Întrebare: Ar trebui ca într-un grup, comunicarea să se bazeze pe linia dreaptă?

Răspuns: Într-un grup, trebuie să încercăm constant să ne conectăm cu linia corectă. Este o stare în care fiecare trezește conștientizarea măreției Creatorului, a importanței scopului și a naturii speciale și unicității grupului.

După ce fiecare depune un efort, se dezvăluie prăpastia dintre noi și lumina înconjurătoare. Dacă investim cu adevărat puterea corect, începem să simțim nevoia de Creator și apoi, odată ce El Se revelează, simțim o mare bucurie.

Atunci, fiecare își dă seama cât de minunat este să lași un alt om să simtă cât de măreț este scopul și vrea să audă același lucru de la prietenul său pentru a realiza cât de departe este de scop. Aceste două puncte opuse ar trebui să fie mereu în fața ochilor noștri: cât de mic sunt eu și cât de măreț este Creatorul.

Dar acest sentiment trebuie să fie creativ și constructiv pentru a-l transforma într-o acțiune utilă. În grup ar trebui dezvăluite doar lucrurile pozitive.

Din Lecția zilnică de Cabala din 7.04.2026, Rabash, „Legătura dintre Paște, Matzah și Maror”

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaş – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem înțelege că tot ceea ce depinde de noi este doar conștientizarea stării care ne-a fost dată, în timp ce orice altceva este determinat de Sus? Cum putem face ca această înțelegere să vină mai repede?

Răspuns: După cum scrie Rabaş, trebuie să sfințim vremurile: „Israel sfințește vremurile”. Acest lucru se întâmplă prin străduința de a realiza un efort de calitate superioară în timpul studiului.

Întrebare: Dar facem asta, nu-i așa?

Răspuns: Nu știu dacă facem asta. Acesta este un lucru care nu este atât de ușor de măsurat pentru om. Sufletul tău suferă cu adevărat și răspunde la fiecare cuvânt, astfel încât să cauți mântuirea? Este asta ceea ce ceri de la fiecare cuvânt din studiul tău? Cauți în fiecare cuvânt adevăratul său sens spiritual pentru a te conecta prin el la sursa vieții, și pentru a simți că dacă rămâi deconectat de la această sursă chiar și pentru o clipă, ești ca și cum ai muri?

Să ajungi la o astfel de conștientizare a necesității este tocmai munca noastră, ascensiunea noastră colectivă. Sper că în timpul Pesah vom ajunge într-adevăr la o astfel de stare comună.

Dacă ne unim în timpul sărbătorii și ne gândim la un nivel comun la ce putem face pentru a folosi cât mai bine luminile speciale înconjurătoare de Pesah, atunci vom putea câștiga mult pentru progresul nostru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaş – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să mă raportez la ceea ce se întâmplă în această perioadă dificilă pentru poporul nostru?

Răspuns: Ce vă pot spune? Voi da un exemplu din viața lui Rabaş. La aproximativ un an după ce am venit la el, a început „Pacea Galileii” în Liban. Am văzut cum asculta știrile de pe front, cum își făcea griji și se întrista pentru victimele războiului. Suferea foarte mult și simțea o empatie profundă.

Dar există și cei care sunt complet lipsiți de sentimente. Vedem mulți oameni de genul acesta. Uneori, oamenii vin la mine să ceară sfaturi despre ce afacere ar trebui să înceapă. Și apoi intră o altă persoană și întreabă când este mai bine să părăsească țara, pentru o lună sau două.

Este pur și simplu incredibil cum unii oameni nu simt absolut nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Dar există și cei care simt pericolul atât de subtil și acut încât frica îi înnebunește. Acest lucru este greu de explicat. Aceasta este providenţa personală.

Totul depinde de reacția omului la lovituri, de cât de capabil este să devină mai înțelept din suferințele pe care le trăiește. Trebuie să căutăm sursa lor, pentru că prin aceasta reducem cantitatea de suferință. La urma urmei, a primi o lovitură nu este problema; problema este cum reacționează omul la ea, cum începe să devină mai înțelept și să caute sursa loviturilor, pe Creator.

