Dacă omul simte că decade, este gol, epuizat, fără nicio dorință; aceasta este ca o sămânță care a putrezit, din care va crește un nou copac în etapa următoare.

Fie dobândim noi Kelim, și apoi ne simțim rău pentru că dezvăluim dorințe fără acoperire, fără împlinire; descoperim neputință și vase goale. Aceasta este ceea ce numim coborâre: dobândirea de vase. Și după aceea, când acestea sunt umplute, spunem că este o ascensiune.

Dar în esență, ceea ce avem nevoie sunt Kelim (vasele). Adică, omul ar trebui să se bucure mai mult de faptul că este incapabil să facă nimic pe cont propriu. În aceasta, i se dezvăluie natura sa, structura sa, ce este și cine este în interior, fără influența Creatorului asupra sa.

Mai târziu, astfel de perioade vin când omul lucrează în cadrul acestor stări de coborâre și le percepe pozitiv și constructiv.

Dar acest lucru vine de-a lungul timpului, odată ce omul începe să evalueze sentimentul de Hisaron (deficiență), o dorință neîmplinită, în mod diferit. De exemplu, iubesc pe cineva, tânjesc după el, iar acest dor trezește o licărire plăcută de emoție în mine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul își poate extinde punctul din inimă doar prin conexiunea cu un prieten. Eu îi dau măreția scopului, el îmi dă măreţia scopului său și așa devin impresionat de întregul grup. Drept urmare, punctul meu crește și atașează punctele din inima prietenilor de el însuși.

Adevărul este că punctul meu se extinde din interior. Din exterior, primesc o impresie de la prieteni, dar aceasta vine din punctele lor, din structura lor internă, și atât tulburările de la ei, cât și trezirea de la ei vin în funcție de structura lor interioară.

Ei înșiși nu sunt conștienți de unde vine inspirația lor, ce organe există în sufletul lor și nici eu nu știu asta. Dar primind-o, trezesc astfel partea mea.

Cu alte cuvinte, de fiecare dată trebuie să corectez o anumită dorință a mea. Fiecare dorință din mine poate fi trezită doar cu ajutorul unei tulburări speciale corespunzătoare acesteia.

Trebuie să primesc aceste tulburări din exterior. Și datorită faptului că mă aflu într-un mediu potrivit care trezește inspirație în mine, primesc exact inspirația și tulburările care corespund organelor mele interne.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De dragul avansării, ar trebui să ne imaginăm artificial suferința Creatorului, că El este atât de nefericit și suferind și că prin atitudinea noastră Îl compătimim și Îl mângâiem?

Răspuns: Aceasta nu este calea noastră. Trebuie să avansăm pe baza aspectelor pozitive, pornind de la măreția Creatorului. Dacă începeți să vă imaginați suferința Creatorului, suferința Şchina, un fel de nenorocire, atunci veți evalua aceste lucruri în vasele voastre de primire.

La urma urmei, conform conceptelor vaselor de primire, cel care suferă vă apare ca nefericit, nefericit, demn de milă. Dar dacă aveți vase de dăruire, atunci veți vedea ceva exaltat și măreț într-o dorință neîmplinită. Cu alte cuvinte, dacă mă aflu în vase de dăruire și vreau să dăruiesc și regret incapacitatea mea de a face acest lucru, asta înseamnă că sunt mai sus.

Pe de altă parte, dacă mă aflu într-un vas de primire și nu-mi pot îndeplini dorințele, atunci sunt mai rău, mai jos. Prin urmare, acum, în timp ce mă aflu în vase de primire, nu suntem capabili să ne imaginăm corect suferința Şchinei. Ni se va părea jalnică și nefericită. Nu ne vom raporta la Creator cu respectul, iubirea și reverența cuvenite, care în cele din urmă ne vor atrage la El. Prin urmare, tot felul de „jocuri” în această direcție sunt nedorite și dăunătoare.

În diferite curente ale iudaismului, se observă astfel de tendințe: ca și cum ar trebui să stăm și să ne plângem, să vărsăm lacrimi și să ne văităm. Dar cabaliștii au o opinie diferită, într-o asemenea măsură încât, în ajunul postului din 9 de Av, ei aranjau mese abundente care includeau chiar și carne.

În Polonia de exemplu, era obișnuit să se mănânce carne în cele nouă zile premergătoare postului din 9 de Av. Și toate aceste obiceiuri sunt îndreptate spre adeziunea la perfecțiune, nu la deficiență. Deficiența este dezvăluită doar în măsura în care omul o poate realiza, iar apoi această dorință neîmplinită devine vasul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare poruncă este o corectare a unei dorințe particulare din suflet, în care Îl revelez pe Creator.

Nu există nicio legătură aici cu poruncile pe care un evreu religios le împlinește în această lume. El lucrează pur și simplu cu mâinile și picioarele; pe când noi vorbim despre acțiuni pe care le îndeplinim în cadrul dorinței, chiar dacă nu există corp, ci doar dorința fără corp.

Dacă eu îndeplinesc acțiuni în cadrul acestei dorințe, acestea se numesc spirituale. Dacă eu îndeplinesc acțiuni cu corpul, aceasta este o muncă diferită numită „opinia oamenilor de rând”, care este opusă „opiniei Torei”. Una este complet opusă celeilalte.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ajungem la conexiune cu Creatorul și să depunem constant eforturi pentru aceasta. „El și Numele Lui sunt una”, „Nu există nimeni în afară de El” – doar asta. Dacă în ciuda tuturor perturbărilor, încercăm să fim conectați cu aceasta cu ajutorul mediului, al grupului, al cărților prin care studiem, atunci aceasta se numește că împlinim poruncile.

Ce altceva trebuie să facă omul? Ce alte acțiuni externe? Tora nu vorbește despre asta. Vorbește despre dezvoltarea interioară a omului, despre revelarea Creatorului, creaturilor din această lume.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Nu înțeleg pe deplin starea în care o persoană simte suferința Şchina.

Răspunsul meu: Un cabalist care atinge simţirea suferinței Şchina dobândește vase prin aceasta. El știe deja ce îi stă în putere să facă.

Să spunem că anterior nu te-am observat deloc; erai doar unul dintre mii pentru mine. Și dintr-o dată, încep să mă interesez de tine, îmi mut atenția către tine: „Acest om este special, există ceva în el. Poate ar trebui să îl ajut cumva. Ce fel de ajutor pot oferi?”

Dintr-o dată, văd că îți dorești ceva, că experimentezi suferință, ai o nevoie. Mă bucur că am descoperit acest lucru. Acum pot veni la tine și să-ți spun: „Uite, vreau să-ți dau ceea ce îți dorești.” Și atunci te vei bucura. Și asta înseamnă că în loc de suferința Şchina, voi simți bucuria Şchina.

Există etape aici: mai întâi, trebuie să descopăr o pregătire pentru corectare în mine, pentru dăruire altruistă. Fac asta și apoi este ca și cum i-aș cere Celui superior: „Dă-mi oportunitatea de a-Ţi dărui Ție”.

Și apoi Cel superior îmi dezvăluie deficiența Sa (o dorință neîmplinită) în măsura în care sunt capabil să o împlinesc. Iau aceste vase și lucrez cu ele.

Dar dacă Cel superior mi-ar dezvălui o deficiență pe care încă nu sunt capabil să o împlinesc, nu mi-ar da nimic; dimpotrivă, asta ar duce la o coborâre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→