Întrebare: Creatorul dăruiește întotdeauna, iar creația primește întotdeauna. Cum se poate distinge între cele două?

Răspuns: Este foarte simplu; în loc să ne raportăm la Creator așa cum o face un copil faţă de mama sa, eu însumi vreau să devin ca ea.

Întrebare: Dar de ce are ea nevoie ca eu să fiu ca ea? Este clar că am nevoie de El, dar de ce are El nevoie de mine?

Răspuns: Într-adevăr, mama nu are nevoie de nimic, iar Creatorul este revelat fără nicio lipsă (Hisaron).

Înainte de Mahsom  nu dezvăluim niciodată o lipsă în Creator. El nu o poate dezvălui într-un moment în care ființa creată este ascunsă. După cum se spune, omul trebuie să creadă că dorința sa pentru Creator provine din dorința inițială a Creatorului către el și îi este dată de El. Trebuie pur și simplu să credem că „Creatorul este umbra ta”.

Totuși, nu avem această simțire până când nu suntem cu adevărat pregătiți să facem ceva: Mai întâi dobândești vase de dăruire, apoi dezvălui în El o lipsă. Mai precis, El îți dezvăluie lipsa Sa în măsura în care ești capabil să-I dăruiești

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumina este numită Şochen, iar Kli-ul în care se îmbracă lumina este numit Şchina (Rabaş, „Ce înseamnă ‘Când Israel este în exil, Șchina este cu ei’, în muncă?”).

Creația este alcătuită din două părți: Creatoul și creatura. Şchina  este revelația Creatorului, prezența Creatorului în interiorul creaturii. Dar dacă prezența Lui dispare din percepția noastră, pot exista două motive pentru aceasta: fie Creatorul Se ascunde, adică expulzează Şchina din creatură și nu Se dezvăluie acesteia, fie creatura însăși provoacă acest lucru, fie prin propria voință, fie nu.

Acest lucru se întâmplă deoarece lumina este superioară și guvernatoare, în timp ce vasul dorește să se bucure de lumină și să o simtă ca împlinire. Astfel, vasul este dependent de lumină. Pentru a nu depinde de lumină și pentru a fi împlinit prin propria bunăvoință, în condiții de egalitate cu lumina, mai degrabă decât în ​​subordonare față de ea, este necesar să se îndepărteze măreția luminii, să se îndepărteze prezența Creatorului, și prin urmare să se dea vasului posibilitatea de liberă alegere.

Dar pentru aceasta, trebuie să i se ofere mijloacele pentru alegere. Prin aceste mijloace, ne referim la capacitatea vasului de a distinge un lucru de altul conform unui anumit criteriu.

Creatorul coboară Şchina în vas până la nivelul de praf; are loc spulberarea vaselor și scântei de dăruire sunt încorporate în vase. Apoi Şchina pleacă și se arată coruptă și spulberată, adică Creatorul îi arată vasului că El rămâne într-o dorință neîmplinită (o lipsă) și că El are nevoie de apariția atitudinii creaturii față de El.

Toate aceste relații variate dintre Creator și creatură trebuie să conducă în cele din urmă la o stare în care creatura dobândește toate condițiile necesare pentru libera alegere, astfel încât mai târziu, la întoarcerea la infinit, să recreeze starea de infinit prin propria sa putere.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel este în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate să implementeze omul ceva artificial, ceva ce i se pare lipsit de sens? De unde va lua puterea pentru asta? Dacă mă gândesc la asta, atunci în primul rând, trebuie să înțeleg că mi-a venit de Sus, ca sfat alCreatorului.

În al doilea rând, orice stare, chiar și una artificial orientată către Creator, este preferabilă unei stări în care sunt mai îndepărtat de Creator, dar îmi păstrez propriul simț al adevărului. Cum pot să mă mint pe mine însumi ca și cum aș fi într-o ascensiune și să-L iubesc, când chiar acum sunt într-o stare jalnică și Îl blestem, deși Îl blestem din adâncul inimii mele? Cu siguranță, acest lucru pare mai necesar, mai adevărat și mai prețios.

Nu, nu este mai prețios, pentru că suntem cu toții guvernați de împliniri care vin din exterior. Lumina trezește vasul. Prin urmare, vasul nu are niciodată o simțire proprie; mai degrabă, vasul se percepe pe sine în conformitate cu ceea ce trezește lumina  în el. Nu ar trebui să ne imaginăm că posedă vreo valoare intrinsecă în sine și în sine. Într-o clipă, intensitatea luminii înconjurătoare se poate schimba, și în conformitate cu această schimbare, eu împreună cu gândurile și dorințele mele, vom fi aruncați în extrema opusă și cine știe unde altundeva.

Prin urmare, trebuie să înțelegem semnificația schimbării de sine artificiale. Să presupunem că mă simt nefericit sub influența luminii înconjurătoare, dar chiar în acel moment încep să dansez. Procedând astfel, completez eficient ceea ce lumina înconjurătoare nu a reușit să trezească în mine, și anume actul dansului. Deocamdată, nu-mi schimb starea de spirit prin aceasta, ci doar execut artificial ceea ce poate fi executat. Este ceva ce pot face: pur și simplu să sar și să strig, chiar dacă lacrimile îmi curg pe față. Pot râde în timp ce plâng, făcând acest lucru la fel de artificial ca un actor pe scenă.

Făcând acest lucru, nu numai că influențez corpul, ci și parcă aş trezi lumina înconjurătoare, astfel încât aceasta să acționeze asupra mea și să-mi schimbe împlinirea interioară. Influența asupra părții superioare se realizează și prin intermediul corpului meu. Dacă sar, ideea nu este doar faptul că sare corpul meu, ci că eu în interior, par să sar în sus și să-mi dau o comandă, făcând astfel corpul să sară. Tocmai această comandă, acest efort, pe care îl investesc în corp, provoacă o schimbare în lumina înconjurătoare.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte îmi era clar: există „eu” și există un punct întunecat. Apoi totul s-a inversat și am pierdut acest punct, m-am pierdut în toate. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ieri erai într-o stare în care vedeai ce trebuie să faci, iar astăzi ești într-o stare în care nu știi unde te afli, cine ești și ce ar trebui să faci. Asta înseamnă că ai intrat în ascundere.

Ce să faci, cum să ieși din ea? Începe să întrebi, începe să implori. Începe să pui presiune artificială asupra ta: „Pentru ce? De ce?” Devino un actor care joacă ca și cum ar fi cu adevărat. Și vei vedea cum dorințele tale se trezesc și memoria ta prinde viață. Vei primi noi forțe vitale și atunci cel puțin, vei deveni din nou tu însuți.

În viață trebuie să facem multe lucruri artificial. Când scriu o carte, uneori cad în stări ca și cum nu aș avea nimic și nu aș vrea nimic. Dar încep să scriu, adică, asa cum aş vorbi cu altcineva.

Și când este „cu altcineva”, totul se întoarce la mine, pentru că dorința de a primi nu mai interferează atât de mult. În acest fel, avansezi tot mai mult, cazi în diverse stări, le clarifici și treci prin ele. Trebuie să folosești toate mijloacele.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→