Întrebare: Ce înseamnă „să auzi natura”?

Răspuns: A auzi natura înseamnă a fi aproape de ea.

Întrebare: Aproape de natură, ce este asta?

Răspuns: Omul apropiat de natură este cel care percepe tot ce-l înconjoară ca fiind atitudinea Creatorului față de el. Prin urmare, nu vede nimic rău în el, până la propria moarte. De asemenea, nu vede nimic rău în aceasta: când vine, vine și eu plec.

Întrebare: Este posibil să trăiești așa, în căldură și calm?

Răspuns: Da, de ce nu? Desigur. Este o voce interioară din tine care pur și simplu trebuie dezvăluită.

Comentariu: Dar am fost lipsiți de acest simţ, de a auzi natura.

Răspunsul meu: Egoismul nostru ne închide în noi înșine, și nu ne lasă să ne întoarcem către nimic.

Întrebare: Deci, este mai bine pentru egoism, să nu auzim natura?

Răspuns: Este o forță malefică, acționând în paralel cu forța bună, dar noi dăm preferință acestei forțe malefice.

Întrebare: Și cum putem începe să tânjim după natură, după acest auz?

Răspuns: Încercați să pătrundeți în interiorul naturii; aceasta este o conexiune cu Creatorul. Trebuie să încercăm să ne apropiem de El. Și atunci totul va funcționa pentru noi.

Întrebare: Dar acest lucru necesită clarificare. Pentru om, ce este Creatorul?

Răspuns: Tot ceea ce este în jurul nostru.

Întrebare: Este totul, Creatorul?

Răspuns: Da. Și chiar tot ceea ce este în noi, totul este Creatorul.

A te apropia de El înseamnă să-ți descoperi simțirile, astfel încât să nu existe granițe, bariere între tine și El. Și atunci vei simți că în general, întreaga lume este plină de un cântec subtil. Așa aș spune eu.

Întrebare: Frumos! Nici nu voi încerca să clarific ce este acesta. Să lăsam acest sentiment să rămână. Spuneţi-mi, este el necesar pentru supraviețuirea noastră?

Răspuns: Ideea nu este să supraviețuim în această lume, ci să fim în armonie cu ea. Și în acest fel, vine această armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă un om se simte rău, ca un om obișnuit de pe stradă, acest lucru tot nu îl face să creadă că există o soluție specială. Nu se gândeşte de unde provine această stare proastă, în ce scop, cum poate fi evitată și la ce poate ajunge omul.

De ce nu apare o astfel de conștientizare în el? Motivul este că lumina înconjurătoare de grad superior luminează deocamdată Kelim opuse omului, Kelim care doresc doar să primească, să se bucure fără nicio legătură cu dăruirea, cu Creatorul, iar această stare nu se schimbă.

Totuși, dacă aceste Kelim (chiar dacă omul încă este complet cufundat în egoism, în plăcerea pentru sine) încep să studieze cărțile cabaliste, atunci, așa cum scrie Baal HaSulam, chiar și printr-o singură dorință de a cunoaște (nu de a se purifica, ci pur și simplu de a cunoaște), vor atrage lumina înconjurătoare asupra lor, ceea ce va atrage „farmecul sfințeniei” asupra lor. Apoi, omul va începe treptat să înțeleagă că există ceva numit „dăruire” și poate că asta este ceva bun.

Lumina înconjurătoare este cea care aduce omul la gândul că este ceva bun. Tocmai pentru că această corectare există deja în interiorul lui (gândul că dăruirea este ceva bun), omul se apropie de lumina înconjurătoare, și într-o oarecare măsură se conectează cu ea. Direcția lor coincide deja.

Atunci, omul poate primi forțele din lumina înconjurătoare care vor dezvolta această calitate în el, „farmecul sfințeniei”, calitatea dăruirii. În acest fel, depunând eforturi în aceeași direcție, el se înalță.

Prin urmare, nu ne sunt necesare cunoștințe preliminare, nu sunt necesare calități speciale. Orice om poate deschide o carte și își poate dori să scape de toate necazurile sale prin faptul că, fără să înțeleagă nimic, o va citi. Și asta este tot. Omul poate începe de la zero.

Treptat, pe măsură ce se avansează, intenția se purifică și omul începe să înțeleagă mai bine unde este acel punct clar, punctul spre care trebuie să își îndrepte gândurile de fiecare dată mai clar și mai precis. Astfel, de fiecare dată, el devine din ce în ce mai experimentat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu cât ne întindem mai mult spre scopul corect, cu atât scurtăm timpul, așa cum se spune: „Israel sfințește vremurile” și ajungem la starea pe care trebuie să o atingem. Toate suferințele și plăcerile se învârt în jurul faptului că numai cu ajutorul lor, omul se poate îndrepta spre scop.

