Întrebare: De ce construiește ființa creată un nou Kli, cunoscut sub numele de lumină reflectată?

Răspuns: Malchut din lumea infinitului a simțit disparitatea dintre ea însăși și lumina superioară ; a simțit cât de exaltat este El. Mai mult, în timp ce primește plăcere de la El, își percepe propria opoziție față de lumină, ceea ce aduce în sine un sentiment de separare, o realizare că este diferită de El. Aceasta o conduce la restricție (Ţimţum).

Ne referim la această simțire ca la rușine. Există un sens foarte profund ascuns în aceasta, dar este dificil și nu întotdeauna posibil de exprimat în cuvinte. Totuși, tocmai din acest sentiment de rușine, Malchut generează toate acțiunile ulterioare, începând de la starea din lumea infinitului când își semnalează disponibilitatea de a efectua prima restricție, până la momentul în care finalizează întregul proces și revine la starea corectării finale, la starea infinitului, odată plină de lumină, dar de data aceasta într-un vas de lumină reflectată.

Acest sentiment inițial de rușine servește la activarea și susținerea tuturor acțiunilor ulterioare. Numai acest lucru este suficient. Într-adevăr, tot ceea ce există, din lumea infinitului de-a lungul întregului ciclu care duce înapoi la Infinit, este aceeași Malchut care lucrează în culise asupra ei însăși. Deși operează prin diverse părți și stări, Malchut este cea care îndeplinește munca.

Pe de o parte, ea orchestrează distrugerea vaselor, astfel încât acestea să experimenteze și să recunoască pe deplin amploarea tuturor deficiențelor sale; pe de altă parte, Malchut integrează primele nouă Sfirot care se află în ea pentru a-și corecta relația cu lumina superioară.

Rezultă că efectuează toate acțiunile cu unicul scop de a se restaura pe sine la starea de infinit. Acum, starea de infinit este atinsă prin propria inițiativă, dintr-o stare de opoziție absolută. Malchut însăși alege starea de infinit, și procedând astfel, Îl ridică pe Creator la statura exaltată a dăruitorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, omul trece prin diverse stări. Îmi amintesc cum profesorul meu, Rabaş,, uneori nu putea vedea sau auzi nimic în jurul său, ca și cum ar fi fost inconștient. Părea că acestea erau momente de deconectare de la realitate.

Nouă nu ni se întâmplă asta. Dar vorbim despre un om foarte practic, foarte realist, care a lucrat toată viața: uneori ca cizmar, alteori într-un birou fiscal și alteori în construcții.

Nu era un fel de mistic sau filosof, nici măcar un programator. Stătea ferm pe pământ cu ambele picioare. Și puteai vedea cum se pierdea literalmente. În fiecare stare, trebuie să pătrunzi în realitate; o stare încețoșată, încețoșată este cea mai rea. Nu te mulțumi să rătăcești aici, nici acolo, și să-ţi târăști pur și simplu existența; asta este cel mai rău.

Mă supăr adesea pe mine însumi, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere caracterul meu, și datorită acestui fapt, ies din stare. Se spune: „În om, înclinația bună va fi întotdeauna supărată pe cea rea.” Te provoci la furie, îți induci o anumită stare și apoi începi să reflectezi asupra ei: poate este așa, poate este așa, merită sau nu? Aceasta este o stare cutare, aceasta este o etapă cutare. Acest proces are loc la toate nivelurile; principalul lucru este să nu permiți ca următorul moment să fie la fel ca precedentul.

Dacă vezi prieteni în jurul tău care pot fi de acord să piardă clipă după clipă în acest fel, atunci fugi de ei. Te vor infecta cu lene, iar aceasta este o problemă foarte mare.

Într-una dintre scrisorile sale, Rabaş scrie despre croitori și cizmari proști care spun: „Lasă pantoful sau rochia să rămână așa cum sunt, nu e mare lucru.”

Acest tip spune cam același lucru: „Unde te grăbești? De ce sari? Uită-te la tine! Priveşte la mine, trăind liniștit, iar tu… pur și simplu nu e grav!” Ar trebui pur și simplu să fugi de astfel de oameni, să întrerupi contactul cu ei, să nu te uiți la ei, și să te lași influențat de ei cât mai puțin posibil.

Pentru mine, ceea ce contează este tocmai ceea ce văd eu, nu ceea ce vede el. Un astfel de prieten mă slăbește. Vreau să câștig ceva în viață; este de o importanță vitală. Oricine poate cere asta de la altul; trebuie să construim o societate, iar asta înseamnă că trebuie să cerem asta.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaş – Art.524-Ce înseamnă în muncă „El a înghițit Maror [iarbă amară], el nu va ieși”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îi putem ajuta pe acei oameni care nu merg pe calea adevărului, care nu caută spiritualitatea?

Răspuns: Nu pot decât să simt regret pentru oamenii care nu simt ceea ce simt eu. Asta este tot. Ce altceva pot face pentru ei?

Pot doar să lucrez pentru a disemina Cabala, astfel încât și ei să simtă nevoia de Creator. Nu pot simți pur și simplu compasiune pentru masele care suferă, deoarece aceasta este o milă animalică, neavând niciun scop spiritual.

Și într-adevăr, dacă simt o milă animalică, înseamnă că nu justific guvernarea binevoitoare a Creatorului. Trebuie să ajung la o stare în care să pot justifica loviturile trimise de Creator.

Cât despre mase, le ajut să-L recunoască pe Creator, pe cel care execută loviturile, chiar în interiorul loviturilor. De îndată ce ajungem la executor, suferințele se transformă în plăceri. Dar trebuie să putem explica acest lucru maselor într-un mod accesibil. Trebuie să construim un proces de prezentare a informațiilor despre spiritualitate pentru publicul larg.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om care se află în lumea spirituală să facă rău?

Răspuns: Omul care se află în lumea spirituală nu poate face rău, dar neglijența omului îi face rău la fel cum se întâmplă și în lumea materială. Există întotdeauna liberă alegere în acest sens: fie să te trezești și să scurtezi timpul căii, ceea ce se numește „sfințirea timpului”, fie nu. În spiritualitate există întotdeauna liberă alegere. Nu este așa cum este în lumea trupească, dar există totuși.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→