Pe calea spirituală, omul trece prin diverse stări. Îmi amintesc cum profesorul meu, Rabaş,, uneori nu putea vedea sau auzi nimic în jurul său, ca și cum ar fi fost inconștient. Părea că acestea erau momente de deconectare de la realitate.

Nouă nu ni se întâmplă asta. Dar vorbim despre un om foarte practic, foarte realist, care a lucrat toată viața: uneori ca cizmar, alteori într-un birou fiscal și alteori în construcții.

Nu era un fel de mistic sau filosof, nici măcar un programator. Stătea ferm pe pământ cu ambele picioare. Și puteai vedea cum se pierdea literalmente. În fiecare stare, trebuie să pătrunzi în realitate; o stare încețoșată, încețoșată este cea mai rea. Nu te mulțumi să rătăcești aici, nici acolo, și să-ţi târăști pur și simplu existența; asta este cel mai rău.

Mă supăr adesea pe mine însumi, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere caracterul meu, și datorită acestui fapt, ies din stare. Se spune: „În om, înclinația bună va fi întotdeauna supărată pe cea rea.” Te provoci la furie, îți induci o anumită stare și apoi începi să reflectezi asupra ei: poate este așa, poate este așa, merită sau nu? Aceasta este o stare cutare, aceasta este o etapă cutare. Acest proces are loc la toate nivelurile; principalul lucru este să nu permiți ca următorul moment să fie la fel ca precedentul.

Dacă vezi prieteni în jurul tău care pot fi de acord să piardă clipă după clipă în acest fel, atunci fugi de ei. Te vor infecta cu lene, iar aceasta este o problemă foarte mare.

Într-una dintre scrisorile sale, Rabaş scrie despre croitori și cizmari proști care spun: „Lasă pantoful sau rochia să rămână așa cum sunt, nu e mare lucru.”

Acest tip spune cam același lucru: „Unde te grăbești? De ce sari? Uită-te la tine! Priveşte la mine, trăind liniștit, iar tu… pur și simplu nu e grav!” Ar trebui pur și simplu să fugi de astfel de oameni, să întrerupi contactul cu ei, să nu te uiți la ei, și să te lași influențat de ei cât mai puțin posibil.

Pentru mine, ceea ce contează este tocmai ceea ce văd eu, nu ceea ce vede el. Un astfel de prieten mă slăbește. Vreau să câștig ceva în viață; este de o importanță vitală. Oricine poate cere asta de la altul; trebuie să construim o societate, iar asta înseamnă că trebuie să cerem asta.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaş – Art.524-Ce înseamnă în muncă „El a înghițit Maror [iarbă amară], el nu va ieși”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →