Problema este că avem nevoie de o conexiune internă între prieteni şi profesori, astfel ca formele externe de întreruperi care ne sunt trimise în mod deliberat să nu slăbească ci să consolideze această conexiune. Este foarte dificil, deoarece ego-ul nostru ne arată totul într-un mod extern urât şi ne obligă să ne blamăm unul pe altul

Nu ne putem ridica deasupra obstacolelor şi condiţiilor externe pe care  Creatorul ni le plasează, astfel ca noi să le depăşim noi singuri. Imaginea corporală externă ne influenţează puternic şi nu putem trece deasupra ei şi să creştem, când suntem în diferite stări de conflict, dispreţ, distanţare unul de altul.

Toate acestea îndepărtează o persoană de scop şi nu e vorba doar de respingere, ci şi de a-i aduce un asemenea prejudiciu, că ea va avea nevoie de muncă o perioadă lungă de timp, pentru a repara greşelile din trecut.

Baal HaSulam ne spune în scrisoarea sa că, atunci cînd studentul aspiră să se apropie de stăpânul său şi urcă dealul, dorinţa arde în el. Dar, când se apropie fizic de profesor, dorinţa se diminuează progresiv, până când este total pierdut. De aceea, este mult mai uşor să fie departe, decât aproape. Noi toţi ştim că oamenii importanţi încearcă să păstreze mulţimea la distanţă, pentru a creşte interesul oamenilor faţă de ei.

O persoană creează imaginea unui prieten, profesor şi Creator şi nu vrea să cunoască adevărul. Se simte bine trăind în fantezia pe care a creat-o pentru ea însăşi şi este dificil pentru ea să scape de aceasta, să o şteargă, în scopul de a accepta ceva nou. Dacă această imagine este mai aproape de imaginea reală, atunci, în ansamblu, este mai puţin plăcută şi o obligă mai mult.

Astfel, o persoană care aude, uneori, vocea Creatorului şi primeşte invitaţia de a se plimba în grădina Lui pentru o vreme, sfârşeşte prin a nu obţine ceea ce vrea. Aceasta se datorează faptului că nu urmăreşte să se ridice deasupra naturii sale, deasupra tendinţei de a respinge prietenii şi profesorul şi de a-i imagina cum consideră, în loc de imaginea reală, astfel încât, proximitatea fizică sau distanţa nu vor face diferenţa şi, de asemenea, apropierea spirituală sau îndepărtarea, nu vor conduce la nicio schimbare în relaţiile cu prietenii, profesorul sau Creatorul.

Trebuie să încercăm să ne ridicăm, cât mai mult posibil, deasupra atributelor noastre corporale şi să fim cât mai obiectivi. Aceasta înseamnă să judecăm deasupra raţiunii şi să intrăm în vasul colectiv, în afara noastră.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.03.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Criza economică este menită să ne aducă la recunoaşterea corectă a conexiunii şi dependenţei reciproce dintre noi. Şi nu este această economie în exemplul modern. La urma urmei, o economie reală este fără „bule” şi lux excesiv. Doar un mic procent al populaţiei mondiale produce necesităţile de bază de care avem nevoie: alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă, etc. Orice altceva nu este economie, ci mai degrabă surplusuri pentru a încurca oamenii, astfel încât alţii să poată beneficia. Doar o mică parte a pieţei furnizează necesităţile de bază pentru existenţa fiecăruia.

Dar acum, realitatea este relevată: Oamenii sunt şomeri, mai ales tinerii. Ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi şi primesc o percepţie deformată a vieţii şi, după o perioadă scurtă, pierd capacitatea de muncă. Mai mult, nu pot să-şi construiască o familie şi să ducă o viaţă normală. În schimb, crează o nouă cultură, cu noi tipuri de divertisment.

Pe scurt, există un dezastru social mondial. Astăzi, el se dezvăluie mai acut în Europa, dar există miliarde de persoane în coada de aşteptare în alte ţări, precum China sau India. Statele Unite nu sunt o excepţie, de exemplu, putem vedea Detroit, care a devenit un fel de „oraş fantomă”.

Toate acestea ne trimit la o nouă societate şi, dacă nu o vom corecta, dacă nu vom explica oamenilor cum trebuie organizată şi ce trebuie să facem, atunci ei vor trăi în jungla urbană, ca animalele în pădure. Atunci, omenirea va atinge corecţia, nu prin educaţie integrală, ci prin calea suferinţei.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 07.03.2013, „Introducere în cartea Zohar”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce implică prima soţie a regelui Аhasuerus?

Răspuns: Prima soţie, Vashti, simbolizează dorinţa egoistă de care vrem să scăpăm. Dorinţele egoiste, pe care suntem incapabili să le transformăm în atributul dăruirii, sunt numite „femei infidele”. „Soţiile credincioase” înseamnă dorinţele utilizate pentru a căuta Creatorul.

Ce se întâmplă cu soţiile regelui care-i sunt infidele? Ele sunt executate, asasinate, decapitate, pentru că ele au tendinţa să primească pentru binele personal. Acesta este motivul pentru care dorinţele „infidele” trebuie să fie ucise, numai dorinţele care „transmit” Lumina de Hochma pentru a-i umple pe ceilalţi, ar trebui să rămână în viaţă.

Soţia credincioasă a regelui semnifică o imensă dorinţă prin care hrăneşte întreaga naţiune, ceea ce înseamnă toate proprietăţile umane.

Întrebare: Cine sunt eunucii în palatul regelui?

Răspuns: „Eunucii” reprezintă dorinţele care sprijină proprietăţile de dăruire şi de primire. Aceste dorinţe nu participă direct în procesul de dăruire sau primire, tot ceea ce fac este să ajute. Aceste dorinţe sunt numite „eunuci”.

Lecţia virtuală, 24.02.2013

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem schimba atitudinea negativă faţă de realitate, dacă asta este ceea ce simţim ?

Răspuns: Acest sentiment negativ ne este dat în mod intenţionat. Totul este măsurat cu precizie, în funcţie de relaţiile dintre Lumină şi vase. Creatorul le măsoară în conformitate cu fiinţa creată în sistemul spart, pe care-l exercităm pentru a ne corecta şi a atinge dăruirea. Astfel, vom simţi starea corectă.

Dacă nu aveam sentimente negative, nu am fi simţit, niciodată, starea în care suntem acum. Vasele de percepţie sunt vase de evaluare: simt ceea ce evaluez ca bun sau rău. Dacă văd ceva, atunci este un semn că este important pentru mine: sunt speriat sau îmi place, vreau să mă apropii sau să mă distanţez. Atributul de dăruire nu mă interesează deloc şi astfel, nu există în lumea noastră şi noi suntem doar în atributul de a primi.

Dar, dacă în conformitate cu programul naturii, trebuie să atingem atributul de a dărui, atunci trebuie să ne dăruim şansa de a ne aduce acest atribut plecând de la atributul de a primi, ceea ce este atributul opus şi corupt al celui de a dărui. Este ceea ce numim „distrugere”.

A fost un program bun, care a funcţionat bine, dar nu a reuşit. Acum, trebuie să învăţăm a trece de la starea coruptă la cea corectată.

Astfel, vom învăţa programul în sine,  nu de a exista în el precum îngerii.  Când, eu însumi, am corectat progamul şi am văzut toată corupţia şi răul în el, înţelegând din ce punct începe să funcţioneze corect în sistem, în forma opusă, atunci descopăr esenţa reală a programului, planificatorul programului şi cunosc gândurile Sale faţă de fiinţele create, care este numit „Gândul creaţiei”. Sunt activ integrat în program şi dobândesc natura Creatorului, care este îmbrăcată în mine. El începe să opereze în mine, forţând muşchii mei, oasele mele şi creierul meu să se mişte. În acelaşi timp, eu simt că este Creatorul îmbrăcat în mine şi nu o forţă necunoscută.

Mai întâi, am fost operat de ego-ul meu, dar nu o ştiam. Apoi a apărut divizarea internă, atunci când am descoperit că ego-ul este cel care mă conduce, că există doi: eu şi ego-ul cu discrepanţa dintre noi.

Apoi, am vrut ca atributul de dăruire să mă conducă, în locul ego-ului. Apoi, în dăruire, am simţit rădăcina superioară care a creat şi ego-ul şi forţa bună şi astfel ajung la adeziune.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.03.2013, Scrierile lui Baal Ha Sulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la cartea Zohar”, Articolul 4: Pentru a înţelege întrebările şi răspunsurile profesorilor, singura tactică este de a examina sfârşitul acţiunii, care este scopul Creaţiei. Pentru că nimic nu poate fi înţeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârşit.

Aceasta este regula, doar observând sfârşitul procesului, pe care-l putem înţelege în toate detaliile, etapele, motivele şi procesul în totalitate. La sfârşit, devine clar modul în care fiecare detaliu este esenţial şi în ce măsură toate detaliile acestea trebuie dispuse, unul după altul, în această ordine, numai la sfârşit putem vedea că totul este complet. Îndeplinirea totală este posibilă numai dacă toate detaliile sunt dispuse corect. Dar cum putem ajunge la final, dacă suntem la jumătatea drumului ?

Este clar că nu există nicio acţiune fără rost. Vedem acest lucru, astăzi, în ştiinţa modernă, unde totul funcţionează numai datorită unei relaţii de cauză şi efect şi în conformitate cu legile absolute. Cel puţin în ceea ce priveşte natura, vegetal şi animal, eu descopăr o mare înţelepciune, logică şi bun-simţ, nu există nimic de prisos şi totul este aranjat de aşa manieră, încât fiecare mic detaliu este conectat la toate celelalte detalii nesfârşite. Deci, pot ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte nivelul „vorbitor”: corupţia pe care o văd în el provine din percepţia mea coruptă, ceea ce nu-mi permite să văd ordinea admirabilă care este şi în nivelul „vorbitor”, ci, dimpotrivă, ea îmi arată o imagine opusă adevărului.

Noi vedem corupţia şi o mare dezordine în societatea umană, dar asta pentru că noi suntem sursa.

Evident, poate exista o altă explicaţie pentru acest fenomen: Putem spune Creatorul este bun şi binevoitor, El înţelege totul şi face totul, dar a abandonat creaţia Sa. Baal HaSulam a adus diferite explicaţii acestei abordări, în articolul Pacea.

Cu toate acestea, dacă deja am răspuns la ceea ce văd în viaţă şi am utilizat abordări diferite, înţeleg mai bine că este preferabil să privesc rezultatul final. Din experienţa studiilor noastre, noi vedem că natura se dezvoltă în conformitate cu un anumit scop şi mai departe, Baal HaSulam a spus că ar trebui mai întâi să privim scopul creaţiei, pentru că este imposibil să înţelegem ceva la jumătatea drumului, ci doar privind la rezultatul final.

Ştiu că există oameni care şi-au aruncat, pe spatele lor, greutatea Tora şi Mitzvot (plural pentru Mitzva), afirmând:  Creatorul a creat întreaga realitate, apoi a lăsat-o singură. Aici, Baal HaSulam se referă la oamenii care nu cred că totul a fost creat pentru om, că omul este în centrul creaţiei şi că ,doar pornind din acest punct, ne putem dezvolta corect. Totul a fost creat pentru mine – lumea noastră şi toate lumile – şi eu trebuie să le accept, să le dezvălui şi să controlez situaţia; pentru „mine” înseamnă că pot să le corectez şi să le utilizez. Această utilizare este numită „respectarea Mitzvot”, ceea ce fac cu ajutorul Luminii care Reformează sau Tora. Deci, am atins scopul creaţiei.

Într-adevăr, fără cunoştinţele menţionate, este imposibil de a comenta smerenia noastră şi golul, înainte de a decide că noi ne-am creat naturile noastre corupte şi detestabile. Este clar că noi nu suntem compleţi, dar este imposibil să decidem că lumea este jos, dacă noi nu vedem cum, treptat, totul în ea dezvăluie globalitatea sa.

Întrebarea este: Dacă Creatorul este complet, nu a creat evoluţia într-un mod perfect, de la început ? Dar asta nu poate fi, deoarece trebuie să existe o realitate în fiinţa creată. Această realitate este opusă Creatorului şi atunci, ea trebuie să fie încorporată în două părţi opuse: atributul Creatorului şi atributul fiinţei create. Cele două atribute trebuie să crească în creaţie şi, în acest context, se confruntă cu ele; este în mijlocul celor două atribute, ea însăşi construind două forţe: forţa dăruirii şi forţa primirii.

Aceasta înseamnă că, dacă nu înţelegem obiectivul, nu vom fi în măsură de a justifica creaţia şi a găsi justificări diferite precum: Creatorul, care este complet dezamăgit de noi, ne-a părăsit şi se află undeva, în plenitudinea Lui.

Alte versiuni spun: Creatorul nu se află în aceste două forţe, forţa binelui şi forţa răului, sau pot exista numeroase forţe, care sunt bune sau rele, etc.

Într-un fel sau altul, este, evident, imposibil să justifici ceea ce se întâmplă numai când o persoană primeşte Tora, ceea ce înseamnă, cel puţin, că a atins starea, sau ea înţelege că este într-un sistem corupt şi că este modul în care ea devine parte a acestuia, că ea va fi corectată de Lumină, pe care o aduce mai aproape, spre sistemul de operare. Apoi, descoperă că totul a fost creat pentru ea şi că este imposibil să atingă nivelul Creatorului fără să aibă, mai întâi, corectat sistemul, sau, mai precis, să-l instaleze.

În acelaşi mod, copiii se construiesc prin jocuri, colectând şi punând jucăriile împreună, este acelaşi lucru în munca noastră, în conectarea părţilor. Trebuie să jucăm jocuri de conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, pentru a înţelege scopul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 28.02.2013, Introduce la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Există oameni care ne plac mai mult decât alţii, există prieteni şi duşmani. Este posibil să menţin relaţii bune cu toată lumea, în grup ?

Răspuns:În primul rând, ar trebui să descoperiţi relaţiile corupte dintre voi. Să spunem că nu-mi place cineva. Nu-l suport, fără să ştiu de ce nu-mi place. Există ceva în el care mă respinge şi nu pot face nimic. Ura mea se revarsă şi, literalmente, am „răspândit otravă”.

Oamenii din jurul meu ar trebui să-mi spună „accidental”, lucruri bune despre această persoană. Dintr-o dată, am auzit: „Ştii, l-am văzut recent şi mi-a spus ce lucruri minunate a făcut! Este minunat!”

La început, voi fi şocat dar, mai târziu, sub influenţa opiniei comune, criteriile mele de evaluare se vor schimba. Este inevitabil, pentru că aceşti oameni pe care-i admir şi îi respect, au o relaţie bună cu ea. Treptat, încep să evaluez aceea persoană şi să fiu politicos cu ea, fără nicio urmă de ură.

Să acordăm o mai mare atenţie modului în care relaţiile noastre se dezvoltă. Deşi nu vom deveni cei mai buni prieteni imediat, este posibil ca prejudecăţile mele faţă de persoană să se schimbe, cel puţin în respect prudent şi distant.

Atitudinea mea faţă de ea se „manifestă” brutal şi puternic în mine. Ea se schimbă în abordare pozitivă, ce mă ajută să fac faţă sentimentelor mele, negative, anterioare. Aceasta se întâmplă natural. Atitudinea mea faţă de aceea persoană se transformă contrar voinţei mele.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

În timp ce citește Zohar-ul, o persoană ar trebui să tânjească să ajungă la starea despre care citește sau aude, astfel încât legătura sa cu prietenii și legătura sa cu Creatorul să devină același lucru pentru ea. Este pentru că Zohar-ul, la fel ca toate celelalte cărți de Kabbalah, vorbește despre legătura dintre noi și legătura dintre noi și Creator. În consecință, dacă textul pe care îl aud în timp ce citesc Zohar-ul mă desparte de grup și de Creator, dacă povestea nu se potrivește cu ceea ce cred eu despre conexiunea mea cu Creatorul, atunci nu sunt în text încă, nu sunt absorbit în el.

În primul rând, înainte de a citi un text, trebuie să mă gândesc la locul care este nevoie să fie corectat, la legătura dintre noi într-un întreg, și unde Creatorul, forța generală a dăruirii, Lumina, ne va fi dezvăluită. Aceasta este exact despre ce citim. Fiecare carte de Kabbalah pe care o deschid, fie că este vorba despre Psalmi, sau Shulchan Aruch, Talmudul Babilonian, Tora, Biblia, Zohar-ul, sau TES, toate vorbesc despre același lucru: despre cum ne conectăm în orice mod posibil și cum, în funcție asta, Creatorul este revelat.

Așa că permanent citesc despre acțiunea pe care o efectuez și îmi doresc ca totul să devină un întreg: textul pe care îl văd și aud și cum îmi imaginez că este exprimat în mediu, în legătura mea cu prietenii și cu Creatorul. Tânjesc ca acestea să fie îmbrăcate unul deasupra celuilalt. Deci, cu cât mai mult simt diferența dintre ele și cu cât mai mult încerc să le conectez, cu atât mai mult chem Lumina care Reformează, care este o rugăciune, MAN.

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala, 04/03/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Corectarea este posibilă prin suferințe mari, care nu pot fi nici măcar descrise din moment ce necesită recunoașterea deplină a răului în fiecare proprietate individuală, în scopul de a refuza să primim în vreuna și să trecem la calea dăruirii. Această cale este imposibilă, deoarece o persoană nu poate suporta astfel de suferințe.

De aceea, progresul este, de obicei, undeva la mijloc, între calea suferințelor și calea Torei (calea Luminii), între ” îl voi grăbi” și „la timpul său”, de-a lungul a ceea ce se numește „Derech Eretz (calea pământului) .” O persoană avansează pe măsură ce este împinsă de la spate de suferințe sau trasă înainte de Lumină. Ea nu poate fi pe aceeași cale tot timpul.

Este imposibil să ne mutăm pe calea Torei de la început, necondiționat, dar în măsura în care vom încerca să facem asta – mai ales prin construirea efectivă a Shechinei, ceea ce înseamnă prin construirea conexiunii dintre noi în dăruire reciprocă, în funcție de efortul și responsabilitatea noastră pentru alții – atunci, în aceiași măsură, vom părăsi calea suferinței și vom avansa spre scop de-a lungul „Derech Eretz”, de-a lungul căii de mijloc.

Nu este faptul că „linia de mijloc” este mai bună pentru ascensiunea noastră spirituală, dar „calea de mijloc”, este un compromis între cele două căi pe care ar trebui să rămânem. Singura alegere este de a consolida societatea noastră, astfel încât aceasta să influențeze pe toată lumea. Ar trebui să ne vedem prietenii ca pe zona în care Creatorul va fi revelat, atributul dăruirii. Astfel, îmi văd sufletul și nu pe mine.

O persoană se poate verifica pe ea însăși și avansarea sa în conformitate cu modul în care poartă de grijă prietenilor și grupului, astfel încât revelația să aibă loc în ei, ca o mamă care se îngrijorează pentru copii ei. Apoi poate fi sigură că înțelege ce înseamnă avansarea, că știe ce să adauge la ea, și că poate cu adevărat împlini asta în această lume, acum, și aduce intenția sa la integritate.

Din Pregătirea pentru lecția zilnică de Cabala 4/03/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Tot ceea ce se întâmplă este pentru binele nostru. Toată ascunderea, judecăţile, problemele care apar, arată exact unde trebuie să facem eforturi în acest moment, în acest stadiu, în scopul de a merge mai departe. De aceea, în primul rând, ar trebui să încercăm să avem o viziune corectă a întregii realităţi.

Tot ceea ce vedem în faţa noastră – sunt propriile defecte, lumea noastră interioară, care formează o astfel de imagine a lumii. Acesta este motivul pentru vedem doar lucrurile negative din jurul nostru. Dacă dorim să utilizăm, în mod corect, fiecare revelaţie, atunci trebuie să ne ridicăm deasupra fiecărei stări, cu credinţă mai presus de raţiune, pentru a încerca să vedem o imagine perfectă în această realitate pământească vizibilă cu ochiul: lumea Infinitului.

Dacă vă anulaţi atitudinea negativă faţă de realitate şi încercaţi o abordare pozitivă, atunci, în locul imaginii care este prezentată acum, veţi vedea lumina, îmbrăcămintea dorinţelor.

Principalul lucru este de a justifica stările prin care treceţi, ştiind că ele sunt date pentru a le depăşi şi rezolva, ele sunt trimise de Creator cu cele mai bune intenţii, astfel încât, prin ele, sa vă schimbaţi atitudinea faţă de realitate. Nu este nevoie de schimbare, cu excepţia atitudinii. Schimbarea de atitudine, şi anume intenţia, schimbă întreaga poveste.

Pregătirea Lecţiei, 05.03.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca desenam o imagine a unui viitor stralucitor, parem sa il si realizam, nu-i asa? Precum se spune: „daca vrei sa fii fericit, fii fericit”.

Raspuns: In general este adevarat pentru ca gandurile lucreaza. Daca cultivam ganduri pozitive, atunci in mod natural vom crea un camp pozitiv in circuitul integral si oriunde altundeva si vom genera forta pozitiva a naturii.

Pe de alta parte campul ne va si educa. De aceea este de dorit sa fim mereu intr-o stare buna, cu un suport bun, iar atunci este garantata o viata relativ usoara.

Ne aflam intr-un absolut al naturii si tot felul de informatii plutesc in noi, pe care noi le percepem ca fiind fluxul vietii. De aceea, daca percepem acelasi flux de informatii in mod diferit, viata va parea diferita. Reiese ca noi singuri ne reglementam calitatea vietii: ce e bun, ce e rau, ce are sens, ce nu are sens.

Nu ne putem imagina cat de mult ne influentam unii pe altii! Chiar si daca o persoana nu iese in afara, tot ii afecteaza pe altii!  Este acelasi camp unificat!

KabTV  „Secrete Profesionale” 2/10/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→