Ce caracterizează această lume distinctă în comparație cu lumea spirituală? De la Mahsom în sus, există revelație, lumină. De la Mahsom în jos, există opusul: întuneric, ascundere. Prin urmare, chiar dacă experimentez o coborâre deasupra Mahsom, o percep diferit, deoarece această coborâre are loc în lumini, în revelație.

În schimb, în ​​lumea noastră, dacă te afli acum în întuneric, lipsit de orice simţire spirituală, poți totuși să fii bine dispus și plin de dorința de a studia și de a avansa sau poți dimpotrivă, să fii într-o stare de absență a dorințelor, când totul este fad și nu îți dorești nimic.

Într-un astfel de caz, poți aștepta poate până când trece suficient timp pentru ca un ajutor să vină de sus, astfel încât să fii tras înapoi în sus și să ți se acorde o trezire. Dar acest lucru este de nedorit, deoarece te poate îndepărta și prelungi calea de nenumărate ori.

Este posibil ca unui om să i se trimită o coborâre nu pentru a aștepta până când aceasta se termină, ci pentru a se supune prin forță influenței societății aflate la un nivel superior, iar atunci munca se va face rapid asupra lui și va ieși din coborâre. Societatea îl va salva.

Așadar aici, în întuneric, avem două stări: dubla ascundere și ascundere simplă.

În timp ce suntem în ascundere simplă, simțim că există ceva deasupra noastră. Aparent, există Creatorul care este cauza a toate. Chiar și nenorocirile îmi sunt trimise de El, iar acest lucru mă susține: depind de ceva și, într-un fel sau altul, justific totuși realitatea. Eu, într-un fel justific loviturile: dacă cineva le trimite, înseamnă că cineva aranjează toate acestea.

În schimb, când sunt în dublă ascundere, nu simt nimic altceva decât natura. Nu există stăpân și nu există nicio justificare pentru existența mea. Nu mi se permite simpla uitare a unui animal, care nu reflectă asupra vieții. Eu reflectez asupra vieții, și prin urmare, sunt în dublă ascundere.

Ascunderea simplă sau dublă este o simțire interioară a omului, nu un fenomen natural. Prin urmare, coborârile și urcările în stările noastre cât timp suntem „în Egipt”, înainte de Mahsom, și „geamătul din cauza muncii” deoarece povara este într-adevăr grea pentru noi, nu persistă în aceeași formă odată ce am traversat Mahsom.

Acolo, chiar și în întuneric, în Klipot, omul știe și percepe că acestea sunt într-adevăr Klipot care se opun sfințeniei, și că prin ele se ajunge la nivel superior. Prin Klipot se stabilește constant contactul cu Creatorul, folosindu-le ca mijloace auxiliare.

Acolo, Klipot sunt intenții, gânduri de dragul primirii, în timp ce sfințenia este intenția de dragul dăruirii. Între aceste două stări polare, există un război constant. Aici, înainte de Mahsom, suntem cu toții în dorința de a primi de dragul nostru.

După Mahsom, totul este diferit. Dar până atunci, fă tot ce ești capabil să faci. Și tot ceea ce organizăm aici provine dintr-o simplă necesitate: singur, fără a se include în rândul celorlalți, omul poate cădea și nimeni nu îl va salva. Prin urmare, omul trebuie să se supună imediat influenței grupului. Altfel, călătoria nu se va întinde pe ani de zile, ci pe încarnări.

De aceea, este necesar să te integrezi rapid în grup, într-un anumit program, în niște obligații, să recurgi la tot felul de trucuri, astfel încât, în caz de cădere, acestea să pună presiune pe mine și să mă oblige să continui calea. Aceasta este o datorie.

O coborâre spiritual, care altfel ar putea dura câteva luni, poate cu ajutorul societății să fie redusă la câteva ore sau minute. Mai mult, nu este doar o chestiune de timp, deoarece atunci când ieși dintr-o cădere cu ajutorul grupului, dobândești astfel de calități și atribute interne care îți vor permite să ocolești mai multe căderi.

Dacă însă, ieși pe cont propriu, tot nu dobândești experiența necesară și va trebui să cobori iar și iar. Ieșirea la suprafață cu ajutorul colectivului îți adaugă experiența prietenilor tăi, deoarece te unești cu ei și asta înlocuiește multe căderi suplimentare. Aceasta este o economie foarte mare în ceea ce privește timpul și numărul de căderi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această stare numită Moise? Se pare că este prezentă în această lume, și în același timp conectată la lumea superioară.

Răspuns: Într-adevăr, Moise este prezent în această lume, fiind în același timp conectat la Creator, ca și cum ar exista în lumea superioară. Aflăm că în urma sfărâmării vaselor, toate sufletele noastre au căzut la nivel material, în această lume.

Dar cum extragem Kli-ul din această stare? Dacă tot ce este aici ar proveni doar din dorința de a primi, nu am simți lumina înconjurătoare din Kli-ul nostru, care este o dorință de a primi pentru sine. Cu toate acestea, în Kli există un punct în inimă. Acest punct este cel care simte lumina, deoarece nu aparține dorinței de a primi, vasului.

Punctul din inimă este o parte a ecranului care exista odată înainte de sfărâmarea vaselor, înainte de păcatul Pomului Cunoașterii. La un moment dat, vasul avea un ecran. După păcatul Pomului Cunoașterii, ecranul s-a spart. O parte din acest ecran a rămas în dorința noastră de a primi și tocmai această parte percepe lumina înconjurătoare, deoarece odată, a existat o conexiune între ecran și lumină.

Acum lumina a devenit lumină înconjurătoare, venind de departe, iar din ecran rămâne doar o scânteie în Kli. Cu toate acestea, o conexiune distantă între ele este păstrată prin Mahsom, iar acest punct, această scânteie care a rămas din ecran, se numește Moise, de la cuvântul „Limşoch”, a trage.

Folosindu-l corect, scot la iveală toate celelalte calități ale mele, pe mine însumi, întreaga mea ființă interioară de la Mahsom în sus, scoțându-le din Egipt. Astfel, Moise, punctul din inimă, câștigă putere și scoate întregul Kli din întuneric.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În această lume, natura noastră este egoismul, cu care fie reușim să ne descurcăm, fie nu. Dar când urcăm și traversăm Mahsom [bariera], munca noastră se împarte în trei linii și procedăm de-a lungul celei din mijloc. Intrăm în spiritualitate cu micul nostru ego, deși poate a crescut, este încă insuficient. La fiecare grad, începem să primim vase (Kelim) de la Klipot.

Cu alte cuvinte, atunci când părăsim Egiptul, trebuie să luăm vase cu noi, așa că fugim de egipteni cu „posesiuni” (vase). Luminile sosesc la fiecare grad, iar munca noastră este să creăm combinația corectă între vas și lumină, prin care ne ridicăm la următorul grad, unde stabilim din nou combinația corectă, urcăm încă o dată și așa mai departe.

La fiecare grad există Klipot: Amalek, cele șapte națiuni din țara lui Israel, deșertul și așa mai departe, precum și ceea ce apare brusc în Israel, de exemplu, mulțimea mixtă (Erev Rav).

Toate acestea vin din partea Klipa și reprezintă vasele noastre interioare care sunt în permanență trezite. Le corectăm cu ajutorul luminii înconjurătoare, și prin urmare, dobândim un grad superior de fiecare dată. Și bineînțeles, războiul nostru nu încetează până la sfârșitul corectării.

Trebuie să rezistăm constant lui Klipa, adică vaselor noastre necorectate, deoarece Klipa există în interiorul omului. Aceasta nu se oprește nici măcar la intrarea în Țara lui Israel; mai sunt multe de făcut și de corectat acolo. Iar omul trebuie să treacă prin toate acestea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că punctul din inimă nu face parte din Kli? Simte Kli-ul acest lucru? Se pare că acest punct are o conexiune cu superiorul, totuși creația nu poate atinge superiorul până nu traversează Mahsom. Cum este posibil acest lucru?

Răspuns: Cum se face că stai aici și te străduiești spre lumea superioară? Aceasta nu este în niciun caz atingerea lumii superioare. Printre toate calitățile tale există o calitate, printre toate dorințele tale există o dorință specifică, ce simte că va fi împlinită din lumea superioară.

Celelalte dorințe ale tale pot fi împlinite din această lume, și de-a lungul reîncarnărilor, le-ai epuizat pe toate: dorințe de onoare, bani, plăceri corporale și cunoaștere s-au dezvoltat deja mai mult sau mai puțin.

Acum se trezește în tine o dorință pentru spiritualitate, o dorință care poate fi împlinită doar de lumină și tocmai această dorință te obligă să lucrezi acum, să vii aici și așa mai departe. Acum lucrezi cu acest punct; îl simți ca pe cea mai mare lipsă de împlinire sau cel puțin o lipsă mai presantă decât nevoia de somn, odihnă și altele asemenea.

Avem sarcina de a dezvolta acest punct prin intermediul luminii înconjurătoare, nu prin suferință. Dacă iei dorința de a primi pentru tine însuți și îi oferi suferință, atunci ea începe să caute o cale de ieșire, și în căutarea sa, se îndreaptă către punctul din inimă, care îi apare ca singurul lucru pe care suferințele nu l-au atins. Apoi se identifică cu acest punct și vrea, ca și cum ar fi sub protecția lui, să scape de suferință în lumea spirituală.

Calea suferinței este foarte lungă și dureroasă. Dacă însă, eu însumi dezvolt acest punct astfel încât să devină mai mare și mai important decât toate celelalte dorințe, atunci nu voi avea nevoie de suferință. Aceasta este în esență, ceea ce se întâmplă de fapt cu noi, cu întreaga națiune.

Dacă recurgem la abordarea numită „calea Torei” și dezvoltăm acest punct din inimă, atunci nu vom avea nevoie de toate suferințele pe care ni le trimite Creatorul.

Din partea Lui nu există nicio altă intenție în afară de planul creației: să ne aducă la perfecțiune și eternitate. Dacă noi înșine vrem să facem acest lucru, atunci nevoia de lovituri dispare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce înseamnă „a nu-ți strica șederea în spiritualitate”?

Răspuns: Înseamnă că omul nu abandonează niciodată  intenţia de dragul dăruirii, își supraveghează constant ecranul pentru a nu-l pierde și are grijă să-l întărească de fiecare dată. Nu o poți pierde complet și nu te poți întoarce sub Mahsom, dar coborârile, desigur au loc.

Și din nou, există o lege: „Omul este ridicat în sfințenie, niciodată coborât”. Chiar și în această lume, într-o stare foarte proastă, totuși mergem înainte, deși pe o cale departe de a fi ideală.

Să presupunem că trebuie să ajung de aici la Ierusalim. Aș putea conduce o mașină cu aer condiționat și muzică și să ajung la destinație confortabil, sau aș putea ajunge într-un câmp minat, sub foc, și aș putea ajunge și eu la locul respectiv. Întrebarea este cum gestionăm călătoria.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul care a atins dubla și simpla ascundere să regreseze până la nivelul animalului?

Răspuns: Nu. Atunci când un om i se pare că după câțiva ani, se întoarce la o stare anterioară și chiar mai rea, acesta coboară într-adevăr sub starea anterioară, dar numai pentru a lua Kelim suplimentare de la egipteni, pentru a primi o nouă porțiune din dorințele lor necorectate.

Este imposibil să te afli într-o stare inferioară celei de astăzi, cu excepția scurtului interval necesar pentru a te cufunda în această murdărie. Drept urmare, vei vedea unde te afli de fapt și acest lucru te va forța să te ridici mai repede. Asta ni se întâmplă astăzi: suferințele se intensifică, și ele se intensifică până când se acumulează suficiente pentru a începe să gândim.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că există grade și în această lume; doar că noi nu le vedem?

Răspuns: Desigur, există grade și în această lume. Întreaga etapă se numește „timpul pregătirii” și aici, în mod firesc, există multe stări care preced Mahsom. În primul rând, perioada de pregătire se întinde pe mii de ani, prin care trecem în toate reîncarnările noastre.

Am trecut prin dorințe animalice, dorința de bani, onoare și cunoaștere și dorința de spiritualitate. Toate acestea constituie durata reîncarnărilor noastre; toate acestea sunt timpul pregătirii. Firește, există grade aici, perioade de coborâri și ascensiuni.

De fiecare dată, puțin mai multă lumină înconjurătoare este revelată de Sus și o dorință mai mare de a primi este revelată de jos. Omul începe brusc din nou să fie atras de bani; în mod neașteptat, propria ambiție se trezește; omul începe să se îngrijoreze de poziția sa în societate, și de ce nu primește sprijin din partea acesteia.

Ispitele sunt furnizate omului de Sus, el este atras de posibilitatea de a deveni bogat, de a atinge puterea și așa mai departe. Acest lucru se întâmplă pentru ca ei să se studieze pe ei înșiși și să devină conștienți de aspirațiile și slăbiciunile lor și de insignifianța lor în confruntarea cu plăceri ademenitoare, astfel încât să studieze ce este dorința de a se bucura, creată de Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este starea animalică și cum diferă aceasta de dubla ascundere?

Răspuns: Un „animal” este un om obișnuit, cu cinci simțuri și o dorință de a se bucura, care sunt împărțite în dorințe pentru plăceri animalice, bani, onoare și cunoaștere. În starea animalică, tu cauți să te bucuri de tot ceea ce vezi în lumea materială.

Dubla ascundere diferă de starea animalică prin faptul că tu însuți determini că te afli în dublă ascundere, că nu ai nicio legătură cu spiritualitatea, că te afli într-o stare de întuneric, iar Creatorul nu te privește și nu te bucură în niciun fel. Astfel, în dubla ascundere există totuși o oarecare măsură de revelație.

Lumina care strălucește de Sus nu strălucește asupra noastră mai puternic sau mai slab fără niciun motiv. Poate străluci într-un mod care definește forma prezenței sale sau a absenței sale, care se manifestă ca un „Creator ascuns” atunci când eu simt că El se ascunde.

Dacă lumina pur și simplu vine, aceasta se numește „fața” ei (Panim). Când îți arată că nu este acolo, aceasta se numește „partea din spate” (Ahoraim). În aceasta constă diferența dintre calea Torei și calea suferinței. Dacă îți arată că nu este acolo, aceasta trezește în tine calea suferințelor grele; dacă strălucește într-o formă directă, aceasta este calea Torei, calea luminii. Totul depinde de reacțiile tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre suferință și coborâre? Pot să sufăr, dar nu să și cad sau invers?

Răspuns: Într-adevăr, ce înseamnă de fapt suferința pentru mine? Și ce numim coborâre? Este posibil ca în timp ce simt suferință, să fiu în același timp într-o ascensiune? Nu, aceasta este o falsitate. În dezvoltarea omului, în fiecare stare și pe fiecare grad, el redefinește din nou ce este o ascensiune și ce sunt suferințele.

La început, plăcerile animalice, banii, onoarea și cunoașterea sunt importante pentru om și servesc drept criterii pentru ascensiuni și coborâri. De exemplu, „a câștiga mai mult” sau „a atinge o putere mai mare” înseamnă o ascensiune, iar starea opusă înseamnă o cădere.

În cele din urmă, omul ajunge la o stare în care devine indiferent față de orice, cu excepția ascensiunii spirituale, în care simte cumva mai mult spiritualitatea, simte prezența Creatorului mai acut, și aparent, Creatorul observă totul și guvernează totul, inclusiv pe el. Din aceasta, omul experimentează o anumită elevație, iar acest lucru definește conceptul de ascensiune, din care se simte bine.

În schimb, în ​​ascunderea dublă, omul nu simte nimic, nici măcar pe Creator. I se întâmplă diverse lucruri și este sigur că acestea se produc de la sine și nu au nicio legătură cu Forța superioară.

În ascunderea simplă, omul simte lucruri neplăcute: un sentiment de frică, fobii, diverse gânduri obsesive, dar în interiorul lor simte că sunt trimise de Creator. Sentimentul că Creatorul I le trimite îndulcește atât de mult sentimentul de suferință, încât omul începe să tindă spre ele, doar să simtă prin ele că este Creatorul care aranjează acest lucru pentru el. Atunci este posibilă o situație în care se presupune că omul primește suferință, dar în interiorul său simte bucurie.

Dacă el ajunge într-o stare în care nu se află în ascundere simplă sau dublă, ci seamănă cu un animal, atunci preferă să intre în ascunderea simplă: „Nu contează, să existe suferință, dar cu ajutorul ei voi simți că sunt conectat cu Creatorul, să am măcar ceva din eternitate; să existe suferință dacă nu există alte mijloace.” Din partea Creatorului, aceasta este desigur, o stare de nedorit, deoarece omul care a ajuns cu adevărat la o conexiune cu El este obligat să primească bucurie din această conexiune. Prin urmare, simpla ascundere nu este sfârșitul căii.

Și chiar și atunci, se face în detrimentul omului: „Nu contează! Să existe suferințe atât timp cât Îl simt pe Creator.” Astfel, calculul omului este că, pentru a-L simți pe Creator, merită să plătești chiar și cu suferințe. Acesta este totuși un calcul egoist: tind spre plăcere, iar simțirea Creatorului este acum o mare plăcere pentru mine. Și până nu trec de Mahsom, nu poate exista nimic mai mare.

Starea mea chiar înainte de Mahsom se numește „Nu mă lasă să dorm”, într-o asemenea măsură încât tind spre plăcerile spirituale și le prefer tuturor plăcerilor acestei lumi. Am crescut atât de mult punctul din inimă în comparație cu toate celelalte dorințe, încât acestea dispar și practic nu prezintă nici cel mai mic interes pentru mine.

Și numai după Mahsom, când primesc un ecran și o a doua natură, încep să calculez nu ce este mai bun, nu că plăcerea de la Creator este mai bună decât o seară petrecută bine, ci intenția de dragul dăruirii versus intenția de dragul primirii. Acolo calculele sunt diferite.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înainte de a traversa Mahsom, omul nu știe unde se află. Chiar și imediat după ce omul traversează Mahsom, el încă nu știe unde se află; simte spiritualul, dar numai ca un bebeluș, ca un embrion în pântecul mamei sale. El practică auto-anularea; dar tot nu posedă un ecran, altul decât cel pe care l-a primit pentru a-și neutraliza ego-ul și a rămâne în spiritualitate într-o formă pasivă, ca spectator.

Aceasta nu este încă o formă activă, etapa în care ar putea absorbi luminile, și din simțirea luminilor din vase, să simtă ce este lumea spirituală și treptat, să înceapă să crească ca un bebeluș în această lume.

Abia la intrarea în gradul spiritual, ei încep etapa de „9 luni de gestație”, dar aceasta este ceva complet diferit: acum ei sunt în interiorul mamei (Ima) și nu trebuie să se preocupe de autoconservare în ceea ce privește căderea din acea stare.

Trebuie doar să aibă grijă să nu-și strice prezența în spiritualitate ca embrion în pântecul mamei. Odată ce s-au dezvoltat complet ca embrion și au format un ecran mai mare care le permite să primească interior luminile, aceasta semnifică faptul că s-au născut.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→