Omul trebuie să îşi creeze o „plasă de siguranţă” în jurul său, pentru a nu se „sparge” atunci când încărcătura devine grea, când sensibilitatea i se ascute şi i se arată răul din el. Avansarea este măsurată prin cât de repede se trezeşte omul şi simte bucuria că a primit o „îngreunare a inimii”, aşa cum spune Baal HaSulam: „Sunt fericit cu revelaţia celor rele”

Omul începe să muncească cu relele, cu toate întreruperile: lipsa dorinţei, gânduri despre cât de grea şi nefolositoare este munca; este critic cu prietenii şi cu învăţătorul şi se plânge de viaţa lui. Lumea din jurul lui poate fi în ruină şi oamenii se pot simţii deprimaţi, dar când se uită la ei, lui i se pare că au succes. I se arată o imagine distorsionată, iar oamenii de pe stradă par plini de vitalitate şi de înţelepciune.

Toate astea sunt o minciună, un teatru, iar omul are cu siguranţă nevoie de o „plasă de siguranţă” care să îl facă să se simtă în siguranţă şi să îl întărească pentru a putea merge mai departe. Sunt două condiţii pentru asta: Prima condiţie este grupul care îndreaptă omul către Creator. A doua condiţie este ca omul să se întoarcă imediat  către Creator pentru a primi forţa dăruirii care îi permite să fie deasupra forţei de primire pe care Creatorul o va evoca în el data viitoare. Aşa avansează omul.

De aceea, Rabash a spus că Lumina îi ajută numai „pe aceia care vor să părăsească dominaţia răului”, adică aceia care depun efort ei singuri. Nu pot spera că Lumina va corecta totul numai Ea şi nimic nu depinde de mine, că nu are nici un rost să fac paşi în direcţia prietenilor. Lumina nu mă va influenţa dacă nu fac eu mai întâi tot ce îmi stă în putere.

Sunt capabil numai de cel mai simplu lucru: să am grijă de prieteni, să mă conectez cu ei, să îi îmbrăţişez şi să fac ceva pentru ei, chiar şi cu o intenţie greşită. În răspuns la aceste false intenţii şi aceste minciuni, Creatorul îmi dăruie îngreunarea inimii: încep să simt o teribilă greutate şi o împotrivire să fac asta; nu mai văd nici un rost să o fac. Asta înseamnă că Creatorul îmi arată răul din mine şi se pare că devine mai rău de fiecare dată şi că mă îndepărtează din ce în ce mai mult de scop.

Iar adevărul este că face sens faptul că în tot ceea ce depune efort omul acesta avansează într-o oarecare măsură, dar nu se mai întoarce înapoi.(Din articolul lui Rabash „Ce este înainte ca Ministerul Egiptean să cadă, protestelelor lor nu li s-a răspuns în muncă”). Aşa mi se par lucrurile acum, deoarece acuz şi judec tot conform corupţiei mele.

Iar scuza este că nu dă înapoi, ci avansează către adevăr, adică nu mă apropii de un scop fals, aşa cum văd în dorinţa mea egoistă, ci către adevăr, iar apoi văd în ce măsură răul poate opera în ei. În măsura în care este revelat răul în om, acesta se poate întoarce la locul potrivit cu ajutorul grupului pentru a se întoarce către Creator.

Fără un grup, omul nu are nicio şansă să îşi amintească că trebuie să se întoarcă către Creator. Va uita acest lucru şi va pierde şansa care i s-a dat de Sus. Nu va fi în stare să folosească trezirea care i-a fost dată şi pur şi simplu va cădea şi se va scufunda în răul din el. Deci, avem nevoie de un mediu care ridică omul la o stare bună şi care îi arată în ce direcţie ar trebui să acţioneze pentru a ieşi din cădere.

