Întrebare: Ați descris două modalități de a interacționa cu Creatorul: eu să-L apropii de mine sau să mă îndrept spre El. Care este diferența și am eu de ales în asta?

Răspuns: Acționează cu intenţia de a te apropia de Creator. Cum se realizează exact această apropiere depinde de El; El te alege și îţi permite.

Întrebare: Ar trebui să caut această conexiune bidirecțională?

Răspuns: Nu este nevoie să cauți nimic; doar rămâi cu noi în toate exercițiile noastre spiritual, și inevitabil, asta te va conduce la conexiunea cu noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/1/25, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – “Matan Tora [Dăruirea Torei]”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: A fost identificat un nou tip de depresie numită “depresie zâmbitoare”. Presupune afişarea unui aspect fericit și ascunderea simptomelor depresive. Acest lucru devine din ce în ce mai răspândit.

Oamenii sunt ocupați în viață, au o meserie, copii, familie, hobby-uri, și în același timp, sunt într-o depresie constantă. În exterior ei zâmbesc și prezintă o înfățișare fericită, dar în interior sunt într-o adevărată tulburare.

Răspunsul meu: Mi se pare că afectează părți uriașe ale umanității de astăzi – masele.

Trăim într-o lume în care egoismul nostru se dezvoltă constant. Și ceea ce ne convenea și ne satisfacea acum 1.000 de ani, a încetat să ne mulțumească acum 500 de ani. Și astăzi nu ne mai mulțumește deloc.

La începutul secolului al XX-lea, când omul avea ceva de mâncare, ceva de îmbrăcat și un loc unde să doarmă, omul obișnuit era fericit, dar astăzi acesta nu este un indicator că el ar fi într-o stare confortabilă. Acest lucru se întâmplă pentru că egoismul nostru crește și cere o împlinire mult mai mare de la om, chiar și una despre care omul însuși nu știe.

Pur și simplu mă simt rău și sunt gol! Am mâncat? Cred că am mâncat. Am dormit? Am dormit. Am unde să dorm? Da. Am ceva de mâncare? Da. Ceva de purtat? Am si asta. Am o slujbă și orice altceva. Ce îmi lipseşte? Eu însumi nu știu.

Întrebare: Și ce îi lipsește unui om?

Răspuns: Sentimentul de împlinire, sentimentul de fericire. Asta este ceea ce lipsește. Poate am totul, dar mă simt gol.

“Ce îți lipsește? Spune-mi ce este. O voi nota și promit să îţi ofer asta.”

“Nu poți să-mi oferi asta. Trebuie să mă umplu cu ceva. Există un gol în interiorul meu pe care nu îl pot umple în niciun fel – nici bând, mâncând sau orice altceva. Poți să mă gâdili și nu voi râde. Nu am această împlinire!”

Întrebare: Cum poate omul să o găsească?

Răspuns: Nu există nicio cale. Există un sentiment de lipsă în interiorul lui, un sentiment de gol interior care nu poate fi umplut cu nimic în lumea noastră.

Poți să-l iei, ca pe un copil, în carusel, la plimbări, în excursii, învârti niște filme în fața lui, orice, el va rămâne același. O parte din el va urmări, îi va distrage puțin atenția, dar va simți totuși că aceasta este doar o evadare din gol. Adică este gol, iar el se ridică puțin deasupra lui, dar nu-l părăsește.

Întrebare: Celebrul psihiatru și neurolog austriac Viktor Frankl a scris că piatra de temelie a unei bune sănătăți mintale este un scop în viață. Este necesară găsirea sensului vieții?

Răspuns:: Pe vremea noastră, da. În trecut, sensul vieții era doar acela de a supraviețui.

Am locuit la un moment dat în Lituania. Oamenii care locuiau acolo înainte de regimul sovietic mi-au spus cum a fost aranjat totul.

Dimineața te duceai undeva la muncă. Munca de regulă, nu era permanentă, pentru că este o țară mică. Dacă aveai noroc, aveai de lucru, erai plătit pentru ziua respectivă, veneai acasă, aveai ceva de mâncare — pentru tine, pentru familia ta și așa mai departe. Și așa era și pentru oamenii obișnuiți care nu erau bogați. Așa trăiau oamenii. Adică, dacă omul câștiga niște bani în acea zi și avea cu ce să se hrănească pe sine și familia sa, era fericit.