O lovitură vine doar pentru a ne trezi să-L căutăm pe Creator. Dacă, după un mic indiciu de Sus, pornesc să-L caut pe Creator, atunci nu este deloc nevoie de o lovitură grea și dureroasă.

Creatorul vrea ca pentru fiecare moment pe care îl petrec deconectat de spiritualitate să mă simt ca și cum mi-aș fi pierdut viața, ca și cum aș fi mort. Aceasta este ceea ce se numește o stare măreață. Dacă chiar și pentru o fracțiune de secundă încetez să mă gândesc la El, să-L caut, să-L simt și să tânjesc după El, este ca sfârșitul lumii pentru mine.

Dacă simt și acționez astfel, atunci nu am nevoie de lovituri teribile. Tot ce am nevoie este o mică reamintire din partea Creatorului. Acum primesc 100 kg de lovituri și doar un gram dintre ele îmi amintește că lovitura mi-a fost trimisă de Creator și că ar trebui să caut conexiunea cu superiorul. Mai târziu, devenind mai înțelept, 1 gram de lovitură va fi suficient pentru mine, iar restul de 99.999 kg le voi adăuga eu însumi prin groaza pură că aș putea uita de Creator sau să rup conexiunea cu El.

Am un punct în inimă, care este o dorință pentru Creator, pe care Creatorul Însuși mi-a dat-o. Și la acest punct trebuie să adaug dorința din mine însumi, să construiesc o dorință pentru spiritualitate din propria mea strădanie către Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dificultatea muncii noastre constă în faptul că, pe măsură ce avansăm spre intrarea în spiritualitate sau ieșirea din această lume, „Egiptul” (această lume se numește „Egipt”, iar spiritualitatea este „Țara lui Israel”), ne confruntăm cu o problemă majoră: întregul proces nu se desfășoară conform rațiunii noastre și acest lucru ne slăbește foarte mult.

În acest moment, mulți oameni sunt aici și fiecare dintre ei a fost odată „ars” de dorința de a atinge scopul, dar în timp, s-au calmat. S-au așezat la locul lor, au adormit și au slăbit. De ce se întâmplă asta?

Conform rațiunii și simţirii, omul nu primește ceea ce așteaptă. El vrea să avanseze în așa fel încât să existe rezultate clare în dorința de a primi. Omul este construit astfel încât să meargă înainte înseamnă să înțelegi mai mult, să câștigi experiență și putere, să dobândeşti înțelepciune și să fii mai bine pregătit pentru fiecare etapă nouă.

Dar aici pare că se întâmplă opusul. Cu cât omul avansează mai mult (dar nu își vede progresul), cu atât devine mai slab, cu atât înțelege mai puțin și cu atât se teme mai mult de ceea ce i s-ar putea întâmpla. Ei au experimentat deja stări neplăcute, și prin urmare, se tem, nu știu ce îi așteaptă și renunță în avans.

Principalul lucru aici este să ne bazăm pe rațiune. Când citim povestea exodului din Egipt, ni se pare frumoasă. Dar când se întâmplă în noi, „și copiii lui Israel au strigat de la muncă”, de fiecare dată devine mai greu, cu mai puține rezultate vizibile, iar omul ridică mâinile. Ei sunt obosiți și epuizați. Ce ar trebui făcut?

Prin urmare, cine nu lucrează constant la construirea unui sistem de susținere pentru sine nu poate avansa. De exemplu, cum lucrează minerii? Ei merg în subteran, sapă tuneluri și instalează sprijin. Acestea nu sunt sarcini simple. Pentru a avansa chiar și cu încă un metru, trebuie să instalezi un alt sprijin și încă unul, nu doar să sapi și să mergi mai departe.

Așa este și cu noi, dacă omul avansează și vrea ca tot ceea ce a făcut să nu se prăbușească asupra lui cu o greutate atât de mare încât să nu se poată ridica, să nu se poată justifica în inima sau mintea sa sau să se întoarcă către Creator, atunci trebuie să se mențină într-o anumită stare.

