Cu cât ne întindem mai mult spre scopul corect, cu atât scurtăm timpul, așa cum se spune: „Israel sfințește vremurile” și ajungem la starea pe care trebuie să o atingem. Toate suferințele și plăcerile se învârt în jurul faptului că numai cu ajutorul lor, omul se poate îndrepta spre scop.

Trebuie să construim un astfel de mediu, un astfel de grup în jurul nostru, care cu măreția scopului, cu conștientizarea josniciei stării noastre prezente în această lume, să ne îndrume astfel încât, fără suferințe preliminare, să ne străduim spre acest scop chiar înainte ca forțele naturii să acționeze asupra noastră și să înceapă să ne preseze, forțându-ne să înaintăm spre el.

Desigur, nimeni nu poate ști ce se întâmplă în altul, deoarece fiecare vine dintr-un punct diferit al sufletului. Fiecare trebuie să treacă prin grade într-o formă diferită. Toate cele 620 de corectări pentru 620 de dorințe, care se numesc 620 de grade, fiecare dintre noi trebuie să le treacă într-o formă diferită.

Și aici se ia în considerare doar munca individuală a omului: cât de sensibil este el la starea sa prezentă în raport cu scopul care îi stă în față. Numai atitudinea interioară, conștientizarea importanței, oferă motivație pentru a acționa și a munci.

Adică, în fiecare stare, omul însuși, sau societatea pe care o definește în jurul său, trebuie să-i amintească care este cel mai important lucru în viață, și în consecință, să-l oblige și să-i dea și puterea de a avansa.

Și apoi trece prin nivelurile mineral, vegetal și animal. Rabaş dă exemple: omul care stă acasă cu familia sa, se află încă la nivelul mineral de dezvoltare; altul deja aleargă prin întâlniri, lucrând în beneficiul societății, acesta este nivelul vegetal de dezvoltare; iar un al treilea se gândește deja nu doar la cum să aranjeze lumea, împreună cu oamenii care o umplu. Trebuie deja să se miște la un grad care este deasupra umanității, acolo unde se iau decizii, unde acțiunile sunt cu adevărat îndeplinite.

Și apoi deja lucrează nu cu familia sa, nu cu societatea, nu cu umanitatea, ci cu ceea ce este deasupra umanității: cu forțe și scopuri care sunt superioare naturii. Firește, niciunul dintre ei nu îl poate înțelege pe celălalt.

Dar așa cum spune Rabaş, indiferent de starea în care se află omul, el trebuie întotdeauna să se îndrepte către cei care sunt mai buni, mai măreți, mai înălţați, și în orice stare, să-și pună înainte scopul de a-i atinge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →