Întrebare: Ce înseamnă că dacă îmi schimb atitudinea față de realitate, lumea mi se dezvăluie? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Faptul că lumea ți se dezvăluie înseamnă că ai reușit să percepi imaginea în care te afli cu o înțelegere diferită a legăturilor dintre lucruri. Deodată vezi că oamenii și legile care există în lume au conexiuni diferite, intenții diferite, obiective diferite. Reușești să descoperi un strat mai interior al realității. Aceasta înseamnă că atitudinea ta față de întreaga realitate s-a schimbat și vezi o altă lume.

Pentru a face acest lucru, trebuie să te străduiești constant să obții o percepţie din ce în ce mai interioară, să încerci să vezi ce se află în spatele fațadei exterioare. Ce înseamnă „dincolo de Mahsom”, lumea spirituală? Înseamnă că dincolo de această lume, începi să dezvălui legăturile dintre lucruri, planul creaţiei, care conectează toate detaliile din această lume.

Apoi vezi că acolo există o intenție complet diferită, nu cea care ți se pare ție, din această parte. Iar conexiunile sunt determinate de formule complet diferite, care nu sunt deloc ceea ce ți se părea înainte. Vedeți că toată lumea dăruiește – unii, altora, toată lumea se iubește și nu există nimic rău în lume, cu condiția să priviți lucrurile din cealaltă parte, în conformitate cu adevăratele conexiuni dintre lucruri.

Rabaş oferă următorul exemplu: unui om i se dă dorința de a avea bani. Să presupunem că vedeți un taximetrist pe care îl percepeți la fel de prost la minte ca motorul mașinii sale, ca pe cineva care este condus doar de dorinţa de a câștiga cât mai mulți bani posibil, care nu pornește niciodată aparatul de taxat, care vă taxează dublul tarifului și așa mai departe.

Și dintr-o dată, din cealaltă parte, vedeți că acest om vrea să dăruiască și să-și ajute aproapele. Se gândește constant pe cine să ducă, unde și cum să facă, în așa fel încât toată lumea să se simtă cât mai confortabil posibil. I se pare doar că vrea să câștige bani. De fapt, pur și simplu „citește” starea sa într-un mod greșit. Atitudinea lui este incorectă. Dar vedeți deja această imagine din cealaltă parte, de dincolo de Mahsom.

Este ca și cum ai privi o broderie. Pe verso există întotdeauna diverse noduri și conexiuni în care este imposibil să vezi un sens. Omul vede partea din față, dar nu vede toate conexiunile adevărate de pe verso. Și când i se oferă posibilitatea de a vedea spatele broderiei, descoperă relațiile corecte dintre lucruri.

Asta ne lipsește. Dar o dobândim urcând de-a lungul gradelor și atingând cea mai bună stare posibil. Aceasta înseamnă că vezi această lume, care nu se schimbă („lumea continuă să trăiască după propriile legi”), și în același timp a doua parte, toate conexiunile care există între părțile realității. Și atunci poți justifica Creatorul, să vezi că a fost întotdeauna așa, de la început, doar că viziunea ta nu era pregătită să vadă asta.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

De la atitudinea între om și om, omul învață cum să se comporte între om și Creator.

…trebuie să trezești încontinuu iubirea pentru Creator în acest fel, încât să stai mereu de pază, toată ziua și toată noaptea, atunci când simți o stare de zi sau simți o stare de noapte.

Îi spunem Creatorului: „A Ta este ziua și a Ta este și noaptea”. Astfel, și noaptea, întunericul nopții, vine de la Creator… (Rabaş, Scrisoarea 24).

Cu toții am simțit deja ce înseamnă „ziua” și „noaptea”. „Noaptea” înseamnă că dintr-o dată dorința dispare, vine indiferența și gustul se pierde. Ne devine dificil să ascultăm despre munca unui om la corectarea sa; ne săturăm să vorbim în mod repetat despre iubirea pentru prieteni și conexiune.

