Întrebare: Cine este Hasid-ul despre care se spune că „merge și face”?

Răspuns: În Cabala, cuvântul „Hasid” nu se referă la cineva care aparține unei comunități religioase, ci la calitatea Bina, în special Hesed (bunătate iubitoare) sau lumina Hasadim. De aici provine cuvântul „Hasidism”.

Dacă un om efectuează acțiuni pentru a avansa spre calitatea dăruirii și pentru a o dobândi prin propriile eforturi, el este numit „Hasid”. Acest lucru se aplică atât intenției, cât și acțiunii.

Întrebare: Există vreo legătură aici cu spălarea mâinilor cu apă, „Netilat Yadayim”? În articolul lui Rabaş „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar” se spune că Hasid-ul nu are mâini. Și din moment ce apa simbolizează calitatea Hasadim, poate fi aceasta legată de spălarea mâinilor?

Răspuns: „Mâinile” (Yadayim) sunt numite aici vasul (Kli) primirii. Omul nu dorește ca vasele sale să fie primite de dragul său. El dorește să le corecteze astfel încât să fie sfinte. Această corectare, numită „spălarea mâinilor” (Netilat Yadayim), se realizează prin faptul că el ia lumina Hasadim, corectează Kelim de primire cu ajutorul acesteia și apoi este gata să primească de dragul dăruirii.

]Din Lecţia zilnică de Cabala 11/04/26, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care meg la seminar?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că dacă îmi schimb atitudinea față de realitate, lumea mi se dezvăluie? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Faptul că lumea ți se dezvăluie înseamnă că ai reușit să percepi imaginea în care te afli cu o înțelegere diferită a legăturilor dintre lucruri. Deodată vezi că oamenii și legile care există în lume au conexiuni diferite, intenții diferite, obiective diferite. Reușești să descoperi un strat mai interior al realității. Aceasta înseamnă că atitudinea ta față de întreaga realitate s-a schimbat și vezi o altă lume.

Pentru a face acest lucru, trebuie să te străduiești constant să obții o percepţie din ce în ce mai interioară, să încerci să vezi ce se află în spatele fațadei exterioare. Ce înseamnă „dincolo de Mahsom”, lumea spirituală? Înseamnă că dincolo de această lume, începi să dezvălui legăturile dintre lucruri, planul creaţiei, care conectează toate detaliile din această lume.

Apoi vezi că acolo există o intenție complet diferită, nu cea care ți se pare ție, din această parte. Iar conexiunile sunt determinate de formule complet diferite, care nu sunt deloc ceea ce ți se părea înainte. Vedeți că toată lumea dăruiește – unii, altora, toată lumea se iubește și nu există nimic rău în lume, cu condiția să priviți lucrurile din cealaltă parte, în conformitate cu adevăratele conexiuni dintre lucruri.

Rabaş oferă următorul exemplu: unui om i se dă dorința de a avea bani. Să presupunem că vedeți un taximetrist pe care îl percepeți la fel de prost la minte ca motorul mașinii sale, ca pe cineva care este condus doar de dorinţa de a câștiga cât mai mulți bani posibil, care nu pornește niciodată aparatul de taxat, care vă taxează dublul tarifului și așa mai departe.

Și dintr-o dată, din cealaltă parte, vedeți că acest om vrea să dăruiască și să-și ajute aproapele. Se gândește constant pe cine să ducă, unde și cum să facă, în așa fel încât toată lumea să se simtă cât mai confortabil posibil. I se pare doar că vrea să câștige bani. De fapt, pur și simplu „citește” starea sa într-un mod greșit. Atitudinea lui este incorectă. Dar vedeți deja această imagine din cealaltă parte, de dincolo de Mahsom.

Este ca și cum ai privi o broderie. Pe verso există întotdeauna diverse noduri și conexiuni în care este imposibil să vezi un sens. Omul vede partea din față, dar nu vede toate conexiunile adevărate de pe verso. Și când i se oferă posibilitatea de a vedea spatele broderiei, descoperă relațiile corecte dintre lucruri.

Asta ne lipsește. Dar o dobândim urcând de-a lungul gradelor și atingând cea mai bună stare posibil. Aceasta înseamnă că vezi această lume, care nu se schimbă („lumea continuă să trăiască după propriile legi”), și în același timp a doua parte, toate conexiunile care există între părțile realității. Și atunci poți justifica Creatorul, să vezi că a fost întotdeauna așa, de la început, doar că viziunea ta nu era pregătită să vadă asta.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

De la atitudinea între om și om, omul învață cum să se comporte între om și Creator.

…trebuie să trezești încontinuu iubirea pentru Creator în acest fel, încât să stai mereu de pază, toată ziua și toată noaptea, atunci când simți o stare de zi sau simți o stare de noapte.

Îi spunem Creatorului: „A Ta este ziua și a Ta este și noaptea”. Astfel, și noaptea, întunericul nopții, vine de la Creator… (Rabaş, Scrisoarea 24).

Cu toții am simțit deja ce înseamnă „ziua” și „noaptea”. „Noaptea” înseamnă că dintr-o dată dorința dispare, vine indiferența și gustul se pierde. Ne devine dificil să ascultăm despre munca unui om la corectarea sa; ne săturăm să vorbim în mod repetat despre iubirea pentru prieteni și conexiune.

Apoi „ziua” se întoarce: entuziasm, înălțare a spiritului, iar omul absoarbe fiecare cuvânt sub o impresie puternică, mișcat până la lacrimi. Arde de dorință și se grăbește înainte, gata să mute munții.

Toate acestea depind de o mică măsură a luminii, care ne influențează puțin mai mult sau puțin mai puțin. Întreaga noastră viață și moarte, întreaga noastră dispoziție, bună sau rea, depinde de această mică măsură de lumină.

Aceste stări vin la noi pentru ca noi să înțelegem că trebuie să ne ridicăm deasupra lor și să nu le luăm deloc în considerare. Imaginează-ți, este posibil așa ceva? Observă cât de mult cazi sub controlul acestor stări atunci când te cuprind și nu poți face nimic: nici într-o stare bună, nici într-una rea, nu poți face față nici bucuriei tale, nici tristeții tale.

Așadar, cum este posibil să te ridici deasupra lor? Înseamnă asta să fii deasupra influenței luminii? Desigur, nu pot fi deasupra luminii, dar pot fi deasupra reacției mele la ea. La urma urmei, această reacție apare în dorințele mele egoiste. Trebuie să mă țin deasupra acestei senzații plăcute sau neplăcute.

Uneori, sunt atras de spiritualitate și sunt gata să fac orice pentru ea, visând să ating dăruirea. Iar alteori, nimic nu mă mișcă, sunt ca mort și vreau doar să adorm și să uit totul. Cum mă pot ridica deasupra unor astfel de stări?

Trebuie să cer ajutorul luminii. Dar să nu cerem o senzație plăcută, suntem întotdeauna pregătiți pentru asta, chiar și în cea mai dificilă situație. Deși există stări dificile în care nici măcar nu mai putem cere și vrem doar să ne deconectăm de stare și să ne distragem cu niște obiective corporale, doar pentru a uita și a nu simți suferința.

Dar dacă nu este o stare atât de complet joasă, atunci suntem capabili să cerem. Și de obicei, cerem luminii să corecteze problemele și să ne facă să ne simțim bine. Ne așteptăm la o stare plăcută, o senzație, dar acest lucru nu este corect. Trebuie să căutăm o forță care să ne permită să rămânem deasupra stării rele. Trebuie să cerem luminii corectarea, astfel încât aceste stări să nu ne influențeze și să percepem stările rele ca fiind bune.

Trebuie să simțim că starea rea ​​vine pentru a ne avansa și nu mai puțin, ci chiar mai mult decât starea bună. Aceasta înseamnă că omul trebuie să-L binecuvânteze pe Creator atât pentru cele rele, cât și pentru cele bune. Atunci ne vom bucura de fiecare schimbare de stări, pentru că vom putea fi impresionați de ele și vom cere luminii să ne ofere un ecran care să ne permită să fim deasupra reacției dorinței noastre de a primi. Voi rămâne întotdeauna deasupra impresiei binelui și răului, aderând la Creator și străduindu-mă să-I aduc mulțumire.

Apoi, toate aceste stări neplăcute și plăcute vor determina înălțimea nivelul peste care mă pot ridica și pot stabili contactul cu Creatorul cu o cerere de iubire și conexiune. Rezultă că, cu cât întunericul și lumina sunt mai puternice și nu reacționez la ele în egoismul meu, ci doar determin înălțimea ecranului meu deasupra lor, cu atât acesta se va înălţa mai mult. Vor veni „zile” din ce în ce mai luminoase și „nopți” din ce în ce mai întunecate, stări din ce în ce mai înalte și astfel voi urca.

Prin urmare întotdeauna, atât în ​​lumină, cât și în întuneric, trebuie să întărim iubirea dintre prieteni cu toată puterea noastră, astfel încât nici întunericul, nici lumina să nu ne influențeze sau să ne schimbe atitudinea față de datoria noastră constantă: să tindem doar spre unitate și iubire.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2013, Baal HaSulam, Scrisoarea 13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→