Dar pentru că ni s-au dat Tora și Miţvot pentru a le respecta în timpul ascunderii, le putem respecta în deplină simplitate și putem spune: „Dacă scopul meu este să dăruiesc, de ce ar trebui să mă deranjeze ce gust simt?” (Rabaş, „Măsura de practicare a Miţvot [Poruncilor]”).

Trebuie să ajungem la o stare în care nu contează pentru noi în ce stare ne aflăm. Principalul lucru este să fim conștienți, să avem un anumit sentiment, că sunt conectat cu Creatorul, că mă îndrept spre El. Trebuie să ajung la un punct în care acest lucru devine mai important pentru mine decât toate simţirile din organele mele de simț.

Întrebare: Deci, cum poate cineva „pur și simplu să îndeplinească” poruncile în practică?

Răspuns: Exact așa, fără nicio deşteptăciune. Trebuie să fie clar pentru mine în simţirile mele. „Pur și simplu” nu este un concept care descrie înțelegerea. Sunt o dorință de a primi, nu un intelect, nu un computer. Prin urmare, trebuie să simt poruncile în dorința mea.

Întrebare: Și dacă nu sunt capabil?

Răspuns: Toată lumea este capabilă, pur și simplu nu ai atins-o încă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa cum au spus înțelepții noștri (Avot, Capitolul 4, 22), „O oră de pocăință și fapte bune în această lume este mai bună decât întreaga viață din lumea viitoare și o oră de mulțumire în lumea viitoare este mai bună decât toată viața acestei lumi” (Rabaş, „Măsura de practicare a Miţvot [Poruncilor]”).

Se pare că există o contradicție în această frază. Deci, ce este mai bine? Această lume sau lumea viitoare? Ce înseamnă o „oră frumoasă”?

Frumusețea este Hochma, înțelepciunea. O „oră” este definită ca o conexiune. Dacă stabilesc o conexiune cu Creatorul în lumea noastră, atunci ridicarea mea de MAN, rugăciunea mea, constituie tot ceea ce am, este dăruirea mea către Creator. Astfel, Kli-ul(vasul) pe care îl construiesc acum este principalul lucru. Lumina superioară va veni și va fi simțită doar în măsura echivalenței Kliului. Dar în lumea viitoare, primirea luminii este atingerea numelor sfinte. Acesta este scopul nostru. Nu există nimic mai frumos decât asta.

În primul rând, rezultă că la un moment dat mă aflu în locul ființei create, iar în altul, pe gradul Creatorului. În al doilea rând, știm că lumea noastră și lumea viitoare sunt două stări de același grad. Lumea noastră este starea prezentă; lumea viitoare este starea care urmează în momentul următor.

Astfel, acest lucru poate fi explicat fie ca ridicarea de MAN și primirea luminii cu intenția de a dărui, fie ca două stări: un grad inferior și unul superior, unde gradul inferior, lucrând și corectându-se, merită să atragă lumina prin toate gradele superioare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Această chestiune este prezentată în „Prefața la Înțelepciunea Cabala” (punctul 58): „Acesta este sensul cuvintelor înțelepților noștri: «La început, El a contemplat crearea lumii în calitatea de Din [judecată]. El a văzut că lumea nu există și a precedat-o cu calitatea de Rahamim [milă] („Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]”).

Ce înseamnă „a crea lumea cu calitatea judecății”? Mai întâi, a fost creată Malchut, iar apoi Bina i s-a alăturat într-o formă necorectată. Chestiunea este că Bina însăși nu poate fi necorectată, ci Malchut folosește această calitate conform propriei dorințe, ghidată de considerații de maximă plăcere de sine. Aceasta se numește sfărâmarea vaselor, Tora necorectată.

Aici apare o întrebare: „Dar nu ar fi putut Creatorul să amestece Bina cu Malchut în așa fel încât să fie combinate corect?” Totuși, dacă ar fi fost amestecate corect de la început, nu am realiza nimic prin ele, deoarece nu ar fi sub controlul nostru, nu ar fi al nostru, ci în esență al Creatorului. Mai mult, nu am fi capabili să discernem aceste calități și să alegem cum să le folosim. Nu am avea independență.

Dar dacă, din interiorul lui Malchut, alegem guvernarea Bina, o dobândim și aderăm la calitățile sale, atunci alegem astfel o ieșire de la o natură la alta. În aceasta se află întreaga alegere, întreaga construcție a omului din noi. La urma urmei, atât Malchut, cât și Bina sunt create de Creator; nu există nimic aici din partea noastră.

Din partea noastră, trebuie doar să discernem și să preferăm calitatea de Bina față de calitatea de Malchut, să plasăm Malchut sub autoritatea de Bina și nu așa cum am primit-o după spargerea vaselor, când Bina este sub controlul lui Malchut.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul care exista în Sodoma era: „Ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău; eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.” Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută! Are mulți adepți. Să presupunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat, dar nu mi-a dat mie, atunci chiar dacă mor, trebuie să primesc de la Creator orice alege El să-mi dea.

Întrebare: Creatorul dă bogăție unei persoane, alteia i-a dat sărăcie și așa ar trebui să fie? Eu nu mă amestec în sărăcia ta și tu nu te amesteci în bogăția mea?

Răspuns: Da.

Comentariu: Există logică în asta.

Răspuns: ☺

Întrebare: Deci, unde este defectul?

Răspuns: Defectul este că oamenii nu acceptă acest lucru în mod corect. Adică, ei nu acceptă domnia absolută a Creatorului, și prin urmare, aceasta se prăbușește.

Trebuie să ne ridicăm deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu poate fi doar „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu”. Aceasta ne este dată de sus și trebuie să introducem o corectare în ea, astfel încât totul să ne aparțină.

Ceea ce ne-a dat Creatorul: „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu” există de la început și o păstrăm în interior, totuși o acoperim de sus cu iubire.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numim „al nostru”? Adică, construim punți de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta munca principală? Și apoi dăinuie, nu va fi răsturnată?

Răspuns: Și apoi devenim, ca să spunem așa, parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți de iubire peste acest rău.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”? Este aceasta ceea ce numiți rău?

Răspuns: Desigur. Este egoism.

Întrebare: Cum diferă aceasta de faptul că în timpul revoluției au spus și ei: „Acesta este al nostru”. Ce lipsea acolo? Spunem că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău” trebuie să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator; acest lucru rezultă prin definiție.

Cred că nimic bun nu va ieși din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge totuși la realizarea faptului că aceste întrebări trebuie rezolvate prin metoda cabalistă. Adică, să-l plasăm pe Creator – Unicul, integral – în fruntea întregului proces de dezvoltare a umanității și să ne agățăm de El și să facem totul doar de dragul unei singure propoziții, a unei singure fraze: „Frăție!”

Întrebare: Și vor dori oamenii să se agațe de asta? Asta nu vor să piardă?

Răspuns: Dacă aleg să renunțe la asta, se vor arunca într-o socoteală atât de amară încât în ​​curând nu va mai exista nimeni cu care să se lămurească.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→