Întrebare: Cum ar trebui să mă raportez la ceea ce se întâmplă în această perioadă dificilă pentru poporul nostru?

Răspuns: Ce vă pot spune? Voi da un exemplu din viața lui Rabaş. La aproximativ un an după ce am venit la el, a început „Pacea Galileii” în Liban. Am văzut cum asculta știrile de pe front, cum își făcea griji și se întrista pentru victimele războiului. Suferea foarte mult și simțea o empatie profundă.

Dar există și cei care sunt complet lipsiți de sentimente. Vedem mulți oameni de genul acesta. Uneori, oamenii vin la mine să ceară sfaturi despre ce afacere ar trebui să înceapă. Și apoi intră o altă persoană și întreabă când este mai bine să părăsească țara, pentru o lună sau două.

Este pur și simplu incredibil cum unii oameni nu simt absolut nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Dar există și cei care simt pericolul atât de subtil și acut încât frica îi înnebunește. Acest lucru este greu de explicat. Aceasta este providenţa personală.

Totul depinde de reacția omului la lovituri, de cât de capabil este să devină mai înțelept din suferințele pe care le trăiește. Trebuie să căutăm sursa lor, pentru că prin aceasta reducem cantitatea de suferință. La urma urmei, a primi o lovitură nu este problema; problema este cum reacționează omul la ea, cum începe să devină mai înțelept și să caute sursa loviturilor, pe Creator.

O lovitură vine doar pentru a ne trezi să-L căutăm pe Creator. Dacă, după un mic indiciu de Sus, pornesc să-L caut pe Creator, atunci nu este deloc nevoie de o lovitură grea și dureroasă.

Creatorul vrea ca pentru fiecare moment pe care îl petrec deconectat de spiritualitate să mă simt ca și cum mi-aș fi pierdut viața, ca și cum aș fi mort. Aceasta este ceea ce se numește o stare măreață. Dacă chiar și pentru o fracțiune de secundă încetez să mă gândesc la El, să-L caut, să-L simt și să tânjesc după El, este ca sfârșitul lumii pentru mine.

Dacă simt și acționez astfel, atunci nu am nevoie de lovituri teribile. Tot ce am nevoie este o mică reamintire din partea Creatorului. Acum primesc 100 kg de lovituri și doar un gram dintre ele îmi amintește că lovitura mi-a fost trimisă de Creator și că ar trebui să caut conexiunea cu superiorul. Mai târziu, devenind mai înțelept, 1 gram de lovitură va fi suficient pentru mine, iar restul de 99.999 kg le voi adăuga eu însumi prin groaza pură că aș putea uita de Creator sau să rup conexiunea cu El.

Am un punct în inimă, care este o dorință pentru Creator, pe care Creatorul Însuși mi-a dat-o. Și la acest punct trebuie să adaug dorința din mine însumi, să construiesc o dorință pentru spiritualitate din propria mea strădanie către Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dificultatea muncii noastre constă în faptul că, pe măsură ce avansăm spre intrarea în spiritualitate sau ieșirea din această lume, „Egiptul” (această lume se numește „Egipt”, iar spiritualitatea este „Țara lui Israel”), ne confruntăm cu o problemă majoră: întregul proces nu se desfășoară conform rațiunii noastre și acest lucru ne slăbește foarte mult.

În acest moment, mulți oameni sunt aici și fiecare dintre ei a fost odată „ars” de dorința de a atinge scopul, dar în timp, s-au calmat. S-au așezat la locul lor, au adormit și au slăbit. De ce se întâmplă asta?

Conform rațiunii și simţirii, omul nu primește ceea ce așteaptă. El vrea să avanseze în așa fel încât să existe rezultate clare în dorința de a primi. Omul este construit astfel încât să meargă înainte înseamnă să înțelegi mai mult, să câștigi experiență și putere, să dobândeşti înțelepciune și să fii mai bine pregătit pentru fiecare etapă nouă.

Dar aici pare că se întâmplă opusul. Cu cât omul avansează mai mult (dar nu își vede progresul), cu atât devine mai slab, cu atât înțelege mai puțin și cu atât se teme mai mult de ceea ce i s-ar putea întâmpla. Ei au experimentat deja stări neplăcute, și prin urmare, se tem, nu știu ce îi așteaptă și renunță în avans.

