Ce caracterizează această lume distinctă în comparație cu lumea spirituală? De la Mahsom în sus, există revelație, lumină. De la Mahsom în jos, există opusul: întuneric, ascundere. Prin urmare, chiar dacă experimentez o coborâre deasupra Mahsom, o percep diferit, deoarece această coborâre are loc în lumini, în revelație.

În schimb, în ​​lumea noastră, dacă te afli acum în întuneric, lipsit de orice simţire spirituală, poți totuși să fii bine dispus și plin de dorința de a studia și de a avansa sau poți dimpotrivă, să fii într-o stare de absență a dorințelor, când totul este fad și nu îți dorești nimic.

Într-un astfel de caz, poți aștepta poate până când trece suficient timp pentru ca un ajutor să vină de sus, astfel încât să fii tras înapoi în sus și să ți se acorde o trezire. Dar acest lucru este de nedorit, deoarece te poate îndepărta și prelungi calea de nenumărate ori.

Este posibil ca unui om să i se trimită o coborâre nu pentru a aștepta până când aceasta se termină, ci pentru a se supune prin forță influenței societății aflate la un nivel superior, iar atunci munca se va face rapid asupra lui și va ieși din coborâre. Societatea îl va salva.

Așadar aici, în întuneric, avem două stări: dubla ascundere și ascundere simplă.

În timp ce suntem în ascundere simplă, simțim că există ceva deasupra noastră. Aparent, există Creatorul care este cauza a toate. Chiar și nenorocirile îmi sunt trimise de El, iar acest lucru mă susține: depind de ceva și, într-un fel sau altul, justific totuși realitatea. Eu, într-un fel justific loviturile: dacă cineva le trimite, înseamnă că cineva aranjează toate acestea.

În schimb, când sunt în dublă ascundere, nu simt nimic altceva decât natura. Nu există stăpân și nu există nicio justificare pentru existența mea. Nu mi se permite simpla uitare a unui animal, care nu reflectă asupra vieții. Eu reflectez asupra vieții, și prin urmare, sunt în dublă ascundere.

Ascunderea simplă sau dublă este o simțire interioară a omului, nu un fenomen natural. Prin urmare, coborârile și urcările în stările noastre cât timp suntem „în Egipt”, înainte de Mahsom, și „geamătul din cauza muncii” deoarece povara este într-adevăr grea pentru noi, nu persistă în aceeași formă odată ce am traversat Mahsom.

Acolo, chiar și în întuneric, în Klipot, omul știe și percepe că acestea sunt într-adevăr Klipot care se opun sfințeniei, și că prin ele se ajunge la nivel superior. Prin Klipot se stabilește constant contactul cu Creatorul, folosindu-le ca mijloace auxiliare.

Acolo, Klipot sunt intenții, gânduri de dragul primirii, în timp ce sfințenia este intenția de dragul dăruirii. Între aceste două stări polare, există un război constant. Aici, înainte de Mahsom, suntem cu toții în dorința de a primi de dragul nostru.

După Mahsom, totul este diferit. Dar până atunci, fă tot ce ești capabil să faci. Și tot ceea ce organizăm aici provine dintr-o simplă necesitate: singur, fără a se include în rândul celorlalți, omul poate cădea și nimeni nu îl va salva. Prin urmare, omul trebuie să se supună imediat influenței grupului. Altfel, călătoria nu se va întinde pe ani de zile, ci pe încarnări.

De aceea, este necesar să te integrezi rapid în grup, într-un anumit program, în niște obligații, să recurgi la tot felul de trucuri, astfel încât, în caz de cădere, acestea să pună presiune pe mine și să mă oblige să continui calea. Aceasta este o datorie.

O coborâre spiritual, care altfel ar putea dura câteva luni, poate cu ajutorul societății să fie redusă la câteva ore sau minute. Mai mult, nu este doar o chestiune de timp, deoarece atunci când ieși dintr-o cădere cu ajutorul grupului, dobândești astfel de calități și atribute interne care îți vor permite să ocolești mai multe căderi.

Dacă însă, ieși pe cont propriu, tot nu dobândești experiența necesară și va trebui să cobori iar și iar. Ieșirea la suprafață cu ajutorul colectivului îți adaugă experiența prietenilor tăi, deoarece te unești cu ei și asta înlocuiește multe căderi suplimentare. Aceasta este o economie foarte mare în ceea ce privește timpul și numărul de căderi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →