Întrebare: Într-unul din fragmentele săptămânii se vorbeşte, în principal, de Muntele Sinai şi de porunci, dar este apelat cu numele eroului “Yitro – Jethro.” De ce ? Vorbeşte despre el doar la început şi nu este lucrul cel mai important în el.

Răspuns: Asta doar pare aşa. Nu ştim ce este important în Tora şi ce nu este. Ea dezvăluie totul într-o formă contingentă pentru ca o persoană care este ocupată cu munca de a intra în lumea spirituală, începe să înţeleagă ceea ce se spune de fapt în această carte. Prin urmare, există patru niveluri de înţelegere a Torei: simplu, literar, alegoric şi secret.

Jethro este un mare sistem al lumii spirituale care conectează, în esenţă, caracteristica de dăruire şi caracteristica de primire şi, din acest motiv, o persoană poate începe munca cu dorinţele egoiste în forma corectă. Caracteristica Israel este caracteristica de a dărui, diferită de lumea noastră şi nu este conectată la ego. De aceea, ei vorbesc despre evrei ca şi cum ar fi străini: ei sunt ceva unic, ei se disting de masa generală. Există un aspect suspect la, din punctul de vedere al restului naţiunilor şi este, într-adevăr aşa.

Vedem asta în ceea ce priveşte relaţia eveilor cu lumea, în ceea ce priveşte viaţa şi nu în ceea ce priveşte relaţia superficială, egoistă, care se găseşte la suprafaţă ci, mai degrabă, dacă săpăm mai adânc. Cu toate acestea, există un fel de relaţie diferită, cunoştinţe diferite, caracteristici diferite, un comportament diferit şi prudenţă, nu datorată fricii, ci din înţelegerea că lumea nu este aşa de simplă, cum se spune, plecând de la caracteristica unei relaţii unice văzută în ei, în ceea ce priveşte lumea, destinul, istoria şi un fel de sistem extern.

În lumea noastră, aceasta emană în tot felul de caracteristici comune, totuşi, care vin din asta, de la aceste persoane de la început; a fost o sursă spirituală înrădăcinată, o scânteie numită punctul din inimă şi, prin urmare, acestea sunt duale şi nu doar egoiste, pentru că, în ego-ul lor, este găsit, de asemenea, si punctul din inimă.

Acest punct poate deveni important şi poate antrena ego-ul şi poate fi invers, când ego-ul poate antrena punctul din inimă după el. Oamenii din primul tip întrupează Israel, această naţiune care a existat acum 2000 de ani, plecând de la Babilon până la distrugerea celui de-al doilea Templu. Ei au trăit, atunci, cu acest punct din inimă care i-a condus mai departe. Ei au corectat ego-ul lor urmând instrucţiunile Torei.

Şi, după aceea, a venit exilul, o stare în care punctul din inimă a fost găsit în ego şi l-a ascultat şi deci, ego-ul l-a tras. Cu toate acestea, graţie acelui punct din inimă, ego-ul a profitat. De aceea, vedem că evreii în lumea noastră sunt mai egoişti, mai eficienţi, mai agili şi aşa mai departe, cum se spune s-au scufundat în ego mai mult ca alte naţiuni.

Caracteristicile care le sunt date pentru nevoia de ascensiune au fost utilizate pentru a merge, mai adânc, în ego. Ei au înţeles cum a fost posibil să utilizeze ego-ul pentru a-l satisface, dar a fost un amestec necesar al caracteristicilor de primire şi dăruire şi Jethro este sistemul care permite orientarea ego-ului pe drumul corect, pentru munca progresivă asupra lui însuşi, cu ajutorul punctului din inimă.

Kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 11.03.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabash, „Ce semnifică nerăbdarea şi munca dură”: Trebuie să muncim din greu, deoarece sunt numai suferinţele din munca grea care ne fac să strigăm spre Creator cu o dorinţă unitară, astfel încât Creatorul ne salvează de sub dominaţia Faraonului, regele Egiptului.

Aceasta înseamnă că vine de la o stare de decădere, când omul simte că este mai rău decât alte persoane şi acest lucru îl împinge să strige spre Creator din toată inima, astfel că El îl  ajută. Aceasta înseamnă că omul crede că Creatorul aude rugăciunea sa, deoarece El a dezvăluit răul său şi astfel, El îl va ajuta, cu siguranţă şi îl va scoate din rău, ceea ce se numeşte răscumpărare. Aceasta înseamnă că o persoană crede că Creatorul a făcut-o să înţeleagă că ea este în exil şi că El o va scoate, cu siguranţă, din exil, după aceea.

Noi avansăm prin două forţe, dar, pentru cei ce nu ştiu unde să meargă, nu există decât o forţă care-i împinge din spate şi-i obligă să avanseze. Ei încearcă, în mod constant, să scape de ea, încercând să se salveze din „rola de evoluţie”, care-i prinde din spate şi-i împinge înainte.

Dar, calea Torei este diferită de calea suferinţei. Oferim unei persoane înţelepciunea Cabala, să-şi poată construi forţa care îi va ilumina drumul şi o va trage înainte, în speranţa unui viitor mai bun, cu aşteptări mari, exemple pozitive, un sentiment de teamă care se face simţit prin conexiune şi exaltare spirituală. Obiectivul ar trebui să fie cât mai strălucitor şi atractiv şi descris ca fiind minunat şi bun.

Deşi avansarea se face prin ego, pe care trebuie să-l respingem constant, trebuie să încercăm să utilizăm această metodă: să atragem Lumina care corectează, astfel că Ea va face toată munca. Abordarea, aici, necesită subtilitate, ca în orice. Dacă ştiţi cum să intraţi, atunci vă este foarte uşor să o faceţi.. Cineva care nu ştie acest lucru simte mari dificultăţi şi se rostogoleşte, constant, într-un perete.

Noi trebuie să organizăm mediul propice în care vom începe, curând, să suferim datorită absenţei conexiunii şi din cauza geloziei noastre, poftei şi dorinţei de respect. Veţi vedea că alţii au mai mult succes decât voi. Îi veţi invidia pe alţii care reuşesc să se conecteze atât de puternic şi veţi dori, de asemenea, să atingeţi asta.

Gelozia vă obligă să cereţi schimbarea. Ştiţi, deja, cum să evocaţi Lumina care Reformează, începeţi să schimbaţi sub influenţa Luminii şi deci, avansaţi. Lucrul principal este de a dezvolta forţa de tracţiune, numită „voi accelera”. Aceasta deoarece problemele, suferinţele, forţa naturală a evoluţiei „în timpul său”, nu depind de voi. Trebuie să înţelegem că suferinţele vin la o persoană, în scopul de a o trezi, noi avem nevoie să dezvoltăm durerile din iubire prin noi înşine, în loc de suferinţele corporale, astfel ca, în locul răului care ne prinde, bunătatea va ilumina înaintea noastră.

În loc de evoluţia naturală sub stăpânirea timpului, trebuie să ne ridicăm deasupra timpului pentru a determina ritmul progresului prin noi înşine. Aceasta înseamnă că totul este în mâinile voastre! Trebuie să simţim exaltarea şi un sentiment de trezire, deoarece totul depinde numai de noi! Dacă o vrem, cu adevărat, acum, va fi acum! Tot ce dorim să atingem prin calea Torei, poate fi promovat şi realizat.

Este foarte important să subliniem asta în muncă: să utilizăm şi să integrăm toate componentele, toate mijloacele de care dispunem în calea „voi accelera” care ne vor ajuta în avansarea noastră. Trebuie să dezvoltăm toate mijloacele şi să le unim, în mod corect, pentru a vedea că există o metodă sigură aici, în loc de a urma calea suferinţei dezvoltată sub presiunea naturii noastre. O persoană poate progresa ridicându-se deasupra naturii sale pentru a avansa şi pentru a deschide porţile pentru ea.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 21.03.2013

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă simți, brusc, dragostea Creatorului pentru tine, cum poți să o păstrezi?

Răspuns: Este într-adevăr foarte dificil, nu este o problemă mai mare decât să simţi dragostea Creatorului, asta rupe pur şi simplu omul. Aşa că, el trebuie să se echipeze în avans cu vasul pentru realizarea fricii, lucrând cu prietenii în grup şi dezvoltând garanţia reciprocă.

De acea a fost spart vasul  în numeroase părţi, iar noi trebuie să le punem din nou împreună, împotriva voinţei lor. Ele rezistă şi nu vor să se conecteze. Apoi, în timp ce ele aderă una la alta, noi primim atributul fricii (teamă) de Creator. Muncind cu prietenii la conexiunea dintre noi, ajungem la teama de Creator.

Aceasta este ceea ce avem de adăugat noi înşine la creaţie şi pentru aceasta trăim. Toată creaţia există deja şi singurul lucru care lipseşte din visteria regelui, este teama de Creator. Această misiune este înregistrată în Reshimot (gene spirituale) şi, cum începem să o îndeplinim, descoperim că merită să fie în atributul de dăruire şi că noi trebuie să trăim în teamă. Trebuie să-mi fie teamă şi trebuie să încep să mă bucur de dăruirea mea, ca ea să îmi fie complet externă și nimic să nu se întoarcă la mine.

Chiar dacă dăruiesc şi ştiu cui dăruiesc şi cât împart, făcând un calcul precis, nu am nevoie să simt nicio compensaţie. Nu vreau să simt plăcere, ci doar acțiunea în sine. Apoi, decid că vreau, de asemenea, să simt plăcere şi acţiunea în sine, dar transmit toate astea celui căruia îi dăruiesc. Aceasta continuă până ajung la a patra fază, care este ultima fază – dăruire completă.

Totul este deja complet în creaţie, cu excepţia a ceea ce trebuie să adauge omul, care este teama. Imaginaţi-vă că acum sunteţi într-o lume uriașă, care este complet întunecată. Trebuie să aprindeţi lumina care este făcută din frica voastră şi, prin asta, iluminați toată creaţia.

Această teamă se referă la a nu primi plăcere din dăruirea mea, din faptul că gestionez realitatea în locul Creatoruliu, din apropierea mea de El, din plăcerile pe care El mi le dă și din faptul că descopăr, brusc, că sunt persoana cea mai importantă din lume.

Creatorul vine spre mine şi-mi spune: „Eu te-am ales dintre toţi! Nu există altcineva ca tine. Eşti singura fiinţă umană din toată creaţia, din toată realitatea.” Trebuie să fiți pregătiți să acceptați această atitudine, care poate să-l facă pe om să explodeze și nu trebuie să fiți cumpărați de ea.

Ați reușit să aduceţi mulţumire Creatorului şi să simţiţi ce mulţumire îi aduceți. Fiecare om va simții că este special și că nu este nimeni în afară de el acolo. Deci, noi trebuie să ne pregătim să primim această revelaţie, adeziunea. Aici, devine clar că noi nu vom primi nimic în vasele de recepţie şi că trebuie să le anulăm complet.

Vasul fricii anulează vasele de recepţie şi este total axat pe Creator, ca un proiector. Apoi, veţi începe să lucraţi cu vasele de dăruire în care Lumini enorme se dezvăluie; vă deplasaţi pe partea cealaltă şi deveniţi cel care dă în loc de cel care primeşte: Voi dăruiţi, dăruiţi, dăruiţi…

Este ca şi cum Creatorul vă numeşte managerul comorii Lui, astfel că veţi putea dărui tuturor. Acum, se pare că vă veţi prezenta în faţa creaturilor, în locul Creatorului. Imaginaţi-vă câtă plăcere există din partea celui care dăruieşte şi care are şansa de a dărui bunătate tuturor. Aceasta este deja munca adevărată şi, din acest punct, începe munca cu adevăratele Masachim (ecrane), până când veţi deveni precum Creatorul, în ceea ce priveşte întreaga lume. Frica nu dispare niciodată, vă însoţeşte constant, la fel ca voinţa de a primi de bază, care rămâne.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.03.2013, Shamati n^o 38

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul nu poate ieşi din ego el însuşi. Doar grupul îi poate veni în ajutor, lansând un colac de salvare, celor care vor să se alăture. Grupul este extern omului, aşa că, atunci când vrea să iasă din el însuşi, omul strigă: Salvaţi-mă, am căzut într-o groapă adâncă! Aruncaţi-mi o frânghie ca să o pot lega în jurul meu şi să ies de aici!

Numai grupul poate să ofere un astfel de ajutor celui care are nevoie de el, celui care vrea să fie cu toată lumea. Frânghia este o invitaţie la conexiune, cu prietenii, cu iubirea lor. Dacă cineva încearcă să se agaţe de această invitaţie şi încearcă să fie în echivalenţă de formă cu ei, atunci prietenii încep să îl tragă. Acesta, la rândul lui, trebuie să îşi depăşească din ce în ce mai mult ego-ul, ceea ce înseamnă că urcă spre prieteni.

De fiecare dată, mai multe probleme şi noi întreruperi se acumulează pe frânghie, întreruperi care-l reţin, dar le va depăşi şi se va agăţa mai ferm de frânghie, căţărându-se până în momentul în care va ieşi din fântână.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati n^o 36

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să părăsesc corpul meu şi să tratez lumea exterioară mie, roci şi flori, cu dragoste ?

Răspuns: Este vorba despre o stare în care o persoană a intrat deja în lumea spirituală şi nu iubind simplu natura, plantele, animalele şi oamenii care sunt aproape sau departe de sine. Pentru a putea să ieşi din ego, ai prieteni, un grup şi trebuie să te foloseşti de asta. Dacă stabileşti atitudinea corectă faţă de grup, atunci vei vedea cum poate să te ajute şi cum te eliberează din tine.

Doar atunci vei înţelege cine ai fost, ce erai pe exterior şi de ce Creatorul a creat această lume pe care o vedem exterioară nouă. Vei înţelege de ce ai un corp special în această lume care este destinată să te ajute pentru a efectua această ieşire. Numai după ce începi să ieşi cu ajutorul extern, al mediului, vei simţi că atitudinea ta faţă de natură, vegetal şi animal este pe cale să se schimbe. Vei trata ansamblul umanităţii diferit, apoi vei vedea pe fiecare în Lumina dăruirii şi vei începe să judeci diferit.

Scopul final este de a ajunge la echivalenţa cu Creatorul, după care, cu siguranţă, Îl vei justifica prin toate mijloacele, vei face totul, nu pentru a ameliora starea personală, ci pentru că vrei să-I aduci mulţumire pentru ca El să se bucure.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati n^o 36

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articolul 53: „problema de prescripţie”: Aceasta este ceea ce numim partea principală a nivelului, care este un discernământ de Katnut. Acest discernământ trebuie să fie permanent, iar Gadlut este numai ceva în plus. De asemenea, ar trebui să aspirăm la partea principală şi nu la adăugiri.

Esenţială este starea Katnut (micime), Hafetz Hesed, „a dărui pentru a dărui”, a fii gata să te mulţumeşti cu mai puţin. În acelaşi timp, nu am nevoie să simt că mă limitez sau că am o lipsă de ceva, ci, dimpotrivă, simt că sunt pe deplin satisfăcut. O stare de Katnut trebuie să devină foarte preţioasă şi onorabilă pentru mine. Deci, întrebarea este: de ce ar trebui să existe o stare de Katnut în primul rând şi nu un punct ? Eu nu vreau să am volum deloc. Vreau să iau cât mai puţin spaţiu posibil. Pentru a exista şi a face bine la toată lumea pentru dragostea Creatorului, sunt gata să mă micşorez într-un punct şi să nu am nimic pentru mine. Adevărul este că aceasta este cea mai bună abordare. Aceasta este starea în care începem să percepem şi să atingem starea spirituală, dar, atunci când vom începe să ne gândim la asta şi la modul în care putem aduce mulţumire Creatorului, noi înţelegem că, pentru a face asta, trebuie să primim toate discernămintele şi dorinţele de la El şi să le modificăm pentru a primi, în scopul de a dărui.

Astfel, noi devenim un embrion spiritual, care începe a creşte în volum, pentru a aspira şi respecta Creatorul şi, astfel, a-I aduce mulţumire. Fără aceasta, noi nu vom creşte ca un embrion în pântecele mamei sale. Fiecare secundă, fiecare mişcare suplimentară, fiecare gram de embrion este numai în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. El trebuie să simtă că îl face pe Creator fericit.

În timpul naşterii, în timpul durerilor naşterii şi scena în care embrionul se transformă cu capul în jos înainte de naştere, el examinează fiecare pas pe care-l face pentru a vedea dacă este în scopul de a aduce mulţumire celui care-i dă naştere. După ce se naşte, în perioada Yenika, continuă să se dezvolte ca un copil în braţele mamei sale; în aceeaşi manieră în care o persoană este în braţele Creatorului.

Începe deja să lucreze cu dorinţele sale şi se limitează, parţial, dar, fiecare acţiune pe care o face, de dragul limitării sau de dragul creşterii, este doar în scopul de a aduce mulţumire Creatorului, este modul în care omul se dezvoltă. Prin urmare, punctul de la care începe să se dezvolte, atunci când nu vrea să fie mai mult de un punct, rămâne centrul său. El stă pe loc,  nu doreşte mai mult decât existenţa de bază şi orice altceva este obligat să adauge la acest punct este doar în scopul de a aduce mulţumire Creatorului. Este singurul lucru care îl motivează în toate acţiunile: în fiecare limitare şi bucurie.

Este fericit de fapt nu pentru propriul interes, ci pentru a aduce mulţumire Creatorului. Prin aceasta, atinge adeziunea cu Creatorul, ca între doi prieteni iubitori care se simt unul pe altul.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 14.03.2013, Shamati n^o 53

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce se spune „şi Moise i-a adus la poalele muntelui şi s-au adunat la poalele muntelui? (muntele vine din cuvântul ebraic contemplare) Acest lucru înseamnă că Moise i-a condus la un capăt de gândire, înţelegere şi spirit, care este starea ce mai joasă?

Răspuns: Rolul atributului Moise într-o persoană este de a stabili înţelegerea a ceea ce înseamnă pentru el atributul dăruirii. Moise trebuie să ajute poporul Israel să ştie cine este Creatorul. În toate Reshimot (gene spirituale) care includ întreaga Malchut de Ein Sof (Infinit), există un astfel de atribut numit „Moise”, un nivel care conectează toate părţile rupte între ele. Rolul său constă în a ajuta omul să cunoască întregul atribut de dăruire. Când omul dobândeşte un astfel de atribut, poate deja să îşi adauge vasele sale la acesta şi să lucreze în primire în scopul de a dărui.

Aceasta înseamnă că „Moise i-a condus la sfârşitul gândurilor şi înţelegerii.” El conduce omul prin toate dorinţele sale, vasele sale numite „deşert”, purificând dorrinţele, aceste vase din deşert, de la intenţia de a primi, care sunt numite „Egipt”, prin aducerea tuturor în intenţia de a dărui, în scopul de a dărui.

Apoi, ei sunt gata să muncească cu adevărat în cele trei linii, ceea ce se numeşte cucerirea Ţării lui Israel.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 14.03.2013, Shamati n^o 53

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creşterea noastră spirituală şi dezvoltarea încep de la restricţia dorinţei de primire, care ne domină iniţial. În momentul în care încercăm să ne limităm, intrăm în starea spirituală Ibur (gestaţie), despre care se spune: „Un embrion în pântecele mamei sale vede de la un capăt al lumii la altul. Este o lumânare aprinsă deasupra capului său şi toată Tora este învăţată.”

Aceasta înseamnă că nu este limitat în niciun fel, deoarece are restricţia el însuşi– mica dorinţă egoistă pe care o are în momentul în care simte lumea corporală. Aceasta deoarece nu a simţit deloc lumea spirituală ci doar această lume, lumea fictivă, ca o persoană care este inconştientă şi are halucinaţii. Dar, când limitează dorinţa de primire, el devine nelimitat, nu are nevoie să primească mai mult, deoarece Lumina Ein Sof (Infinit) se aprinde pentru el ca Lumina Înconjurătoare, ca şi cum este în pântecele mamei. Astfel, trece prin etapele de Ibur.

Când este născut, el începe deja să muncească cu primul Aviut (grosime) al dorinţei, în loc de Aviut rădăcină, apoi, este limitat din nou. Lumina de Ein Sof, care nu a slăbit în niciun fel, nu-l atinge, deoarece el nu caută a se anula total şi a adera la superior. El construieşte Masachim (ecrane) care-i sunt specifice şi cresc dorinţele sale, pentru a atinge Lumina de Ein Sof prin propria muncă şi a se îmbrăca în vasele sale.

Există limite diferite în munca sa şi Lumina nu luminează decât în măsura în care poate primi, în scopul de a dărui, în vasele sale corectate. Prin urmare, afirmă: „Creatorul detestă corpurile”, ceea ce înseamnă dorinţa de a primi. Dorinţa de dăruire, cu toate acestea, nu este un corp, ci un suflet, o parte divină de Sus.

Astfel, există o stare în care o persoană se restrânge, astfel că Lumina de Ein Sof poate ajunge la ea, fără limite. Dar, plinătatea constă în a permite Luminii Ein Sof să fie dezvăluită, fără nicio restricţie din partea unei persoane. O persoană trebuie să se descopere cu ajutorul unui Masach (ecran) şi să lucreze la nivelul Ein Sof prin ea însâşi, în scopul de a atinge adeziunea deplină cu Lumina care nu este limitată de restricţie.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 11.03.2013, Shamati #15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce permite puterii de gândire să ajute o persoană ca să depăşească propria natură ? De ce potenţialul gândirii colective este mai puternic decât natură noastră ?

Răspuns: Noi existăm în natură la nivelurile mineral, vegetal şi natura animală, nimic mai mult. Dorinţele noastre sunt, în general, axate pe hrană, sex, familie, bani, respect, dominare şi cunoştinţe. Este natura noastră.

Pe de altă parte, primesc puterea mediului, care este la un nivel superior, pe plan spiritual. Dacă o gândire colectivă domină mediul meu, aceasta mă influenţează sută la sută. Astăzi, noi descoperim astfel de fenomene: gândurile care cutreieră lumea şi trec, de la o persoană la alta, ca un virus. Ele nu doar „plutesc în aer”, dar fac parte, de fapt, dintr-o reţea de conexiune pe care nu o simţim încă, chiar dacă ne influenţează puternic.

Înainte, în cursul primelor etape ale evoluţiei, legătura dintre noi era slabă iar acum influenţa sa se dezvăluie mai puternic. În consecinţă, noi avem, acum, nevoie de o comunicare electronică: telefoane mobile, mesaje text, e-mailuri, videoconferinţe, reţele sociale… nu am penetrat încă reţeaua, nu am realizat-o cu adevărat, dar am răspuns deja semnalelor sale şi suntem atraşi de comunicarea reciprocă. Este rădăcina tehnologiei moderne de comunicaţie.

Curând însă, vom lăsa asta, deoarece nu-şi dovedeşte eficienţa. La urma urmei, nu există niciun punct în comunicarea externă, vorbe goale, „Salut, ce mai faci…”. Dorinţa noastră creşte şi reţeaua generală care ne leagă este din ce în ce mai revelată şi, la un moment dat, ne dorim o comunicare de calitate mai bună. Atunci, oamenii se vor lipsi de ceea ce sunt dependenţi acum. Ei vor începe să comunice doar când vor avea nevoie şi vor abandona toată „pălăvrăgeala electronică”, în căutarea unui nou canal, care este deasupra discursului obişnuit. Ei aspiră la o conexiune internă.

Deci, dacă ne vom influenţa, unul pe altul, corect, putem deja utiliza reţeaua între noi. La urma urmei, sufletele sunt sparte în raport cu ele, dar nu în Malchut de Ein Sof (Infinit) şi acolo tânjim noi să ajungem. Atunci, care este problema? Malchut ne este ascuns printr-un număr mare de Masachim (ecrane), dar asta nu înseamnă că nu suntem în el. Cu cât revelăm reţeaua generală, cu atât o facem să funcţioneze.

Asta este ceea ce facem prin garanţia reciprocă. Avem nevoie de ea pentru corectarea noastră. Este ca şi cum am spune: Sunteţi gata să utilizaţi reţeaua care ne leagă pe fiecare dintre noi, de dragul de a dărui, într-un mod clar, corect şi adecvat ? Această apropiere este general numită garanţia reciprocă.

Astăzi, oamenii sunt mai aproape ca niciodată de recunoaşterea acestei reţele. Ei sunt gata să participe activ şi conştient astfel încât  se pot asemăna cu Creatorul. La urma urmei, Creatorul este reţeaua înconjurătoare care este umplută cu conexiunea infinită, este modul în care Creatorul se revelează în noi.

Dacă vreau să descopăr această reţea în avans, „o trezesc în zori” de unul singur, încercând să adaug efort şi simţind o responsabilitate din ce în ce mai mare faţă de lume, faţă de ansamblul realităţii, inclusiv Creatorul. Dacă nu sunt pregătit şi nu aspir la progres, atunci reţeaua care este revelată mă ia prin surprindere. Este vorba de diferenţa dintre „calea Torei” şi „calea suferinţei”.

În general, această reţea cu diferitele tipuri de conexiuni, cu toate Luminile şi toate detaliile de percepţie şi toate etapele dezvăluirii este numită Tora. Prin garanţia noastră reciprocă, noi o activăm şi încurajăm o mai mare revelaţie iar aceasta afectează pe toată lumea.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 12.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Realitatea este nemișcată: Creatorul este bun și binevoitor, iar lumea Ein Sof (Infinitului) este inamovibilă. Eu, HaVaYaH, nu m-am schimbat; Lumina Superioară se găsește în absolută nemișcare și totul depinde doar de vase, de dorințele noastre. Prin urmare, nu ar trebui să așteptăm vreo schimbare în viața noastră.

O asemenea abordare este relevantă doar pentru populație în general, aceea care se află sub dominația timpului. Dar acei oameni diferiți, care simt nevoia să reveleze singuri forța bună și binevoitoare, faptul că El este bun și binevoitor atât față de cel bun cât și față de cel rău și că El este nemișcat și etern, primesc șansa de a descoperi toate acestea nu ”la timpul său”, nu în cursul natural de evoluție a umanității, ci independent de acesta, prin ”grăbirea timpului”.

Se spune că ”Israelul este peste stele și zodiac, prin sanctificarea (grăbirea) timpului”. Israel se referă la o persoană care tânjește după Yashar – El (direct la Creator), după revelația Sa și este invitat de pe acum, să descopere sfârșitul fix și etern al corecției, care există deja.

Pentru a realiza acest lucru, el trebuie să se ridice mai presus de întreruperile care îl leagă de timp, peste toate stările care sunt revelate în înlănțuirea Reshimot (genelor spirituale), pentru a le ridica, a le ”sfinți” și a le transfera, pe toate, către întreg. Omul ar trebui să vadă, fiecare stare coruptă care îi este revelată, ca pe o oportunitate de a munci pentru a o transforma într-una perfectă, în care nu există nimeni altcineva în afară de El, cel bun și binevoitor, unde fiecare persoană există într-un grup compact, în conexiune, în garanție reciprocă și în unitate.

A ne imagina această realitate și a trăi în concordanță cu această viziune se cheamă lucrul în ”credință mai presus de rațiune”. În aceasta constă întreaga noastră muncă spirituală. Din acest motiv ni s-au dat studiul, grupul și cărțile, pentru a ne corecta percepția cu ajutorul lor și a vedea adevărata lume, din locul lumii fictive, care, în mod intenționat, ni se pare reală, tocmai pentru a avea șansa să facem efortul de a construi adevărul din mijlocul acestei minciuni.

Dacă acceptăm această misiune și construim întreaga realitate din fiecare stare, înseamnă că urmăm linia dreaptă către scop, nimit ”adeziune”. Fiecare nouă problemă ne determină să tânjim după adeziunea cu Creatorul, într-un punct, apoi într-altul. Iar toate aceste puncte, se conectează într-o linie dreaptă, care conduce la corectarea noastră finală.

Așadar, nu ar trebui să ne bazăm pe timp și să așteptăm schimbările. Fiecare moment este o oportunitate pentru ca noi să adăugăm la imaginea generală și astfel, să avansăm.

Din pregatire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/14/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→