Întrebare: Ce înseamnă “a trece totul prin grup”? Să vorbesc cu grupul despre toate problemele?

Răspuns: A trece totul prin intermediul grupului, nu înseamnă că trebuie să-i spun totul, deşi, desigur, acest princpiu este parţial realizat în acest mod. Cu toate acestea, lucrul cel mai important este de a simţi că vă uniţi cu prietenii.

Este vorba despre o mişcare internă. Îi auzi, le vorbeşti, stai cu ei,       încercând tot timpul “să intri” în ei, să fii cu ei ca un întreg, până în punctul în care începi să simţi modul în care intri în lumea superioară graţie lor. Un sentiment de grup începe cu un sentiment fizic simplu, prezenţa prietenilor. Următoarea etapă este un fel de sentiment de comunitate.

Apoi, apare un sentiment de dependenţă. Apoi, vine un sentiment de conexiune şi iubire.

Astfel, treptat, în interior, o nouă entitate în care suntem, începe să se arate şi, în interiorul acestui “noi”, Creatorul începe să se facă simţit. Totuşi, acest “noi” nu se referă la nimeni. Nu este suma noastră, este un ansamblu colectiv.

În acelaşi mod, o mare picătură de apă nu este suma picăturilor precedente din care a fost formată, deoarece este vorba de o picătură prin ea însăşi. Dacă, de exemplu, douăzeci de picături fuzionează în una singură, ea nu are diviziuni în ea. Nu este suma picăturilor precedente, ci un întreg comun ce le include pe toate. Trebuie să ajungem la asta.

De îndată ce ne vom uni într-o primă picătură în care nu există diviziune, Creatorul se manifestă în ea imediat. Şi, dacă suntem cumva divizaţi, nu putem fuziona într-o singură picătură, adică există resturi ale rupturii noastre, deci, Creatorul nu poate să se reveleze. Aşa funcţionează.

Din discuţie privind Grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să ne raportăm la mândrie?

Răspuns: Ce este rău în această caracteristică ? Trebuie să fiu mândru. Este spus: (Cronici, II, 17,6) “Şi inima lui s-a ridicat în căile Domnului”, adică sunt mândru să aparţin la un nivel mai ridicat al omenirii, care este creat de Lumina Superioară, partea pe care Creatorul vrea să o ridice. Este următorul nivel de creştere, cel mai mare din toată omenirea şi el trebuie să intre în contact cu Creatorul acum.

Eu vreau asta, sunt mândru să fiu la acest nivel cu prietenii mei. De ce nu ? Trebuie să existe un fel de mândrie corectă, nu atunci când dispreţuieşti pe ceilalţi, ci mai degrabă, atunci când devii conducta Luminii superioare pentru întreaga omenire şi începi să te preocupi de ea, ca cel mai mare în raport cu cel mai mic. Te preocupă cu iubire şi este o mândrie superioară într-un mod complet diferit, ca un tată faţă de copiii lui.

Întrebare: Dar, pe de altă parte, mândria conduce persoana la izolare, la singurătate.

Răspuns: Depinde despre ce gen de mândrie vorbeşti. Eu vorbesc despre un fel corect de mândrie. Acum, alege pe care vrei să o simţi, cere ca doar mândria corectă să fie în tine.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se pregătească cei care vin la congres pentru prima dată, pentru întâlnirea cu Kli-ul mondial?

Răspuns: Nu este necesară nici o pregătire. Noi avem prieteni peste tot în lume. Chiar dacă nu vorbiţi limba, nu vă simţiţi diferit de ei, deoarece toată lumea aspiră la Creator. Oricine are o astfel de scânteie de spiritualitate, tinde spre acelaşi obiectiv şi sunteţi împreună, fără să simţiţi vreo diferenţă. Nu vă fie teamă de ceva nou pentru voi. Veţi simţi că toate acestea sunt aproape de voi

Întrebare: Dacă sunt începător şi nu înţeleg nimic de la această ştiinţă, dar vreau să vin la congres, ar trebui să vin ? Şi dacă da, cum să mă pregătesc pentru asta ?

Răspuns: În primul rând, dacă timpul permite, ar trebui să studiaţi conţinutul destinat pregătirii on-line. Dar, nu contează, veţi primi “aer” pentru ca să respiraţi…

Din pregătirea pentru congres, 12.10.2010

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi începe congresul integral american. Vor fi mai mult de 500 de noi studenţi participanţi, elevi ai Centrului de educaţie care se vor uni în diferite grupuri din America de Nord şi America de Sud. Pentru mulţi, aceasta va fi prima lor întâlnire cu mediul corect, cum ar trebui să-i primim?

Răspuns: Noi trebuie să ne ridicăm deasupra diferenţelor din această lume, să le ignorăm. Noi avem un plan spiritual pe care trebuie să-l atingem, exact de asta depindem, deci trebuie să facem un salt deasupra acestei lumi şi să uităm toate activităţile noastre şi toate calculele zilnice şi toate diferenţele dintre noi pentru următoarele două zile. Nu vorbim şi nu ne gândim la corporalitate, de parcă am ajuns la o altă planetă unde are loc congresul.

Trebuie să ne detaşăm de tot ceea ce este inutil şi să lăsăm calculele în urmă. Nu am intenţia să clarific ce se întâmplă în viaţa mea corporală obişnuită în timpul congresului, nici chiar ce se întâmplă în viaţa mea spirituală zilnică. Ca şi cum m-am mutat într-o altă interfaţă, ştergând tot ceea ce era şi intrând într-o nouă atmosferă inter-planetară. Este singurul loc unde vreau să fiu următoarele trei zile sau, cel puţin, în timpul congresului.

Mă conectez la el ca şi cum mâine nu ar exista. Trecutul până ieri este şters. Altfel, voi fi mereu confuz între mine şi ceilalţi, între ieri şi astăzi şi nu voi înţelege nimic.

Trebuie să stabilim nivelul de existenţă următor care este total nou şi care nu are nimic cu ceea ce aveam înainte, nu în funcţie de înţelepciunea personală, nici de cea a grupului. Istoria relaţiilor dintre oamenii care erau odată cu noi şi ne-au părăsit, etc., nu este relevantă, nu vrem să ne amintim nimic. Acum, vedem pe toată lumea numai pe plan spiritual şi asta-i tot.

Limbajele şi culturile diferite nu contează. Oamenii care s-au strâns aici au o singură dorinţă arzătoare, a se conecta în scopul de a revela Creatorul. Asta-i tot. Nu vreau să ştiu nimic altceva despre ei, deoarece dorinţa lor şi nevoia de a comunica cu ceilalţi şi de a revela Creatorul este o dorinţă care nu are nimic cu diferenţele la nivelul acestei lumi. Pur şi simplu, avem nevoia să ne detaşăm şi să realizăm ceva nou, noi relaţii care există pe o nouă planetă. Vechea lume rămâne undeva, departe şi dispare, noi suntem într-un loc nou, noi emoţii şi gânduri, privind numai înainte, deconectându-ne de tot ceea ce era ieri. Nu există nici un ieri. Noi toţi suntem total detaşaţi de tot.

Este spus că, o persoană trebuie să se vadă ca nouă, în fiecare zi, aşa că, să facem asta, cel puţin o dată.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.11.2013, conferinţă pe tema congresului american

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să construim o relaţie corectă cu privire la diseminarea masivă a educaţiei integrale?

Răspuns: În primul rând, ne întrebăm dacă avem nevoie de ea sau nu ? Cu alte cuvinte, în primul rând, trebuie să ne explicăm nouă şi întregii lumi că, metoda educaţiei integrale este îndreptată spre aceste deficienţe care au căzut departe de noi şi că, dacă le reunim şi le conectăm la noi, vom avea ceva cu care ne întoarcem spre Creator. Numai atunci vom putea să-L descoperim.

Altfel, nu vom avea nimic cu care să ne întoarcem spre El. Dorinţele noastre sunt atât de mici, încât nu vom reuşi să ne conectăm între noi. Puterea conexiunii nu se găseşte în ele. Sunt atât de mici, încât noi suntem pregătiţi, cu dificultate, doar să nu ne deranjăm unii pe alţii şi nimic mai mult.

Puterea conexiunii se găseşte, mai ales, în al treilea şi al patrulea nivel al dorinţei, precum şi în jumătatea celui de al doilea nivel. Pur şi simplu, noi nu avem acest Aviut, această profunzime. De aceea este spus (Deuteronom 7:7):”Sunteţi atât de puţini între toate naţiunile”. Prin urmare, nu avem altă alegere pentru a ne ridica, trebuie să ne coborâm mai jos, mai profund şi să ne întoarcem spre marele public, spre oamenii obişnuiţi, deoarece există foarte mari dorinţe acolo. Sunt dispersate printre miliarde de persoane şi deci, mărimea şi profunzimea acestor dorinţe nu sunt resimţite. Dar, de fapt, aceste dorinţe urcă până la “domnia gloriei”, la Creator. Este necesar să începem să îi conectăm la nivelul “material”, pentru a uni dorinţele lor şi suferinţa în plan spiritual, în raport cu un grup. Şi apoi, vom da forma unei cereri care va ajunge la înălţimi apoi, în locul unei stări de micime, vom obţine o stare de măreţie în scopul de a dărui oamenilor, la nivelul “embrionar”.

Apoi, ei vor primi Lumina în aspectul Luminii Înconjurătoare, ca într-un uter şi într-o formă ca aceasta, ei vor începe să se dezvolte, chiar inconştient. Prin urmare, diseminarea către marele public este destinată asigurării că noi vom obţine de la ei lipsurile şi, cu ei, vom putea ajunge la Creator.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.11.2013, Discuţie cu privire la Congresul SUA

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Această lume este asemănătoare unui sigiliu inversat sau unei umbre: ne arată în ce punct suntem diferiţi nivelului lumii spirituale căreia trebuie să-i corespundem (să-i devenim echivalenţi).

Să spunem că am zece ani şi, în funcţie de vârsta mea şi de dezvoltarea pe care am primit-o de la natură şi de părinţii mei, mă aştept să întâlnesc un anumit nivel de cunoştinţe şi de comportament. Totuşi, nu îl am deci, vâd lumea sfărâmată. Dacă aş întâlni toate cerinţele legate de vârsta mea, aş vedea lumea la fel de perfectă ca dorinţa mea, proprietăţile, lumea şi atitudinea mea faţă de ea ar corespunde vârstei mele. Deci, m-aş vedea ca existând în lumea Infinitului, dar numai conform capacităţii unui copil de zece ani. Şi este acelaşi lucru la orice vârstă.

Toate lumile sunt ascunderea sau manifestările răului, cauzate de incongruenţa mea cu sistemul. Ar trebui să urc treptele sale dar nu reuşesc, deoarece nu cunosc legile. Prin urmare, lumea mă tratează conform cu defectele mele şi cu carenţele mele. Eu corup lumea cu atitudinea mea rea faţă de ea şi acum, eu o văd ca existând în sistemele de disciplină şi aducându-mi răspunsuri în schimb. Totul îmi pare necorectat. De ce ?

Este astfel, deoarece “fiecare judecă conform propriilor defecte”. Lumea ne arată cine suntem, este umbra noastră. Prin urmare, nu putem blama pe cineva sau să facem altceva, decât a ne corecta pe plan intern. Mă examinez în raport cu mediul corect, grupul şi verific dacă am atins unitatea şi garanţia reciprocă cu el. Cerând Creatorului ajutor, aduc corectarea sistemului colectiv.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupurile noastre în Israel sunt implicate în diseminare. Ele au nevoie de ajutorul prietenilor din lumea întreagă.

Răspuns: Înainte de toate, prietenii noştri din Israel au nevoie de ajutorul Creatorului. El îi va biciui, îi va scutura, îi va lovi cu piciorul dintr-o parte în alta, va face totul pentru a agita toate prostiile, ego-ul, toate obrăzniciile cum s-ar spune:”Noi, noi, noi!”, astfel că, într-o stare de epuizare totală, ei vor striga spre El, aşa cum este spus (Exodul 02:23) “Şi copiii lui Israel gemeau datorită muncii”.

Prin urmare, trebuie să ţinem pe toată lumea şi să facem tot ce putem. Dar, în acelaşi timp, nu uitaţi că, Creatorul a făcut totul şi depindem numai de El, ceea ce este important!  La urma urmei, în toate acţiunile, noi dorim să-I aducem Lui rezultatul dorit. În toate cazurile, este imposibil să urmărim victorii şi realizări fizice. Obiectivul nu poate fi decât acesta: mai multă adeziune cu Creatorul şi o mai mare dependenţă de El.

Dacă am realiza deja acest lucru, atunci nu am avea nevoie de nimic! Ceea ce se întâmplă pe plan fizic nu are importanţă. Totul va fi bine. Singurul lucru care depinde de noi este să cerem, fără încetare, ca El să nu ne abandoneze şi să ne menţină în cadru, în adeziune cu El. El ne va da intenţia de a face totul, pentru a-I aduce Lui mulţumire, la fel cum ne împlineşte El, ca în metafora cu oaspetele şi gazda. Asta e tot.

Eu sunt foarte fericit, sunt extrem de bucuros de ceea ce se întâmplă acum. De ce avem nevoie pentru a fi speriaţi şi a ne teme de moarte, într-o stare completă de spargere, internă şi externă ? Dacă El ar putea adăuga, atunci ar fi chiar mai bine. Fără asta, nu am putea să părăsim exilul egiptean (ego-ul). Prin urmare, nu este necesar să simţim regret pentru nimeni. Dimpotrivă, ar trebui să ne bucurăm cu ei şi doar să-i întărim pe ei şi pe noi, cu gândul că, Creatorul a făcut totul pentru că, prin calea suferinţei, prin intermediul acestor condiţii complicate, ne vom ridica deasupra lor şi ne vom conecta la El.

Graţie acestor condiţii pe care El le-a creat pentru noi, pentru ca noi să ne gândim la El, desigur, în mod egoist, în acelaşi timp, tremurând şi temându-ne pentru noi înşine, dar, cu asta, cel puţin gândindu-ne, vom fi în măsură să atingem stările acestor acţiuni de dăruire faţă de El.

Toată munca noastră interioară trebuie să fie îndreptată spre conexiunea la El. Să facem ceea ce este necesar în exterior şi în interior să fim împreună, în adeziune între noi şi cu Creatorul.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus de multe ori că, invidia, ura şi onoarea prietenilor ajută grupul să avanseze spre unitate.

Răspuns: Dacă prietenii într-un grup aspiră la unitate şi încep să simtă tot felul de tulburări între ei, invidie, ură şi respingere, trebuie să înţeleagă că le este dat de Creator în mod intenţionat, pentru a adăuga forţe suplimentare, o dorinţă pentru unitate, de care ei au nevoie pentru a exista pe primul nivel.

Prin urmare, de fiecare dată când avansăm, primim mereu tulburări, deoarece capacitatea noastră nu este suficientă pentru a ne ridica. Mă ridic puţin, dar nu este suficient şi sunt răsturnat. Din nou, mă ridic un pic şi sunt aruncat în jos, dar, după aceea, toate aceste mici perturbaţii se conectează.

Nu putem atinge primul nivel dintr-un salt. Să presupunem că eu sunt la nivelul zero şi că trebuie să urc la primul nivel, cum pot face asta ? Creatorul a spart acest nivel într-o multitudine de stări unde voi urca şi coborî, voi urca şi coborî.â

Nu pot să depăşesc un anumit nivel şi mă ridic, dar nu în mod semnificativ. Dar, după aceea, o conexiune este stabilită prin suma tuturor stărilor mele anterioare care sunt necesare pentru a urca la primul nivel. Deci, unei persoane i se pare că se întâmplă acelaşi lucru tot timpul, aceasta poate să fie chiar mai rău decât înainte, dar, de fapt, totul se conectează într-o singură sumă. Cum este spus:”ban după ban se acumulează într-o sumă mare” până ce toate monedele sunt reunite într-o singură comoară, care este descoperită dintr-o dată.

Prin urmare, răbdarea este lucrul cel mai important pe drum. Şi, cineva a cărui aroganţă vorbeşte din gât este lăsat cu propriile sale interese, nimic nu i se va întâmpla. Lucrul principal este să se adapteze cu răbdare. Fiecare stare prin care trecem, fiecare congres, lecţie, atelier, de fiecare dată când diseminăm şi aşa mai departe, totul este reunit. Aceste activităţi nu dispar, ele sunt introduse în “registrul” vostru, care stabileşte cât a rămas până la primul nivel.

Şi, după ce acest lucru este realizat, totul devine clar şi continuaţi cu ochii deschişi. Dar, primul nivel este cel mai dificil, de aceea este numit “exodul din Egipt”. Restul nivelurilor nu sunt simple, dar noi le traversăm cu inteligenţă, conştiinţă, cu mişcare reală. Acum, acest nivel este complet închis pentru noi.

Din Congresul “Zorii unei lumi noi”, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 3, “cu privire la realizarea spirituală”: Pentru ca noi să putem realiza ceea ce El a vrut să realizăm şi să o înţelegem ca “dorinţa Sa de a face bine creaţiilor Sale” El a creat şi ne-a dat aceste simţuri şi aceste simţuri ating impresiile lor de Lumina Superioară…

Ca rezultat, am primit mult discerământ…

În cele din urmă, vom realiza ceea ce ne-a fost dat. De ce totul este aranjat, în mod specific, astfel ? Este necunoscut pentru noi. Creatorul a creat ceva care este numit “o dorinţă de plăcere”, aceasta primeşte un fel de “satisfacţie” şi este stimulată emoţional prin ceea ce bucură şi reacţia acestei dorinţe pe care Creatorul a creat-o este că vorbim despre asta. Este întreaga noastră viaţă. Aceasta suntem noi.

Adevărata esenţă a acestei dorinţe este necunoscută. Ce a creat, mai exact, Creatorul ca “ceva din nimic” ? Care este esenţa sa ? De ce trezeşte un soi de reacţie, o emoţie, o stimulare, de fiecare dată cînd are nevoie de o satisfacţie ? Nu avem răspunsuri. Vorbim numai despre observaţiile pe care le percepem deja, dar nu suntem pregătiţi să le comparăm cu “din nimic”. Şi, cine ştie ce se va întâmpla în viitor ? Acolo, în adâncurile inaccesibile se găseşte esenţa lucrurilor care au venit ca ceva din ceva şi ceva din nimic. Ceva din ceva este realizarea şi ceva din nimic este lipsa.

Noi discernem tot soiul de fenomene în mijlocul dorinţei noastre de primire. Şi aici, Cabala, care studiază şi analizează dorinţa de primire, “substanţa creaţiei” şi stimularea dorinţei de a primi numită “satisfacţie” vine să ne ajute.

Satisfacţia poate fi pozitivă sau negativă: de la satisfacţia pozitivă dorinţa are plăcere, de la satisfacţia negativă sau de la o lipsă a satisfacţiei, dorinţa suferă. Acesta este modul în care reacţia sa este stabilită. Aceste lucruri sunt individuale, ele aparţin acestei dorinţe, în timp ce alte dorinţe simt şi se stabilesc în alt mod. Toate măsurătorile şi definiţiile sunt stabilite doar în funcţie de modul în care sunt descoperite fenomenele particulare.

În mod similar, nu ştim ce constituie dorinţa de primire în sine. Cunoaştem doar emoţia pe care o resimţim cu ea. Numim această emoţie “viaţă”, “energie vitală”. Şi, dorinţa în sine, rămâne un secret. Ceea ce dorinţa vrea este un lucru şi ceea ce dorinţa este cu adevărat, este un alt lucru.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.11.2013, Shamati 3, “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când conducem atelierele integrale, oamenii care participă la ele ajung la o stare de spirit specială. Care este diferenţa dintre o stare reconfortantă şi o stare spirituală?

Răspuns: Starea reconfortantă este starea în care o persoană caută să simtă pe ceilalţi mai aproape de ea. Această stare se poate produce nu doar între prietenii dintr-un grup, dar între străinii care s-au adunat într-o companie şi care ajung la o înţelegere sinceră, se apropie unii de alţii, fără să urmărească vreun scop spiritual.

Starea spirituală este atunci când scopul vostru este de a vă ridica deasupra egoismului, de a vă uni cu toţi ceilalţi într-un întreg şi dorinţa de a simţi Creatorul în el.

Întrebare: Noi încercăm, cu adevărat, să ne apropiem de obiectivul de a încânta Creatorul în cadrul atelierelor şi astfel simţim un sentiment de căldură. Poate fi numită o stare reconfortantă ?

Răspuns: Desigur, este posibil. Numai că, nu este spirituală. Starea spirituală este scopul suprem la care aspirăm. Nu pot să exprim acest sentiment în cuvinte, dar se va simţi ca ceva comun, ca şi cum aş dispărea în ceilalţi. Nu exist, aparent sunt detaşat de mine şi sunt în interiorul prietenilor mei. În plus, acest “eu” nu-mi seamănă, dar este o nouă substanţă spirituală apărută, care este adevăratul meu “eu”.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

Filed under: Ateliere, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→