Trebuie să construim un astfel de mediu, un astfel de grup în jurul nostru, care cu măreția scopului, cu conștientizarea josniciei stării noastre prezente în această lume, să ne îndrume astfel încât, fără suferințe preliminare, să ne străduim spre acest scop chiar înainte ca forțele naturii să acționeze asupra noastră și să înceapă să ne preseze, forțându-ne să înaintăm spre el.

Desigur, nimeni nu poate ști ce se întâmplă în altul, deoarece fiecare vine dintr-un punct diferit al sufletului. Fiecare trebuie să treacă prin grade într-o formă diferită. Toate cele 620 de corectări pentru 620 de dorințe, care se numesc 620 de grade, fiecare dintre noi trebuie să le treacă într-o formă diferită.

Și aici se ia în considerare doar munca individuală a omului: cât de sensibil este el la starea sa prezentă în raport cu scopul care îi stă în față. Numai atitudinea interioară, conștientizarea importanței, oferă motivație pentru a acționa și a munci.

Adică, în fiecare stare, omul însuși, sau societatea pe care o definește în jurul său, trebuie să-i amintească care este cel mai important lucru în viață, și în consecință, să-l oblige și să-i dea și puterea de a avansa.

Și apoi trece prin nivelurile mineral, vegetal și animal. Rabaş dă exemple: omul care stă acasă cu familia sa, se află încă la nivelul mineral de dezvoltare; altul deja aleargă prin întâlniri, lucrând în beneficiul societății, acesta este nivelul vegetal de dezvoltare; iar un al treilea se gândește deja nu doar la cum să aranjeze lumea, împreună cu oamenii care o umplu. Trebuie deja să se miște la un grad care este deasupra umanității, acolo unde se iau decizii, unde acțiunile sunt cu adevărat îndeplinite.

Și apoi deja lucrează nu cu familia sa, nu cu societatea, nu cu umanitatea, ci cu ceea ce este deasupra umanității: cu forțe și scopuri care sunt superioare naturii. Firește, niciunul dintre ei nu îl poate înțelege pe celălalt.

Dar așa cum spune Rabaş, indiferent de starea în care se află omul, el trebuie întotdeauna să se îndrepte către cei care sunt mai buni, mai măreți, mai înălţați, și în orice stare, să-și pună înainte scopul de a-i atinge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 „Drepţi”, „păcătoşi”, „profesori” și „elevi” sunt așa cum se numesc toate stările omului. Studiem că întreaga lume se află în interiorul unui om. Ceea ce dezvăluie omul în simțirile sale este lumea sa. Și dacă este aşa, atunci el are o conexiune cu Creatorul. Rezultă că atât drepții, cât și păcătoșii, profesorii și elevii sunt stările sale.

În fiecare stare prin care trece omul, trebuie să învețe să investigheze și să evalueze stările astfel încât acestea să devină mai aproape de scop, să se acordeze la ele chiar dacă omul se află într-o coborâre, să studieze și să găsească sprijin în starea atinsă în timpul unei ascensiuni. Principalul lucru este să identifice ceea ce este esențial, și pe cât posibil, să se îndrepte către acesta.

Dacă omul se străduiește să realizeze acest lucru, trece prin toate stările rapid și în cea mai benefică formă. După cum scrie Rabaş, fiecare dintre noi are un punct numit rădăcina sufletului și în realitatea noastră materială, prin intermediul tulburărilor pe care le primim în această lume, putem crește acest punct de 620 de ori. Și apoi, în loc de un punct, vom merita să devenim un suflet cu o umplere numită Creatorul, lumina.

Apoi va veni o stare în care sufletul, Kli-ul său împreună cu lumina, vor fi în adeziune, în echivalență de formă, iar aceasta este starea finală pe care trebuie să o atingem.

A tinde spre această stare, a ne simți în ascensiuni cât mai aproape de ea, și când suntem în coborâri, totuși să nu fugim și să nu cădem în disperare și inactivitate, ci să o atingem constant cu ajutorul studiului și al prietenilor, acesta este întregul nostru scop.

[355488]
Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul aflat în coborâre să se folosească de grup?

