Intrebare: Exista o legatura intre Moise si starea poporului lui Israel de astazi. Moise nu are o siguranta in ceea ce priveste natiunea lui Israel sau in ce priveste Faraonul, cu toate ca este in contact cu Creatorul. Starea de acum a poporului Israel este de asemenea lipsita de siguranta.

Raspuns: Nu are importanta. Daca exista o anumita directie, daca intelegem ca nu avem de ales, atunci in ciuda conditiilor care ne forteaza sa evadam din Egipt si sa intram in Marea Rosie, vom face ce avem de facut.

Intrebare: Dar spui ca poporul de acum al lui Israel nu simte ca este in Egipt. Poate ca ar trebui sa apara o anumita forta sau cineva care sa explice lucrurile si sa inceapa acest proces?

Raspuns : Exact asta incercam sa facem. Grupul nostru, organizatia noastra, vrea sa ii arate natiunii lui Israel ca exista o modalitate de a se salva. Sa ne schimbam viata! La urma urmelor, lucrurile merg din ce in ce mai prost, lumea devine din ce in ce mai ostila si societatea din Israel e dezintegrata si divizata. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce tot mai mare.

Dar loviturile pe care le simțim nu vin catre „națiunea lui Israel,” ci catre „Egipt”, catre ego-ul nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorinta de a darui, care vrea să iasă din exil și să ascensioneze, nu simte loviturile. Când suntem în ego, se simte durerea, dar in momentul în care parasim ego-ul, devenim deconectati de la „plăgi.”

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a opri căderea în ego?

Raspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să il facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întreaga națiune a lui Israel, și acesta este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabalistii scriu: Noaptea de Paști” 3/4/13

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Lumea ni se înfăţişează prin simţurile noastre. Dar, pe măsură ce avansăm spiritual, se dizolvă gradual. Cum se întâmplă asta?
Răspuns: Este foarte simplu. Au fost scrise foarte multe articole ştiinţifice pe marginea acestui subiect.

Simiţim totul în noi. Lumina superioară construieşte aceste sentimente în noi. Undele fizice şi spirituale (nu contează cum sunt numite, pentru că toate au aceaşi natură) fac anumite acţiuni asupra noastră, iar noi le simţim. Înseamnă că tot ceea ce simţim depinde de Kelim-urile (vasele) noastre, de simţurile noastre.

Dacă simţurile ne sunt la un nivel minimal, în ele simţim diferite domenii, obiecte şi evenimente, pe care le numim lumea noastră. Dar dacă simţurile se extind, atunci în loc de aceste dimensiuni începem să simţim alte dimensiuni, care le înghit pe cele deja existente. În cele din urmă, totul se dizolvă, totul dipare în unde.

Baal HaSulam a prezentat un exemplu foarte simplu. Dacă răcim apa, o transformăm în gheaţă, adică din starea lichidă trece în cea solidă. Dacă încălzim apa, se evaporă; se tranformă în vapori, în ceaţă. Dar este aceaşi entitate care a fost odată în starea lichidă sau solidă, iar acum s-a transformat într-una gazoasă. Adică, totul se schimbă relativ la noi.

Dacă am avea alte simţuri, atunci, de exemplu, am putea simţii aerul ca ceva solid, ca un obstacol de netrecut. Reiese că simţurile noastre ne înfăţişează lumea aşa cum este.

Citiţi ceea ce au scris oamenii de ştiinţă despre percepţia realităţii. După Einstein a fost Everett şi alţi mari fizicieni care au scris că totul este perceput realtiv la un obserator, iar asta a fost dovedit experimental.

De aceea, dacă simţurile noastre se schimbă, chiar materia devine altceva. Este numai o undă de lumină. De aceea trebuie să fim implicaţi în aspiraţia către Creator, pentru această forţă, deoarece descoperirea ei este cea care face toate schimbările în noi.

Din lecţia de la Congresul European din Germania 3/23/13

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când se întâmplă ceva în grup, grupul încearcă singur să îşi rezolve problema, în loc să se întoarcă spre alte grupuri şi să strige, „Ajutaţi-ne!” Trebuie cineva să le sugereze să ceară ajutor, sau trebuie ca întregul grup să decidă că are cu adevărat o problemă şi a venit timpul să ţipe ca alţii să audă?

Răspuns: În grupul nostru din Israel, se întâmplă acelaşi lucru. Simt atunci când un prieten sau altul cade, aştept o zi sau două să văd dacă alţii răspund sau nu la asta. Dacă nu, sugerez să le spună tuturor. Adică, trebuie să existe o examinare constantă.

Iar grupul nu trebuie să rămână tăcut în circumstanţe de acest fel, deoarece asta va fi dăunător pentru toată lumea.

Nu ar trebui să îmi ascund non-participare în ceva, detaşarea mea faţă de drumul spiritual, de căutare, de tensiune, de progres. Nu pot fi tăcut în legătura cu aceste lucruri pentru că, procedând astfel, voi face ca oamenii să eşueze.

Este ca un grup de soldaţi care ies la ofensivă şi deodată, unul dintre ei nu mai este gata să meargă înainte. Ceilalţi depind de el. Ce se va întâmpla dacă nu îşi îndeplineşte misiune? Vor fi ucişi; nu va reuşi nimic. De aceea, pentru a nu submina grupul, el trebuie să le spună că este ceva în neregulă cu el, poate că mâna sau piciorul lui nu lucrează corect.

De asemenea, dacă întregul grup cade, asta subminează alte grupuri. Nu ne putem gândi numai la noi înşine. Dacă ne gândim aşa, spunem că nu există garanţia reciprocă, că nu există nicio obligaţie reciprocă. Deci, în general, nu există nimic! Gândiţi-vă bine la asta.

Din lecţia a treia a Congresului European din Germania 3/23/13

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul frazei: „Totul trebuie colectat ca şi cum a fost deja colectat”?

Răspuns: Asta spune că totul se află în faţa ta de la început. Toate lucrurile pe care le vei descoperii există deja. Atunci când se naşte un om, el descoperă singur, gradual, noi lucruri şi i se pare că acestea nu au existat înainte. Asta simte. Dar de fapt totul există deja; trebuie doar să ne pregătim Kelim (dorinţele) şi limita corespunzătoare a universului se va revela imediat în ele.

În general, pentru întreaga realitatea care se află în faţa noastră, este necesar doar să adăugăm intenţia de a dărui, Lumina Hassadim şi în acea măsură vom descoperii realitatea perfectă. Doar asta ne lipseşte.

Şi astfel, nu intenţionez să corectez realitatea prezentă, coruptă. Intenţionez să adaug relaţiei mele cu tot ce mă înconjoară, atributul credinţei, atributul dăruirii. Aceasta este corectarea – credinţă deasupra raţiunii.

Drept care, nu trebuie să mă corectez din interior, trebuie doar să ies din mine însumi în afară şi să mă conectez cu ceea ce există acolo. Totul este deja în faţa voastră, problema este că voi nu sunteţi acolo, în afara voastră. Este necesar să faceţi această acţiune, să ieşiţi din voi înşivă şi apoi această realitate va deveni a voastră. Astăzi, nu sunteţi pregătiţi să o revelaţi, dar ea există. Trebuie doar să vă „puneţi ochelarii” pentru a o vedea.

Construim un Kli spiritual deasupra voinţei de a primi, deasupra impurităţii. „Faraonul” nu dispare nicăieri, voinţa de a primi rămâne şi, mai mult, rămâne în forma ei brutală, iar la sfârşit i se adaugă şi „inima de piatră”. Dar noi trebuie să ne ridicăm deasupra ei, să mergem peste ea.

Protejez impuritatea (Klipa) care acoperă voinţa mea de a primi; similar, coaja protejează fructul până când acesta se coace complet. Altfel, fructul se descompune şi eu nu voi obţine corectarea completă. Îmi construiesc întreaga mea relaţionare cu realitatea în timp ce coaja îmi protejează voinţa de a primi: „Să nu dispari din mine. Ura mea, gelozia, cruzimea, lenea şi toate aceste lucruri să rămână. Am nevoie de tine.” Este ca şi cum îmi învelesc caracteristicile mele egoiste într-un anume pachet şi eu ies din ele în afară. Iar invers, dacă ele dispar, aş rămâne cu nimic şi nu aş avea ceva pe care să mă construiesc.

Întrebare: Şi cum iese omul în afară, de unul singur?

Răspuns: Pentru asta, trebuie să ajungă la o disperare totală. Atunci, un fel de gaură în inimă se va deschide pentru tine, în care vei simţii că nu poţi ieşi în afară – şi vei cere aceste lucru. Dar, deocamdată, nu ai ajuns la rugăciunea adevărată, nu ai fot „împins” suficient pentru a-l găsi pe Creator.

Întrebare: Cum ajunge omul la rugăciunea adevărată, pentru a primii ajutor?

Răspuns: Asta se întâmplă numai după ce îşi pierde complet speranţa, dar rămâne totuşi pe cale. Este necesar ca, pe de o parte, să ajungi la o stare de recunoaştere a răului, pe de altă la măreţia scopului şi să menţii această discrepanţă.

Mai întâi, mă simt rău deoarece sunt într-o stare egoistă. Această stare reprezintă un rău de nesuportat pentru mine. Dar problema este că nu este rău pentru mine. Trebuie să îmi anulez „eul” şi să vrea ca el să fie rău pentru mine pentru că nu sunt pregătit să dărui Creatorului. Astfel, răul se manifestă opus faţă de iubirea de Creator. Apoi, recunosc măreţia scopului, care pentru mine este binele.

Când mă prind de aceste două extreme, ajung la rugăciunea adevărată, o cerere pentru conexiune.

Scopul este aşa de mare în ochii mei încât nu îl pot abandona. Şi tot timpul, grija mea este ca această măreţie a scopului numai să crească mai mult. În final, ajung să mă apuc doar de două extreme: măreţia scopului şi răul stării mele prezente.

Aici trebuie să există presiune de la grup, care îmi dă conştientizarea faptului că măreţia scopului este numai pentru a aduce mulţumire Creatorului. Şi apoi încep să mă gândesc la cum să ies din starea mea prezentă, rea , care este rea tocmai pentru că sunt departe de scop.

Acestea sunt condiţiile care trebuie să se formeze în mine. Pentru asta, am totul: grupul, Creatorul, sursele… Dar conştientizarea importanţei scopului este cheia a tot (1), este înaintea tuturor condiţiilor. Trebuie să fiu concentrat asupra scopului şi să caut în toate stările numai la el, să ader numai la el. Iar apoi, ca rezultat, am nevoie cu adevărat de un grup, învăţător, studii şi diseminare.

În definitiv, „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” Scopul mă obligă la tot. Aspirând la scop, înţeleg că nu pot să mă descurc fără un mediu, pentru că voi atinge scopul chiar printre prieteni. Ştiu că nu pot să o fac fără învăţător, pentru că el mă ţine împreună cu grupul pe drum şi aduce Lumina care ne umple. Înţeleg că nu o pot face fără cărţi, pentru că cu ajutorul lor învăţ sistemul spiritual şi mă stimulez. Atunci când studiez, este ca şi cum sunt în acel sistem şi atrag de acolo Lumina care Reformează. Şi, în final, realizez că nu mă pot descurca fără diseminare, deoarece un grup este o mică parte a vasului colectiv al umanităţii, care trebuie luat în considerare.

Totul derivă din realizarea importanţei scopului. Îmi interpretez starea finală în care eu, grupul şi învăţătorul, suntem împreună cu toată umanitate, astfel ca întregul sistem spiritual să prindă viaţă între noi. Lumina lui ne va umple şi ne va lega unul de altul într-o singură Malchut a Lumii Infinitului. Şi, în ea, îl vom revela pe Unicul care a format-o, Rădăcina care a produs cele patru faze ale Luminii Directe. Şi asta este Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnică de Cabala 3/13/13, “Introducere la Cartea Zohar” 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să cer o conexiune cu Creatorul, atunci când sunt într-o stare dificilă, în loc să încerc să o depăşesc eu însumi?

Răspuns: Înţelepciunea vine numai din experienţă. Trebuie să simţim de multe ori întunericul iar apoi lumina şi, din nou, întunericul. Adică, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute şi plăcute, în care mă simt rău sau bine, datorită a tot felul de motive spirituale şi materiale, iar eu nu pot face nimic legat de asta.

Trebuie să se schimbe mii de asemenea experienţe în mine, până când încep să realizez că percepţia mea depinde de aprecierea, de importanţa pe care o dau proprietăţilor spirituale ale conexiunii, iubirii şi a relaţiilor mele cu alţii. Încep deja să ghicesc ce este ascuns în acest întuneric şi încep să îl simt. Nu mă simt doar bine sau rău, ci bine sau rău datorită relaţiei mele cu grupul, pentru că nu îl consider important sau nu îmi tratez bine prietenii.

Sunt mulţi paşi pe această cale, multe etape mai mici, nu încă spirituale, ci bariere psihologice care trebuie depăşite. Iar apoi vine înţelegerea faptului că păşind în afara întunericului încep să mă gândesc la ecran, la timpul când voi putea fi deasupra acestor sentimente.

Trebuie să trecem prin sentimente bune şi rele, prin zi şi noapte, până la sfârşitul corecţiei. Chiar dacă toată lumea trece prin asta în felul ei, la final, încep să simt nevoia de a mă ridica deasupra acestor sentimente. Nu mai vreau să depind de ele şi să fiu sclavul lor, ci vreau să mă protejez împotriva lor cu un scut.

Lasă să apară diferite impresii interne în mine, dar ele nu ar trebuie să afecteze atitudinea mea faţă de prieteni, faţă de calea spirituală, faţă de importanţa scopului şi de Creator. Vreau să fiu independent faţă de dorinţele mele egoiste şi de durerile acestora. Această cerere se naşte în mine: Vreau să fiu deasupra suferinţelor din egoism, similar cu comportamentul unui adevărat om în această lume, care îşi apară cu bravură pământul şi nimic nu îl poate clătina, nicio influenţă din afară.

Din acel moment, am o conexiune directă cu Creatorul, pentru că încep să cer de la El. Până atunci, am cerut doar sentimente bune, stări bune, împliniri dulci, adică am cerut pentru egoismul meu. Acum, cer să mă ridic deasupra dorinţelor egoiste, şi aceasta este cererea corectă pentru Creator. Vreau să mă refer în mod egal la Stăpân, în aceeaşi direcţie, în timp ce rămân deasupra emoţiilor, deasupra durerilor egoului meu. Acesta se numeşte un „ecran anti-egoist” (Masach).

Desigur, aceste ecrane au un număr de niveluri şi de caracteristici, dar munca cu Lumina începe de la acest prim ecran. Vreau să îmi restricţionez dorinţa de a primi plăcere. Şi, natural, simt tot ce se întâmplă în ea şi grija în mine însumi. Dar toate aceste emoţii, care se coc în stomacul meu, nu îmi afectează viziunea, inima şi mintea. Există o partiţie (Parsa) între ele, pe care o simt la fel ca diafragma din corpul meu. Sub această partiţie, în „stomac”, ceva se întâmplă, se coace, dar eu vreau să mă identific cu ce este deasupra acestei diafragme: cu plămânii, inima şi creierul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/28/13

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem exprima recunoştinţa faţă de Creator?

Răspuns: Numai dorind revelaţia Sa, prin aceasta îi aducem Lui mulţumire. Aceste cuvinte pot părea banale, nu pe deplin înţelese, artificiale, dar în ansamblu, este singurul mod de a explica folosind limbajul acestei lumi. De fapt, este vorba despre un nivel foarte ridicat şi vom începe să înţelegem sensul acestor cuvinte atunci când Creatorul este revelat.

Cum putem să aducem mulţumire Creatorului, forţa superioară care gestionează totul, dacă ne învârtim ca nişte gândaci pe această planetă, lovindu-ne unul de altul? Îl vreţi pe El sau nu? Starea noastră de spirit se schimbă în funcţie de acest lucru? Ca urmare, suferim sau ne bucurăm (suferinţa sau plăcerea de Shechina – Divinitate)? Noi nu înţelegem toate acestea, noi nu ne putem înţelege pe noi înşine.

De fapt, întreaga umanitate este formate din creaturi superioare, nu în felul în care o vedem în atributele egoiste, ci în modul în care există, cu adevărat, la nivelul conexiunii generale, în plină adeziune cu Creatorul. La acest nivel, noi suntem complet egali şi identici cu Creatorul. Deci, trebuie să imaginăm acest nivel, să îl activăm şi toată lumea ar trebui să se vadă, pe sine şi prietenii săi, ca demni de acest nivel. Aceasta ar trebui să ne ridice.

Congresul european din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te adresezi Creatorului?

Răspuns: A te adresa Creatorului înseamnă a cere ca forţele interioare ale lumii, care menţin şi controlează, să se manifeste clar în noi. Trebuie să cunoaştem această forţă, să fim în contact cu ea şi să acţionăm cu ajutorul ei. De aceea noi cerem, dorim ca ea să fie revelată.

Nu contează cum te adresezi Creatorului. Puteţi blestema, dar nu plecaţi!

Congresul din Germania, 22.03.2013, Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultimul timp, am asistat la o confruntare tot mai mare între două forţe opuse în Europa şi în lume. Nu este o condiţie prealabilă pentru ca noi să putem găsi ocazia de a avansa în mod corect?

Răspuns: Ştiinţa Cabala, la fel ca alte ştiinţe, spune că totul în lume este constituit din două forţe opuse: mai mult-mai puţin, nord-sud, presiune-vid, rece-cald…Toate acestea se bazează pe două forţe fundamentale care sunt opuse: recepţia şi dăruirea. Perfecţiunea, viaţa, se compun din aceste două forţe care o formează pe a treia, linia mediană unde, în principiu, tot ceea ce există este acolo.

Vedem aceasta în organismele vii, plante şi animale. Înainte de epoca noastră, ne-am dezvoltat precum animalele, adică instinctiv, sub domnia liniei de mijloc.

În prezent, vom ajunge la un nivel superior de management, atunci când aceste două forţe opuse apar în noi, iar noi trebuie să le menţinem în echilibru pe cont propriu. Aceasta este o particularitate a timpului nostru, a dezvoltării noastre. De aceea, noi trebuie să vedem lumea în armonie şi trebuie să determinăm această armonie prin combinarea corectă a celor două forţe opuse în noi înşine: forţa de recepţie (Aviut) şi atributul de dăruire (ecran). Trebuie să acţionăm în această manieră.

Înainte de Congresul European din Germania, 23.03.2013

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare om acţionează în concordanţă cu rădăcina sufletului său şi Lumina care reformează acţionează asupra lui în concordanţă cu rădăcina sufletului său. Prin urmare, atunci când ne uităm unii la alţii în această lume, nu înţelegem motivele din spatele acţiunilor noastre; nu vedem care anume dintre genele informaţionale şi care dintre Luminile corespunzătoare sunt transformate în noi. Nu ne putem judeca unii pe ceilalţi în mod corespunzător şi, ca atare, spunem că este întotdeauna necesar să ne judecăm favorabil prietenul.

În relaţia cu el însuşi, persoanei îi este dată libertatea de alegere, el trebuind să se străduiască să construiască un mediu înconjurător lui care să-l trezească în cel mai înalt grad. El trebuie să fie dedicat acestui mediu, să se supună acestuia şi să fie integrat cât mai mult posibil în mediu, aşa după cum este scris, “Tot ceea ce poţi face prin puterea mâinilor tale, aceea să faci”.

Dar pe lângă aceasta, mai există şi un plan general de dezvoltare. Ne aflăm într-un astfel de proces, în care întreaga lume începe să se trezească. Prin urmare, dezvoltarea noastră depinde de dezvoltarea întregii lumi. Acest puzzle este revelat din ce în ce mai mult şi fiecare om trebuie să-şi ocupe locul care i-a fost desemnat în cadrul acestuia. Rezultă că, pe măsură ce lumea avansează, în general, şi noi, “Israel,” poporul care îl caută pe Creator, vom avansa tot mai departe. Şi reciproc, prin avansarea noastră vom trezi întreaga lume.

În concluzie, este imposibil să separăm aceste două componente în munca noastră prezentă. Fiecare este conectat şi depinde de celălalt într-o formă imposibil de separat: atât în munca internă, prin intermediul genelor informaţionale şi cu ajutorul Luminii noastre personale Reformatoare, cât şi în grupul din grup, în munca generală cu oamenii lui Israel din ţara Israel şi din întreaga lume. A sosit vremea în care trebuie să-i trezim pe toţi. Dar, cu cât este mai interior stratul, cu atât mai importantă este această trezire.

Omul trebuie să înţeleagă că, motivul pentru care cade, tot timpul, simţindu-şi astfel inferioritatea, este spre binele lui, astfel arătându-i-se adevărata sa stare. Este necesar să fie recunoscător pentru rău la fel ca şi pentru bine, căci binele şi răul sunt cântărite împreună. Forma în care binele şi răul vor fi revelate depinde numai de Lumina care Reformează. Şi este necesar, întotdeauna, să ne examinăm pe noi înşine în conformitate cu integrarea noastră în societate: În ce măsură suntem pregătiţi şi ne străduim, suntem preocupaţi să vedem întregul grup şi, în general, întreaga lume, ca pe propriul nostru suflet?
Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala din 3/20/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din Midrash, “Cartea lui Jethro”: Când Jethro s-a apropiat de câmpul fiilor lui Israel, el i-a scris o scrisoare lui Moise spunându-i: “Socrul tău Jethro a sosit. Te rog vino să mă întâmpini. Dacă nu vrei să ieși de dragul meu, fă-o te rog pentru soția ta Zipporah; dacă nu o faci nici de dragul ei, fă-o pentru cei doi fii ai ei.” Jethro a legat scrisoarea de o săgeată și tras-o spre Norul Gloriei. Norul respingea de obicei, totul, dar a permis pătrunderea acestui mesaj, datorită lui Moise.  

Acest pasaj vorbește despre o stare interioară a omului. Nu există nici o conexiune între calitatea de  “Jethro” și calitatea de “Moise.” Moise s-a detașat de Jethro, din acest motiv Jethro spune, ”Avem șansa de a stabili o legătură între noi; dacă nu între tine și mine, atunci între tine și Zipporah, dacă nu cu Zipporah, atunci cu cei doi fii ai ei.” El caută o cale de a face o legătură. “Trimiterea unei săgeți spre Norul Gloriei” înseamnă că Moise stă pe nivelul următor (superior) și că este imposibil de ajuns la el.

Atunci când, în spiritualitate, se spune că, “o persoană trimite un mesaj (sau un emisar sau un intermediar) către altcineva pentru că nu este posibil să îl abordeze direct,” aceasta înseamnă că două proprietăți (primire și dăruire) sunt incompatibile și nu se înțeleg între ele. Jethro este calitatea de primire (egoism), în timp ce Moise reprezintă calitatea dăruirii. Aceste două proprietăți sunt incompatibile în interiorul aceleiași persoane, așa încât este necesar să existe un “adaptor”care să le conecteze. Singurul lucru pe care îl poate face calitatea numită “Jethro” este acela de a-și înălța dorințele sale și de a “trimite un mesaj către Norul Gloriei,” cu alte cuvinte, către calitatea lui Moise, pe care el este incapabil să o înțeleagă și să o abordeze în vreun fel.

Separarea care există între Moise și Jethro este esențială și indispensabilă. În acest moment ei încep să creeze împreună, o conexiune. Este momentul în care încep să se manifeste proprietățile egoiste, în interiorul poporului lui Israel. Poporul lui Israel a ieșit din Egipt fără să-și corecteze aceste  calități; pur și simplu și-au restâns aceste proprietăți, renunțând să le folosească.

Acesta este momentul în care aceste calități încep, treptat, să fie corectate; Jethro reprezintă manifestarea acelorași proprietăți egoiste, dar acum ei au dorința de a atinge nivelul lui Moise. Acest nivel este deja “însămânțat” în Jethro, deoarece Moise a petrecut 40 de ani în compania lui Jethro (distanța de la Malchut la Bina) inculcând acest punct în el. Acest punct este “săgeata” pe care i-o trimite lui Moise. În mod natural, Moise se întoarce și îl confruntă, pentru că nimeni nu este capabil să-l respingă atunci când realizează cât de important este acesta pentru el.

Moise îi spune lui Jethro tot ceea ce i s-a întâmplat. Jethro începe să simtă toate aceste lucruri despre care povestește el și Îl binecuvântează pe Creator pentru tot ceea ce I-a făcut lui Israel. Aceste două proprietăți dintr-o persoană încep să se simtă una pe cealaltă și să se incorporeze una în cealaltă. Mai înainte de orice, Moise trebuie să lucreze la nivelul de Bina, apoi să continue, folosindu-și calitățile sale (de jos) inferioare (așa numitul “popor”), adică munca spirituală este efectuată întotdeauna, mai întâi pe planul cel mai subțire și doar ulterior, sunt adăugate la aceasta dorințele cele mai grosiere.

Moise îi transferă Tora lui Jethro, astfel încât Tora intră în egoism și începe să lucreze din interiorul acestuia. După ce Jethro primește Tora, el, la rândul lui, îi explică lui Moise cum trebuie să lucreze cu egoismul.

Distanța dintre Malchut și Bina este de 40 de pași (sau 40 de ani). Jethro este Malchut care se ridică la nivelul lui Bina și se atașează de aceasta.Atunci Moise se include pe sine în Jethro și începe să lucreze în el, aceasta fiind Bina care coboară la Malchut.

Moise i-a înmânat Tora lui Jethro într-un mod alegoric; acesta deja incorporase parțial pașii parcurși de Moise și de către popor, cu alte cuvinte, calitățile care fuseseră deja corectate. Apoi, Jethro îi spune lui Moise cum să lucreze cu egoismul și anume, Malchut  care se ridică la Bina crează sistemul care lucrează cu egoismul. Nivelul superior (Bina) trebuie să incorporeze egoismul pentru a realiza cum trebuie să lucreze cu acesta și să creeze un sistem de corectare treptată a “egoismului din interiorul egoismului.” Din acest  motiv, Jethro și Moise trebuie să fie incluși unul în celălalt, în loc să stea separați.

După ce Moise transferă Tora lui Jethro în forma cea mai potrivită, pentru ca acesta să se întoarcă la poporul său și sa le corecteze dorințele lor inferioare (Jethro este un pas tradițional spre dorințele inferioare care sunt definite prin termenul “poporul său”), Moise  primește de la Jethro un sistem de lucru cu egoismul. El începe să înțeleagă căile prin care poate să spargă egoismul în zeci și sute de bucăți, învață cum să lucreze cu grosimea (Aviut-ul) dorințelor, mai precis cu ceva ce lipsește din Bina deoarece aceasta este transparentă. Când Aviut-ul se apropie de Bina, apare necesitatea de a se iniția crearea unui sistem ierarhic. În acest fel este construit sistemul, deși acesta nu este tocmai  tipic pentru Israel.

Israel este o caracteristică a Binei, o calitate de dăruire. Totuși, poporul lui Israel a părăsit Egiptul absorbind în întregime egoismul. În acest moment, ei au început să “aranjeze” egoismul și să realizeze cum trebuie să lucreze cu acesta, pas cu pas. Datorită lui Jethro, poporul lui Israel a căpătat șansa de a accepta sistemul care se referă la egoism.

Din emisiunea de pe KABTV “Misterele cărţii eterne,” 3/11/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→