Daily Archives: 27 aprilie 2026

Ce este numit efort?

Rabaş, în articolul „Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea” scrie că dacă observi că sfatul pe care l-ai acceptat promite să-ți sporească eforturile, atunci direcția este corectă; dimpotrivă, dacă servește la reducerea efortului, atunci este incorect.

Prin urmare, dacă acțiunea din fața ta necesită efort, atunci, aparent, vine dintr-o parte bună și este îndreptată într-o direcție bună. Și dacă nu necesită efort, atunci se pare, este îndreptată într-o direcție greşită.

Ce sunt „eforturile”? Omul ar putea plănui cu sudoarea frunții sale un jaf la o bancă. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Mai mulți oameni lucrează la ea, pregătesc totul și fac tot posibilul. Dorința obligă.

Așadar, ce constituie exact „efortul”? Raportat la ce este evaluat? Dacă un efort este adăugat unei dorințe pentru a o realiza și a te bucura de ea fără nicio legătură cu Creatorul, acesta este efortul înclinației rele.

Poți transpira toată viața încercând să obții ceea ce ți-ai stabilit ca scop al vieții tale, dar asta nu se consideră efort. Eforturile în spiritualitate sunt cele care te conduc la adeziunea cu Creatorul, cele care te îmbunătățesc în anumite privințe, astfel încât să devii ca El. Orice altceva nu este efort.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Două faze de avansare

Întrebare: De ce unele lucruri s-au întâmplat mai întâi în lumea materială și abia ulterior în lumea spirituală, în timp ce în alte cazuri este invers?

Răspuns: Tot ceea ce aparține „fazei de pregătire”, înainte de a intra în lumea spirituală, ia mai întâi formă materială, iar apoi vine momentul împlinirii sale interioare.

Omul trece prin două etape. Se naște ca animal, iar din momentul în care este implantat în el „punctul din inimă”, începem să numărăm viața sa „umană”; cuvântul „om – Adam” provine din cuvântul „Adameh”, care înseamnă „voi deveni ca superiorul”. Este o strădanie care izvorăște din punctul din inimă.

Dacă, de-a lungul tuturor încarnărilor sale anterioare, el a existat în această lume doar ca materie, fără un punct în inimă, dobândind dorințe pentru bani, onoare și cunoaștere, este complet normal și natural. Dar nimic din toate acestea nu contează. Există o anumită „contabilitate” pentru aceasta, dar nu are nicio legătură cu avansarea spirituală individuală a unui om.

Avansarea personală începe în momentul în care își simte „punctul din inimă”. Din acest moment, munca sa este numită „timpul de pregătire pentru intrarea în spiritualitate”.

Etapa de pregătire poate dura 10, 15 sau chiar 20 de ani, sau poate dura 5 ani, și chiar așa cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar 3 ani. Depinde de eforturile omului. Se poate ca acesta să realizeze un anumit progres și apoi să moară până la următoarea reîncarnare. Și cine știe ce se va întâmpla în această nouă încarnare. Totul depinde de eforturile sale. Dacă are noroc, se va alătura grupului și își va mări ritmul; dacă nu are, nu se va întâmpla.

Se spune că totul depinde de „noroc” (Mazal). „Mazal” provine din cuvântul „Nozel – curgere”. Cu cât aceste picături „curg” mai repede într-un om, cu atât Kli-ul său este mai plin. Dacă „picură” încet, omul va trebui să aștepte mai multe vieți.

Așadar, numărăm prima etapă de la apariția unui punct în inimă până la intrarea în lumea spirituală, iar a doua etapă este lucrul în lumea spirituală. Acest proces corespunde manifestării în materie, în lumea noastră. Toate aceste lucruri care corespund rădăcinilor spirituale ale fazei pregătitoare s-au întâmplat deja și nu mai este nevoie de nimic mai mult. Realizarea materială de aici o precede pe cea spirituală.

Când vorbim despre etapele muncii spirituale: corectarea Kli-ului, construirea Templului, adică despre a doua etapă, de la Mahsom încolo, atunci este necesară mai întâi munca spirituală acolo și ca urmare a acestui fapt, omul își construiește aspectele materiale ale vieții aici, inclusiv Țara lui Israel, pe care o dezvoltă în măsura în care se află intern în Țara lui Israel.