Răspuns: Să presupunem că sunt într-o cădere atât de profundă încât grupul mă respinge, nu suport să le privesc fețele și nici nu cred că există ceva special la prietenii mei și nu am absolut nicio dorință de a adopta ceva de la ei. Sunt disperat, nu am putere și nici speranță. Această stare se numește „mort”. Unde ar trebui să mă întorc și de la cine ar trebui să cer ajutor?

Există stări prin care treci pur și simplu din inerție, dar chiar și în aceste cazuri, trebuie să ne bazăm pe grup. Există o poruncă de a îngropa morții. Cu alte cuvinte, prietenii tăi ar trebui să vină și să te ajute. „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” Este imposibil. Aceasta este o sarcină de grup.

În primul rând, grupul ar trebui să aibă un program, o rutină fixă. Trebuie să stabilim rotații în sarcini, roluri, muncă, în tot felul de activități.

Dacă de exemplu, se ține o masă de două ori pe săptămână sau se organizează un alt eveniment o dată pe săptămână care oferă tuturor o zdruncinătură spirituală, acest lucru ajută la schimbarea stării unui prieten, în care nu este posibil să-l abordezi direct, dar este clar că a căzut.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionezi înclinaţia rea ​​dacă un om stă degeaba și nu face nimic?

Răspuns: Dacă un om stă și nu face nimic, atunci înclinația rea, prin trezirea Hisronot (dorințe neîmplinite) în interiorul omului, începe să îl împingă spre diverse acțiuni. Și dacă îndeplinește aceste acțiuni împreună cu înclinația rea, ajunge la o astfel de stare în care se simte rău, adică la rezultate atât de negative, care se intensifică și se unesc într-o asemenea măsură încât omul nu le poate suporta.

În acel moment, nu este de acord cu o astfel de traiectorie și realizează un fel de revoluție interioară, luând măsuri pentru a se schimba. Cu toate acestea, după aceea, câștigă și din nou, continuă pe calea înclinației rele.

Și așa continuă până când dezvăluim în prezent că ne apropiem de un prag critic: dacă noi continuăm să ne dezvoltăm în acest fel împreună cu înclinația rea, atunci viața noastră va deveni mai rea decât moartea.

Disperarea și drogurile inundă lumea. Omul se scufundă fie în disperare, fie în droguri; nu există scăpare.

Din aceasta, începem să înțelegem că trebuie, prin ură față de starea în care ne aflăm, să ne schimbăm atitudinea față de viață, față de realitate, față de noi înșine. Atunci are loc o revoluție interioară în percepția noastră asupra întregului nostru sistem de calcul, asupra întregii noastre naturi, asupra modului în care ne dezvoltăm.

Descoperim că deja din vremea distrugerii Primului și celui de-al Doilea Templu, ne-am dezvoltat incorect, că atunci a apărut o eroare, dar abia acum se dezvăluie; că nu trebuie să urmăm sfatul înclinației rele, ci să acționăm în sens opus. Trebuie să luăm forma din ea, dar exact în direcția opusă: nu în direcția dorinței de a primi, ci în direcția Creatorului.

Înclinația rea îți oferă sfaturi despre cum să dai plăcere dorinței de a primi. Și trebuie să inversezi totul astfel încât prin aceeași formă, să aduci plăcere Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A fi un dăruitor este foarte dificil. În primul rând, trebuie să vedem cui dăruim și să descoperim dacă aceia au dorința de a primi, de a accepta ceea ce vrei să le dăruieşti. Atunci vei vedea cu adevărat dacă dai și dacă omul primește și se bucură de dăruirea ta.

Mai mult, dai pentru că plăcerea lui îți oferă plăcere sau plăcerea ta vine din faptul că te bucuri de ea? În acest caz, nu dăruiești. Acțiunea poate consta în a dărui, dar în scopul satisfacției personale.

Așadar, se întâmplă multe aici. A fi un dăruitor este un statut care trebuie construit treptat, împreună cu toate bazele și componentele sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art. 4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă observ defecte în grupul meu, de exemplu o lipsă de unitate, și vreau să corectez acest lucru, ar trebui să ridic aceste probleme?

Răspuns: Regula este că omului îi este interzis să vorbească despre orice ar putea decădea întregul grup sau orice prieten individual, sau chiar pe vorbitor însuși.

Niciun om nu trebuie nici măcar să trezească astfel de gânduri în interior sau să spună cu voce tare lucruri care ar putea determina omul însuși sau pe prietenul său, grupul sau întreaga lume să coboare de la nivelul la care se află. Indiferent de starea în care te afli, așa cum se spune: „Voi veni la tine și te voi binecuvânta”. Trebuie să țintești doar în sus.

Prin urmare, dacă te gândești să spui câteva cuvinte critice și înainte de asta ai fost cu adevărat într-o stare bună timp de 23,5 ore pe zi și ai lucrat cu inspirație, în ascensiune, nu ai coborât de la nivelul tău, ci ai fost constant în tensiune, în străduință înainte, fără să-ți permiți să te relaxezi, atunci timp de o jumătate de oră te poți angaja în critică.

Îți poți exprima comentariile către toți ceilalți, deoarece această critică se bazează pe fundația pusă de starea ta elevată și identifici defecte doar pentru a te ridica și mai sus.

Atunci nu este critică, ci revelarea unei lipse de împlinire împreună cu lumina, împreună cu Kli-ul. Fiind în interiorul liniei de dreapta, te întorci spre stânga pentru a te întoarce la dreapta. Dar această întoarcere la dreapta va construi deja linia de mijloc.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Baal HaSulam, „Ascunderea și revelarea Creatorului”, acesta descrie măsura în care atitudinea unui om față de realitate modifică întreaga imagine, de la iad la rai. El explică faptul că, în realitate, nimic nu se schimbă. Tu te afli în Malchut al lumii  infinitului, în starea finală. Ești doar ghidat prin diverse impresii, astfel încât să-ți poți schimba atitudinea față de ele.

Nimic nu se schimbă! Tu trebuie să-ți schimbi atitudinea în cadrul realității în care exiști în prezent. Nu poți realiza acest lucru dintr-o dată; prin urmare, ești condus prin diverse stări, una după alta, astfel încât de fiecare dată să-ți poți schimba în mod deliberat atitudinea față de ele, până când ajungi la starea finală în care înțelegi cu o claritate absolută că ai fost întotdeauna în ea, pur și simplu nu ai reușit să o percepi din cauza atitudinii tale, nu ți-ai dat seama unde te afli.

În principiu, ceea ce simțim și numim lumea noastră nu este locul unde ne aflăm, ci mai degrabă locul unde este atitudinea noastră. Atitudinea noastră ne dezvăluie un segment specific al realității, prezentându-ne o imagine a acesteia exclusiv în conformitate cu atitudinea noastră față de ea. Această percepție este cea pe care o denumim „lumi”.

Nu există lumi distincte, grade separate și stări discrete; mai degrabă, atitudinea mea în continuă schimbare față de mediul în care sunt cufundat este cea care modifică această imagine pentru mine. Această imagine schimbătoare este cea la care mă refer ca la grade sau lumi.

Prin urmare, dacă încercăm să ne raportăm la realitate într-un mod mai corect, ne vom întoarce la adevărata realitate și o vom descoperi așa cum este ea cu adevărat. Ce rezultă din aceasta? Dacă nu lucrăm la îmbunătățirea atitudinii noastre față de starea în care ne aflăm, starea rămâne inertă, este moartă. Aceasta implică faptul că eu nu reușesc să-mi definesc în mod conștient atitudinea față de lumea și starea mea. Cu toate acestea, în momentul în care încep să-mi definesc atitudinea, căutând să o evaluez diferit, dintr-o perspectivă nouă, mă angajez în procesul de dezvoltare interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine este Hasid-ul despre care se spune că „merge și face”?

Răspuns: În Cabala, cuvântul „Hasid” nu se referă la cineva care aparține unei comunități religioase, ci la calitatea Bina, în special Hesed (bunătate iubitoare) sau lumina Hasadim. De aici provine cuvântul „Hasidism”.

Dacă un om efectuează acțiuni pentru a avansa spre calitatea dăruirii și pentru a o dobândi prin propriile eforturi, el este numit „Hasid”. Acest lucru se aplică atât intenției, cât și acțiunii.

Întrebare: Există vreo legătură aici cu spălarea mâinilor cu apă, „Netilat Yadayim”? În articolul lui Rabaş „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar” se spune că Hasid-ul nu are mâini. Și din moment ce apa simbolizează calitatea Hasadim, poate fi aceasta legată de spălarea mâinilor?

Răspuns: „Mâinile” (Yadayim) sunt numite aici vasul (Kli) primirii. Omul nu dorește ca vasele sale să fie primite de dragul său. El dorește să le corecteze astfel încât să fie sfinte. Această corectare, numită „spălarea mâinilor” (Netilat Yadayim), se realizează prin faptul că el ia lumina Hasadim, corectează Kelim de primire cu ajutorul acesteia și apoi este gata să primească de dragul dăruirii.

]Din Lecţia zilnică de Cabala 11/04/26, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care meg la seminar?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→