Poporul lui Israel nu este format pur și simplu din indivizi obișnuiți care se conectează unii cu alții. Ei devin un popor, pentru că împreună se atașează de Moise.

Moise este numit „păstorul credincios”, adică emisarul Creatorului în popor. Iar conceptul de „popor al lui Israel” înseamnă că sunt conectați cu Moise.

Moise este calitatea lui Israel („Yaşar El” – direct către Creator), cel care arată calea. Ceilalți, ca o turmă, îl urmează pur și simplu, iar el îi conduce afară din Egipt.

Dar dacă fiecare dintre cei trei milioane de evrei care se aflau în Egipt la acea vreme s-ar fi conectat individual cu Moise, nu ar fi fost suficient? De ce a trebuit să se unească între ei pentru a se putea conecta la Moise, și prin el, la Creator? De ce unificarea lor a fost o condiție necesară?

Necesitatea de a se uni cu Moise înseamnă anularea egoismului, a iubirii de sine. Iar rezultatul acestui fapt este iubirea semenilor. Prin urmare, mai întâi oamenii se unesc între ei, adică își anulează egoismul, iubirea de sine și numai atunci sunt capabili să primească mesajul iubirii pentru Creator de la Moise, și prin Moise să se conecteze cu Creatorul.

Nu fiecare persoană trebuie să atingă nivelul lui Moise, ci fiecare trebuie să accepte munca de „a-și iubi aproapele” la nivelul potrivit poporului obișnuit al lui Israel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă poporul lui Israel a ieșit deja o dată din Egipt, atunci de ce trebuie să repetăm ​​acest lucru acum?

Răspuns: În procesul istoric al dezvoltării sale, poporul Israel a efectuat exodul din Egipt acum aproximativ 4.000 de ani; prin urmare, nu trebuie să trecem din nou prin asta la nivel material acum.

Nu trebuie să călătorim la Ur din Caldeea și apoi să ne mutăm în Israel, să coborâm din Israel în Egipt, să ne întoarcem de acolo din nou în Țara lui Israel, să construim Primul și al Doilea Templu și să parcurgem din nou întregul proces.

Corpurile materiale din încarnările trecute au făcut ceea ce era necesar să îndeplinească la nivelul rădăcinilor spirituale; au realizat acest lucru în materie. Cu toate acestea, nimic nu s-a realizat în spiritualitate, deoarece sufletul nu atinsese încă acel nivel.

În momentul în care toate aceste evenimente au avut loc la nivel material, oamenii în sens spiritual, se aflau la gradul lor obișnuit, la nivelul maselor. Atât exodul din Egipt, cât și intrarea în Țara lui Israel au avut loc exclusiv la nivel material.

Tot ce posedau la nivel spiritual la acea vreme era doar o licărire a nivelului de Nefeş, adică o senzație că erau aproape de spiritualitate, de Creator și un simț al importanței acțiunilor lor, asemenea unui om aflat sub influența spiritualităţii.

Dar din moment ce există o rădăcină spirituală specifică, aceasta trebuie neapărat să se extindă în lumea materială și să fie realizată aici. Tocmai de aceea am parcurs o dată întreaga cale la nivel pământesc, cu excepția corectării finale.

Am fost deja în Egipt, am ieșit din el, am cucerit Țara Israelului, am construit Primul Templu la nivelul de Mohin de Haya, doar pentru a-l vedea distrus, apoi am construit al Doilea Templu la nivelul de Mohin de Neşama” și acesta a fost și el distrus. Am intrat în exil. Am trecut prin mai multe exiluri și acum ne-am întors din ultimul.

Și acum trebuie să construim al Treilea Templu, unul în care Mohin de Haya și Mohin de Neşama vor fi prezenți împreună ca Mohin de Yechida, astfel încât al Treilea Templu să cuprindă esența ambilor predecesori ai săi combinați.

Aceasta semnifică faptul că în lumea materială am parcurs deja întreaga cale până la sfârșitul corectării. Dar în spiritualitate nu am realizat încă nimic. Abia am ajuns la starea noastră actuală, perioada de pregătire. Acum trebuie să realizăm exodul din Egipt, să intrăm în spiritualitate, și apoi să parcurgem întreaga cale în spiritualitate.

Era noastră prezentă este momentul în care, în viitorul apropiat toate sufletele sunt destinate să își finalizeze etapa pregătitoare și să intre în lumea superioară; vor începe să urce pe scara spirituală și vor trece toate… 125 de grade și ajungem la sfârșitul corecțării.

În material, practic nu ne-a mai rămas nimic de realizat, cu excepția a ceea ce trebuie încă făcut, înainte de construirea celui de-al Treilea Templu. Rezultatul, fie că vom întâlni suferință suplimentară, fie că vom avea parte de bunătate, ne va fi dezvăluit astfel încât să putem ajunge la corectarea finală, depinde de munca noastră interioară, de faptele noastre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să clarificăm? Ce se află în fața noastră? Ce este?

Răspuns: Este Creatorul! Nimic altceva! El ne prezintă constant astfel de scene și viziuni, aşa încât să rămânem într-o stare de frică tot timpul, și treptat, puțin câte puțin, să ajungem să înțelegem aceste miraje.

Întrebare: Deci, înclinația mea spre suferință ar trebui să se transforme în înțelegerea faptului că ceea ce stă de fapt în fața mea este…?

Răspuns: Un miraj. În momentul în care începi să suferi, acesta ia forma diferitelor acțiuni și scene corporale.

Comentariu: Războaie și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da, dar dacă nu-ți permiți să suferi, atunci totul este corectat.

Întrebare: Și apoi încep încet, să-L percep pe Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „Creatorul”, ce vreţi să spuneţi? Ce stă în fața mea, în fața noastră?

Răspuns: Este Forța care guvernează lumea și ne guvernează; forța care vrea să ne aducă la conștientizarea stării corecte a naturii și a noastră înșine.

Întrebare: Care este acea stare?

Răspuns: Bucurie!

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să construiești de fiecare dată un mediu mai bun?

Răspuns: A construi un mediu mai bun înseamnă că mă dedic lui cu intenția ca acesta să devină mai puternic și să mă susțină atunci când am nevoie. Eu investesc în el în măsura în care am ceva de investit. Și ajutându-i pe ceilalți, exprim în esență iubirea pentru prieteni.

Grupul îți poate prezenta o dorință nouă, mai puternică pentru Creator de fiecare dată, iar dacă te anulezi în fața lui, poți primi de la el.

Schimbi grupul investind constant în el, făcându-l mai puternic; și te anulezi în fața lui într-o măsură din ce în ce mai mare, iar acesta devine din ce în ce mai dăruitor față de tine. Aceasta se numește „de fiecare dată, un mediu diferit”.

Uneori aud oameni spunând că vor să treacă de la un grup la altul. Nu este nevoie de asta, de ce să o faci? Dimpotrivă, dacă te simți inconfortabil în grupul tău, înseamnă că există un loc acolo unde ar trebui să-ți investești eforturile. De fapt, nu contează în ce grup te afli. Dacă un om este gata să dăruiască și să se anuleze în fața acestui lucru, grupul poate fi format chiar și din începători.

Când sosește un om nou, acesta arde de dorință, vrea constant să stea chiar lângă mine, chiar luptând pentru asta. Dar după ce trece un timp, se îndepărtează și mă „cheamă” de la distanță, ca și cum ar avea o telecomandă. Mi-a fost mai bine cu ei când erau doar începători, dorința lor m-a aprins. Și acum unde este? Li se pare că știu deja totul, înțeleg totul. Și așa este și cu fiecare dintre voi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul dăruiește întotdeauna, iar creația primește întotdeauna. Cum se poate distinge între cele două?

Răspuns: Este foarte simplu; în loc să ne raportăm la Creator așa cum o face un copil faţă de mama sa, eu însumi vreau să devin ca ea.

Întrebare: Dar de ce are ea nevoie ca eu să fiu ca ea? Este clar că am nevoie de El, dar de ce are El nevoie de mine?

Răspuns: Într-adevăr, mama nu are nevoie de nimic, iar Creatorul este revelat fără nicio lipsă (Hisaron).

Înainte de Mahsom  nu dezvăluim niciodată o lipsă în Creator. El nu o poate dezvălui într-un moment în care ființa creată este ascunsă. După cum se spune, omul trebuie să creadă că dorința sa pentru Creator provine din dorința inițială a Creatorului către el și îi este dată de El. Trebuie pur și simplu să credem că „Creatorul este umbra ta”.

Totuși, nu avem această simțire până când nu suntem cu adevărat pregătiți să facem ceva: Mai întâi dobândești vase de dăruire, apoi dezvălui în El o lipsă. Mai precis, El îți dezvăluie lipsa Sa în măsura în care ești capabil să-I dăruiești

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumina este numită Şochen, iar Kli-ul în care se îmbracă lumina este numit Şchina (Rabaş, „Ce înseamnă ‘Când Israel este în exil, Șchina este cu ei’, în muncă?”).

Creația este alcătuită din două părți: Creatoul și creatura. Şchina  este revelația Creatorului, prezența Creatorului în interiorul creaturii. Dar dacă prezența Lui dispare din percepția noastră, pot exista două motive pentru aceasta: fie Creatorul Se ascunde, adică expulzează Şchina din creatură și nu Se dezvăluie acesteia, fie creatura însăși provoacă acest lucru, fie prin propria voință, fie nu.

Acest lucru se întâmplă deoarece lumina este superioară și guvernatoare, în timp ce vasul dorește să se bucure de lumină și să o simtă ca împlinire. Astfel, vasul este dependent de lumină. Pentru a nu depinde de lumină și pentru a fi împlinit prin propria bunăvoință, în condiții de egalitate cu lumina, mai degrabă decât în ​​subordonare față de ea, este necesar să se îndepărteze măreția luminii, să se îndepărteze prezența Creatorului, și prin urmare să se dea vasului posibilitatea de liberă alegere.

Dar pentru aceasta, trebuie să i se ofere mijloacele pentru alegere. Prin aceste mijloace, ne referim la capacitatea vasului de a distinge un lucru de altul conform unui anumit criteriu.

Creatorul coboară Şchina în vas până la nivelul de praf; are loc spulberarea vaselor și scântei de dăruire sunt încorporate în vase. Apoi Şchina pleacă și se arată coruptă și spulberată, adică Creatorul îi arată vasului că El rămâne într-o dorință neîmplinită (o lipsă) și că El are nevoie de apariția atitudinii creaturii față de El.

Toate aceste relații variate dintre Creator și creatură trebuie să conducă în cele din urmă la o stare în care creatura dobândește toate condițiile necesare pentru libera alegere, astfel încât mai târziu, la întoarcerea la infinit, să recreeze starea de infinit prin propria sa putere.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel este în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate să implementeze omul ceva artificial, ceva ce i se pare lipsit de sens? De unde va lua puterea pentru asta? Dacă mă gândesc la asta, atunci în primul rând, trebuie să înțeleg că mi-a venit de Sus, ca sfat alCreatorului.

În al doilea rând, orice stare, chiar și una artificial orientată către Creator, este preferabilă unei stări în care sunt mai îndepărtat de Creator, dar îmi păstrez propriul simț al adevărului. Cum pot să mă mint pe mine însumi ca și cum aș fi într-o ascensiune și să-L iubesc, când chiar acum sunt într-o stare jalnică și Îl blestem, deși Îl blestem din adâncul inimii mele? Cu siguranță, acest lucru pare mai necesar, mai adevărat și mai prețios.

Nu, nu este mai prețios, pentru că suntem cu toții guvernați de împliniri care vin din exterior. Lumina trezește vasul. Prin urmare, vasul nu are niciodată o simțire proprie; mai degrabă, vasul se percepe pe sine în conformitate cu ceea ce trezește lumina  în el. Nu ar trebui să ne imaginăm că posedă vreo valoare intrinsecă în sine și în sine. Într-o clipă, intensitatea luminii înconjurătoare se poate schimba, și în conformitate cu această schimbare, eu împreună cu gândurile și dorințele mele, vom fi aruncați în extrema opusă și cine știe unde altundeva.

Prin urmare, trebuie să înțelegem semnificația schimbării de sine artificiale. Să presupunem că mă simt nefericit sub influența luminii înconjurătoare, dar chiar în acel moment încep să dansez. Procedând astfel, completez eficient ceea ce lumina înconjurătoare nu a reușit să trezească în mine, și anume actul dansului. Deocamdată, nu-mi schimb starea de spirit prin aceasta, ci doar execut artificial ceea ce poate fi executat. Este ceva ce pot face: pur și simplu să sar și să strig, chiar dacă lacrimile îmi curg pe față. Pot râde în timp ce plâng, făcând acest lucru la fel de artificial ca un actor pe scenă.

Făcând acest lucru, nu numai că influențez corpul, ci și parcă aş trezi lumina înconjurătoare, astfel încât aceasta să acționeze asupra mea și să-mi schimbe împlinirea interioară. Influența asupra părții superioare se realizează și prin intermediul corpului meu. Dacă sar, ideea nu este doar faptul că sare corpul meu, ci că eu în interior, par să sar în sus și să-mi dau o comandă, făcând astfel corpul să sară. Tocmai această comandă, acest efort, pe care îl investesc în corp, provoacă o schimbare în lumina înconjurătoare.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte îmi era clar: există „eu” și există un punct întunecat. Apoi totul s-a inversat și am pierdut acest punct, m-am pierdut în toate. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ieri erai într-o stare în care vedeai ce trebuie să faci, iar astăzi ești într-o stare în care nu știi unde te afli, cine ești și ce ar trebui să faci. Asta înseamnă că ai intrat în ascundere.

Ce să faci, cum să ieși din ea? Începe să întrebi, începe să implori. Începe să pui presiune artificială asupra ta: „Pentru ce? De ce?” Devino un actor care joacă ca și cum ar fi cu adevărat. Și vei vedea cum dorințele tale se trezesc și memoria ta prinde viață. Vei primi noi forțe vitale și atunci cel puțin, vei deveni din nou tu însuți.

În viață trebuie să facem multe lucruri artificial. Când scriu o carte, uneori cad în stări ca și cum nu aș avea nimic și nu aș vrea nimic. Dar încep să scriu, adică, asa cum aş vorbi cu altcineva.

Și când este „cu altcineva”, totul se întoarce la mine, pentru că dorința de a primi nu mai interferează atât de mult. În acest fel, avansezi tot mai mult, cazi în diverse stări, le clarifici și treci prin ele. Trebuie să folosești toate mijloacele.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui ca într-un grup, comunicarea să se bazeze pe linia dreaptă?

Răspuns: Într-un grup, trebuie să încercăm constant să ne conectăm cu linia corectă. Este o stare în care fiecare trezește conștientizarea măreției Creatorului, a importanței scopului și a naturii speciale și unicității grupului.

După ce fiecare depune un efort, se dezvăluie prăpastia dintre noi și lumina înconjurătoare. Dacă investim cu adevărat puterea corect, începem să simțim nevoia de Creator și apoi, odată ce El Se revelează, simțim o mare bucurie.

Atunci, fiecare își dă seama cât de minunat este să lași un alt om să simtă cât de măreț este scopul și vrea să audă același lucru de la prietenul său pentru a realiza cât de departe este de scop. Aceste două puncte opuse ar trebui să fie mereu în fața ochilor noștri: cât de mic sunt eu și cât de măreț este Creatorul.

Dar acest sentiment trebuie să fie creativ și constructiv pentru a-l transforma într-o acțiune utilă. În grup ar trebui dezvăluite doar lucrurile pozitive.

Din Lecția zilnică de Cabala din 7.04.2026, Rabash, „Legătura dintre Paște, Matzah și Maror”

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaş – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem înțelege că tot ceea ce depinde de noi este doar conștientizarea stării care ne-a fost dată, în timp ce orice altceva este determinat de Sus? Cum putem face ca această înțelegere să vină mai repede?

Răspuns: După cum scrie Rabaş, trebuie să sfințim vremurile: „Israel sfințește vremurile”. Acest lucru se întâmplă prin străduința de a realiza un efort de calitate superioară în timpul studiului.

Întrebare: Dar facem asta, nu-i așa?

Răspuns: Nu știu dacă facem asta. Acesta este un lucru care nu este atât de ușor de măsurat pentru om. Sufletul tău suferă cu adevărat și răspunde la fiecare cuvânt, astfel încât să cauți mântuirea? Este asta ceea ce ceri de la fiecare cuvânt din studiul tău? Cauți în fiecare cuvânt adevăratul său sens spiritual pentru a te conecta prin el la sursa vieții, și pentru a simți că dacă rămâi deconectat de la această sursă chiar și pentru o clipă, ești ca și cum ai muri?

Să ajungi la o astfel de conștientizare a necesității este tocmai munca noastră, ascensiunea noastră colectivă. Sper că în timpul Pesah vom ajunge într-adevăr la o astfel de stare comună.

Dacă ne unim în timpul sărbătorii și ne gândim la un nivel comun la ce putem face pentru a folosi cât mai bine luminile speciale înconjurătoare de Pesah, atunci vom putea câștiga mult pentru progresul nostru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaş – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→