Grupul operează la fel ca o mamă care îşi sprijină copilul care învaţă să meargă şi care trebuie doar să facă un pas înainte, astfel face un pas după altul până când descoperă tot răul din el, iar apoi Creatorul îl ajută. Atunci vedem că Creatorul aude rugăciunea omului tot timpul şi că El a fost cel care pus omul să treacă atât prin stări bune cât şi rele.

… şi astfel trebuie să fim foarte puternici şi să nu evadăm ci să credem că El aude fiecare rugăciune. Omul trebuie să încerce în fiecare situaţie să se ţină către Creator şi să fie sigur că are sprijinul necesar. Curajul nu constă în a lupta cu lenea mea, cu sentimentele rele, disperarea, oboseala sau neajutorarea; toate eforturile mele trebuie să fie îndreptate în aranjarea sprijinului corect pentru mine, ceea ce înseamnă să fiu pregătit.

Astfel, omul „se securizează singur” şi se pune dinainte într-o poziţie în care nu depinde de el. Este ca şi cum am cumpăra o poliţă de asigurare. Nu ştiu ce se va întâmpla peste o clipă şi vreau să fiu sigur că în momentul în care voi slăbi şi nu voi mai putea să mă controlez, atunci altcineva care este mai puternic va avea grijă de mine. Mă va ajuta fără nicio îndoială şi va face tot ce trebuie de dragul meu.

Îmi fac dinainte o astfel de poliţă de asigurare : prin studiu, angajamentele mele faţă de grup şi participarea mea la îndatoriri. Organizez totul astfel încât atunci când cad, să nu mă detaşez complet şi să nu mă pierd. Aceasta este singura cale prin care putem avansa.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/13

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştiu că nu pot cere pentru mine, chiar dacă vreau să mă rog Creatorului pentru mine. În schimb, nu pot cere decât pentru prieteni. Atunci, cum pot cere ajutorul Creatorului, ca El să-mi dea forţă?

Răspuns: Trebuie să cereţi ajutor pentru ca să fiţi incluşi în grup şi să dăruiţi prietenilor, în scopul de a dărui Creatorului, prin ei. Mai precis, este vorba despre cererea corectă care atrage Lumina care Reformează. Aici, este creat un cerc închis, un inel. Cer Creatorului capacitatea de a-I dărui Lui.

Şi se pare că totul depinde de El – cât de mult primesc, pentru a-I dărui Lui? Dar nu este aşa deoarece toate pregătirile care se produc în acest cerc depind de mine. Este imposibil să treci prin asta fără să simţi angoase, rău şi presiune care, în final, vor face  să mă întorc spre Creator.

Toate eforturile mele nu ar trebui să mă scape de senzaţiile fizice rele, angoasele bestiale, ci mai degrabă, ceea ce investesc nu este pentru a mă elibera de emoţiile fizice rele, tulburările groaznice, ci de a dărui grupului şi de a adăuga pentru bine. Nu pot avansa decât astfel, nu ca un animal care fuge de lovituri.

Dacă ne găsim, dintr-o dată, sub presiune, speriaţi şi confuzi, dorim doar, să fugim de această stare, pentru că este neplăcută. Mai degrabă, ar trebui să dorim această condiţie pentru a avansa spre Creator, care aranjează asta pentru noi. Dacă vom simţi, cu toţii, acest lucru, atunci vom avansa.

Nu cer Creatorului de a lua toate neplăcerile, tot răul, dar cer ca răul să se transforme în bine. Astfel, persoana trebuie să se roage: „Nu simt plăcere în moartea păcătosului, ci, mai degrabă să-şi schimbe conduita şi să trăiască.”

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.04.2013, Scrierile lui Rabasch

Filed under: Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne va ajuta forţa de unitate în Europa să atingem nivelul următor, la viitorul congres din America?

Răspuns: Europa şi America au o influenţă reciprocă. De fapt, criza în America se simte mult mai puţin, pentru că există posibilitatea de a o ascunde. În America, există un singur guvern, o putere, nu este necesar să negocieze nimic cu nimeni. Ei pot face ce vor şi asta-i tot. Ei au decis să tipărească o sută de miliarde de dolari, le-au tipărit. Tipografia este în funcţiune.

În Europa este mult mai dificil, deoarece necesită o coordonare între toate ţările. De aceea criza se simte mai mult decât dincolo. Dacă Europa ar fi unită, şi-ar putea rezolva criza mai uşor. În primul rând, criza ar fi diminuată rapid, deoarece cetăţenii UE s-ar uni, deasupra egoismului lor. În general, Europa este Babilonul de azi.

În plus, ar trebui să înceapă să adopte o soluţie unică şi, prin urmare, ar putea fi precum americanii. Criza se propagă singură, deoarece Europa este divizată. O parte a Europei de la Bruxelles impune celeilalte părţi şi cealaltă parte nu o doreşte: în Nicosia, Cipru, parlamentul a refuzat să accepte deciziile lor.

Ce tip de uniune este aici? Ei trebuie să se unească, cu adevărat, sau să se despartă. În America, situaţia este mai bună, pentru că ei, pur şi simplu, au decis: „Nu avem criză.” Ei au decis asta şi trăiesc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, mai târziu, desigur, totul se va „prăbuşi”.

Congresul European din Germania, 24.03.2013, Lecţia 6

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabasch: „Ce este păstorul poporului este întreaga naţiune în muncă”: Dar principala dificultate este doar lipsa credinţei. Astfel, omul trebuie să dăruiască toată munca sa şi să efectueze acţiuni în scopul de a dobândi credinţa în Creator, singurul lucru care-i dă totul.

Este vorba de o forţă specială, care, împreună cu toate dificultăţile, problemele, tensiunile şi conflictele interne, menţin omul  în starea Hafetz Hesed. Aceasta înseamnă că nu îi face viaţa mai uşoară, dar îl păstrează deasupra greutăţilor vieţii.

Această forţă nu rezolvă problemele corporale şi nu eliberează omul de ele. Dimpotrivă, fiecare nivel spiritual este construit deasupra conflictelor corporale nerezolvate la nivelul actual. În caz contrar, omul nu ar fi forţat să se ridice deasupra. Neavând de ales, sub presiunea ego-ului, are nevoie de starea Hafetz Hesed. În caz contrar, nu ar fi în măsură să trăiască. Pe de altă parte, această măsură este necesară deoarece nu va aduce niciodată mulţumire Creatorului.

Este alegerea între aceste două discernăminte, între cele două cauze prin care o persoană avansează spre o viaţă spirituală.

Întrebare: Ce este această alegere, mai exact ?

Răspuns: Puteţi să alegeţi să fiţi în Hafetz Hesed, în scopul de a vă plimba în pădure, cu o floare în mână şi nedorind nimic altceva, sau puteţi să nu fiţi capabili să suportaţi durerile pe care viaţa le provoacă şi să doriţi să scăpaţi într-un loc unde totul pare uşor, unde totul este mai bun, deoarece nu este altul în afară de El. De fapt, nu merit o astfel de stare de bine?

Fie aspiraţi spre starea Hafetz Hesed, deoarece este vorba despre un nivel superior, care vă permite să rămâneţi deasupra tuturor senzaţiilor neplăcute în dorinţa de primire sau pentru a rămâne în dorinţa de dăruire şi a o aprecia mai mult decăt dorinţa de primire. Este destul de dificil de a ne explica asta, dar este, deja, începutul stării reale de Hafetz Hesed.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 03.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

A reuşi nu înseamnă să lupţi ca un erou. Reuşita înseamnă să îţi descoperi slăbiciunile prin mediul înconjurător, prin tot ceea ce am învăţat. Înţelepciunea nu constă în a căuta în interiorul meu puterea de a depăşi ci de a înţelege că totul este aranjat de Creator, în fiecare etapă şi în cel mai mic detaliu. Toate acestea sunt în favoarea mea, pentru avansarea mea, pentru a mă ajuta să ating adeziunea.

De aceea, eu sunt bucuros pentru fiecare etapă care apare. Cum este scris: „Chiar atunci când o sabie ascuţită este pusă la gătul său, nu trebuie să dispere din milă”. Nu trebuie să dispere din milă, deoarece totul este calculat.

Dacă omul se ridică deasupra acestor încercări, pe care le putem numi „surprize”, atunci nu are de ce să se teamă. Se simte în siguranţă şi în adeziune cu Creatorul.

Reuşita este atunci când depăşesc, rapid, toate gândurile şi toate înclinaţiile de o parte sau alta şi ajung la o cerere. Părăsesc toate grijile care m-au aruncat de o parte sau de alta şi ajung la o cerere către Creator. Nu-I cer să schimbe starea mea, ci mai degrabă să am puterea de a rămâne mai lipit de Creator şi nu în scopul de a facilita lucrurile pentru mine, ci de a-I aduce Lui satisfacţie.

Prin asta, starea se termină şi merg la următoarea stare, unde îmi este pregătită o surpriză mai mare. Astfel, reiese că viaţa este plină de surprize.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Munca noastră este împărțită în două tipuri, munca în grup și munca pentru 99% din umanitate. Adeseori, combinația acestora doua crează confuzii și, ca rezultat, apar tot felul de probleme în grup. Cum trebuie cineva să muncească corect cu aceste două orientări în grup și să mențină integritatea?

Răspuns: Tot ceea ce se referă la proprietatea dăruirii, la proprietatea spirituală, ne este opusă nouă; așadar, nu este percepută de către noi în mod direct, simplu și clar.

Sunt sigur că mulți dintre voi au trecut deja prin stări similare. Studiați și participați în evenimente ale grupului; în general, totul este suficient de clar și de înțeles pentru voi și, deodată, ”Boom!” totul se blochează: Nu mai știi și nu mai înțelegi nimic; devine impermeabil, nu mai prinzi nimic. Poți să te afli într-o asemenea stare pentru o zi sau pentru o săptămână sau poate fi mai mult.

Asta se întâmplă atunci când Lumina superioară acționează asupra noastră. Apoi, totul începe să devină clar, totul devine mult mai simplu și mai de înțeles decât a fost înainte; citești același text și începi să îl înțelegi mult mai adânc.

Trebuie să aderăm la legile spirituale, la proprietățile care nu există în noi. Iar atunci când simțurile noastre sunt uzate, este atunci când Lumina superioară, Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) ne influențează. În acel moment suntem schimbați.

În timpul acestui proces de schimbare nu știm nimic; ne aflăm într-o stare de amorțeală. După aceea, atunci când Lumina își termină influența ei, este ca și cum ne-am trezi; lumina apare în ochii noștri, începem să înțelegem totul într-o formă clară și bună; începem să vedem totul mai bine.

Același lucru ni se întâmplă nouă acum (simt asta la toate grupurile) cu educația integrală. În mintea noastră asta încă nu lucrează. Înțelegem deja că trebuie să avansăm, să ne schimbăm, să ne plasăm sub influența Luminii, dar nu știm ce să facem pentru a introduce educația integrală, cum să ne întoarcem spre 99%.

Acesta este un proces pe care trebuie să începem să îl simțim în noi. Se va scurge ușor în noi. Ne gândim încă și vorbim despre asta și înțelegerea va dispărea din noi, din nou și din nou. Vor trece două sau trei luni. Uitați-vă cât de mult trece până crește un copil, douăzeci de ani. Același lucru și aici, trebuie să așteptăm.

Astăzi, trecem prin imense schimbări. Unele dintre ele trec repede, alte încet.

Sunt sigur că în două sau trei luni, veți începe să vă descrieți clar unde se găsește educația integrală, unde se află grupul care studiază Cabala, cum trebuie să ne relaționăm la 99% din populație și cum să ne relaționăm la prietenii noștri, cum să diseminăm înțelepciunea Cabala și cum să diseminăm educația integrală.

Toate acestea vor începe peste un timp. Ni se pare că vorbim despre lucruri simple care nu au nimic complicat în ele. Mulți dintre noi au absolvit colegiul, au studiat mulți ani, dar asta nu contează. Intelectul nu ajută aici. Oricum, trebuie să continuăm să învățăm și să fim implicați în educația integrală, precum și în înțelepciunea Cabala.

Mai întâi, veți avea o mare confuzie în minte, apoi totul va începe să devină clar. Dacă vreți să accelerați acest proces, trebuie să vă ocupați serios de ambele. Dacă nu vă ocupați cu asta, nimic nu va merge. Nu veți atrage Lumina Înconjurătoare asupra voastră.

Poate nu aveți posibilitatea să vă implicaţi în diseminarea prin Internet, rețele virtuale, blog, etc. Atunci, începeți să vă implicați în traducerea de cărți, faceți ceva, publicați, printați și distribuiți flyere. Dar cel mai bine este să lucrați pe Internet, este gratis. Iar dacă produceți ceva interesant, milioane de oameni îl vor vedea.

Din Lecția 5 a Congresului din Germania

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam, Articolul 19: „Veniţi la Faraon – 1” Şi referitor la asta este spus „Veniţi la Faraon”, ceea ce înseamnă că vom merge împreună, că voi merge şi Eu cu tine, astfel că voi schimba natura şi vreau să o cer doar pentru Mine, pentru ca astfel să vă ajut să schimbaţi natura voastră şi să transformaţi dorinţa de a primi în dorinţa de a dărui.

Este un moment foarte important, când nu putem face nimic, noi singuri. Mai întâi, cerem ceva global şi ne bazăm pe noi înşine în toate celelalte aspecte, în speranţa de a le gestiona prin noi înşine şi de a lăsa Creatorului doar „Partea Sa”. Dar, cu cât avansăm pe scară sau spre exodul din Egipt, înainte de a urca spre primul nivel, cu atât vom vede mai clar că suntem slabi şi că nu putem face nimic, nicio acţiune, un gând sau o intenţie. De fapt, am slăbit de-a lungul drumului şi astfel, este spus: „Şi fii lui Israel gemeau din cauza robiei şi au strigat.” Dar apoi, se spune: „şi strigătul lor a urcat până la Dumnezeu.” Aceasta este ocazia de a ne ruga, de a cere, de a solicita. Spre asta ne îndreptăm.

Potrivit avansării mele eu slăbesc, iar rugăciunea mea, cererea de ajutor, creşte până ajung la o stare în care nu pot face nimic, întunericul şi neputinţa mă cuprind şi, în acelaşi timp, ajung la o cerere completă. Înainte de asta, lucrurile nu se mişcau.

Deci, este clar că nu pot administra totul fără susţinerea grupului, fără garanţia reciprocă a prietenilor. Simt că am căzut şi mai jos: îmi pierd forţele, obiectivul păleşte şi nu mă mai trage înainte, motivaţia mea dispare şi înclinaţia rea se dezvoltă sub ochii mei, în timp ce punctul din inimă dispare mai jos şi nu mai rămâne nimic. Bunul Faraon devine, din ce în ce mai mult, mai rău şi mai vicios, într-o asemenea măsură, încât pare că nu există niciun mijloc de a mă elibera de dominaţia lui.

Deci, unde pot găsi dorinţa, atracţia de a continua, dacă nu în grup ? În general, ating o stare de disperare şi de separare maximă (∆), între starea actuală şi cea dorită. Cu toate astea, refuz să mă retrag, trebuie să ies la Lumină…

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 31.03.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi examinăm iubirea în raport cu ura care se trezeşte într-o persoană, spre sursa răului: dacă poate iubi sursa suferinţelor, în ciuda disconfortului său. Pentru aceasta, trebuie să se izoleze de rău, de locul în care simte suferinţa, ca şi cum nu este natura sa.

Acesta este un punct foarte delicat. În natura noastră egoistă, detest pe cel care-mi aduce suferinţă, sursa răului. Este exact ca şi cum noi căutăm, adesea, a consola un copil care este rănit, ce se loveşte cu capul de masă, spunându-i copilului să lovească, înapoi, masa. Este răspunsul natural şi instinctiv animalic.

Dar munca spirituală a fost destinată corectării omului şi toate corecţiile nu sunt posibile decât dacă simt că cineva îmi face rău şi îmi dau seama că ceea ce vine la mine nu este decât dragoste şi bunătate. Astfel, toate semnele dureroase ar trebui să mă facă să mă concentrez nu pe sursa sentimentului rău, ci pe sursa răului în mine, în locul unde mă simt rău, în înclinaţia mea rea. E acolo unde simt suferinţele, relaţiile proaste şi acolo unde trebuie să mă detaşez, să pun un Masach (ecran) pe asta, o restricţie, astfel încât, în final, va transforma răul în forma opusă.

Ca şi cum aş avea în faţa mea o masă, cu cinci feluri de mâncare şi fiecare are un gust oribil, miroase urât şi pare putred. Nu numai că mâncarea este prea sărată sau prea piperată, dar este toxică. Eu, pe de altă parte, trebuie să corectez vasele de percepţie, astfel încât să mă pot bucura de această mâncare, ceea ce pare, la prima vedere, imposibil. În mod similar, vom atinge, de asemenea, dragostea, deasupra corecţiei vaselor noastre, în care noi simţim ură.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „revelarea Creatorului”?

Răspuns: Creatorul (Bore) înseamnă “Vino şi Vezi” (Bo – Re), ceea ce înseamnă revelația.

Cum putem să ne apropiem de El ? Putem să o facem doar prin convergenţă. Să spunem că avem zece persoane diferite. Dacă vom construi, progresiv, un om din acestea (ca un singur om cu o singură inimă), vom ajunge într-un punct în care vom deveni un întreg. Atunci, noi vom revela Creatorul; „Re” vine de la revelaţie.

Cu alte cuvinte, Creatorul se dezvăluie într-un Kli general (vas), în noua sa proprietate. Noi suntem cei care „creează” Creatorul. Noi suntem cei care Îl „construim” în zece, douăzeci, o mie de puncte diferite. Nu conteazt, de fapt, câte puncte sunt implicate în ansamblul comun.

Să spunem că există o structură compusă din patruzeci de persoane, această structură este numită „ca unul”. Acesta este Creatorul. Altfel spus, reunind o multitudine în „unul”, aceasta ne dă o senzaţie de Creator. Noi simţim Creatorul numai sub această formă, de aceea este numit „Bo – Re”.

Noi nu putem să-L simţim decât în interiorul proprietăţilor noastre. La ora actuală, simţim lumea în calităţile noastre egoiste. Cu toate acestea, dacă vom reuşi să schimbăm calităţile noastre izolate, rupte şi distruse şi le facem integrale şi unite, noi vom fi în măsură de a detecta „integralitatea” , unitatea, ceea ce este numit  „Creator”.          

Întrebare: Vom dezvălui Creatorul celor 99% ?

Răspuns:  Vom dezvălui Creatorul, în scopul de a mulţumi pe cei care sunt în afara noastră. Creatorul nu poate fi descoperit decât în atributul de dăruire, de aceea noi muncim, pentru a consolida conexiunea dintre noi şi a creşte importanţa unităţii noastre, făcându-le mai mari decât egoismul nostru.

Atunci când ne vom ridica deasupra şi vom ieşi în afara noastră, ne vom uni într-un singur corp spiritual comun, care este numit „Partzuf”.

Este locul exact unde noi vom dezvălui unitatea care se numeşte „Creator”.

Lecţia 2, Congresul European din Germania, 22.03.2013

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, „Dargot HaSulam,” Articolul 932, „Prima inovaţie”: Toate inovaţiile încep numai după ce omul merită părăsirea achiziţiei pentru sine. Iar înainte de asta, este este scufundat în totalitate în dorinţa lui de plăcere, iar această dorinţă îl domină. De aceea, nu poate avea loc nicio inovaţie în el, totul vine numai din egoul lui. O inovaţie poate apărea numai prin puterea unei alte naturi, pe care omul nu o are încă. Din acest motiv, toate inovaţiile încep numai după ce omul îşi părăseşte egoul, dorinţa de a primi pentru sine, adică părăseşte Egiptul.

Şi aceasta este ideea că adoratorilor de idoli le este interzis să înveţe Tora.

Cineva care serveşte altor dumnezei este un om care încă nu are contact cu Creatorul, care nu a ieşit din Egipt. Acesta este numele unui nivel spiritual, aşadar, omul obişnuit din acestă lume nu se numeşte aşa. Adoratori de idoli sunt oameni ca noi, care sunt atraşi de Creator dar încă atribuie importanţă valorilor materiale, primirii pentru sine.

Din acest motiv sunt numiţi AKUMA (acronim pentru „Servitori ai stelelor şi constelaţiilor,” şi AKUM, „indirect”). Vezi că nu sunt direcţi „direct către Creator” (Yashar-El), ca Israel ci ei slăvesc stelele şi soarta, adică sunt sub dominaţia diferitelor forţe şi valori egoiste.

Adoratorilor de idoli le este interzis să studieze Tora. „Interzis” înseamnă imposibil. Vedeţi, Tora este Lumina, întregul sistem superior, toate lumile spirituale, relaţiile dintre om şi Creator. Este imposibil să îi înveţi asta pe adolatorii de idoli, care se află în primire egoistă şi nu au nicio conexiune cu sistemul dăruirii.

Şi, într-adevăr, atunci când omul este în Egipt, adică în primire egoistă, nu poate fi un Yehudi (de la cuvântul „Yichud” – unitate, adică să se unească cu întreaga creaşie şi cu Creatorul), pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Persoana este înrobită de egoul ei, regele lumii materiale.

Iar atunci când este sclav al Faraonului, nu poate fi servitor al Creatorului. Este ori Faraon, oric Creator, pentru că totul depinde de intenţie, cu ce se identifică omul şi pe cine vrea să servească: beneficiul personal sau dăruirea.

„Şi aceasta este ideea, „Pentru că copiii lui Israel sunt ai mei”, sunt servitorii mei”, Creatorul spune „şi nu fiţi sclavi ai sclavilor”. Vedeţi, Faraonul este şi el un servitor al Creatorului, este un înger şi reprezintă un sistem care îndeplineşte gândul creaţiei din constrângere, fără nici un liber arbitru. Faraonul este un înger; este scris: „Am creat înclinaţia rea.” Întrega creaţie, întregul ego se află în mâinile Creatorului. Iar dacă omul serveşte în numele Faraonului, se numeşte un „sclav al sclavilor”, pentru că serveşte sclavului şi nu Stăpânului.

Atunci când omul se serveşte pe el însuşi, nu poate fi un servitor al Creatorului, pentru că este imposibil să serveşti la doi regi deodată. Şi numai după ce omul părăseşte Egiptul – după ce primeşte suficientă Lumină care Reformează, ridicându-se deasupra dorinţei sale de plăcere – care reprezintă primirea pentru sine, atunci poate deveni un servitor al Creatorului. Dar pentru a rămâne un servitor al Creatorului, el trebuie să aleagă tot timpul: în orice moment, în orice dorinţă. Iar apoi este pregătit să merite Tora. Ce urmează este prima inovaţie şi plecarea din Egipt.

Tora începe cu plecarea din Egipt şi mai departe; de aceea, după asta vine dăruirea Torei. Tora include toată Lumina Infinitului, toată Lumina superioară, care umple lumile superioare şi este destintată pentru corectarea graduală a voinţei de a primi a creaturii, până când aceasta obţine echivalenţa de formă cu Creatorul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Torah - Niciun comentariu→