Au trecut 50 de ani. Poate un astfel de mod de viață să fie considerat de succes pentru o persoană modernă de astăzi – că dimineața nu știe de unde va câștiga bani, iar seara nu știe cum se va hrăni pe sine și familia lui? Nu, omul are nevoie de multe lucruri.

Egoismul lui a devenit mult mai larg și mult mai profund. Trebuie să știe cât câștigă, când își va primi salariul, ce va cumpăra cu el, unde va pleca în vacanță pentru a se distra, unde vor studia copiii, care va fi pensia lui, și în general, cu adevărat tot!

Întrebare: Deci acum trebuie să se ocupe singur de asta?

Răspuns: Nevoile lui au crescut atât de mult și nu poate face nimic în privința asta; egoismul său interior s-a dezvoltat atât de mult, nu că el este răsfățat încât nu poate fi fericit astăzi primind o mică parte din împlinirea necesară.

Nici măcar nu știe ce fel de împlinire, chiar dacă are de toate. La urma urmei, această depresie afectează practic toate rândurile societății.

Întrebare: Unde este calea de ieșire din acest labirint al vieții?

Răspuns: Nu știu. Dar îmi amintesc că așa eram în generația mea și mi-a fost greu. De-a lungul copilăriei și tinereții mele, am fost într-o stare atât de semi-depresivă până mi-am găsit ocupația mea serioasă – Cabala.

Nu știam cum să mă umplu și de ce exist. Tot ce era oarecum exagerat, că trebuia să suport această povară a vieții prin toate mijloacele. De ce?! Pentru ce?! Acesta este cel mai groaznic lucru! Adică atunci când te trezești dimineața și te întrebi: „De ce m-am trezit? De ce m-am trezit?”

Și aceste stări sunt constante la oamenii care sunt înălțați spiritual sau trebuie să fie înălțați spiritual, chiar și la un cabalist, pentru că în ei apar noi cerințe, pe care le realizează și ridică treptele spirituale în atingerea celei superioare.

Dar când acest gol care necesită umplere se dezvăluie în tine și nu știi încă ce fel de umplere, atunci te afli într-o stare care în general, este definită ca depresie, deși nu este depresie.

Pentru cabaliști, aceasta nu este depresie; ei iubesc aceste stări pentru că știu dinainte că le vor umple, că în acest gol vor atinge simţirea lumii superioare.

Suntem într-o nouă generație, când oamenii moderni manifestă acest gol, aceste cerințe și aceste dorințe uriașe. Dar în lumea noastră nu putem găsi nicio umplere pentru ele. Ei trebuie să primească această umplere de la nivelul următor.

Întrebare: Nu vorbim despre depresia clinică, aceasta fiind o boală psihică. Care este rețeta fericirii sau o cale de ieșire din această depresie zâmbitoare, sau doar stare de spirit joasă?

Răspuns: Un incendiu îl alungă pe altul. Nu există altă cale. Trebuie neapărat să găsim o umplere pentru această cerere internă de gol. Și aceasta este în sensul vieții.

Oamenii în principiu, întreabă asta. Dar chiar dacă nu întreabă, această întrebare există în ei. Aceasta este o întrebare care îi roade și le este frică să o pună. Omului îi este frică să recunoască în sinea lui că nu știe pentru ce trăiește și tocmai asta nu îi dă energia de a trăi.

Întrebare: De ce îi este frică?

Răspuns:  Pentru că nu există niciun răspuns. Și să te regăsești în fața golului.

Comentariu: Este înfricoșător.

Răspunsul meu: Nu este că ar fi înfricoșător; practic mă distruge ca ființă rațională care există rațional și știe de ce există. Dacă îmi spun că nu știu de ce exist, atunci sunt, în principiu, nimic. Și asta mă face să mă simt și mai rău. Din această cauză mă voi culca și nu mă voi mia ridica.

Întrebare: Deci, care este sensul vieții pentru om?

Răspuns: Sensul vieții este să ne dezvăluim rădăcina spirituală în care existăm veșnic și să ne cufundăm temporar în lumea noastră pământească pentru a ne ridica și mai sus cu ajutorul rădăcinii. Adică, trebuie să vedeți întregul sistem și să participați la el.

Apoi omul începe să lucreze spiritual asupra sa. El dezvăluie lumea superioară, sistemul de control, sistemul universului și vede ce trebuie să facă pentru a simți că realizează un plan uriaș în fiecare minut!

Întrebare: Ce câștigă omul dezvăluind această lume?

Răspuns: El dezvăluie și vede cu toate simțurile sale, cu toată fibra lui, absoarbe întregul univers, se simte direct parte a lui și interacționează cu el. El afectează lumea, iar lumea îl afectează pe el.

Și atunci începe marele lui joc, ca un copil cu jucăriile lui. Îl captivează. Desigur, nu este ușor și nu imediat, dar în principiu, dacă începe deja să înțeleagă că acest lucru îi este destinat, aceasta este deja o mare dezvoltare.

Cel mai important este să te simți în fața ușii, să te apropii de ea și apoi ea se va deschide.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/6/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Oamenii de știință spun că digitalizarea se accelerează, dar problema este că nu știm exact încotro se îndreaptă acest tren expres. Înțelegem că multe procese vor merge mai repede și asta ne va schimba viața. Nu știm nimic, în afară de viteza cu care ne mișcăm.

Răspunsul meu: Ne-am dezvoltat întotdeauna în acest fel. A comandat vreodată omenirea un program pentru dezvoltarea sa? Bolșevicii au vrut să construiască comunismul. Ce a venit din asta? Socialiștii cu socialismul și capitaliștii cu capitalismul. Ce a venit din asta?

Omenirea nu și-a făcut niciodată planuri proprii și apoi să le implementeze atunci când votează și apoi să pună totul la punct. Nu s-a întâmplat niciodată în viața mea sau de-a lungul istoriei. Și acum facem același lucru. Numai timpul se accelerează, nimic altceva.

Comentariu: Dacă omul ar avea întregul arsenal de instrumente și ar ști calea, ar exista întotdeauna un fel de eroare la sfârșit?

Răspunsul meu: Ce eroare? Dimpotrivă, totul ar merge bine! Eroarea este exact invers.

Întrebare: De ce acest lucru nu duce la și mai multe distrugeri?

Răspuns: Există forțe protectoare ale naturii care ne împiedică pe noi, cei proști, și redirecționează trenul expres al istoriei la timp. Ne-au pus pe o altă cale, astfel încât să nu ne cădem cu totul în abis.

Întrebare: Deci inițial mergem pe calea greșită?

Răspuns: Încă urmăm calea pe care ne conduce natura. Faptul că suntem sau nu de acord cu ea vorbește doar despre confortul acestei călătorii. Călătorești într-o trăsură cu perne sau mergi pe tampoane între mașini sau mergi pe acoperiș.

Comentariu: La un moment dat soarta te va întoarce într-o anumită direcție?

Răspunsul meu: Nu te va întoarce nicăieri. Te conduce acolo unde trebuie să mergi.

Comentariu: Cercetătorii spun că mulți se tem că-și vor pierde locurile de muncă în această lume haotică, atunci când odată cu dezvoltarea tehnologiei, profesiile lor nu vor mai fi solicitate.

Răspunsul meu: Acest lucru se va întâmpla oricum.

Comentariu: Această frică generează tendințe periculoase în societate și nu pot fi înăbușite cu forța. Unii experți spun că oamenii nu ar trebui doar recalificați și să li se acorde o altă profesie care să o înlocuiască pe cea învechită; ei ar trebui să fie integrati într-un sistem de educaţie continuă pe tot parcursul vieții.

Răspunsul meu: Așa este. Aceasta este ceea ce știința Cabala spune de mulți ani. Trebuie să educăm oamenii și să creăm întreprinderi uriașe pentru a reeduca masele. Vor fi cursuri de arte aplicate, muzica, dans, tot felul de jocuri, psihologie, tot.

Cel mai important, toți vor urma un singur principiu: conexiune între oameni, o conexiune pozitivă. Asta este tot și nu mai e nevoie de nimic.

Comentariu: Oamenii de știință spun că dorința interioară a fiecărei persoane de a se schimba depinde dacă putem oferi oamenilor un fel de perspectivă.

Răspunsul meu: Aceasta este perspectiva. Când suntem conectați între noi, în această conexiune vom începe să simțim noi fenomene ale vieții noastre, noi etape ale vieții noastre, o viață cu totul nouă, o viață care ne va ridica deasupra timpului, deasupra stărilor noastre fiziologice. Vom intra într-o arenă complet diferită.

Comentariu: Ei spun de asemenea, că trebuie să arătăm o anumită perspectivă, dar nu știm care este.

Răspunsul meu: Eternitatea, perfecţiunea, bunătatea, marile realizări, împlinirile și intrarea într-un spațiu nou — toate acestea trebuie date oamenilor. Trebuie să li se arate acest lucru: pentru ce a fost creat omul, ce ar trebui să realizeze, ce ar trebui să înceapă să simtă, de ce se află acest lucru în fața lui și cum îl poate realiza – tocmai prin conexiunea corectă între oameni.

În conexiunea dintre oameni, în “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, când începi să exişti în contact bun, corect cu ceilalți, în cadrul acestui contact, găsești intrarea în lumea următoare.

Comentariu: Deci lumea se prăbușește pur și simplu din toate părțile.

Răspunsul meu: Nimic nu se prăbușește! Dimpotrivă, intrăm în gradul următor. Nu distrugem nimic.

Întrebare: Alexander Asmolov, directorul politicii umanitare la o mare universitate rusă, spune: “Problema noastră este că îi învățăm pe oameni să se adapteze. Nu pentru a se schimba cu lumea, ci doar pentru a se adapta la condițiile actuale. Acest lucru ne împiedică pregătirea de a face față provocărilor care nu au apărut încă.”

Cum putem ajuta omul mai degrabă să se schimbe, decât să se adapteze?

Răspuns: Nu avem la ce să ne adaptăm. Lumea noastră devine astfel încât, adaptându-ne constant la ea, ajungem într-o fundătură. Apoi cădem cu lumea. Dar trebuie să ne despărțim, trebuie să începem să creștem. Depinde doar de conexiunea noastră bună unul cu celălalt. Asta este tot.

Prin urmare, rezultatul corect al angajării noastre în societate, cu această generație, ar trebui să fie că ei vor putea să se unească între ei și să înceapă să simtă următorul nivel al universului în această conexiune.

Comentariu: Oamenii de știință spun de asemenea, că psihicul nostru este capabil să lucreze în condiții în continuă schimbare, că fiecare persoană are oportunități unice de reflecție, înțelegere critică a lumii și stereotipuri în schimbare. Ei spun că cel mai important este că avem o toleranță la incertitudine. Deci, se pare că oamenii sunt pregătiți interior pentru această nouă stare. Ce o va declanșa?

Răspunsul meu: Calea de ieșire este să dezvălui lumii știința Cabala. Nimic altceva, pentru că nu există altă metodă care să fie măcar aproape de ea. Asta e primul. În al doilea rând, oamenii trebuie să ajungă la un punct în care sunt dispuși să asculte.

Comentariu: Ce putem dori unui om, care are pregătită întreaga sa structură interioară, are potențial și are nevoie doar să facă un pas înainte?

Răspuns: El ar trebui să urmărească în mod clar întrebarea: “Care este sensul vieții mele?”

Sensul vieții este în înțelegerea scopului ei. Și scopul nu este în viața însăși. Sensul vieții este deasupra acestui corp. Aceasta este ceea ce trebuie să atingem.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 2/4/19

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi menționat că mult timp nu aţi putut accepta Cartea Zohar.

Răspuns: Da, îmi repugna. O consideram inutilă. Apoi lumina m-a influenţat în așa fel încât a avut loc o transformare în mine. Folosesc întotdeauna acest exemplu cu studenții mei.

Întrebare: Dar dacă cineva pur și simplu ia un citat din Zohar și îl citește, va avea un efect asupra lui?

Răspuns: Nu, va avea efect doar în măsura în care omul dorește să se corecteze prin această carte și se străduiește într-un fel, să extragă ceva din ea. Dar dacă de exemplu, un lingvist dorește să o studieze și o citește fără nici un impuls sau cerere interioară, el va primi foarte puțină influență.

Întrebare: Deci dacă vrem să ne influențeze, ar trebui să o citim cu această intenţie?

Răspuns: Da, este suficient. Cu toate acestea, este și mai bine dacă se întâmplă prin intermediul prietenilor, când studiați cu toții Zoharul împreună, astfel încât să vă influențeze și să vă unească într-o singură dorință împotriva egoismului care vă separă.

Întrebare: Să presupunem că stau la o lecţie și vreau ca Zoharul să mă influențeze. Cum pot construi o intenție care să-i influențeze pe toți ceilalți?

Răspuns: Vrei să fie așa.

Întrebare: Chiar dacă nu pot aduna toate acestea în mintea mea?

Răspuns: Încearcă. Această încercare este intenția ta, munca ta interioară. Orice altceva nu contează.

Din KabTV “Am primit un apel. Urăsc Zoharul” 19.04.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om obișnuit care nu are nicio legătură cu Cabala vizionează unul dintre videoclipurile dvs., ce îi va oferi asta? Ce ar trebui să facă în continuare?

Răspuns: Să deschidă o carte și să înceapă să citească. Apoi va vedea cât de mult se schimbă și în același timp schimbă lumea. Totul este explicat în cărțile despre Cabala!

Pe de o parte, aceste cărți spun unui om despre structura generală a naturii și despre conexiunea lui cu ea, cum influențează el natura și cum îl influențează natura. Pe de altă parte, prin conexiunea unui om cu o  carte cabalistă, există un întreg sistem de activare a forțelor pozitive ale naturii, care îl schimbă pe el și lumea înconjurătoare într-o direcție pozitivă, spre armonie.

În timpul studiului, înțelegerea, conștientizarea și apropierea unui om de această știință, îi conferă încredere, putere și o bază clară pentru a continua pe de o parte, și o integrare imediată într-o corectare normală, eficientă, practică pe de altă parte; acești doi parametri pe care omul îi stimulează cu studiile rezolvă totul.

Prin urmare, tot ce rămâne este să oferi unui om posibilitatea de a descoperi corect materialul potrivit, confortabil pentru el.

Comentariu: Tocmai ați explicat foarte clar despre ce vorbesc cărțile. Dar omul s-ar putea speria. El va spune: “Descrie-mi modul în care influențez eu natura”.

Răspunsul meu: Și ce? Cui îi este frică de asta astăzi? Nu este nimic de care să-ți fie frică. Eu cred că nimic nu sperie omul astăzi; oamenii sunt perfect capabili să navigheze prin sursele noastre. În zilele noastre nu există indivizi atât de îngusti, superstițioși, ignoranți ca înainte. În ultimii zece până la cincisprezece ani, umanitatea s-a ridicat deasupra tuturor fricilor și superstițiilor și este calmă cu privire la orice.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să schimbi lumea” 19/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă viteza de recunoaștere a defectelor noastre este mai rapidă decât viteza de rugăciune pentru corectare, ce înseamnă aceasta?

Răspuns: Aceasta înseamnă că trebuie să acordați o atenție mai mare defectelor voastre și să lucrați pentru a le readuce la o stare normală cât mai curând posibil.

Întrebare: Atât conștientizarea, cât și rugăciunea înseamnă contact cu Creatorul?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Cum echilibrăm simţirea că ambele sunt de la Creator?

Răspuns: Nu este nevoie să echilibraţi nimic. Ar trebui doar să vă îndreptaţi către Creator cât mai mult posibil.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați vorbit adesea despre puterea tăcerii. Cum poate tăcerea din grupul de zece să întărească conexiunea cu Creatorul?

Răspuns: În măsura în care acordăm importanță tăcerii, aceasta poate întări conexiunea cu Creatorul. Încercați să jucați un “joc tăcut” în timpul unei mese sau al unei activități care vizează unitatea.

Cu alte cuvinte, rămâneți tăcuți, reflectați și adunați energia intenției îndreptate către Creator. Conectează-te cu prietenii tăi, adună-i pe toți într-un singur nod unificat și îndreptaţi-l către Creator. Aceasta este o muncă foarte bună. Recomand să o faceți cel puțin o dată pe zi.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că sistemul colectiv înțelege oricare dintre acțiunile noastre, chiar dacă ne prefacem, de parcă ne jucăm de-a prietenia și iubirea. Începe să ne influențeze și ne restructurează cu adevărat.

Răspunsul meu: Da, așa cum ne comportăm cu copiii. Ei se joacă, se încurcă, sar, aleargă, vorbesc într-o limbă de neînțeles și nu știu ce fac, dar comunicăm cu ei aşa cum o facem cu un element foarte important al creației care trebuie crescut. Așa se dezvoltă ei. Același lucru se întâmplă și cu noi.

Comentariu: Dar ne dorim acest lucru în mod artificial și ne prefacem că ne iubim.

Răspunsul meu: Înțelegem că doar ne prefacem, nu ne ascundem și nu ne prefacem, așa cum se întâmplă în alte metode. Știm că așa suntem în această etapă, și dezvăluim în noi înșine în mod constant din ce în ce mai multe straturi de egoism.

Împreună cu aceasta, înțelegem că natura este integrală, este un fel de organism unic uriaș și trebuie să ajungem la punctul din conștientizarea noastră că suntem cel mai înalt element integral al acestui organism.

Prin urmare, pe de o parte, știind că nu suntem încă în această calitate, tot încercăm să ne îndreptăm în mod conștient către ea. Și această mișcare conștientă înainte, ne schimbă.

Din KabTV “Am primit un apel. Semne de avansare 2,” 11/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de știință au ajuns la concluzia că sistemul imunitar uman folosește teoria haosului pentru funcționarea eficientă a organismului.

Teoria haosului spune că pricina haosului este sensibilitatea la condițiile și parametrii inițiali, iar orice modificare mică la nivelul inițial duce în cele din urmă la schimbări și o dinamică mari în întregul sistem.

Ei dau ca exemplu “efectul fluture” – un fluture bate din aripi pe o parte a lumii și un uragan are loc pe cealaltă.

Oamenii de știință spun că în sistemul imunitar un astfel de “fluture” se dovedește a fi o anumită proteină care declanșează activarea genelor individuale, și prin urmare, schimbă starea celulelor.

Sistemul imunitar, pentru a răspunde la comportamentul acestei proteine, care este și ea foarte sensibilă și își schimbă comportamentul, acționează diferit de fiecare dată. Adică nu formal, ci într-o ordine foarte haotică, după cum pare. Adică este actualizat în mod constant și au loc diverse procese.

Nu stagnează; astfel vulnerabilitatea nu se acumulează și este capabil să respingă diferite atacuri.

Se mișcă și societatea după această teorie a haosului, în dinamica haosului? Care este modalitatea corectă pentru un om din societate și pentru societatea însăși de a se îndrepta către dezvoltare, și nu către distrugere, boli și așa mai departe?

Răspuns: În primul rând, trebuie să înțelegem că studiem natura pe baza propriilor calități. Și noi înșine suntem haotici; există haos absolut în noi, în felul în care înțelegem, cunoaștem și simțim. Adică nu ne cunoaștem deloc pe noi înșine, și prin urmare, ne considerăm imprevizibili și haotici și considerăm că lumea înconjurătoare este la fel.

Dar în realitate, nu se întâmplă nimic întâmplător în ea. Totul este construit pe legi stricte, clare ale naturii, dar nu le vedem pe toate împreună; nu înțelegem și nu vedem interdependența lor.

Nu există nimic întâmplător în natură și nu există haos. Deci, dacă un fluture undeva bate din aripi, înseamnă că este absolut sigur că ar trebui să facă asta. Toate acestea sunt strict definite, stabilite și înregistrate în natură atât cu miliarde de ani în urmă, cât și pentru miliarde de ani de acum încolo. Altfel, nu se întâmplă nimic în natură.

Comentariu: Sistemul este atât de complex și este actualizat de fiecare dată.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă în fața ochilor noștri, deoarece nu vedem procese mai profunde! Nu vedem sistemul care guvernează toate acestea!

Unde este acest computer, întregul program uriaș care gestionează întreaga natură? Nu îl vedem.

Întrebare: Odinioară, indienii care locuiau pe platoul peste care zburau avioanele pur și simplu nu le vedeau. Cum poate un om să pătrundă în această realitate, în care se întâmplă ceva?

Răspuns: Trebuie să-și concentreze viziunea pe ceva anume. Ei trebuie să aibă în minte un concept preexistent, șabloane precum “avion” sau “navă”. Fără acestea, ei cu adevărat nu le vor vedea. Operăm într-un sistem care poate identifica foarte precis ceva – sau nu reușește – în funcție de faptul dacă este codificat în genele, atributele sau memoria noastră.

Este ca un computer. În esență, suntem computere. De exemplu, un computer scanează texte sau imagini pentru anumite caracteristici, și dacă acele caracteristici nu sunt în baza sa de date, nu le va recunoaște. În mod similar, avem puncte oarbe în care nu vedem că ne lipsește cadrul pentru a percepe.

Comentariu: Omul de știință Mensky, care se ocupă de fizica cuantică, spune că între neuronii din creier sunt așezate “șine” de-a lungul cărora o persoană se mișcă și nu se poate întoarce. Se dovedește că toată viața lui trece parcă cu ochii acoperiţi. Adică merge pe o singură pistă și nu se poate întoarce.

Răspunsul meu: Desigur. Vedem asta în noi înșine și în cei din jurul nostru.

Întrebare: În același timp, Mensky crede că la un moment dat există un număr infinit de alternative la diverse situații. Cum poate un om să schimbe, să fie într-o asemenea dinamică de fiecare dată? Cum poate omul rămâne în dinamica sistemului? Și ce îl va ajuta să schimbe constant?

Răspuns: Nu, aceasta nu este abordarea corectă. Simpla comutare înainte și înapoi nu produce efectul dorit.

Trebuie să înțelegem că suntem conduși de forța superioară, forța unificată a naturii, care este ea însăși numită “natura”. Putem influența această forță unificată doar prin adunarea în grupuri omogene cu un scop comun, eforturi colective și sprijin reciproc. Printr-o astfel de acțiune unită, putem influența natura cu dorințele noastre și putem declanșa rezultate specifice, pozitive, nu dăunătoare.

În acest fel, putem influenţa cu adevărat acest vast supercomputer în care existăm. Chiar și atunci, acțiunile noastre vor accelera în primul rând dezvoltarea noastră spre același scop, dar pe o cale mai bună, mai lină.

Dacă ne aliniem unii cu alții și dorim același scop, pe care natura l-a determinat pentru dezvoltarea noastră, ne putem grăbi progresul prin efort colectiv. Cu toate acestea, aceste eforturi trebuie să fie colaborative.

Întrebare: Într-una dintre postările dvs. de pe Twitter ați scris că sistemul superior operează asupra noastră și recunoaștem această influență ca fiind negativă numai datorită diferenței noastre de calități. Cum putem percepe acest lucru pozitiv, ca o influență bună, în toate acțiunile noastre?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să înțelegem scopul naturii, de ce ne influențează și cum o face. Trebuie să fim pregătiți din timp pentru a accepta corect aceste influențe.

Dacă înțeleg cine trimite aceste influențe, de ce sunt trimise și unde sunt menite să mă conducă, atunci, în principiu, pot rămâne într-o stare confortabilă în orice moment și pot fi gata să contribui din ce în ce mai mult la propriul meu effort pentru influența naturii asupra mea.

Încearcă să înțelegi ce așteaptă natura de la tine și implementează acest lucru în viața ta. Atunci vei vedea cât de repede, lin și pozitiv poți merge mai departe.

Întrebare: Cum poate omul să recunoască ceea ce cere natura de la el?

Răspuns: Natura cere ceva ce nu ne place să auzim: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Comentariu: Oamenii întreabă: „De ce să faci ceva bun pentru aproapele tău? Este mai ușor să îi îndepărtez și să îi distrug, și atunci nu trebuie să fac nimic bun pentru nimeni.”

Răspunsul meu: Dar făcând asta, îmi înlătur propriul progres în viață. Adică nu mă îndrept spre un scop mai bun.

Scopul final al dezvoltării noastre este ca toți să ne unim ca un singur întreg, prin dorințele, gândurile, intențiile, planurile noastre, totul. Colectiv formăm un sistem enorm interconectat. Cu toate acestea, în percepțiile și înțelegerea noastră actuală, acest sistem pare fragmentat. Ne simțim îndepărtați unul de celălalt, nealiniați, indiferenți, nedispuși să ne ascultăm sau să ne ajutăm unii pe alții.

Viziunea naturii pentru viitorul nostru este opusă: ca noi toți să ne unim și să ne conectăm toate dorințele și intențiile într-un singur sistem de sprijin reciproc.

Dacă mă străduiesc în acest sens, chiar și puţin, deja mă aliniez la scopul pe care natura mi l-a stabilit. Drept urmare, nu voi avea nevoie de corectări dure sau chiar de ghionturi dureroase din partea naturii pentru a mă împinge înainte.

Întrebare: Deci, cu acțiunile mele, provoc aceeași reacție în altul?

Răspuns: Da, îi arăt că fac asta pentru că în felul acesta îmi doresc tot ce este mai bun atât pentru mine, cât și pentru el.

Întrebare: Putem reorienta oamenii cu o astfel de abordare?

Răspuns: Încercaţi. Arataţi altora că, făcând bine pentru ei, sporești bunătatea în lume și vrei ca întreaga lume să fie așa.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 20/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus odată că un prieten este un obstacol în mine care îmi apare ca cineva apropiat. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Nu știu în ce context s-a spus acest lucru la momentul respectiv. Probabil am vrut să spun că toți oamenii pe care îi văd existând în jurul meu sunt de fapt bucăți din sufletul meu.

Și când voi obține corectarea mea finală și percepţia mea despre lume va fi corectată, voi descoperi că nu există nimeni în afară de mine și Creatorul. Și tot ceea ce simt astăzi ca mineral, vegetal, animal și uman se va dovedi a fi părți ale dorinței mele care reprezintă o dorință creată de Creator, o dorință în care voi fi complet asemănător cu Creatorul.

În același mod, vei dezvălui întregul univers din tine ca parte integrantă. Și așa va fi absolut pentru fiecare dintre noi, fără a-i împiedica în niciun fel pe alții să obțină același sentiment și revelație.

Poate că asta am vrut să spun când am spus că prietenul meu este obstacolul meu. Cu alte cuvinte, până nu-l descopăr ca parte integrantă, el este un obstacol pentru mine pentru că starea mea încă necorectată ne împarte în mine și el.

Comentariu: Dar vorbeaţi despre atitudinea mea, nu față de orice persoană, ci în special față de un prieten. Să spunem că poate arăta fizic într-un anumit fel, dar distorsiunea mea este cea care îl înfățișează. Așa ne percepem momentan.

Răspunsul meu: Cum este așa?! Mă interesează părul, ochii tăi și orice altceva? Ce legătură are asta cu ceea ce este în tine? Mă închin la idoli?!

Mă străduiesc să mă conectez doar cu aspirația unui om către Creator, deoarece dorința lui adevărată, veșnică și cea mai interioară nu se va schimba ci va crește. Și totul în el se va schimba. Și în general, nu ar trebui să vă relaționați cu un prieten pe baza unor informații pământești sau a datelor din pașapoarte.

Dacă vreau să descopăr adevărata creație pentru mine, să intru în lumea spirituală, atunci am de-a face doar cu sufletul unei persoane și în niciun caz cu trupul său. Ce diferență are pentru mine ce fel de corp are, dacă are brațe și picioare sau nu? Vreau să ajung într-o stare în care nu contează pentru mine dacă se află în corpul lui animalic sau deja dincolo de el.

Din KabTV “Am primit un apel. Întreaga problemă este în mine”, 13/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→