Omul se naște și există în această lume pentru a obține independența față de natura sa, pentru a se desprinde de nivelul mineral, de dorința de a se bucura și pentru a construi o formă opusă acestuia.
Asta înseamnă să devii independent de gradul anterior. Următorul grad nu există într-o formă prefabricată pe care o poți vedea și studia pentru a lua un exemplu. Nu există pe nimeni pe care să-l imităm. Putem doar să tindem spre calități opuse, și în acest fel vom construi următorul grad.
De fiecare dată, dorințele și gândurile se schimbă și cresc, iar omul poate lucra pentru a se construi independent de ele. Se dezvoltă din ce în ce mai mult la gradul animal. Acesta nu mai este animalul simplu în care s-a născut. În el se dezvăluie din ce în ce mai mult egoism, înclinaţia rea. Dar răul a fost creat pentru ca deasupra lui să construim gradul opus, spiritual, înclinația bună, umanul.
Gradul uman se caracterizează prin faptul că cere conexiune cu ceilalți, spre deosebire de gradul animal, unde fiecare se simte din ce în ce mai separat și distanţat de ceilalți. Și în același timp, la nivel animal i se pare că distanțându-se de toți, atinge independența.
Dar pentru a mă construi pe gradul uman, trebuie să mă anulez și să mă conectez cu toți. Și se pune întrebarea: unde este atunci independența aici? Dimpotrivă, mă neglijez pe mine de dragul altora. Este exact opusul.
Trebuie să ne dăm seama cât de nesemnificativă este independența animalică la care tindem prin ordinele naturii. Iar independența la gradul uman este strădania de a îndeplini instrucțiunile Forței superioare. Ne construim asemănarea cu Cel Superior în măsura în care ne putem ridica deasupra naturii noastre animalice.
Se spune: „Omul și fiara Tu le salvezi, O, Creator.” Ambele grade se ridică, se susțin reciproc și construiesc împreună independența față de natură, față de dorința de a se bucura. În acest fel atingem scopul creației, de dragul căreia Creatorul creează totul cu o dorință egoistă – astfel încât deasupra lui vom construi gradul uman, Adam, similar Creatorului, în adeziune, în sprijin reciproc, în conexiune între toate dorințele.
Tot ce a spus Baal HaSulam despre poporul Israel acum aproape o sută de ani este relevant chiar și astăzi. Suntem cu adevărat ca „nucile într-un sac” pentru că ne menținem uniți prin constrângere, sub influența forțelor negative externe. Nimeni nu cunoaște marea misiune a acestui popor, care încă trebuie dezvăluită. Și de aceea invidiem toate celelalte popoare care au dreptul să existe pe propriul pământ, lucru pe care nimeni nu-l contestă.
Dar evreii sunt un popor atât de special, cu care niciun alt popor din lume nu se raportează pozitiv. Acesta este un fenomen special. Și poporul Israel însuși, în interiorul său, nu este capabil să se unească în mod natural; simte o dezbinare interioară.
Și chiar și neevreii în care punctul din inimă s-a trezit, aspirația de a se conecta cu Forța superioară, care îi aduce la studiul Cabala dezvăluie de asemenea cât de diferiți și departe sunt unii de alții. Nu au nicio dorință de a se apropia de ceilalți.
Nu contează cărui popor îi aparțin în lumea materială, dar de îndată ce se unesc într-un grup angajat în progres spiritual, devin imediat similari cu poporul lui Israel: la fel de dezbinați. Fiecare grup este ca un sac de nuci, care se zdrobesc unele de altele și nu vor să se unească.
Aceasta este o manifestare de aceeași natură, atât în poporul lui Israel, cât și în grupurile cabaliste din întreaga lume care doresc să se apropie de Creator. Din aceasta este clar că evreii nu sunt un popor, ci și în trecut, un grup de cabaliști. Odată se aflau la un nivel spiritual și au reușit să depășească separarea și să se unească. Mai târziu, au căzut de la această înălțime și acum există într-o formă opusă.
Trebuie să studiem starea noastră spirituală din perspectiva opusului ei, care există astăzi. Cu cât ne dezvoltăm mai mult și încercăm să fim împreună, cu atât eșuăm mai mult. Dar trebuie să ne bucurăm că răul este dezvăluit, adevărata noastră natură. Această natură nu este una obișnuită; este mult mai rea decât cea a tuturor celorlalte popoare, deoarece provine din spargere.
Toți ceilalți au o natură obișnuită, animală, care tinde spre bunăstarea materială a corpului lor. Dar poporul Israel, prin încercările sale de a se uni și prin studiul Cabalei, trezește conștient sau inconștient lumina superioară care se întoarce la sursă, și în acest fel, dezvăluie spargerea, absența unității, a spiritualității. Și prin urmare, în noi se dezvăluie calități antispirituale, care sunt opuse Creatorului.
Trebuie să le clarificăm și să le înțelegem și să ne raportăm la ele cu mare respect, deoarece tocmai deasupra acestor consecințe ale spargerii, ale corupției, ale separării de spiritual și de unitate trebuie să construim starea corectată. Toate aceste stări care sunt opuse unității și corectării, precum și cele care susțin unitatea, aparțin gradului uman. Prin urmare, trebuie să le prețuim și să lucrăm la ele.
Corectarea se referă doar la gradul uman. Ea cere unitatea și apropierea noastră în opinii și simțiri. Deși nimeni nu renunță la opinia și sentimentele sale, conexiunea are loc deasupra lor, într-un „un singur om cu o singură inimă”, ca în primul om, Adam HaRişon. Ultimul om, în cele din urmă corectat, va fi același. Revelația trecutului indică ruptura către viitoarea corectare.
Prin urmare, astăzi suntem un grup special, un popor nou, poporul Creatorului, care încearcă să reînvie din țărână.
Există națiuni – adică, astfel de dorințe de a se bucura – care sunt unite la gradul viu. Simt apropiere și înțelegere în funcție de calitățile lor material, și prin urmare se simt bine împreună. Fiecare simte că merită să aparțină acestui grup, poporului său.
Există 70 de astfel de națiuni ale lumii, grupuri, fiecare dintre ele fiind caracterizat prin propriul spirit, grad de unitate, nivel de existență, caracter și gene fizice. Oamenii își simt în mod natural apartenența la unul dintre grupuri. Chiar dacă apare ura între ei, aceasta este pur materială și nu are legătură cu spiritualul.
Dar în același timp, un grup poate exista la un grad superior, datorită unificării printr-un scop special. Acest scop nu este natural, este superior naturii materiale: a se uni deasupra egoismului propriu. Aici se combină două contrarii.
Pe de o parte, există o conexiune negativă între ei, deoarece nimeni nu se simte obligat față de acest grup sau legat de el. Dar pe de altă parte, sunt uniți printr-un scop stabilit artificial.
Scopul comun creează un spațiu comun pentru ei, deoarece numai unindu-se pot atinge acest scop înalt, nobil. Și atunci vor fi numiți un popor special, nu conform ADN-ului material, ci conform genelor spirituale (Reşimot) care se trezesc în ei.
Un astfel de grup, prin atingerea unui nou tip de unitate în contrast cu separarea naturală, materială, este numit poporul lui Israel (Yisra El) deoarece dorește să devină similar Creatorului (Yaşar Kel), Forța superioară. El posedă deja o natură nouă, o esență nouă.
Din generație în generație, se încearcă atingerea Forței superioare, și pentru aceasta, crearea unei metode, stabilirea unor tradiții în conformitate cu Forța superioară – sărbători, zile speciale, porunci fizice, în conformitate cu atingerea sa spirituală.
Adică, se formează o unitate conform legilor spirituale. În istorie apare un grup de oameni care își stabilesc legi și tradiții în conformitate cu Sursa superioară.
Fiecare popor are propriile sale tradiții, dar tradițiile poporului Israel corespund unor grade spirituale care au fost fie atinse în trecut, fie desemnate pentru viitor ca „un semn pentru fii”. Aceste tradiții îi amintesc omului de gradele spirituale pe care încă nu le-a atins.
Din Lecția zilnică de Cabala din 9.05.2019, „Ziua Independenței”
Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Ziua Independentei -
Niciun comentariu→
Întrebare: Imnul național al Israelului, numit „Speranța” (Hatikva), conține următoarele versuri: „Speranța noastră nu este încă pierdută, speranța care a trăit timp de două mii de ani: să fim un popor liber în țara noastră.” Ce înseamnă să fii un popor liber?
Scara 
Care este diferența dintre a dori să primesc ceva bun chiar acum, în starea în care mă aflu, și a crede că ar fi mai bine pentru mine dacă m-aș ridica la o stare superioară, la un grad superior? Cum apare în mine conștientizarea acestei diferențe?
Noi nu ne putem ridica deasupra a ceea ce simțim. Dacă simțim o lume plină de suferință, înseamnă că noi înșine suntem de fapt așa. Și în interior, nu vrem cu adevărat să vedem lumea diferit. De fapt, vrem ca ea să rămână așa.