Există o cale pe care cabaliştii o numesc calea Torei. Nu și-au scris cărțile din întâmplare. Aceste cărți sunt destinate omului care se întreabă despre sensul vieţii. Dacă te afli într-o stare în care nu simți niciun gust în viață, acel sentiment este mai rău decât moartea.

Totuși, nu poți face nimic în privința asta. Ești complet neputincios. Nici măcar nu-ți poți lua viața, pentru că ți se cere să „muncești” veșnic. Și acesta este tocmai scopul.

Prin urmare, nu ți se va permite să mori. Munca va continua până când vei dori să intri în eternitate. Pur și simplu nu vei avea de ales; va trebui să treci dincolo de punctul morții. În acest fel, Creatorul te trezește să cauți sensul și scopul vieții.

Dar ce ar trebui să facem când trecem prin stări de întuneric, când simțim că totul se prăbușește și totul este pierdut? Suntem sub influența maselor, iar masele au o putere enormă. Ne afectează și ne transmit neputința lor totală. Nu au nicio soluție; sunt ca niște animale conduse la abator.

Oamenii de pe stradă sunt pur și simplu nefericiți. Cel puțin avem un refugiu interior în care să ne retragem. Chiar și cei care nu au traversat încă Mahsom posedă deja un fel de adăpost interior: Când îmi amintesc de Creator, simt că îmi pot justifica starea. Condiția mea capătă un scop, înțeleg că este utilă, dezirabilă și mă apropie de corectare.

Uneori, încep chiar să simt stările de întuneric ca pe niște avansări, ca fiind necesare și dezirabile. Adică, în timp ce mă aflu în întuneric, Creatorul mi Se dezvăluie din ascundere, oferindu-mi un sentiment de calm, permițându-mi să întrezăresc o rază de lumină la capătul tunelului. În acest fel, Creatorul mă îndrumă către El.

Se pune o întrebare: De ce atunci când auzim despre tragedii teribile și vedem că oamenii sunt în confuzie completă, nimeni nu știe ce să facă? Aceasta este o întrebare fundamentală: „De ce ni se întâmplă mereu așa? De ce suferim?”

Situația este intensificată de presiunea din întreaga lume, simțim că nu avem unde să fugim. Întreaga lume pare împotriva noastră. Toată lumea experimentează acest lucru, iar oamenii radiază colectiv disperare, care se răspândește spre tine. Drept urmare, cobori împreună cu ei.

Dar această coborâre este temporară. Scopul ei este să te învețe să-ți reînnoiești conexiunea cu Creatorul în fiecare moment. Trebuie să restabilești constant contactul cu Divinul, deoarece prin intrări și ieșiri repetate ale Luminii, conexiunea ta interioară cu spiritualitatea este reînnoită.

Încearcă să raportezi toate stările la Creator, să conectezi tot ceea ce se întâmplă cu El și atunci te vei simți mai bine.

Cu alte cuvinte, Creatorul îți trimite în mod deliberat situații diferite, astfel încât să ai nevoie de El ca sursă a vieții, astfel încât să te întorci către El și să-Ți amintești de El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →