus de orice respingere, separare și tulburări pe care le primește. Toate acțiunile trebuie să provină de la omul însuși, din dorința și inspirația sa, și bineînțeles, cu sprijinul grupului. Dar ei trebuie să înțeleagă că toate tulburările vin de sus, din acel Kli perfect, infinit, pe care suntem cu toții destinați să-l atingem.

Acest vas infinit este scopul nostru, unde se realizează principiul: „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Așa ar trebui să ne imaginăm întotdeauna progresul.

Numai dacă ne imaginăm constant această stare perfectă, nemărginită, în care Israel (cel care aspiră direct la Creator), Tora (lumina care reformează) și Creatorul se îmbină într-un singur întreg, atunci ne aflăm pe calea cea dreaptă.

Lumina care a creat dorința și o umple, de asemenea a și spulberat această dorință, iar lumina este cea care o corectează. Iar din partea omului, există o singură acțiune: să ceară corectare. Făcând acest lucru, omul își exprimă toată abilitatea, întregul act, întreaga dorință de a o încânta pe gazdă, pe Creator. La urma urmei, scopul final este de a aduce mulțumire Creatorului, așa cum se spune: „De la iubirea pentru prieteni la iubirea pentru Creator”.

Prin urmare, toate clarificările de la fiecare nivel se contopesc în cele din urmă într-o singură concluzie: omul, grupul și lumina care reformează se unesc pentru a aduce mulțumire Creatorului și pentru a ajunge la aceeași formă ca Malchut a lumii Infinitului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.07.2011, Scrierile lui Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→