Apoi „ziua” se întoarce: entuziasm, înălțare a spiritului, iar omul absoarbe fiecare cuvânt sub o impresie puternică, mișcat până la lacrimi. Arde de dorință și se grăbește înainte, gata să mute munții.

Toate acestea depind de o mică măsură a luminii, care ne influențează puțin mai mult sau puțin mai puțin. Întreaga noastră viață și moarte, întreaga noastră dispoziție, bună sau rea, depinde de această mică măsură de lumină.

Aceste stări vin la noi pentru ca noi să înțelegem că trebuie să ne ridicăm deasupra lor și să nu le luăm deloc în considerare. Imaginează-ți, este posibil așa ceva? Observă cât de mult cazi sub controlul acestor stări atunci când te cuprind și nu poți face nimic: nici într-o stare bună, nici într-una rea, nu poți face față nici bucuriei tale, nici tristeții tale.

Așadar, cum este posibil să te ridici deasupra lor? Înseamnă asta să fii deasupra influenței luminii? Desigur, nu pot fi deasupra luminii, dar pot fi deasupra reacției mele la ea. La urma urmei, această reacție apare în dorințele mele egoiste. Trebuie să mă țin deasupra acestei senzații plăcute sau neplăcute.

Uneori, sunt atras de spiritualitate și sunt gata să fac orice pentru ea, visând să ating dăruirea. Iar alteori, nimic nu mă mișcă, sunt ca mort și vreau doar să adorm și să uit totul. Cum mă pot ridica deasupra unor astfel de stări?

Trebuie să cer ajutorul luminii. Dar să nu cerem o senzație plăcută, suntem întotdeauna pregătiți pentru asta, chiar și în cea mai dificilă situație. Deși există stări dificile în care nici măcar nu mai putem cere și vrem doar să ne deconectăm de stare și să ne distragem cu niște obiective corporale, doar pentru a uita și a nu simți suferința.

Dar dacă nu este o stare atât de complet joasă, atunci suntem capabili să cerem. Și de obicei, cerem luminii să corecteze problemele și să ne facă să ne simțim bine. Ne așteptăm la o stare plăcută, o senzație, dar acest lucru nu este corect. Trebuie să căutăm o forță care să ne permită să rămânem deasupra stării rele. Trebuie să cerem luminii corectarea, astfel încât aceste stări să nu ne influențeze și să percepem stările rele ca fiind bune.

Trebuie să simțim că starea rea ​​vine pentru a ne avansa și nu mai puțin, ci chiar mai mult decât starea bună. Aceasta înseamnă că omul trebuie să-L binecuvânteze pe Creator atât pentru cele rele, cât și pentru cele bune. Atunci ne vom bucura de fiecare schimbare de stări, pentru că vom putea fi impresionați de ele și vom cere luminii să ne ofere un ecran care să ne permită să fim deasupra reacției dorinței noastre de a primi. Voi rămâne întotdeauna deasupra impresiei binelui și răului, aderând la Creator și străduindu-mă să-I aduc mulțumire.

Apoi, toate aceste stări neplăcute și plăcute vor determina înălțimea nivelul peste care mă pot ridica și pot stabili contactul cu Creatorul cu o cerere de iubire și conexiune. Rezultă că, cu cât întunericul și lumina sunt mai puternice și nu reacționez la ele în egoismul meu, ci doar determin înălțimea ecranului meu deasupra lor, cu atât acesta se va înălţa mai mult. Vor veni „zile” din ce în ce mai luminoase și „nopți” din ce în ce mai întunecate, stări din ce în ce mai înalte și astfel voi urca.

Prin urmare întotdeauna, atât în ​​lumină, cât și în întuneric, trebuie să întărim iubirea dintre prieteni cu toată puterea noastră, astfel încât nici întunericul, nici lumina să nu ne influențeze sau să ne schimbe atitudinea față de datoria noastră constantă: să tindem doar spre unitate și iubire.

Din pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2013, Baal HaSulam, Scrisoarea 13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, în articolul „Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea” scrie că dacă observi că sfatul pe care l-ai acceptat promite să-ți sporească eforturile, atunci direcția este corectă; dimpotrivă, dacă servește la reducerea efortului, atunci este incorect.

Prin urmare, dacă acțiunea din fața ta necesită efort, atunci, aparent, vine dintr-o parte bună și este îndreptată într-o direcție bună. Și dacă nu necesită efort, atunci se pare, este îndreptată într-o direcție greşită.

Ce sunt „eforturile”? Omul ar putea plănui cu sudoarea frunții sale un jaf la o bancă. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Mai mulți oameni lucrează la ea, pregătesc totul și fac tot posibilul. Dorința obligă.

Așadar, ce constituie exact „efortul”? Raportat la ce este evaluat? Dacă un efort este adăugat unei dorințe pentru a o realiza și a te bucura de ea fără nicio legătură cu Creatorul, acesta este efortul înclinației rele.

Poți transpira toată viața încercând să obții ceea ce ți-ai stabilit ca scop al vieții tale, dar asta nu se consideră efort. Eforturile în spiritualitate sunt cele care te conduc la adeziunea cu Creatorul, cele care te îmbunătățesc în anumite privințe, astfel încât să devii ca El. Orice altceva nu este efort.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce unele lucruri s-au întâmplat mai întâi în lumea materială și abia ulterior în lumea spirituală, în timp ce în alte cazuri este invers?

Răspuns: Tot ceea ce aparține „fazei de pregătire”, înainte de a intra în lumea spirituală, ia mai întâi formă materială, iar apoi vine momentul împlinirii sale interioare.

Omul trece prin două etape. Se naște ca animal, iar din momentul în care este implantat în el „punctul din inimă”, începem să numărăm viața sa „umană”; cuvântul „om – Adam” provine din cuvântul „Adameh”, care înseamnă „voi deveni ca superiorul”. Este o strădanie care izvorăște din punctul din inimă.

Dacă, de-a lungul tuturor încarnărilor sale anterioare, el a existat în această lume doar ca materie, fără un punct în inimă, dobândind dorințe pentru bani, onoare și cunoaștere, este complet normal și natural. Dar nimic din toate acestea nu contează. Există o anumită „contabilitate” pentru aceasta, dar nu are nicio legătură cu avansarea spirituală individuală a unui om.

Avansarea personală începe în momentul în care își simte „punctul din inimă”. Din acest moment, munca sa este numită „timpul de pregătire pentru intrarea în spiritualitate”.

Etapa de pregătire poate dura 10, 15 sau chiar 20 de ani, sau poate dura 5 ani, și chiar așa cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar 3 ani. Depinde de eforturile omului. Se poate ca acesta să realizeze un anumit progres și apoi să moară până la următoarea reîncarnare. Și cine știe ce se va întâmpla în această nouă încarnare. Totul depinde de eforturile sale. Dacă are noroc, se va alătura grupului și își va mări ritmul; dacă nu are, nu se va întâmpla.

Se spune că totul depinde de „noroc” (Mazal). „Mazal” provine din cuvântul „Nozel – curgere”. Cu cât aceste picături „curg” mai repede într-un om, cu atât Kli-ul său este mai plin. Dacă „picură” încet, omul va trebui să aștepte mai multe vieți.

Așadar, numărăm prima etapă de la apariția unui punct în inimă până la intrarea în lumea spirituală, iar a doua etapă este lucrul în lumea spirituală. Acest proces corespunde manifestării în materie, în lumea noastră. Toate aceste lucruri care corespund rădăcinilor spirituale ale fazei pregătitoare s-au întâmplat deja și nu mai este nevoie de nimic mai mult. Realizarea materială de aici o precede pe cea spirituală.

Când vorbim despre etapele muncii spirituale: corectarea Kli-ului, construirea Templului, adică despre a doua etapă, de la Mahsom încolo, atunci este necesară mai întâi munca spirituală acolo și ca urmare a acestui fapt, omul își construiește aspectele materiale ale vieții aici, inclusiv Țara lui Israel, pe care o dezvoltă în măsura în care se află intern în Țara lui Israel.

În același mod, națiunea se formează în funcție de atingerea sa spirituală, și în final, un al Treilea Templu este construit după ce omul atinge o stare numită Templu.

Astfel, stările corespunzătoare fazei de pregătire, începând de la punctul din inimă și până la traversarea Mahsomului, apar mai întâi în lumea materială, apoi într-un om, în lumea sa interioară. În timp ce toate care au legătură cu a doua fază, de la Mahsom până la corectarea finală (Gmar Tikun), apar mai întâi ca etape spirituale în cadrul unui om, al societății, și apoi în lumea materială.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre stările „a merge” și „a face”?

Răspuns: „A merge” înseamnă că omul are un anumit impuls de a avansa, atunci când crede că în următoarea stare va fi mai aproape de Creator, mai aproape de posibilitatea de a dărui. Aceasta înseamnă că are intenţia de a ajunge la dăruire într-o anumită formă.

Aici există două stări: cea prezentă și următoarea, iar omul se mișcă deja între ele, trecând de la una la alta. Prin urmare, este numit „cel care merge”.

Iar un altul, stă și pare că face ceva. Aceasta înseamnă că i s-a dat oportunitatea de a veni aici și de a sta cu noi. Și totuși, și aceasta se numește „acțiune”.

Nu are nicio aspirație de a ajunge la ceva. „Dăruire, adeziune, Creator”; aceste cuvinte pot fi pronunțate exact așa, dar nu provin din simţirea interioară a omului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-,,Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încercați să dați sarcini tuturor, atât bărbaților, cât și femeilor. Este oare posibil să ne descurcăm fără dorința femeilor?

Răspuns: Nu, trebuie să fie foarte clar. O femeie nu este un element pasiv în creație. Deși în comparație cu un bărbat este mai pasivă, este aşa pentru că nu își poate implementa independent dorința.

Totuși, dorința ei în sine este foarte necesară pentru bărbați. Și bărbații se vor simți ca bărbați atunci când femeile vor începe să simtă nevoia de dezvoltare spirituală și să îi preseze cu această nevoie. Atunci va fi ca într-o familie când o soție își obligă soțul să aibă grijă de familie.

Întrebare: Cum ne putem asigura că femeile nu merg în direcția greșită?

Răspuns: În orice caz, trebuie să ne dezvoltăm undeva. Nu mi-e frică de nimic. Și în general, de ce să ne temem? Viața este infinită, natura este eternă, Creatorul este unul și o singură forță ne guvernează. Suntem obligați să ne îndreptăm doar spre ea, spre contactul cu ea și spre asemănarea cu ea.

Să încercăm să trecem prin toate aceste etape rapid, ușor și plăcut, pe cât posibil. Principalul lucru este să încerc constant să accelerez ritmul mișcării către scop. Asta este tot.

Când sunt întrebat ce îmi place la mine și ce nu, spun: „Există un singur lucru care îmi place la mine: străduința spre scopul pe care mi l-a dat Creatorul.” Trebuie să simt constant presiune: trebuie, trebuie, trebuie și simt că mă îndrept spre obiectiv, dezvăluindu-l din ce în ce mai corect. Mă chinui dacă nu duc asta până la capăt.

Doar această dorință contează. Orice altceva este răul care a fost creat tot de Creator, dar cu siguranță nu este nimic bun în el.

Prin urmare, nu ar trebui să acordăm atenție diferitelor neajunsuri care sunt dezvăluite în noi. Acestea vor apărea în mod natural, și în ritmul în care avansăm, le vom simți și mai mult.

Dar o organizație de femei puternică, bună, amabilă și matură, pe care o cer, ne va ajuta să trecem prin toate dezvăluirile neajunsurilor noastre interne pe care încă nu le vedem. Și dezvăluindu-le și corectându-le, vom ajunge la Creator.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dorința femeilor”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vă poate înlocui o direcție spirituală pe dvs., un cabalist, care le oferiţi oamenilor o simțire a lumii superioare?

Răspuns: Direcția spirituală se ocupă de clarificarea problemelor actuale legate de publicitate, diseminare, studii și funcționarea organizației noastre, adică de cadrul în care existăm. Nu se ocupă de împlinirea spirituală pe care o ofer studenților, nici de cunoștințele pe care le le dezvălui în fiecare zi.

Directia spirituală nu mă poate înlocui ca profesionist, ca profesor. Cu toate acestea, mă poate înlocui și deja o face în toate deciziile privind dezvoltarea organizației și a grupului, astfel încât să nu existe decizii sau abateri corporale arbitrare.

Aceștia sunt oameni obișnuiți, studenți care sunt mai mult sau mai puțin capabili să se privească obiectiv pe ei înșiși și grupul și să ia decizii, nu cu ochii încețoșați, ci ridicându-se deasupra lor înșiși către o decizie colectivă.

Ei înțeleg că oricare ar fi decizia, dacă este colectivă, este superioară chiar și celei mai inteligente și strălucite decizii individuale, deoarece în ea este prezent Creatorul. El este cel care guvernează cu adevărat lumea și grupul. Într-o decizie individuală, egoistă, chiar dacă este genială, Creatorul este absent, și prin urmare este sortită eșecului.

Oamenii obișnuiți nu înțeleg încă acest lucru, mai ales acum, când un sistem global începe să se dezvăluie în lume și structura realității devine treptat clară: mai întâi prin societatea umană, apoi prin ecologie și mai târziu, prin întregul univers vast.

Universul începe să apară ca un sistem unic, complet, de natură minerală, vegetală, animală și umană. Cu toate acestea, nu știm ce să facem cu el, deoarece nu avem instrumente pentru a lucra cu un astfel de sistem. De fapt, acest sistem este cel mai important, deoarece guvernează singur totul.

Cu alte cuvinte, lumea este guvernată de colectiv ca un sistem întreg. Ați observat cum un banc de pești se rotește în apă, o fac toți deodată, nu unul conducând și ceilalți urmând, ci toți împreună, o masă întreagă, uneori sute de mii mișcându-se ca unul singur? Păsările se comportă la fel.

Acest exemplu arată guvernarea superioară, nu atunci când unul ia o decizie și ceilalți îl urmează, ci atunci când chiar întregul grup guvernează. Prin urmare, eu exist nu pentru a vă conduce înainte, ci pentru ca voi să formați o astfel de plenitudine. Și apoi printre voi, Creatorul va fi revelat și El vă va conduce înainte.

Moise a fost măreț prin faptul că i-a condus pe oameni, totuși Creatorul a mers înaintea lui, ca un stâlp de foc noaptea și ca un stâlp de nor ziua.

Este nevoie de un învățător pentru a-i aduna pe toți într-un colectiv, astfel încât în ​​cadrul grupului, sau chiar în cadrul întregii umanități, să fie revelată forța numită „Creatorul”, forța care ține totul laolaltă, forța generală a naturii.

Se numește forța dăruirii și a iubirii, deoarece numai prin această calitate se pot uni oamenii. Și când este revelată, toți se vor îndrepta simultan în aceeași direcție, simțindu-se ca un singur corp. Atunci toți vor înțelege cum este structurată realitatea, și în măsura în care sunt capabili să se unească, forța Creatorului va fi revelată.

Prin urmare, dacă direcția spirituală rezolvă colectiv problemele, cu siguranță va reuși, în timp ce un singur „individ inteligent” nu va reuși niciodată.

Întrebare: Cum ne putem uni astfel încât forța superioară să locuiască în noi?

Răspuns: Preferați opinia colectivă față de a dumneavoastră. Această opinie este formată treptat de către prieteni prin discuții, comparând obiectivele, planurile, capacitățile și analizele lor cu ceea ce este scris în surse, iar pentru aceasta este suficient să cunoască câteva dintre cele mai simple principii.

Orice grup poate face acest lucru dacă este capabil. Din păcate, există mulți indivizi „inteligenți” care înțeleg foarte bine materialul, dar nu pot ajunge încă la o abordare colectivă. Prin urmare, ei nu fac parte din direcția spirituală.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Semnificația îndrumării spirituale”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om cu o intenție directă întâlnește pentru prima dată Cabala, nu înțelege despre ce este vorba, dar simte un fel de forță, înțelepciune și profunzime în ea. Este acest sentiment similar cu cel care ar trebui să se trezească la oamenii obișnuiți?

Răspuns: Da, se poate întâmpla. Dar nu cred că oamenii vor fi orientați tocmai spre Cabala; cel mai probabil va fi spre conexiune. Vor simți în mod subconștient că tocmai căutarea conexiunii dintre ei ar trebui să producă un fel de rezultat, ceva superior, care ar trebui să-i conducă la altceva – non-pământesc, interplanetar – la o inteligență superioară.

Comentariu: Atunci, care este rostul încercărilor noastre de a disemina ceva la scară largă, astfel încât oamenii să audă conceptul de Cabala? Se pare că nu diseminăm cu adevărat, ci pur și simplu aglomerăm internetul.

Răspunsul meu: Nu! De ce? Treptat, oamenii citesc. Poți explica cum ai ajuns la o astfel de stare în care astăzi cel puțin puțin înțelegi această idee? Aici, stai și tulburi liniștea sufletească a oamenilor buni cu întrebările tale. Cum ați ajuns la asta?Comentariu: În același fel, da.

Răspunsul meu: Deci, ce doriți? De ce le luați această oportunitate?

Comentariu: Atunci se dovedește că diseminarea nu este inutilă, dar susțineți că umplem oamenii cu conținut gol.

Răspunsul meu: Dacă ar fi inutilă, nu aș fi deloc cu voi. Aș face altceva. Diseminarea este necesară. Nu puteți face nimic în privința asta.

Întrebare: Totuși, vrem să dăm o injecție puternică prin diseminarea noastră, astfel încât să producă un fel de rezonanță. Credeți că există vreun beneficiu din ceea ce facem? Există metode de a îmbunătăți toate acestea înainte de a ajunge la o unitate puternică?

Răspuns: Fără îndoială, există un beneficiu. Fără îndoială, poate fi îmbunătățit. Doar diseminarea ne va conduce la găsirea abordării corecte, a metodei de corectare a umanității. Nu există altă cale!

Umanitatea trebuie ridicată, pentru că avansează foarte încet.

Întrebare: Deci, fie că vrem, fie că nu, trebuie să intrăm în contact extern cu publicul larg?

Răspuns: Da. Baal HaSulam a vorbit despre nevoia de a scrie cărți, de a disemina, de a deschide noi centre de învățare.

Comentariu: Dar totuși, așa cum spuneţi, gândul stă la baza a toate! Nu contează dacă există un fel de centru, dar dintr-o dată, pe neașteptate, un gând apare în om. El nu știe de unde vine.

Răspunsul meu: Firește. Dar pentru a crea un câmp serios de gânduri, trebuie mai întâi să implicăm un număr imens de oameni, care prin micile lor eforturi ar crea acest câmp.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că nu putem ajunge nici măcar la 1% din lume. Dar toată lumea vrea să insufle unitate în diseminarea noastră, și în final se dovedește că nu reușim. Atunci, care este rostul diseminării dacă știi de la început că toate acestea sunt goale?

Răspuns: Cu golul tău umpli lumea.

Întrebare: Dar nu trebuie să existe un fel de soluție?

Răspuns: Soluția va apărea atunci când vei fi umplut de Creator. Atunci va exista un alt tip de diseminare. Lumea va începe să simtă acea forță unificată care există în tine. Și lumea va începe să înnebunească, dar într-un sens bun, pentru că oamenii vor dezvolta brusc o nouă simțire și toată lumea, pe diferite continente și în diverse țări, va începe să vorbească în limbi diferite despre faptul că există o singură guvernare, un singur gând, o singură Forță.

Ici și colo, vor începe brusc să apară tot felul de aspirații, dispute, expresii, opinii și articole, iar oamenii vor începe să perceapă acest lucru și să-l ia în considerare.

Din interiorul umanității, va apărea o nouă opinie comună – nevoia de a comunica în acest fel și de a-i simți pe ceilalți. Oamenii vor începe să înțeleagă în mod subconștient că prin unificare pot realiza ceva foarte special.

Vor înțelege că fiind uniți, trebuie să sape în interior și vor găsi fericirea acolo, o idee nouă, un fel de ieșire din situație. „În loc să ne implicăm în politică, să ne subminăm reciproc, să încercăm să înșelăm, haideți, dimpotrivă, să încercăm să ne conectăm, și acolo în unitatea noastră vom găsi o soluție pentru toate problemele.” Spre asta se va îndrepta totul.

Întrebare: Este acesta similar cu sentimentul pe care îl simte omul cu o idee bună despre Cabala pentru prima dată?

Răspuns: Da, se va manifesta în oameni, dar nu în aspirația pentru Cabala; mai degrabă, se va îndrepta spre această idee, aceea că ideea de unitate trebuie să producă o nouă soluție din ea însăși, una complet irațională, pe care nu o putem determina, atinge sau deriva cu mintea noastră într-o ecuație.

Numai dacă ne străduim unii către alții și în cadrul acestei străduințe comune – acolo, unde fiecare se poate elibera de egoismul său și poate crea un fel de dorință comună, un câmp comun, ceva superior, deasupra rațiunii noastre – vom percepe brusc o minte nouă, o soluție nouă, complet diferită, care nu este de la nivelul nostru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă să-l urmezi pe Moise, până la urmă, el este la nivel spiritual, iar oamenii sunt la nivel material? Ce condiție trebuie îndeplinită pentru aceasta?

În primul rând, trebuie să faci o restricţie (Țimţum) asupra propriilor tale Kelim. Drept urmare, te conectezi cu toți ceilalți, în special cu milioanele de oameni ca tine, care există la nivelul tău. Abia după ce ai renunțat la egoismul tău te poți conecta cu Moise. Înainte de asta, nu erai capabil să faci asta.

Exodul din Egipt are loc atunci când te alături lui Moise, nu la nivelul său înalt, ci doar la nivelul anulării de sine. Aceasta se numește starea de naștere spirituală; este atunci când este suficient pentru tine pur și simplu să-l urmezi cu ochii închiși.

Moise merge în fața tuturor cu ochii deschiși, sprijinindu-se pe toiagul său. El știe unde să meargă și cum să conducă poporul. Și nu este singurul; sunt și alții care îl însoțesc pe drum, precum Nahșon, care a fost primul care a sărit în mare, și alții.

Dar anulările tale față de Moise ar trebui să fie ca și cum ai fi un bebeluș în relaţie cu un adult, asta este suficient. Un copil mic nu știe unde îl duce tatăl său. Este suficient pentru el să strângă mâna tatălui său și va fi sigur că acesta îl va conduce cu siguranță într-un loc bun.

Pentru a atinge nivelul lui Moise, este necesar să traversezi Mahsom, să intri în Țara lui Israel și să treci prin multe alte etape. Moise se află pe un grad spiritual foarte înalt; este cel mai mare dintre profeți.

Dar când era cu tot poporul în Egipt, el însuși nu se mai afla deja pe gradul „Egiptului”, ci pe gradul „Țării lui Israel”. De aceea, el nu intră în Țara lui Israel împreună cu tot poporul. El este deja dincolo de acest grad, deasupra lui.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→