Ar trebui să discernem între drept și rău în ceea ce privește acțiunea și drept și rău în ceea ce privește intenția. În ceea ce privește acțiunile, drepții sunt ultraortodocșii, iar cei răi sunt seculari. Dar în ceea ce privește intenția, drepții și răii merg într-o ordine complet diferită. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește acțiunea, ambii sunt drepți. Dar în ceea ce privește intenția, există o diferență: Drepții sunt cei care lucrează pentru Creator, iar răii sunt cei care lucrează pentru ei înșiși. Cu toate acestea, în ceea ce privește lucrarea, ambii sunt drepți (Rabaş, „Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncăr”).

Un Ţadik, un om drept, este cel care împlinește voința Creatorului. Prin urmare, în ceea ce privește nivelurile mineral, vegetal și animal, nu există nicio îndoială; toți sunt drepți. De exemplu, peștii dintr-un acvariu sunt sută la sută drepți: natura acționează asupra lor și ei îndeplinesc directivele sale sută la sută.

În același timp, omul nu poate fi sută la sută drept. Creatorul i-a dat un anumit nivel de libertate, iar în măsura acestei libertăți, el face tot ce își dorește.

Dacă împlinește dorința Creatorului, în aceeaşi măsură cu efortul său, cu dorința sa, atunci este numit un om drept. Dacă nu face asta, atunci acționează ca și cum ar fi în sens opus, și este numit „rău”.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă am dorința de a dărui Creatorului, trebuie să dau ceva sau dorința în sine este suficientă? Dorința este suficientă. Nu trebuie să fac nimic altceva, căci în realitate, nu am nimic să-I dau în afară de dorință.

Munca mea este să trec de la absența dorinței la o stare în care aceasta apare în mine. Odată ce dobândesc dorința, nu mai am nimic de făcut. Totul este complet. Dorința este Kli-ul ( (vasul), iar dacă am un Kli care lucrează pentru a dărui, este suficient; mi-am făcut treaba.

Cum ajung la dorința de a dărui Creatorului? De unde o iau? Se spune că inițial unui om i se dăruiește un punct în inimă. Fără el, ești pur și simplu un animal. Dar dacă acest punct este dat, adică o dorință de a atinge spiritualitatea, atunci trebuie să faci totul singur.

Acest lucru este posibil doar prin grup, cărți și profesor, adică prin mijloace externe la dispoziția ta, prin viața în această lume. Nu există nimic altceva. De sus, ți se dă o scânteie numită punctul din inimă și cu această scânteie trebuie să te ridici tot mai sus.

Cum se poate realiza acest lucru? Nimic mai mult nu îți va fi dat de sus. Dar am construit un sistem numit „această lume” în jurul nostru. Și apoi, prin faptul că în cercul tău există cărți, un profesor și prieteni, îi poți folosi și poți merge mai departe. Deci scânteia este acolo, mediul este acolo, scopul este clar. Călătorie frumoasă!

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să dezvoltăm veneraţia  ca fundament pentru toate acțiunile noastre, începând de la starea animală, cu veneraţie animalică. „Care este sensul vieții noastre?” este o întrebare a naturii animalice; chiar și un animal o pune atunci când suferă.

Chiar și o mică insectă care caută hrană, experimentează suferința. Orice lucru care nu este complet împlinit și nu a ajuns la sfârșitul corectării, suferă. Fiecare dorință suferă – indiferent de felul ei: minerală, vegetală, animalică sau umană. O dorință care este capabilă să dezvolte o atitudine de venerație și apoi iubire în ea însăşi se numește umană.

Prin urmare, nu trebuie să ne fie rușine să începem cu venerația obișnuită. Vedeți cum ne corectează Creatorul: El ne trimite dușmani, oameni care ne urăsc, moarte, boli și alte suferințe până când începem să ne întrebăm: „Care este sensul vieții noastre?” Aceasta este cu adevărat o întrebare simplă, joasă, animalică, dar tocmai de la ea începem.

Omul începe să se întrebe: „De ce sufăr?” Ce ar putea fi mai simplu de atât? Așa este și cu venerația: venerație pentru starea mea, pentru viața mea, pentru împlinire, pentru siguranță, pentru tot.

Dar a începe să lucrezi cu această venerație, a o transforma în cea mai înaltă etapă, iubirea, este munca unei ființe umane. Altfel, omul va fi pus în astfel de stări încât… Venerația obligă.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vorbiţi cu mare încredere despre lucruri care vă sunt clare. Dar de ce avem un astfel de văl peste ochi? De ce nu putem auzi?

Răspuns: Pentru că nu te afli încă la acest nivel de dezvoltare a dorinței. Chiar acum, ești ca un copil mic care se uită la un adult și nu înțelege ce vrea acesta de la el.

Să presupunem că există o dorință în tine pe care o vom desemna cercul A. Și în mine există și o dorință pe care o vom desemna cercul B. Aceste două cercuri trebuie să fie aliniate unul cu celălalt, astfel încât să se formeze un segment comun între ele.

Acest segment comun reprezintă părțile suprapuse ale cercului tău și ale meu; natura sa trebuie să fie astfel încât eu să nu mă percep pe mine și pe tine înăuntru și tu să nu mă percepi pe mine și pe tine; mai degrabă, percepem o a treia entitate, ceva comun, detașată de celelalte dorințe ale noastre, pe care nu suntem capabili să le conectăm una cu cealaltă în acest fel.

Aceasta este o dorință de nivelul următor. Este superioară celorlalte dorințe actuale. Prin ea pot intra în cealaltă persoană. Adică, segmentul comun, detașat de sinele nostru individual și reprezentând locul în care existăm unul în interiorul celuilalt, este tocmai acel câmp, acea dorință, în care Creatorul este revelat.

[354259]
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Klipa”, 09.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→