Întrebare: Dacă însăși calitatea dăruirii este o plăcere, atunci ce constituie împlinirea sa?

Răspuns: Dăruirea este împlinirea; nimic altceva nu este necesar. Dacă dăruiesc, obțin plăcere. Desigur, pentru a exista la nivelul dăruitorului, trebuie să știu cui dăruiesc și cum obține El plăcere din actul meu de dăruire. Cu alte cuvinte, trebuie să încorporez Kelim (vasele) ale Sale și Hisaronot (deficiențele) ale Sale în mine.

Trebuie să mă unesc cu Creatorul  și să dobândesc toate Kelim ale Sale, toate plăcerile care există în El în virtutea faptului că El mă umple. Este ca un copil care a atins nivelul mamei și simte tot ce există în ea în relație cu el – atât în ​​Kelim, cât și în plăceri, cum le experimentează ea în relație cu el, cum primește totul de la el și obține o plăcere sută la sută de la el.

Cu alte cuvinte, dorind să-i returneze Creatorului chiar și cea mai mică plăcere, ființa creată trebuie să-L atingă pe Creator în toată măreția Sa.

Calitatea dăruirii ni se pare ceva nesemnificativ, ca și cum omul pur și simplu dăruiește și nu se gândește la nimic altceva. Dimpotrivă, forma de dăruire obligă omul să atingă Kelim enorme, în timp ce forma de primire nu o face. Acest lucru se datorează faptului că în timpul primirii, Kelim se închid și nu mai doresc nimic: „Am avut deja destul; mă simt bine așa cum sunt”.

Kli-ul începe deja să se teamă că va dispărea, deoarece este imprimat de plăcerea pe care o dorește, iar o plăcere mai mare (cu excepția cazului în care se trezește un nou Kli) îl stinge.

Așadar, tocmai forma de dăruire obligă omul să crească fără limite, continuu și să rămână într-o stare constantă de ascensiune.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →