Totul a fost creat de un singur gând, iar acest gând cuprinde și include totul de la începutul creației până la sfârșitul ei. Tot ce vine de acolo este conținut acolo, ceea ce, din cauza lipsei noastre de corectare, ni se pare fragmentat și contradictoriu până la extrem.

Dar toată această diviziune și separare, tot „antagonismul” și opoziția dintre aceste părți, există doar în noi, în percepția noastră. Pur și simplu ne lipsește unitatea de a le vedea ca un întreg unic, unde fiecare detaliu se completează pe celălalt.

Dacă ne corectăm dorința, echipând-o cu o intenție de dragul dăruirii, atunci acești doi poli (stânga și dreapta) se vor contopi și se vor uni în linia de mijloc. Atunci, pentru noi totul se va uni într-unul singur, atât forța Creatorului, cât și forța creației. Vom ajunge să înțelegem că toate aceste forțe de separare, care ne-au sfâșiat, au fost necesare doar pentru a ne dezvălui unitatea. Fără ele, nu am fi putut să o atingem! Avantajul luminii este obținut din interiorul întunericului.

Avantajul luminii, unității, dăruirii, iubirii, se obține doar prin întuneric, prin stările sale opuse. Altfel, nu am fi capabili să-l atingem, să înțelegem și să simțim gustul adeziunii. Omul înțelege totul doar prin contrastul a două opuse.

Prin urmare, în gândul creației există o singură calitate. Dar în creația însăși au fost încorporate două calități opuse, astfel încât creaţia să se poată corecta și unifica într-una singură. Procedând astfel, ea devine similară Creatorului.

Perfecțiunea Creatorului constă în calitatea Sa unică – dăruirea. Creația este perfecționată atunci când include două calități: dorința de a primi, dar cu intenția de a dărui. Intenția sa este dăruirea, și în contrast, posedă dorința de a primi împlinire. Tocmai din diferența dintre acestea două ea percepe unitatea.

De aceea se spune: „Cu cât omul este mai mare, cu atât egoul său este mai mare”. Cea mai mare separare și opoziție sunt dezvăluite chiar înainte de a atinge lumea infinitului. Acolo, omul simte o prăpastie infinită între primire și dăruire, imposibilitatea absolută de a le uni și de a le face să se completeze reciproc. Asta este ceea ce simțim înainte de a face corectarea finală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.05.2011, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →