Întrebare: Ce înseamnă să nu lucrezi la conștientizarea măreției Creatorului în timpul unei ascensiuni?

Răspuns: Rabaş scrie că o acțiune prin care omul provoacă o rupere a contactului cu Creatorul se numește transgresiune. Chiar dacă se referă la cea mai mică stare, cel mai mic grad al contactului cu Creatorul, dacă această stare dispare, spunem că dispare din cauza unei transgresiuni.

Pe de altă parte, acest lucru este necesar, deoarece fără o coborâre nu poate exista o nouă ascensiune la un grad superior. Nu există ascensiuni fără coborâri. Așa cum spunem că Adam HaRişon a comis un păcat și a cauzat o transgresiune, așa este și aici.

Motivul unei coborâri este întotdeauna că în timpul unei ascensiuni, la un moment dat omul încetează să se bucure de adeziuneea cu Creatorul și începe să se bucure de ceea ce primește ca urmare a acelei adeziuni: un sentiment de perfecțiune, eternitate și apartenență la spiritualitate.

Cu alte cuvinte, omul se bucură deja de ceea ce simte în Kelim, mai degrabă decât de simțirea Creatorului cauzată de adeziunea cu El. Momentul în care încetează să experimenteze această stare de conexiune a sa cu Creatorul și o întoarce spre sine se numește… transgresiune.

Deși se bucură de spiritualitate, de sentimentul de apartenență la eternitate și de dăruire Creatorului, aceste plăceri ar trebui să fie de dragul Creatorului și nu de dragul său. Prin urmare, acest lucru duce la pierderea gradului; lumina dispare, ca și cum omul s-ar fi întors din nou la dorința sa de a primi. Lumina, simțind o dorință de a primi în fața ei, se retrage ca urmare a restricției care a existat de la prima restricție (Țimţum Alef).

Prin urmare, se induce o stare de uitare în așa fel încât nu se pierde întregul grad, ci doar lumina de pe acel grad. Gradul în sine rămâne și dispare doar lumina de Mohin. Omul devine plictisit și continuă să plutească inconștient, ca și cum capul său ar fi coborât la nivelul corpului, ca un animal.

Poate continua să respecte Tora, să studieze și să participe la activitățile grupului, dar fără niciun scop, ca un animal. Prin urmare, numim viața fără scop a oamenilor ale căror capete nu sunt mai înalte decât corpurile lor la nivelul animal; mințile lor servesc doar corpului. Aceasta înseamnă că forța responsabilă pentru guvernarea uitării nu acționează cu omul în modul intenționat. La urma urmei, Creatorul dorește ca omul să finalizeze un grad într-o astfel de stare încât coborârea sa să fie imediat conectată la simţirea unei noi Hisaron și la o nouă ascensiune.

Se poate face altfel? În realitate, nu. Vorbim despre Adam HaRişon ca fiind un om care a comis o greșeală, un păcătos care a păcătuit. Totuși, așa cum acest lucru a fost în afara controlului său, este și dincolo de al nostru. În etapa finală a realizării unei Reşimo (înregistrare spirituală), în punctul său cel mai înalt, ne oprim să ne gândim la noi înșine chiar pentru o singură clipă; este o stare obligatorie. Apoi cădem, și aceasta este și ea o stare obligatorie.

Cu toate acestea, adevărata întrebare nu este despre omul în sine și nu despre faptul că a încetat să se mai gândească la Creator și a început să se gândească la sine, și prin urmare pierde conștientizarea măreției Creatorului. Problema este că îi lipsește o fundație pregătitoare crucială: fundația mediului.

Dacă omul are mediul adecvat, el simte imediat că nu poate continua să relaționeze cu grupul într-un mod obișnuit, așa cum relaționează cu familia sa, cu lumea în general, sau cum ar face un om religios.. Dacă omul a pregătit mediul potrivit (un grup care lucrează pentru Creator), el percepe instantaneu că coborârea sa reprezintă o schimbare de la direcția către Creator la direcția spre sine. Aceasta în esență, este ceea ce se numește păcat.

Astfel, păcatul nu constă în căderea omului, ci în eșecul de a se pregăti și incapacitatea de a se ridica imediat după coborâre.

După cum scrie Baal HaSulam, Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună: El îl aduce într-un grup, în starea corectă, și spune: „Ia asta pentru tine”.

„Ia” înseamnă: „Acum alege un grup mai puternic”, astfel încât să fii înconjurat de un mediu care te va obliga să dezvolți constant o intenție de dăruire și să te străduiești pentru adeziune cu Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un om obișnuit, chiar și atunci când suferă, nu se poate ridica la un nivel spiritual până când nu este „lovit în cap”.

Răspunsul meu: Chiar și atunci când omul suferă, el tot nu ne aude. Dacă iei un băț și lovești un animal, acesta fuge. Nu înțelege ce vrei de la el. În mod similar, când necazurile lovesc omul simplu, acesta nu înțelege ce i se cere. „Spune-mi doar ce să fac și o voi face!”

Și le spui: „Nu! trebuie să te gândești la sensul vieţii.” Ei sunt complet nedumeriți. Nu înțeleg ce vrei de la ei. Un instinct intervine imediat pentru a-i împiedica să înnebunească și nu te mai aud pentru că limbajul tău le sună ca cel al unui străin.

Eu înțeleg foarte bine acest lucru și nu mă adresez lor direct. Nu am nicio plângere față de ei. De aceea, spun întotdeauna să explici întregii lumi într-un limbaj foarte simplu, că există o astfel de metodă. „Dacă ai vreodată nevoie de ea, iată adresa. Nu trebuie să fugi nicăieri sau să cauți nimic.”

Și cei în care s-a aprins ceva sunt bineveniți. Pentru ei există contact real, ajutor și comunicare cu noi. Nu există altă cale.

Există și o a treia abordare pe care îmi doresc foarte mult să o aduc la viață: educaţia copiilor. Prin aceasta, pot arăta lumii că nu are viitor. Dacă nu există viitor pentru copiii voștri în forma pe care le-o oferiți, atunci nu există viitor nici pentru voi, nici pentru civilizația voastră, nici pentru familia voastră, nici pentru căsnicia voastră.

Adică, voi – mame, tați, bunici – sunteți nefericiți pentru că atunci când vă uitați la generația tânără, vedeți cum „se îndreaptă spre pământ”. Faptul că vedeți că acest lucru se întâmplă cu propriii voștri copii face ca viața să nu pară deloc demnă de trăit. Este incredibil de greu pentru orice om să vadă copii consumând droguri, prostituându-se, făcând tot felul de lucruri, estompând genurile – toate doar pentru a supraviețui și totul este gol.

Când vedem că generația tânără nu ne acordă atenție și începem să simțim aproape la fel față de ei, apare ceva de genul respingerii sau aversiunii și apare întrebarea: „Ce ar trebui să facem?” „Și apoi le arăți: «Uite, poate fi complet diferit» pentru că este în mâinile noastre. Când se naște un copil, acesta zace în brațele noastre; este în întregime al nostru. Și cât timp este cu noi, îl putem modela astfel încât să nu se îndepărteze; va rămâne conectat la noi și nimeni nu-l va putea lua.

Prin urmare, vom continua să ne dezvoltăm împreună – copii, părinți și bunici – ca o singură familie. Copiii nu se vor distanța de părinții lor, nu din cauza nesiguranței sau a dificultății de a explora viața, ci pentru că vor vedea posibilități complet diferite, care vin din conexiunea reciprocă cu noi.

Vă puteți imagina ce este fericirea? O fericire simplă, pământească, pentru un om obișnuit – asta trebuie să le arătăm. Toată intelectualizarea și dovezile nesfârșite, nimic din toate acestea nu este necesar. Nimeni nu este interesat de asta.

Oferim ceea ce nimeni altcineva nu are sau nu va avea, pentru că doar lumina pe care o oferi unui copil în timpul creșterii sale îl modelează într-o ființă umană oarecum similară Creatorului. Copilul nici măcar nu înțelege asta, dar deja este în ei și se dezvoltă.

Acești copii vor deveni lumina umanității.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru copii”, 12.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Voiam să vă întreb, de exemplu, despre mâncare. Să mănânci o masă pregătită de mama sau bunica cu iubire, în general ceva pregătit cu iubire este bine, nu-i așa?

Răspuns: Va trebui să întrupați, să exprimați și să aduceți în prim-plan în interiorul vostru, pe baza propriilor tensiuni, dorințe și aspirații interioare. Apoi veți putea vizualiza totul în interiorul vostru.

Toate există, mama, bunica și absolut tot ce v-ați putea dori. Totul există în spațiul din jurul vostru. Dar luați-l și aduceți-l mai aproape de voi. Bunica nu va mai apărea cu o farfurie pe care o va pune în fața voastră și va spune: „Dragul meu nepot, mănâncă.”

Acest lucru nu se va mai întâmpla. Dar puteți obține un alt tip de conexiune cu aceste forme de împlinire. Vom fi conduși spre asta.

Toată lumea va avea un fel de împlinire care pur și simplu îi va învălui complet. Și nu le va lipsi nimic. Îi vor mulțumi Creatorului pentru tot, pentru tot! Acest lucru se va întâmpla.

Întrebare: Spre ce ne apropiem cu crearea unor astfel de…?

Răspuns: Omul trebuie să iasă treptat din mediul său material și să intre într-un mediu virtual, apoi într-unul spiritual. Acest lucru este inevitabil.

Întrebare: Și acolo va simți toată această căldură?

Răspuns: Da. Totul. Absolut totul! Căldură, gust, grijă, simpatie – tot ceea ce îi lipsește în această viață chiar acum, astăzi. Adică, ceea ce simțea când era un copil mic cu mama sa.

Comentariu: Și mâncarea simplă va fi percepută ca…

Răspunsul meu: Nu contează, chiar şi fără mâncare. Împlinirea nu depinde de mâncare. Acesta este doar un vas; nu este nimic în el.

Întrebare: Percepi cumva relația, de fapt?

Răspuns: Desigur. Da.

Întrebare: Deci această relație față de mine de la bunica sau mama, care mi-a dat mâncare, o voi absorbi, o voi simți? Va veni aceasta din lume?

Răspuns: Veți simți asta de la forța superioară, care se pare, a fost această mamă și bunica și tot restul.

Ați înțeles? Ți s-a părut că aceasta era mama sau bunica. Creatorul ți s-a prezentat în această formă. Și acum vei percepe aceasta într-o astfel de formă încât este El. Și nu te vei mai gândi la rude, persoane apropiate, oameni și așa mai departe; vei percepe totul de la El.

Întrebare: Deci revelația Creatorului va oferi toate aceste arome și sentimente?

Răspuns: Nu există nimeni în afară de El; totul este doar de acolo.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar trebui să mă preocupe: să mă asigur că spiritul, intenţia și aspirația există în mine, în prieteni sau în grup ca întreg?

Răspuns: Trebuie să mă asigur că toți acești trei factori există ca un singur întreg indivizibil. Apoi, indiferent de starea în care mă aflu, pregătirea mea mă va ajuta să simt dacă nu cumva cad din acea unitate.

Nu trebuie să separ munca mea în grup, grupul în sine, direcția sa și munca prietenilor în „eu”, „ei” și „scopul nostru comun”. Așa cum trebuie să unim omul, acțiunile lui și Creatorul într-un singur punct, tot așa și aici trebuie să fim ca un singur om cu o singură inimă, o singură sarcină și un singur scop. Acesta trebuie să fie cu adevărat unul.

Facem asta împreună, uniți ca un singur vas, în cadrul unicului Creator, cu o singură împlinire. Ce diviziune se poate face aici? În punctul unității generale, totul se conectează. Deci, de ce ar trebui să împart asta acum, când urmează să-mi realizez corect starea? Cum pot separa aceste lucruri?

Este o altă chestiune atunci când lucrez în acest fel și cad din sistemul „Eu-Creator-acțiune”, care este grupul, Kli-ul general, atunci simt imediat că am căzut. Altfel, Creatorul dispare și eu nu simt asta; grupul se îndepărtează și nu simt asta; sunt absent din întregul proces și nici asta nu simt.

Întrebare: Poate fi comparat acest lucru cu modul în care un organ al corpului are grijă de întregul corp?

Răspuns: Un organ al corpului are grijă de conexiunea sa cu întregul corp, astfel încât viața, spiritul vieții, să poată exista în el. Aceasta este preocuparea unui individ cu privire la grup și la Creator. Cu alte cuvinte, trebuie să privim grupul ca pe un Kli general care intră în conexiune cu Creatorul. Punct.

Poate omul primi Tora și primi lumina dacă nu suntem contopiți într-o astfel de dorință? Este imposibil. Acest lucru va fi revelat într-o formă simplă. Dacă nu trecem printr-o stare critică, o masă critică, adică dacă nu pășesc în afara mea într-o anumită măsură, nu voi începe să simt revelația Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poți accelera tranziția între stări? Doar clarificând în fiecare situație că toate circumstanțele depind de mine. Aceasta este o metodă psihologică foarte simplă.

Mă confrunt cu un fel de problemă, una diferită de fiecare dată, așa că trebuie să-mi identific dorința și să clarific în cadrul ei care aspecte depind de mine și care nu; ce este în puterea mea și ce nu, cum să realizez această dorință și să înțeleg exact ce am nevoie de la ea.

Dacă am efectuat o analiză corectă și mi-am clarificat starea, ar trebui în cele din urmă să trag concluzia că o dorință a fost dezvăluită în mine în forma ei naturală. Dar eu, la rândul meu, trebuie să conectez această dorință la Creator. Tocmai asta este munca noastră.

Pentru că îmi conectez dorința la Creator, intenţia corectă coboară asupra ei și acum pot folosi această dorință în mod corect. Îmbin dorința și intenția și astfel termin munca.

Creatorul m-a înzestrat cu o dorință, i-am dat acestei dorințe o intenție, iar acum interacționăm, aderăm și ne conectăm la El. Asta este tot.

Întrebare: Mai simplu spus, ar trebui să conectez fiecare dorință la Creator?

Răspuns: Dacă ai ști exact care este dorința ta, dacă ai ști cine este Creatorul, care sunt calitățile Lui și ai putea lega dorința ta de El, atunci nu ar fi nicio problemă. Totuși, mai întâi trebuie să vă dați seama cine este Creatorul, ce înseamnă să-I atașați dorințe, adică sensul interior al acestei acțiuni.

Nu este suficient să realizezi că dorința vine de la Creator. De asemenea, trebuie să investigăm și să analizăm această dorință: de ce mi-a fost dată, ce vreau de la ea și ce vrea Creatorul etc. Ca urmare, prin acest lanț analitic, intenția mea devine clară – atitudinea mea față de ceea ce am primit de la El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă procesul de obținere a unui Kli?

Răspuns: Dobândirea unui Kli este procesul prin care determinați atitudinea corectă față de spiritualitate: cum îmi imaginez mie, cum sunt acordat la lungimea de undă spirituală, cât de pregătit sunt să mă deconectez de această lume pentru a mă dedica pe deplin spiritualității.

Acesta este ceea ce se numește „construirea unui Kli pentru spiritualitate”. Un Kli este o dorință.

Întrebare: Deci trebuie să luptăm cu fiecare obstacol nou?

Răspuns: Nu, nu putem lupta cu orice obstacol. Dacă acum sunt într-o stare de disperare, cum să mă bucur? Nu pot. Ei bine, pot dacă mă forțesc, de exemplu să dansez. Cu toate acestea, acest lucru va produce doar un efect pe termen scurt. Prin urmare, adevărata avansare poate fi doar prin intermediul grupului. Lucrând în grup, dobândesc și atașez mie Kelim suplimentare.

Întrebare: Deci, atunci când se manifestă următorul obstacol, trebuie să-mi spun că această manifestare a forței de Sus este un înger?

Răspuns: Este de dorit să-ți imaginezi că este un înger care te împiedică, și nu tu însuți. Atunci ne vom putea forța să lucrăm împotriva acestei forțe străine. Mai târziu, tot vom uita de asta. La urma urmei, acest înger este mai inteligent decât noi, ne încurcă și pur și simplu uităm. Până la urmă, nimic nu va rămâne pentru tine decât să lucrezi în grup. Asculta! Exact așa va fi!

Întrebare: Dar dacă această stare durează un timp nelimitat?

Răspuns: Imaginează-ți cea mai bună stare în care ți-ai dori să fii și lucrează pentru grup, astfel încât și acesta să-și dorească acest lucru. Foarte simplu. Nu este nevoie să fii prea inteligent!

Întrebare: Dar de ce nu poate omul să treacă prin toate aceste stări?

Răspuns: Pentru că aceste stări sunt chiar omul. Nu se poate depăși pe sine. Pentru aceasta, are nevoie de o forță din afară care să-l schimbe. Iar forța din afară poate fi fie Creatorul, fie grupul. Grupul este Creatorul, dar numai această forță este în dimensiunea noastră.

Din Lectia zilnica de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliştii respectă porunca „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta?”

Răspuns: Cabala conferă unui om un statut extrem de special. Îl învață să stea în fața Creatorului. Există un Creator și există o creație. În afară de aceste două elemente, chiar nu există nimic; totul este inclus în interiorul omului.

Un singur om stă în fața unui singur Creator. Și toate aceste definiții – tată, părinți, prieteni, vecini, soție, copii, țară, univers, lumi – sunt toate în interiorul omului conectat cu Creatorul.

Prin urmare, atunci când vorbim despre munca interioară, nu ne referim la corpuri biologice, chiar și la părinții care ți-au dat viață, sau la rude, prieteni etc. Numai după spirit, doar după conexiunea cu Creatorul, se formează legăturile cu restul creației. Nu ne mai uităm la trupuri, ci la definiții interioare (Avhanot) în termeni de spiritualitate.

De exemplu, „tată” și „mamă” (Aba ve Ima) sunt Parţufim (corpuri spirituale) superioare. După cum este scris: „Și omul își va lăsa tatăl și mama și se va lipi de soția sa”. în termeni spirituali, aceasta înseamnă revelarea unei noi Hisaron (deficiențe). Cu această Hisaron, omul se întoarce la Creator.

Din Lectia zilnica de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vă rog, spuneţi-mi, ce este viața noastră?

Răspuns: Viața noastră este o formă de existență a materiei pe bază de proteine.

Întrebare: Dar totuși…?

Răspuns: Totuși, din această viață luăm Reşimot (înregistrările spirituale), amintirile și impresiile și continuăm. Un număr imens de granule minuscule de egoism, adică dorințe corupte create de Creator, trec treptat prin purificare, corectare și conexiune.

Comentariu: Deci, aceste mici egoisme (7 până la 8 miliarde dintre ele) își trăiesc viața tocmai pentru a ajunge la asta, așa cum spuneți.

Răspunsul meu: Iadul, purgatoriul și paradisul. Ca în operele lui Dante.

Iadul este sentimentul și realizarea egoismului omului, a naturii sale umile și a tot ceea ce se poate spune despre el. Purgatoriul este atunci când omul încearcă să-l corecteze, să-l curețe. Iar paradisul este atunci când omul pune acest egoism în slujba altor oameni.

Acestea sunt cele trei etape prin care trebuie să trecem.

Întrebare: Deci de-a lungul vieții omul se îndreaptă către această a treia etapă finală?

Răspuns: Da, și prin urmare dacă oamenii înțeleg care sunt aceste trei etape – iadul, purgatoriul și paradisul – înțelesul, atingerea conștientizării egoismului omului, corectarea lui și utilizarea corectă, atunci totul este bine. Trebuie să încercăm.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20/04/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum ar trebui să se pregătească omul și să se direcţioneze în timpul rugăciunii?

Răspuns: În Introducere la Studiul celor Zece Sfirot  (TES), Baal HaSulam scrie că, în timpul rugăciunii, omul ar trebui să se concentreze pe un singur lucru – să dorească ca ceea ce studiază în cărțile cabaliste să fie revelat în interiorul său, să se străduiască să cunoască și să se conecteze cu materialul studiat.

Dar dacă subiectul este atât de îndepărtat încât omul nu poate vedea cum se leagă de ceea ce are loc în sufletul său, atunci ar trebui să-l considere un remediu.

După cum este scris: „Am creat înclinația rea, am creat Tora drept condiment”. Și se mai spune: „Vindecă orice boală”. Îmi va oferi ceea ce este necesar pentru avansarea mea; va veni ca un remediu, ca un ajutor de Sus.

Întrebare: Cum poți evita să uiți asta în timpul lecțiilor?

Răspuns: Dacă suferi de o boală, nu uita de ea. Uneori, bolnavii de cancer vin să mă vadă; nu-și uită nici măcar o clipă boala. Ei sunt gata să urmeze orice instrucțiune de dimineața până seara pentru a fi vindecați. Fără îndoială, ei sunt dispuși la asta și nu uită.

Prin urmare, totul depinde de recunoașterea importanței scopului și a gradului de durere. Iar importanta vine inca o data, de la grup. Doar grupul poate crește importanța scopului, importanța spiritualității, în interiorul tău.

Din Lectia zilnica de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul nostru este să dobândim intenția de dragul dăruirii?

Răspuns: În cele din urmă, da. Dar omul nu știe ce înseamnă de dragul dăruirii. Își simte din ce în ce mai mult propria insignifianță și distanța față de scop. Își dezvăluie din ce în ce mai mult natura egoistă și își simte neputința.

Totul devine dezgustător pentru el. Nu mai are putere pentru că Kelim ale sale nu primesc împlinire. Dimpotrivă, el simte absența împlinirii și vede că este și mai departe de împlinirea egoistă decât își imaginase anterior.

Ce înseamnă că „copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”? Omul se afla deja într-o astfel de stare înainte, dar acum i se dezvăluie că nu poate primi recompensă în Kelim pe care le are în prezent. Recompensa va fi primită în Kelim diferite.

Întrebare: La început, este aceasta pur și simplu o chestiune de gânduri?

Răspuns: Treptat, gândurile, dorințele și definițiile: „Cine sunt eu?” și „Ce este spiritualitatea?” Toate detaliile conținute în aceste definiții interioare suferă schimbări. Sunt transformate.

Cel mai important, de fiecare dată definesc diferit cine sunt eu și cine este Creatorul. Aceste noi definiții corespund din ce în ce mai mult adevărului. Și pentru că definițiile mele devin mai adevărate, revelația răului are loc în mine: descopăr unde sunt, unde este Creatorul și care este cu adevărat starea mea.

Formula aici este foarte simplă: omul depune eforturi în timp ce simte că nu câștigă nimic din ele. Apoi depune și mai mult efort și primește și mai puțin. Drept urmare, nevoia corectă, Hisaron (deficiența) corectă se formează în el și în cele din urmă devine ceea ce se numește OM.

Întrebare: Include aceasta și munca în grup?

Răspuns: În lucrul cu prietenii, disperarea, efortul și lipsa recompensei sunt și mai mari. Pentru că dacă un om s-ar putea uni cu adevărat cu prietenii, ar fi deja mulțumit de asta.

În cele din urmă, nu există nicăieri unde să poată primi o recompensă decât de la Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→