În același mod, națiunea se formează în funcție de atingerea sa spirituală, și în final, un al Treilea Templu este construit după ce omul atinge o stare numită Templu.

Astfel, stările corespunzătoare fazei de pregătire, începând de la punctul din inimă și până la traversarea Mahsomului, apar mai întâi în lumea materială, apoi într-un om, în lumea sa interioară. În timp ce toate care au legătură cu a doua fază, de la Mahsom până la corectarea finală (Gmar Tikun), apar mai întâi ca etape spirituale în cadrul unui om, al societății, și apoi în lumea materială.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Stările de „a merge” și „a face”

Întrebare: Care este diferența dintre stările „a merge” și „a face”?

Răspuns: „A merge” înseamnă că omul are un anumit impuls de a avansa, atunci când crede că în următoarea stare va fi mai aproape de Creator, mai aproape de posibilitatea de a dărui. Aceasta înseamnă că are intenţia de a ajunge la dăruire într-o anumită formă.

Aici există două stări: cea prezentă și următoarea, iar omul se mișcă deja între ele, trecând de la una la alta. Prin urmare, este numit „cel care merge”.

Iar un altul, stă și pare că face ceva. Aceasta înseamnă că i s-a dat oportunitatea de a veni aici și de a sta cu noi. Și totuși, și aceasta se numește „acțiune”.

Nu are nicio aspirație de a ajunge la ceva. „Dăruire, adeziune, Creator”; aceste cuvinte pot fi pronunțate exact așa, dar nu provin din simţirea interioară a omului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-,,Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”

Dorința femeilor

Întrebare: Încercați să dați sarcini tuturor, atât bărbaților, cât și femeilor. Este oare posibil să ne descurcăm fără dorința femeilor?

Răspuns: Nu, trebuie să fie foarte clar. O femeie nu este un element pasiv în creație. Deși în comparație cu un bărbat este mai pasivă, este aşa pentru că nu își poate implementa independent dorința.

Totuși, dorința ei în sine este foarte necesară pentru bărbați. Și bărbații se vor simți ca bărbați atunci când femeile vor începe să simtă nevoia de dezvoltare spirituală și să îi preseze cu această nevoie. Atunci va fi ca într-o familie când o soție își obligă soțul să aibă grijă de familie.

Întrebare: Cum ne putem asigura că femeile nu merg în direcția greșită?

Răspuns: În orice caz, trebuie să ne dezvoltăm undeva. Nu mi-e frică de nimic. Și în general, de ce să ne temem? Viața este infinită, natura este eternă, Creatorul este unul și o singură forță ne guvernează. Suntem obligați să ne îndreptăm doar spre ea, spre contactul cu ea și spre asemănarea cu ea.

Să încercăm să trecem prin toate aceste etape rapid, ușor și plăcut, pe cât posibil. Principalul lucru este să încerc constant să accelerez ritmul mișcării către scop. Asta este tot.

Când sunt întrebat ce îmi place la mine și ce nu, spun: „Există un singur lucru care îmi place la mine: străduința spre scopul pe care mi l-a dat Creatorul.” Trebuie să simt constant presiune: trebuie, trebuie, trebuie și simt că mă îndrept spre obiectiv, dezvăluindu-l din ce în ce mai corect. Mă chinui dacă nu duc asta până la capăt.

Doar această dorință contează. Orice altceva este răul care a fost creat tot de Creator, dar cu siguranță nu este nimic bun în el.

Prin urmare, nu ar trebui să acordăm atenție diferitelor neajunsuri care sunt dezvăluite în noi. Acestea vor apărea în mod natural, și în ritmul în care avansăm, le vom simți și mai mult.

Dar o organizație de femei puternică, bună, amabilă și matură, pe care o cer, ne va ajuta să trecem prin toate dezvăluirile neajunsurilor noastre interne pe care încă nu le vedem. Și dezvăluindu-le și corectându-le, vom ajunge la Creator.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dorința femeilor”, 11.09.2010

Esența guvernării spirituale

Întrebare: Cum vă poate înlocui o direcție spirituală pe dvs., un cabalist, care le oferiţi oamenilor o simțire a lumii superioare?

Răspuns: Direcția spirituală se ocupă de clarificarea problemelor actuale legate de publicitate, diseminare, studii și funcționarea organizației noastre, adică de cadrul în care existăm. Nu se ocupă de împlinirea spirituală pe care o ofer studenților, nici de cunoștințele pe care le le dezvălui în fiecare zi.

Directia spirituală nu mă poate înlocui ca profesionist, ca profesor. Cu toate acestea, mă poate înlocui și deja o face în toate deciziile privind dezvoltarea organizației și a grupului, astfel încât să nu existe decizii sau abateri corporale arbitrare.

Aceștia sunt oameni obișnuiți, studenți care sunt mai mult sau mai puțin capabili să se privească obiectiv pe ei înșiși și grupul și să ia decizii, nu cu ochii încețoșați, ci ridicându-se deasupra lor înșiși către o decizie colectivă.

Ei înțeleg că oricare ar fi decizia, dacă este colectivă, este superioară chiar și celei mai inteligente și strălucite decizii individuale, deoarece în ea este prezent Creatorul. El este cel care guvernează cu adevărat lumea și grupul. Într-o decizie individuală, egoistă, chiar dacă este genială, Creatorul este absent, și prin urmare este sortită eșecului.

Oamenii obișnuiți nu înțeleg încă acest lucru, mai ales acum, când un sistem global începe să se dezvăluie în lume și structura realității devine treptat clară: mai întâi prin societatea umană, apoi prin ecologie și mai târziu, prin întregul univers vast.

Universul începe să apară ca un sistem unic, complet, de natură minerală, vegetală, animală și umană. Cu toate acestea, nu știm ce să facem cu el, deoarece nu avem instrumente pentru a lucra cu un astfel de sistem. De fapt, acest sistem este cel mai important, deoarece guvernează singur totul.

Cu alte cuvinte, lumea este guvernată de colectiv ca un sistem întreg. Ați observat cum un banc de pești se rotește în apă, o fac toți deodată, nu unul conducând și ceilalți urmând, ci toți împreună, o masă întreagă, uneori sute de mii mișcându-se ca unul singur? Păsările se comportă la fel.

Acest exemplu arată guvernarea superioară, nu atunci când unul ia o decizie și ceilalți îl urmează, ci atunci când chiar întregul grup guvernează. Prin urmare, eu exist nu pentru a vă conduce înainte, ci pentru ca voi să formați o astfel de plenitudine. Și apoi printre voi, Creatorul va fi revelat și El vă va conduce înainte.

Moise a fost măreț prin faptul că i-a condus pe oameni, totuși Creatorul a mers înaintea lui, ca un stâlp de foc noaptea și ca un stâlp de nor ziua.

Este nevoie de un învățător pentru a-i aduna pe toți într-un colectiv, astfel încât în ​​cadrul grupului, sau chiar în cadrul întregii umanități, să fie revelată forța numită „Creatorul”, forța care ține totul laolaltă, forța generală a naturii.

Se numește forța dăruirii și a iubirii, deoarece numai prin această calitate se pot uni oamenii. Și când este revelată, toți se vor îndrepta simultan în aceeași direcție, simțindu-se ca un singur corp. Atunci toți vor înțelege cum este structurată realitatea, și în măsura în care sunt capabili să se unească, forța Creatorului va fi revelată.

Prin urmare, dacă direcția spirituală rezolvă colectiv problemele, cu siguranță va reuși, în timp ce un singur „individ inteligent” nu va reuși niciodată.

Întrebare: Cum ne putem uni astfel încât forța superioară să locuiască în noi?

Răspuns: Preferați opinia colectivă față de a dumneavoastră. Această opinie este formată treptat de către prieteni prin discuții, comparând obiectivele, planurile, capacitățile și analizele lor cu ceea ce este scris în surse, iar pentru aceasta este suficient să cunoască câteva dintre cele mai simple principii.

Orice grup poate face acest lucru dacă este capabil. Din păcate, există mulți indivizi „inteligenți” care înțeleg foarte bine materialul, dar nu pot ajunge încă la o abordare colectivă. Prin urmare, ei nu fac parte din direcția spirituală.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Semnificația îndrumării spirituale”, 11.09.2010