Întrebare: Când ne angajăm în diseminare pentru public, întâlnim situaţii în care nevoile locale depăşesc, cu mult, capacitatea noastră de a le satisface. Descoperim o presiune isterică. Cum putem să-i facem faţă?

Răspuns: Lucrul principal este că aveţi o dorinţă sfâşietoare pentru a ajuta pe alţii. Ar trebui să ajungem la intensitatea şi precizia care vă vor furniza discernăminte mai recente, mai ridicate şi veţi începe să înţelegeţi ce este MAN, cererea corectării, care este o clarificare internă.

Precursor la acest lucru este că doriţi să fiţi încorporaţi în centrul grupului, deoarece este singurul loc în care puteţi să umpleţi şi să ridicaţi cererea voastră. Aceasta este numai dacă descoperiţi sursa Luminii în centrul grupului, sursa puterii de conectare şi unitate. Puteţi să vedeţi şi să înţelegeţi că sunteţi, deja, aproape de MAN, în funcţie de atracţia spre centrul grupului. Este acolo unde descoperiţi că puteţi să îndepliniţi asta.

Întrebare: Prietenii mei şi cu mine simţim deja asta…

Răspuns: Este grozav. Ei îţi vor deveni, brusc, dragi. La început, nu-ţi făceai griji pentru ei şi sfaturile cabaliştilor îţi păreau cuvinte seci în cărţi şi acum, eşti atras de ei, datorită necesităţii interioare pe care ai primit-o de la alţii, de la public.

Prietenii sunt acum importanţi deoarece, fără ei, nu vei fi în măsură să te împlineşti. Nu vei fi în măsură să găseşti sufletul tău, rezultatul muncii tale, dacă nu legi totul împreună, astfel că lipsurile publicului vor trece prin tine, spre centrul grupului şi spre Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2013, Scrierile lui Rabash, „Referitor la iubirea pentru prieteni”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Există un anumit număr de verificări pe drum, destul de clare, cu privire la semnele fizice prin care este posibil să se evalueze dacă avansaţi sau nu. Primul semn este dacă vă străduiţi să vă simţiţi în centrul grupului. Nu în centrul atenţiei lumii, prezentându-vă ca cel mai important, ci în centrul speranţelor comune, în centrul unităţii, al dăruirii şi al interesului comun, la temelie, “în echilibru într-un picior”, adică stâlpul pe care este aşezată unitatea: “nu face altuia ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”.

În primul rând, nu deranja pe alţii! Cu alte cuvinte, limitează-te la starea “Tzimtzum Aleph”, ca şi cum nu ai exista sau nu ai folosi dorinţa ta de a te bucura, astfel că va exista un loc pentru alţii înaintea ta şi tu nu vei ocupa niciun loc, nicăieri, te vei transforma în zero, ca o fantomă. Vei oferi un loc pentru alţii, ca un plasator, aranjând scaunele şi având grijă ca fiecare să aibă un loc. Este ceea ce numim: “nu face altuia ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”.

Aceasta înseamnă că nu vei ocupa spaţiu deloc, dar o vei face pentru prietenii tăi: este prima condiţie şi de aceea este numită “a sta într-un picior”. Într-adevăr, trebuie să stea pe acest principiu şi diferite acţiuni se pot produce mai sus, dar ca o consecinţă a acestuia. De aceea, dacă vei ajunge la acest sentiment, când te ridici dimineaţa sau înainte de orice acţiune, aceasta înseamnă că avansezi în direcţia corectă.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 16.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

“Şapte ani de saţietate” este starea în care o persoană aspiră, mereu, să obţină tot ceea ce vrea pentru egoismul său. Deşi este pregătită să muncească din greu pentru acest lucru şi să depună mult efort, pentru moment o împlineşte şi satisface ego-ul său. Ea crede că există o satisfacţie în Egipt şi îi va aparţine: toate plăcerile acestei lumi şi plăcerile lumii spirituale. Ea crede că va putea să realizeze asta prin şi pentru sine şi nu defineşte scopul de a încânta pe Creator. Ea nu se gândeşte decât la propriul interes.

Acest lucru poate fi evaluat prin modul în care o persoană percepe problemele. De îndată ce apar dificultăţi şi probleme, ea începe imediat să se gândească la sine. Cu alte cuvinte, “şapte ani de saţietate” nu se termină pentru ea. Ea simte că-i lipseşte ceva, că ego-ul său este în pericol şi simte, brusc, incertitudine, îşi face griji pentru sine.

Aceştia sunt “şapte ani de saţietate”. Deoarece o persoană examinează totul în dorinţele sale egoiste: Asta va fi bun sau rău pentru ea ? Ea începe să se îndoiască şi să întrebe dacă ar fi util să părăsească această cale. Şi dacă suferă ? Este modul de a verifica dacă ea este în perioada celor şapte ani de saţietate.

Cei “şapte ani de foamete” încep din momentul în care este indiferentă la ceea ce va face în dorinţa ei de plăcere, ea se ridică deasupra acestui sentiment. În măsura în care este pregătită şi capabilă de a se ridica deasupra senzaţiei sale de foame, în această măsură ea avansează spre dăruire. Este momentul în care începe munca serioasă.

Cred că vom intra în aceşti şapte ani de privaţiuni acum. Să sperăm că vom simţi această suferinţă de foame şi ne vom întări reciproc. Întreaga lucrare în Egipt stă în unitate. Cu cât vom avea critici, duşmani şi ură, cu atât ne vom întări pe cheltuiala lor. Ca lupii în jurul turmei de oi care le forţează să se adune mai aproape.

Putem să ne unim numai datorită acestui lucru. Ego-ul nostru nu ne permite să ne apropiem unul de altul. Doar lupii răi ce aleargă spre noi, ne înconjoară, încercând să ne muşte, ne forţează, ca pe nişte oi, să ne apropiem şi să ne unim în interior. Israel este ca o turmă de oi şi se consolidează doar datorită lupilor. Să sperăm că vom fi destul de puternici pentru a ne asigura că, Creatorul ne trimite mulţi duşmani care ne vor ajuta să devenim mai puternici, să ne conectăm şi, prin unitatea noastră, să dezvăluim necesitatea de a ieşi din robia dorinţei noastre de plăcere, spre dorinţa de dăruire.

Acestea sunt stări necesare care trebuie să fie trecute pe drum. Lumea cere asta de la noi şi nu avem de ales, trebuie să o facem. Suntem într-o stare foarte specială înainte de ieşirea din Egipt. Despre aceasta vorbeşte Tora.

Cele “49 porţi impure” ale egoismului nostru se dezvăluie în noi şi ne împing să fugim şi să ne ascundem undeva, într-un colţ liniştit şi chiar să ne oprim şi să devenim invizibili. Dar, noi nu suntem de acord cu ele! Noi vom veni înaintea Faraonului pentru a-i spune: “Lasă poporul meu să plece!” Şi vom deveni muncitorii Creatorului.

Discurs din timpul mesei, 18.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru a aduce la bun sfârşit munca noastră: pentru a semăna şi a recolta şi a nu plânge pe un teren uscat?

Răspuns: După ce aţi verificat că aţi ajuns la un grup bun şi un profesor bun, trebuie să mergeţi cu “credinţa deasupra raţiunii” altfel, acest spirit egoist nu vă va lăsa să faceţi nimic.

Problema este: o persoană ajunge şi, aparent, este de acord cu tot, este pregătită să îndeplinească tot, dar, acceptă să avanseze în grup numai în paşi mici, cu viteza şi într-un mod permise de ego-ul ei.

Ea va avea nevoie de 15 sau 20 de ani pentru a progresa şi a atinge ceva, chiar nimic, deoarece gradul de avansare se găseşte în zona ego-ului său. Cu alte cuvinte, ea avansează la un grad în măsura în care ego-ul îi permite şi nimic mai mult; a avansa mai rapid este dureros! Ea nu poate, doar la această limită. Pe această bază trebuie să testeze profunzimea inimii sale: cum se înscrie pe această cale. Ai ajuns la un anumit profesor, un anumit grup şi trebuie să stabileşti exact: este pentru tine ? Nimeni altcineva nu te va ajuta, ai nevoie să răspunzi la această întrebare. Este ceea ce, cu adevărat, am căutat toată viaţa mea şi nu vreau decât asta ?

Întrebare: În alte locuri, oamenii nu sunt siguri că acesta este exact locul potrivit ?

Răspuns: Absolut, fiecare trebuie să fie la locul lui. “Aşa cum există diferite feţe, la fel sufletele lor sunt diferite” iar drumurile sunt, de asemenea, diferite. De ce nu ai întrebat, de ce nu poate fi toată lumea precum Rabbi Shimon, autorul Cărţii Zohar ? Atunci ar fi şapte miliarde de Rabbi Shimon în lume; ce e rău în asta ? Dar, nu ar trebui să fie aşa deoarece, într-un kli perfect, nimeni nu este ca altul şi fiecare se găseşte la niveluri diferite.

Trebuie să verifici în inima ta. Şi de aceea vi s-a dat liber arbitru: fie vă gătiţi toată viaţa pe arzător şi nimic nu va fi suficient şi veţi aştepta să fiţi îngropat în cimitir, fie veţi atinge o viaţă perfectă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă oamenii se simt bine împreună, atunci este posibil să mergi acolo şi să spui: “Prieteni, aveţi o mulţime de contradicţii şi diferenţe”?

Răspuns: Nu este nevoie să spui nimic “direct în interior”. Oamenii au nevoie să rezolve problema ei înşişi şi să ajungă la un diagnostic în cazul în care, contradicţiile şi diferenţele, lipsa încrederii şi alte carenţe, există între ei.

În niciun caz nu ar trebui să le spuneţi ceva negativ. Dimpotrivă, sugeraţi, simplu, ca ei să se ţină de mână, să cânte un cântec, să schimbe opinii şi să se completeze unul pe altul, nu să se confrunte şi apoi, abordând problema, în cele din urmă, oamenii se vor conecta. Concret, din punctul de conexiune, după ce îi ridicaţi un pic, în acest mod, veţi curăţa tot soiul de Klipot. Brusc, ei vor începe să se simtă cu defecte, inferiori. Totuşi, nu le spuneţi asta.

Atunci când ajung la concluzii independente particulare, veţi fi surprinşi: „Sunteţi într-adevăr aşa ?” şi, referitor la ceea ce ei spun: „priviţi ceea ce am clarificat! Astfel de relaţii există între noi!” Voi răspundeţi: „Nu este posibil. Vedeţi, aţi spus că eraţi bine. Deci, ce s-a întâmplat ?”

Deci, dacă spuneţi ceva negativ, o faceţi cu o îndoială foarte mică şi după ce aţi explicat anterior ceea ce este pozitiv, ca un medic care-i spune cuiva că este bolnav, explicându-i: ”Iată un remediu pentru un virus care face ravagii. Am găsit acest virus la tine. Ia o pastilă şi vei fi bine.”

Dar, este de preferat ca, primind un ambalaj dulce, să ajungă la un diagnostic ei înşişi şi să descopere amărăciunea bolii printr-o capsulă dulce, adică să descopere lipsurile lor graţie iubirii, prin conexiunea corectă şi nouă dintre ei.

Din kab.tv, „prin timp”, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vom atinge, cu adevărat, nivelul “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”?

Răspuns: Imediat. Cine te împiedică? Primul om a descoperit acest drum, alţi cabalişti l-au adaptat pentru noi şi astăzi, avem tot ce ne trebuie. Mulţi au ajuns la nivelul “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” de-a lungul istoriei. Toţi elevii lui Rabbi Shimon au fost la acest nivel.

Întrebare: Dar, conform scrierilor lor, există o ură aprinsă între ei.

Răspuns: Este adevărat. În acelaşi mod, naţiunea Israel a fost în starea “49 porţi de impuritate”, înainte de ieşirea din Egipt. Deci, cum a fost posibil ca ei să poată ieşi dintr-o astfel de stare teribilă şi să intre în răscumpărare, dintr-un salt?

Adevărul este că “Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare decât a prietenului său”. Dacă încerc să ating lumea Ein Sof (Infinitului), atunci dorinţa mea de primire devine mai mare şi mai puternică la toate nivelurile pe care le ating. Dăruirea în mine este confruntată cu primirea, ego-ul, coaja, înclinaţia rea de fiecare dată. Este motivul pentru care, Creatorul, Regele regilor, a fost dezvăluit naţiunii Israel în “49 porţi de impuritate”.

În general, copiii lui Israel avansează de-a lungul liniei din mijloc. Lumina a fost simţită în coajă ca întuneric şi a dezvăluit răul în ei (1). Pe de altă parte, dacă ei cer, atunci ei primesc Lumina Înconjurătoare, care este Lumina care Reformează, adică Tora, metoda corectării (2). Prin urmare, ei au atins linia mediană (3).

Este întregul proces: recunoaşterea răului în linia din stânga, cererea în linia din dreapta şi tranziţia spre linia mediană. Astfel, răul creşte de fiecare dată şi, prin urmare, binele creşte de asemenea, şi apoi apare linia din mijloc, care este media celor două (S). Deci, îti promit că, cu cât vei avansa, cu atât mai rău vei deveni.

Acest lucru este partea negativă. Linia din stânga va fi echilibrată, de fiecare dată, de partea pozitivă, linia din dreapta.

Este o mare problemă pentru o persoană şi necesită multă muncă. Mai întâi, ea este disperată şi nu ştie ce să facă, ea oboseşte şi vede că asta nu duce nicăieri. Ea nu poate justifica avansarea pe linia din stânga în niciun fel şi nu înţelege că aceste noi atribute trebuie să se dezvăluie negativ. Acest lucru se datorează faptului că o persoană corectează numai ceea ce este în ea…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: După lecţia de dimineaţă începem o nouă zi. Cum este posibil să folosim această zi cât mai eficient? Cum este posibil să avansăm fără întârziere şi fără amânare?

Răspuns: Noi trebuie să reflectăm la garanţie, la condiţiile de garanţie, astfel că, acest concept să fie cât mai aproape de noi.

Într-un suflet colectiv, fiecare este inclus în toţi. Includerea mutuală nu indică control, ci mai degrabă egalitate. Şi egalitate, în care fiecare se anulează în raport cu ceilalţi. Numai atunci suntem egali.

Fiţi atenţi numai la asta şi concentraţi-vă pe aceasta. Astfel vom câştiga şi nu în altă formă. Toate celelalte victorii se vor transforma în pierderi.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană studiază legile sistemului integral, devine clar că ea nu poate schimba nimic. Tot calculul pe care îl efectuează se bazează pe faptul dacă este în măsură să ia asupra ei legea garanţiei mutuale.

Şi, dacă nu poate, atunci diferenţa dintre modul în care sistemul funcţionează în starea de garanţie mutuală şi modul în care a presupus să-l folosească independent, se simte ca o suferinţă, o presiune care vine de la acest sistem. Nu există milă pentru un individ aici, doar un calcul al întregului sistem.

Dacă o persoană nu respectă aceste legi, în măsura în care trebuie să le pună în aplicare în beneficiul întregului sistem, atunci ea primeşte un efect retroactiv negativ din sistem. El se opreşte aparent, aşteptând să fie pornit. Şi, asta o face să simtă tot soiul de nenorociri şi suferinţe.

Dar, dacă ştii ce este acest sistem, poţi să vezi sub ce formă şi în ce mod problemele şi necazurile vor veni la o persoană. Asta depinde de conexiunea dintre suflete şi în ce măsură trebuie să le pună în aplicare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.10, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă doresc să devin un partener cu Creatorul în muncă, ce trebuie să fac pentru El, pentru a îndeplini asta?

Răspuns: Dacă eşti de acord, înseamnă că  eşti, deja, partenerul Lui. Nu trebuie să faci altceva, Creatorul este mereu de acord. Totuşi, nu Îl vei alege pentru că El este partenerul cel mai puternic, inteligent şi profitabil. Tu doreşti să fii adevăratul Lui asistent, adică a face acelaşi drum spre scop, pe care El l-a definit, conform regulilor Sale. Asta înseamnă că eşti, deja, în dăruire (Hafetz Hesed).

Dacă merg spre Creator şi cer să fiu partenerul Lui, înseamnă că am depăşit întreg ego-ul meu şi am intrat pe deplin, în starea de dăruire în scopul de a dărui. Am lăsat dorinţele lumii corporale la nivelul necesităţilor vitale şi m-am ridicat deasupra lor cu punctul meu din inimă. În afară de asta, un munte de ură (muntele Sinai) a împins ego-ul meu şi l-am escaladat cu punctul meu din inimă.

Acum stau în partea de sus ca  Bina perfectă, Hafetz Hesed şi, fiind atins acest punct, pot spune Creatorului că vreau să fiu partenerul Lui. Sunt gata. Acum, dă-mi o muncă. Şi El spune: “Vrei o muncă ? Mergi! Noi vom lua tot acest munte de ură şi vom începe să alegem dorinţele şi le vom folosi pentru a dărui celorlalţi.”

 A fi partenerul Creatorului înseamnă să tindem să fim ca El. Creatorul îmi dă Lumina şi spune: “Foloseşte-ţi ego-ul pentru a dărui celorlalţi şi vei fi ca Mine şi Eu voi ridica dorinţa ta, o voi extinde, astfel că vei urca la poziţia Mea, nelimitată pentru a dărui, aşa cum o fac Eu. Apoi, vei fi un partener în tot ceea ce este.”

Dorinţele aparţin altora, dar Lumina este a mea. Prin urmare, trebuie să mă retrag din dorinţele mele care îmi fac plăcere, să mă angajez în dorinţele altora şi să le folosesc pe ale mele numai pentru a le umple pe ale lor. O mamă are propriile ei dorinţe şi totul este la dispoziţia sa. Ea are lumea întreagă, dar o foloseşte doar pentru a dărui copilului său, a cărui dorinţă dictează.

Din partea patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.12.2010, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atunci când suntem într-un cerc, înseamnă că rămânem în sistemul general al naturii, care cuprinde întreaga natură mineral, vegetal şi animal şi sufletele umane în sistemul Infinitului.

O linie este atunci când noi facem să funcţioneze acest sistem în loc să-l lăsăm să fie activat de sus, prin natură.

Un cerc reprezintă condiţia absolută a garanţiei mutuale de sus şi o linie reprezintă măsura capacităţii noastre de a realiza garanţia mutuală în numele nostru.

Atunci când urmăm legile garanţiei mutuale, natura mineral, vegetal şi animal se alătură, de asemenea, acestui proces, deoarece aceasta este inclusă în gradul nostru “uman”. În acest mod, întregul sistem pe toate nivelurile sale, participă la garanţia reciprocă.

Din partea a patra a Lecţitie zilnice de Cabala, 15.10.10, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→