Întrebare: Ce înseamnă „să auzi natura”?

Răspuns: A auzi natura înseamnă a fi aproape de ea.

Întrebare: Aproape de natură, ce este asta?

Răspuns: Omul apropiat de natură este cel care percepe tot ce-l înconjoară ca fiind atitudinea Creatorului față de el. Prin urmare, nu vede nimic rău în el, până la propria moarte. De asemenea, nu vede nimic rău în aceasta: când vine, vine și eu plec.

Întrebare: Este posibil să trăiești așa, în căldură și calm?

Răspuns: Da, de ce nu? Desigur. Este o voce interioară din tine care pur și simplu trebuie dezvăluită.

Comentariu: Dar am fost lipsiți de acest simţ, de a auzi natura.

Răspunsul meu: Egoismul nostru ne închide în noi înșine, și nu ne lasă să ne întoarcem către nimic.

Întrebare: Deci, este mai bine pentru egoism, să nu auzim natura?

Răspuns: Este o forță malefică, acționând în paralel cu forța bună, dar noi dăm preferință acestei forțe malefice.

Întrebare: Și cum putem începe să tânjim după natură, după acest auz?

Răspuns: Încercați să pătrundeți în interiorul naturii; aceasta este o conexiune cu Creatorul. Trebuie să încercăm să ne apropiem de El. Și atunci totul va funcționa pentru noi.

Întrebare: Dar acest lucru necesită clarificare. Pentru om, ce este Creatorul?

Răspuns: Tot ceea ce este în jurul nostru.

Întrebare: Este totul, Creatorul?

Răspuns: Da. Și chiar tot ceea ce este în noi, totul este Creatorul.

A te apropia de El înseamnă să-ți descoperi simțirile, astfel încât să nu existe granițe, bariere între tine și El. Și atunci vei simți că în general, întreaga lume este plină de un cântec subtil. Așa aș spune eu.

Întrebare: Frumos! Nici nu voi încerca să clarific ce este acesta. Să lăsam acest sentiment să rămână. Spuneţi-mi, este el necesar pentru supraviețuirea noastră?

Răspuns: Ideea nu este să supraviețuim în această lume, ci să fim în armonie cu ea. Și în acest fel, vine această armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă un om se simte rău, ca un om obișnuit de pe stradă, acest lucru tot nu îl face să creadă că există o soluție specială. Nu se gândeşte de unde provine această stare proastă, în ce scop, cum poate fi evitată și la ce poate ajunge omul.

De ce nu apare o astfel de conștientizare în el? Motivul este că lumina înconjurătoare de grad superior luminează deocamdată Kelim opuse omului, Kelim care doresc doar să primească, să se bucure fără nicio legătură cu dăruirea, cu Creatorul, iar această stare nu se schimbă.

Totuși, dacă aceste Kelim (chiar dacă omul încă este complet cufundat în egoism, în plăcerea pentru sine) încep să studieze cărțile cabaliste, atunci, așa cum scrie Baal HaSulam, chiar și printr-o singură dorință de a cunoaște (nu de a se purifica, ci pur și simplu de a cunoaște), vor atrage lumina înconjurătoare asupra lor, ceea ce va atrage „farmecul sfințeniei” asupra lor. Apoi, omul va începe treptat să înțeleagă că există ceva numit „dăruire” și poate că asta este ceva bun.

Lumina înconjurătoare este cea care aduce omul la gândul că este ceva bun. Tocmai pentru că această corectare există deja în interiorul lui (gândul că dăruirea este ceva bun), omul se apropie de lumina înconjurătoare, și într-o oarecare măsură se conectează cu ea. Direcția lor coincide deja.

Atunci, omul poate primi forțele din lumina înconjurătoare care vor dezvolta această calitate în el, „farmecul sfințeniei”, calitatea dăruirii. În acest fel, depunând eforturi în aceeași direcție, el se înalță.

Prin urmare, nu ne sunt necesare cunoștințe preliminare, nu sunt necesare calități speciale. Orice om poate deschide o carte și își poate dori să scape de toate necazurile sale prin faptul că, fără să înțeleagă nimic, o va citi. Și asta este tot. Omul poate începe de la zero.

Treptat, pe măsură ce se avansează, intenția se purifică și omul începe să înțeleagă mai bine unde este acel punct clar, punctul spre care trebuie să își îndrepte gândurile de fiecare dată mai clar și mai precis. Astfel, de fiecare dată, el devine din ce în ce mai experimentat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu cât ne întindem mai mult spre scopul corect, cu atât scurtăm timpul, așa cum se spune: „Israel sfințește vremurile” și ajungem la starea pe care trebuie să o atingem. Toate suferințele și plăcerile se învârt în jurul faptului că numai cu ajutorul lor, omul se poate îndrepta spre scop.

Trebuie să construim un astfel de mediu, un astfel de grup în jurul nostru, care cu măreția scopului, cu conștientizarea josniciei stării noastre prezente în această lume, să ne îndrume astfel încât, fără suferințe preliminare, să ne străduim spre acest scop chiar înainte ca forțele naturii să acționeze asupra noastră și să înceapă să ne preseze, forțându-ne să înaintăm spre el.

Desigur, nimeni nu poate ști ce se întâmplă în altul, deoarece fiecare vine dintr-un punct diferit al sufletului. Fiecare trebuie să treacă prin grade într-o formă diferită. Toate cele 620 de corectări pentru 620 de dorințe, care se numesc 620 de grade, fiecare dintre noi trebuie să le treacă într-o formă diferită.

Și aici se ia în considerare doar munca individuală a omului: cât de sensibil este el la starea sa prezentă în raport cu scopul care îi stă în față. Numai atitudinea interioară, conștientizarea importanței, oferă motivație pentru a acționa și a munci.

Adică, în fiecare stare, omul însuși, sau societatea pe care o definește în jurul său, trebuie să-i amintească care este cel mai important lucru în viață, și în consecință, să-l oblige și să-i dea și puterea de a avansa.

Și apoi trece prin nivelurile mineral, vegetal și animal. Rabaş dă exemple: omul care stă acasă cu familia sa, se află încă la nivelul mineral de dezvoltare; altul deja aleargă prin întâlniri, lucrând în beneficiul societății, acesta este nivelul vegetal de dezvoltare; iar un al treilea se gândește deja nu doar la cum să aranjeze lumea, împreună cu oamenii care o umplu. Trebuie deja să se miște la un grad care este deasupra umanității, acolo unde se iau decizii, unde acțiunile sunt cu adevărat îndeplinite.

Și apoi deja lucrează nu cu familia sa, nu cu societatea, nu cu umanitatea, ci cu ceea ce este deasupra umanității: cu forțe și scopuri care sunt superioare naturii. Firește, niciunul dintre ei nu îl poate înțelege pe celălalt.

Dar așa cum spune Rabaş, indiferent de starea în care se află omul, el trebuie întotdeauna să se îndrepte către cei care sunt mai buni, mai măreți, mai înălţați, și în orice stare, să-și pună înainte scopul de a-i atinge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 „Drepţi”, „păcătoşi”, „profesori” și „elevi” sunt așa cum se numesc toate stările omului. Studiem că întreaga lume se află în interiorul unui om. Ceea ce dezvăluie omul în simțirile sale este lumea sa. Și dacă este aşa, atunci el are o conexiune cu Creatorul. Rezultă că atât drepții, cât și păcătoșii, profesorii și elevii sunt stările sale.

În fiecare stare prin care trece omul, trebuie să învețe să investigheze și să evalueze stările astfel încât acestea să devină mai aproape de scop, să se acordeze la ele chiar dacă omul se află într-o coborâre, să studieze și să găsească sprijin în starea atinsă în timpul unei ascensiuni. Principalul lucru este să identifice ceea ce este esențial, și pe cât posibil, să se îndrepte către acesta.

Dacă omul se străduiește să realizeze acest lucru, trece prin toate stările rapid și în cea mai benefică formă. După cum scrie Rabaş, fiecare dintre noi are un punct numit rădăcina sufletului și în realitatea noastră materială, prin intermediul tulburărilor pe care le primim în această lume, putem crește acest punct de 620 de ori. Și apoi, în loc de un punct, vom merita să devenim un suflet cu o umplere numită Creatorul, lumina.

Apoi va veni o stare în care sufletul, Kli-ul său împreună cu lumina, vor fi în adeziune, în echivalență de formă, iar aceasta este starea finală pe care trebuie să o atingem.

A tinde spre această stare, a ne simți în ascensiuni cât mai aproape de ea, și când suntem în coborâri, totuși să nu fugim și să nu cădem în disperare și inactivitate, ci să o atingem constant cu ajutorul studiului și al prietenilor, acesta este întregul nostru scop.

[355488]
Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→