Principalul lucru aici este să ne bazăm pe rațiune. Când citim povestea exodului din Egipt, ni se pare frumoasă. Dar când se întâmplă în noi, „și copiii lui Israel au strigat de la muncă”, de fiecare dată devine mai greu, cu mai puține rezultate vizibile, iar omul ridică mâinile. Ei sunt obosiți și epuizați. Ce ar trebui făcut?

Prin urmare, cine nu lucrează constant la construirea unui sistem de susținere pentru sine nu poate avansa. De exemplu, cum lucrează minerii? Ei merg în subteran, sapă tuneluri și instalează sprijin. Acestea nu sunt sarcini simple. Pentru a avansa chiar și cu încă un metru, trebuie să instalezi un alt sprijin și încă unul, nu doar să sapi și să mergi mai departe.

Așa este și cu noi, dacă omul avansează și vrea ca tot ceea ce a făcut să nu se prăbușească asupra lui cu o greutate atât de mare încât să nu se poată ridica, să nu se poată justifica în inima sau mintea sa sau să se întoarcă către Creator, atunci trebuie să se mențină într-o anumită stare.

Dacă există tulburări împotriva rațiunii, acestea se îndreaptă spre simţire. Dacă există tulburări împotriva simţirii, acestea merg conform rațiunii. Și dacă există tulburări în ambele, ce se întâmplă atunci? Atunci omul se cufundă în lectură, în articole; și dacă nici asta nu ajută, prietenii îi obligă, iar aceasta este deja o stare mai avansată.

Prin urmare, pentru a avansa, omul trebuie să se susțină constant construind un sistem de sprijin, astfel încât să existe cu adevărat o garanție, o încredere că nu va cădea. Aceasta nu este doar ceva ce menține omul pe cale, aceste garanții sunt construite în suflet prin muncă și studiu. Omul le construiește ca și cum şi-ar dovedi sieși, părților sufletului său, pregătindu-i întreaga structură. Aceasta este o muncă foarte importantă.

Acest lucru este necesar nu numai pentru a putea avansa și a nu cădea, această structură rămâne pentru totdeauna.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o cale pe care cabaliştii o numesc calea Torei. Nu și-au scris cărțile din întâmplare. Aceste cărți sunt destinate omului care se întreabă despre sensul vieţii. Dacă te afli într-o stare în care nu simți niciun gust în viață, acel sentiment este mai rău decât moartea.

Totuși, nu poți face nimic în privința asta. Ești complet neputincios. Nici măcar nu-ți poți lua viața, pentru că ți se cere să „muncești” veșnic. Și acesta este tocmai scopul.

Prin urmare, nu ți se va permite să mori. Munca va continua până când vei dori să intri în eternitate. Pur și simplu nu vei avea de ales; va trebui să treci dincolo de punctul morții. În acest fel, Creatorul te trezește să cauți sensul și scopul vieții.

Dar ce ar trebui să facem când trecem prin stări de întuneric, când simțim că totul se prăbușește și totul este pierdut? Suntem sub influența maselor, iar masele au o putere enormă. Ne afectează și ne transmit neputința lor totală. Nu au nicio soluție; sunt ca niște animale conduse la abator.

Oamenii de pe stradă sunt pur și simplu nefericiți. Cel puțin avem un refugiu interior în care să ne retragem. Chiar și cei care nu au traversat încă Mahsom posedă deja un fel de adăpost interior: Când îmi amintesc de Creator, simt că îmi pot justifica starea. Condiția mea capătă un scop, înțeleg că este utilă, dezirabilă și mă apropie de corectare.

Uneori, încep chiar să simt stările de întuneric ca pe niște avansări, ca fiind necesare și dezirabile. Adică, în timp ce mă aflu în întuneric, Creatorul mi Se dezvăluie din ascundere, oferindu-mi un sentiment de calm, permițându-mi să întrezăresc o rază de lumină la capătul tunelului. În acest fel, Creatorul mă îndrumă către El.

Se pune o întrebare: De ce atunci când auzim despre tragedii teribile și vedem că oamenii sunt în confuzie completă, nimeni nu știe ce să facă? Aceasta este o întrebare fundamentală: „De ce ni se întâmplă mereu așa? De ce suferim?”

Situația este intensificată de presiunea din întreaga lume, simțim că nu avem unde să fugim. Întreaga lume pare împotriva noastră. Toată lumea experimentează acest lucru, iar oamenii radiază colectiv disperare, care se răspândește spre tine. Drept urmare, cobori împreună cu ei.

Dar această coborâre este temporară. Scopul ei este să te învețe să-ți reînnoiești conexiunea cu Creatorul în fiecare moment. Trebuie să restabilești constant contactul cu Divinul, deoarece prin intrări și ieșiri repetate ale Luminii, conexiunea ta interioară cu spiritualitatea este reînnoită.

Încearcă să raportezi toate stările la Creator, să conectezi tot ceea ce se întâmplă cu El și atunci te vei simți mai bine.

Cu alte cuvinte, Creatorul îți trimite în mod deliberat situații diferite, astfel încât să ai nevoie de El ca sursă a vieții, astfel încât să te întorci către El și să-Ți amintești de El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o garanție că la următorul grad mă voi simți mai bine? Poate, în sens spiritual, da. Dar în ceea ce privește trupul…

Există o mulțime de întrebări legate de starea unui om și de avansarea sa. În primul rând, omul nu este un animal izolat în această lume.

Sufletele sunt conectate între ele; există o conexiune de suflete și embrioni de suflete. S-ar putea ca în acest moment să acționez în timp ce îndeplinesc sarcini care nu sunt legate de propriul meu suflet, ci slujesc altor suflete.

Cu toții aparținem ansamblului de suflete care alcătuiesc sufletul lui Adam HaRişon, și prin urmare, avem o soartă comună, un destin comun. Și fiecare dintre noi, sau împreună cu anumite alte suflete, are propriul său destin individual, personal.

Nu pot spune că mă voi simți mai bine în toate privințele ridicându-mă la un grad superior. Cel mai viu exemplu care poate fi dat aici este suferința fizică pe care a experimentat-o ​​Baal HaSulam înainte de moartea sa. A suferit de o boală articulară severă, dureri în inimă și pe lângă asta, cancer. A suferit imens.

Iar în ceea ce privește tot ce ține de viața obișnuită: îi lipseau banii, mâncarea și cele mai necesare lucruri pentru existență. Probleme familiale… Era ca și cum nu ar fi avut pace în nimic.

Care este sursa acestui lucru? Studiem că omul este doar un fragment al sufletului colectiv, sufletul compus din toate celelalte suflete individuale. Există numeroase exemple de mari cabaliști care au îndurat suferințe fizice. Luați în considerare de exemplu, pe Rabi Akiva și moartea sa. Dar noi nu putem determina care este soarta fiecărui om.

Sarcina noastră este să ne ridicăm pe treptele scării spirituale, asta este tot. Cât despre ceea ce se poate întâmpla cu corpul fizic, sau chiar pe plan spiritual, cu fiecare suflet individual, totul este împletit cu acțiunea sistemului general numit Adam HaRişon. Există anumite fenomene și interconexiuni care pot da naștere la stări aparent contradictorii: un om drept care totuși suferă nenorociri.

Este inutil să ne oprim asupra acestei întrebări. În primul rând, acest lucru nu este în puterea noastră și nu este dezvăluit în avans. La nivelul nostru actual de înțelegere, nu știm de unde provin și de ce vin.

Acest lucru aparține unor trepte mult mai înalte. Acolo, omul începe să înțeleagă de ce și cum se desfășoară evenimentele, care este cauza lor fundamentală și de ce este împletită în interconexiuni specifice. Acestea sunt aspecte foarte înalte. Pentru a le înțelege, trebuie să ne ridicăm în partea generală a lui Adam HaRişon.

Dar în orice stare ne-am afla, nu contează, realitatea nu se schimbă din cauza asta. Se schimbă doar modul în care o percepem.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o singură modalitate de avansare spirituală: lumina înconjurătoare care întoarce pe om la sursă, care vine ca urmare a studiului cu o intenţie cât mai apropiată de lumină. Aceasta avansează omul din grad în grad. Cu cât gradul este mai înalt, cu atât „climatul” său, condițiile sale sunt mai bune.

Este similar cu omul care urcă munți, care la fiecare nivel simte o stare diferită: vântul, soarele, totul devine diferit. Prin urmare, omul care nu dorește să se ridice mai sus nu ar trebui să se aștepte ca ceva să se schimbe la gradul actual. Nimic nu se poate schimba, aceasta este natura acelui grad și nimic nu se va schimba vreodată pentru el.

Doar sufletele care urcă și coboară, adică omul care urcă și coboară în interiorul său, poate simți schimbări. Apoi, gradul interior pe care l-au atins este proiectat asupra corpului lor, deoarece dorințele spirituale sunt mult mai puternice decât cele materiale și cu siguranță suprimă toate dorințele trupești.

Rabaş scrie că atunci când se vorbește despre senzația de foame, nu este vorba despre cât spațiu gol are omul în stomac, ci despre senzația de foame pe care o experimentează, despre „Hisaron” al său (o lipsă care cere împlinire), care nu depinde de spațiul gol din stomac. Acesta este un concept spiritual care nu poate fi măsurat și a cărui magnitudine nu depinde de golul fizic.

Prin urmare, atunci când omul dobândește o anumită simțire spirituală, toate sentimentele inferioare, desigur primesc inspirație și o forță dăruitoare de viață din aceasta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) 

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ne lipsește acum?

Răspuns: Ne lipsește intenţia de calitate. Nu vreau să spun mai multe. De acum înainte, analizați-vă singuri. Folosind acest lucru ca punct de plecare, priviți mai adânc în ceea ce este cu adevărat.

Despre asta este vorba în munca noastră. Dacă aș dezvălui acest lucru, v-aș fura oportunitatea de a-l descoperi singuri.

Să presupunem că aș oferi o scurtă explicație în trei sau patru cuvinte acum. Această explicație nu va avea nicio bază; nu va intra în carnea voastră. O veți memora, o veți cunoaște și astfel veți trece dincolo de acest concept.

În timp ce ea, ar trebui să rămână adânc în interior. Când căutați, Kelim [vasele] sunt dezvăluite, iar definiția pe care o descoperiți în cele din urmă devine imprimată ca o impresie, chiar în acele vase.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să fac un efort pentru a-L justifica pe Creator?

Răspuns: Efortul din partea mea trebuie să fie egal ca magnitudine cu sentimentul de întuneric. Trebuie să ajung la o stare în care să justific orice condiție trimisă mie de Sus.

Apoi umplu senzația de întuneric cu lumina de Hasadim și nu am nevoie de nimic de la Creator. Eu însumi am umplut întregul gol.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om pe calea spirituală trece prin diverse stări, atât bune, cât și rele. Uneori se simte mai aproape de Creator, alteori mai departe de El. În ciuda faptului că uneori se trezește în el iubirea pentru Creator, care îi permite să simtă conexiunea sa cu El, aceste simțiri dispar ulterior, Creatorul ține totuși o evidență doar a stărilor bune. El le adună pe toate într-o singură măsură cumulativă. Odată ce această măsură este atinsă, individul devine eligibil să primească o conexiune permanentă, neîntreruptă, cu El.

Aceasta este numit „Pesah”. Este atunci când Creatorul, în socoteala Sa, ia în considerare doar faptele bune ale omului și le omite („Poseach”) pe cele rele.

De ce se spune că El nu ia în considerare faptele rele când s-ar părea că omul este vinovat pentru ele? Individul nu este de vină. Creatorul împietrește intenționat inima unui om și îl derutează, astfel încât acesta să poată dezvălui lumina din adâncurile întunericului.

Prin urmare, socoteala nu depinde de cât de puternic sau de succes este omul. Singurul lucru care contează este dacă el a parcurs suficient pentru a experimenta stări de iubire, conexiune cu Creatorul și adeziune cu El.

Viteza cu care atingem această măsură depinde de eforturile noastre. Creatorul face totul, dar noi putem doar accelera timpul. Dacă aș investi multă energie și efort, aș veni la lecții în fiecare dimineață și aș face tot posibilul în studiile și munca mea pentru grup (acest lucru este deosebit de eficient în perioada de Pesah), aș accelera și aș scurta timpul.

Stările de urcări și coborâri mă străbat cu o viteză mai mare, ajung rapid la măsura necesară și mi se face un calcul numit „Pesah”.

Când se face calculul final? După șapte ani de belșug, după șapte ani de foamete și după zece lovituri, cele zece plăgi, atunci, brusc, toate deodată, are loc socoteala finală. De ce brusc? Pentru că măsura necesară este realizată în întuneric, în miez de noapte. Omul nu știe nimic dinainte. Se întâmplă pe neașteptate, într-o clipă, iar apoi omul reușește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să mă străduiesc să mă ridic la un grad superior pentru că vreau să găsesc acolo o stare mai bună, pur și simplu fug de suferință?

Răspuns: De ce crezi că exodul din Egipt nu s-a întâmplat prin suferință? Mă întrebi de ce trebuie să avansez pe calea suferinței. Este pentru că tu ești în dorința de a primi pentru tine însuți și nici măcar nu știi asta; trebuie să începi treptat să devii conștient de asta și să te familiarizezi cu egoismul tău.

În dorința de a primi în sine nu există nimic rău; este rea doar în raport cu Creatorul; în raport cu această lume este obișnuită. Vedem cum reușesc oamenii cu mari dorințe egoiste în lumea noastră.

Ei câștigă mulți bani și domnesc peste cei a căror dorință de a primi nu este atât de mare. Drept urmare, cei care nu au nevoie mai mult decât să-și câștige existența undeva lucrează pentru cel în care dorința de a primi este mare. El devine șef, proprietar, iar ei devin lucrătorii lui.

Se dovedește că pentru lumea noastră, dorința de a primi este un lucru bun, util. Și numai dacă Creatorul este revelat puțin și El dorește să avanseze omul și umanitatea, atunci în acea măsură El dezvăluie răul inerent acestei stări. Și dacă nu l-am compara cu Creatorul, nu am găsi nimic rău în dorința de a primi însăși.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În spiritualitate, dorința determină totul. Prin urmare, o ființă creată nu este capabilă să dorească de bunăvoie suferința pentru ca ulterior, după câțiva pași, să-L încânte pe Creator cu o intenţie altruistă. Acest lucru este imposibil. Întregul proces trebuie să înceapă de Sus. Creatorul este întotdeauna inițiatorul.

Întrebare: În lumea trupească, un copil mic care învață să meargă nu vede cât de neajutorat este în starea sa, deoarece mama sa este în fața ochilor lui și știe că ea îl va ajuta. Dar spiritualitatea?

Răspuns: Dacă am sta și am plânge ca un copil, dar în timp ce plângem, privind spre Creator, această stare ar fi diferită de atunci când El este ascuns. Dacă îl vezi pe Creator, înseamnă că nu te-a părăsit; nu S-a ascuns.

În lumea trupească, conexiunea poate fi simțită prin vedere, atingere, o îmbrățișare și așa mai departe. Și în spiritualitate există diferite grade de conexiune: o îmbrățișare, un sărut și așa mai departe. Dacă te-ai apropiat de Creator (indiferent în ce grad ești conectat cu El), aceasta nu poate fi numită o stare de întuneric, deoarece rămâi în conexiune cu El. El nu te abandonează.

Trebuie să înțelegem că stările de întuneric ne sunt trimise de Sus în funcție de cât de mult efort trebuie să depunem la un anumit grad. Poate că îți sunt trimise cu intenția inițială ca tu să nu reușești. Poate că acest lucru este menit să-ți ofere oportunitatea de a acumula Reşimot și de a-ți clarifica eșecurile, astfel încât să depui anumite eforturi în această situație.

Tu nu știi asta, dar ți se dă exact ceea ce ai nevoie în acest moment pentru avansarea ta spirituală. Socotelile se fac de Sus. Nu știi de ce sau în ce scop – la fel cum un copil nu înțelege de ce mama lui s-a îndepărtat de el, de ce pare atât de dură.

El era mereu în brațele ei și dintr-o dată ea îl așază în mijlocul camerei și face un pas înapoi. Copilul este complet neajutorat, în timp ce mama se bucură; îl învață să meargă, îl învață independența.

Asta înseamnă: „Vei vedea spatele Meu” (Ahoraim). Adică, dintr-o stare de întuneric, începi să vezi lumina. Nu înseamnă că prin Ahoraim vezi direct lumina. În starea de Ahoraim, construiești Kli-ul. Și prin Kli, dezvălui apoi fața Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→