Dacă există tulburări împotriva rațiunii, acestea se îndreaptă spre simţire. Dacă există tulburări împotriva simţirii, acestea merg conform rațiunii. Și dacă există tulburări în ambele, ce se întâmplă atunci? Atunci omul se cufundă în lectură, în articole; și dacă nici asta nu ajută, prietenii îi obligă, iar aceasta este deja o stare mai avansată.

Prin urmare, pentru a avansa, omul trebuie să se susțină constant construind un sistem de sprijin, astfel încât să existe cu adevărat o garanție, o încredere că nu va cădea. Aceasta nu este doar ceva ce menține omul pe cale, aceste garanții sunt construite în suflet prin muncă și studiu. Omul le construiește ca și cum şi-ar dovedi sieși, părților sufletului său, pregătindu-i întreaga structură. Aceasta este o muncă foarte importantă.

Acest lucru este necesar nu numai pentru a putea avansa și a nu cădea, această structură rămâne pentru totdeauna.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o cale pe care cabaliştii o numesc calea Torei. Nu și-au scris cărțile din întâmplare. Aceste cărți sunt destinate omului care se întreabă despre sensul vieţii. Dacă te afli într-o stare în care nu simți niciun gust în viață, acel sentiment este mai rău decât moartea.

Totuși, nu poți face nimic în privința asta. Ești complet neputincios. Nici măcar nu-ți poți lua viața, pentru că ți se cere să „muncești” veșnic. Și acesta este tocmai scopul.

Prin urmare, nu ți se va permite să mori. Munca va continua până când vei dori să intri în eternitate. Pur și simplu nu vei avea de ales; va trebui să treci dincolo de punctul morții. În acest fel, Creatorul te trezește să cauți sensul și scopul vieții.

Dar ce ar trebui să facem când trecem prin stări de întuneric, când simțim că totul se prăbușește și totul este pierdut? Suntem sub influența maselor, iar masele au o putere enormă. Ne afectează și ne transmit neputința lor totală. Nu au nicio soluție; sunt ca niște animale conduse la abator.

Oamenii de pe stradă sunt pur și simplu nefericiți. Cel puțin avem un refugiu interior în care să ne retragem. Chiar și cei care nu au traversat încă Mahsom posedă deja un fel de adăpost interior: Când îmi amintesc de Creator, simt că îmi pot justifica starea. Condiția mea capătă un scop, înțeleg că este utilă, dezirabilă și mă apropie de corectare.

Uneori, încep chiar să simt stările de întuneric ca pe niște avansări, ca fiind necesare și dezirabile. Adică, în timp ce mă aflu în întuneric, Creatorul mi Se dezvăluie din ascundere, oferindu-mi un sentiment de calm, permițându-mi să întrezăresc o rază de lumină la capătul tunelului. În acest fel, Creatorul mă îndrumă către El.

Se pune o întrebare: De ce atunci când auzim despre tragedii teribile și vedem că oamenii sunt în confuzie completă, nimeni nu știe ce să facă? Aceasta este o întrebare fundamentală: „De ce ni se întâmplă mereu așa? De ce suferim?”

Situația este intensificată de presiunea din întreaga lume, simțim că nu avem unde să fugim. Întreaga lume pare împotriva noastră. Toată lumea experimentează acest lucru, iar oamenii radiază colectiv disperare, care se răspândește spre tine. Drept urmare, cobori împreună cu ei.

Dar această coborâre este temporară. Scopul ei este să te învețe să-ți reînnoiești conexiunea cu Creatorul în fiecare moment. Trebuie să restabilești constant contactul cu Divinul, deoarece prin intrări și ieșiri repetate ale Luminii, conexiunea ta interioară cu spiritualitatea este reînnoită.

Încearcă să raportezi toate stările la Creator, să conectezi tot ceea ce se întâmplă cu El și atunci te vei simți mai bine.

Cu alte cuvinte, Creatorul îți trimite în mod deliberat situații diferite, astfel încât să ai nevoie de El ca sursă a vieții, astfel încât să te întorci către El și să-Ți amintești de El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→