Poporul lui Israel nu este format pur și simplu din indivizi obișnuiți care se conectează unii cu alții. Ei devin un popor, pentru că împreună se atașează de Moise.

Moise este numit „păstorul credincios”, adică emisarul Creatorului în popor. Iar conceptul de „popor al lui Israel” înseamnă că sunt conectați cu Moise.

Moise este calitatea lui Israel („Yaşar El” – direct către Creator), cel care arată calea. Ceilalți, ca o turmă, îl urmează pur și simplu, iar el îi conduce afară din Egipt.

Dar dacă fiecare dintre cei trei milioane de evrei care se aflau în Egipt la acea vreme s-ar fi conectat individual cu Moise, nu ar fi fost suficient? De ce a trebuit să se unească între ei pentru a se putea conecta la Moise, și prin el, la Creator? De ce unificarea lor a fost o condiție necesară?

Necesitatea de a se uni cu Moise înseamnă anularea egoismului, a iubirii de sine. Iar rezultatul acestui fapt este iubirea semenilor. Prin urmare, mai întâi oamenii se unesc între ei, adică își anulează egoismul, iubirea de sine și numai atunci sunt capabili să primească mesajul iubirii pentru Creator de la Moise, și prin Moise să se conecteze cu Creatorul.

Nu fiecare persoană trebuie să atingă nivelul lui Moise, ci fiecare trebuie să accepte munca de „a-și iubi aproapele” la nivelul potrivit poporului obișnuit al lui Israel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă poporul lui Israel a ieșit deja o dată din Egipt, atunci de ce trebuie să repetăm ​​acest lucru acum?

Răspuns: În procesul istoric al dezvoltării sale, poporul Israel a efectuat exodul din Egipt acum aproximativ 4.000 de ani; prin urmare, nu trebuie să trecem din nou prin asta la nivel material acum.

Nu trebuie să călătorim la Ur din Caldeea și apoi să ne mutăm în Israel, să coborâm din Israel în Egipt, să ne întoarcem de acolo din nou în Țara lui Israel, să construim Primul și al Doilea Templu și să parcurgem din nou întregul proces.

Corpurile materiale din încarnările trecute au făcut ceea ce era necesar să îndeplinească la nivelul rădăcinilor spirituale; au realizat acest lucru în materie. Cu toate acestea, nimic nu s-a realizat în spiritualitate, deoarece sufletul nu atinsese încă acel nivel.

În momentul în care toate aceste evenimente au avut loc la nivel material, oamenii în sens spiritual, se aflau la gradul lor obișnuit, la nivelul maselor. Atât exodul din Egipt, cât și intrarea în Țara lui Israel au avut loc exclusiv la nivel material.

Tot ce posedau la nivel spiritual la acea vreme era doar o licărire a nivelului de Nefeş, adică o senzație că erau aproape de spiritualitate, de Creator și un simț al importanței acțiunilor lor, asemenea unui om aflat sub influența spiritualităţii.

Dar din moment ce există o rădăcină spirituală specifică, aceasta trebuie neapărat să se extindă în lumea materială și să fie realizată aici. Tocmai de aceea am parcurs o dată întreaga cale la nivel pământesc, cu excepția corectării finale.

Am fost deja în Egipt, am ieșit din el, am cucerit Țara Israelului, am construit Primul Templu la nivelul de Mohin de Haya, doar pentru a-l vedea distrus, apoi am construit al Doilea Templu la nivelul de Mohin de Neşama” și acesta a fost și el distrus. Am intrat în exil. Am trecut prin mai multe exiluri și acum ne-am întors din ultimul.

Și acum trebuie să construim al Treilea Templu, unul în care Mohin de Haya și Mohin de Neşama vor fi prezenți împreună ca Mohin de Yechida, astfel încât al Treilea Templu să cuprindă esența ambilor predecesori ai săi combinați.

Aceasta semnifică faptul că în lumea materială am parcurs deja întreaga cale până la sfârșitul corectării. Dar în spiritualitate nu am realizat încă nimic. Abia am ajuns la starea noastră actuală, perioada de pregătire. Acum trebuie să realizăm exodul din Egipt, să intrăm în spiritualitate, și apoi să parcurgem întreaga cale în spiritualitate.

Era noastră prezentă este momentul în care, în viitorul apropiat toate sufletele sunt destinate să își finalizeze etapa pregătitoare și să intre în lumea superioară; vor începe să urce pe scara spirituală și vor trece toate… 125 de grade și ajungem la sfârșitul corecțării.

În material, practic nu ne-a mai rămas nimic de realizat, cu excepția a ceea ce trebuie încă făcut, înainte de construirea celui de-al Treilea Templu. Rezultatul, fie că vom întâlni suferință suplimentară, fie că vom avea parte de bunătate, ne va fi dezvăluit astfel încât să putem ajunge la corectarea finală, depinde de munca noastră interioară, de faptele noastre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să clarificăm? Ce se află în fața noastră? Ce este?

Răspuns: Este Creatorul! Nimic altceva! El ne prezintă constant astfel de scene și viziuni, aşa încât să rămânem într-o stare de frică tot timpul, și treptat, puțin câte puțin, să ajungem să înțelegem aceste miraje.

Întrebare: Deci, înclinația mea spre suferință ar trebui să se transforme în înțelegerea faptului că ceea ce stă de fapt în fața mea este…?

Răspuns: Un miraj. În momentul în care începi să suferi, acesta ia forma diferitelor acțiuni și scene corporale.

Comentariu: Războaie și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da, dar dacă nu-ți permiți să suferi, atunci totul este corectat.

Întrebare: Și apoi încep încet, să-L percep pe Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „Creatorul”, ce vreţi să spuneţi? Ce stă în fața mea, în fața noastră?

Răspuns: Este Forța care guvernează lumea și ne guvernează; forța care vrea să ne aducă la conștientizarea stării corecte a naturii și a noastră înșine.

Întrebare: Care este acea stare?

Răspuns: Bucurie!

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să construiești de fiecare dată un mediu mai bun?

Răspuns: A construi un mediu mai bun înseamnă că mă dedic lui cu intenția ca acesta să devină mai puternic și să mă susțină atunci când am nevoie. Eu investesc în el în măsura în care am ceva de investit. Și ajutându-i pe ceilalți, exprim în esență iubirea pentru prieteni.

Grupul îți poate prezenta o dorință nouă, mai puternică pentru Creator de fiecare dată, iar dacă te anulezi în fața lui, poți primi de la el.

Schimbi grupul investind constant în el, făcându-l mai puternic; și te anulezi în fața lui într-o măsură din ce în ce mai mare, iar acesta devine din ce în ce mai dăruitor față de tine. Aceasta se numește „de fiecare dată, un mediu diferit”.

Uneori aud oameni spunând că vor să treacă de la un grup la altul. Nu este nevoie de asta, de ce să o faci? Dimpotrivă, dacă te simți inconfortabil în grupul tău, înseamnă că există un loc acolo unde ar trebui să-ți investești eforturile. De fapt, nu contează în ce grup te afli. Dacă un om este gata să dăruiască și să se anuleze în fața acestui lucru, grupul poate fi format chiar și din începători.

Când sosește un om nou, acesta arde de dorință, vrea constant să stea chiar lângă mine, chiar luptând pentru asta. Dar după ce trece un timp, se îndepărtează și mă „cheamă” de la distanță, ca și cum ar avea o telecomandă. Mi-a fost mai bine cu ei când erau doar începători, dorința lor m-a aprins. Și acum unde este? Li se pare că știu deja totul, înțeleg totul. Și așa este și cu fiecare dintre voi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→