O persoană leneșă nu este o ființă umană
Criza globală lasă fără loc de muncă tot mai mulți oameni. Aceasta se petrece nu doar din considerente economice. Consecințele supra-consumului devin evidente: Câte produse noi mai pot oare apărea pe piață? Cât de multe produse avem nevoie să mai cumpărăm? Totul are un sfârșit, inclusiv consumerismul. Dorințele se schimbă și oamenii nu mai vor să facă acest lucru.
În următoarea fază a evoluției noastre, umanitatea va trece la munca spirituală. Toate necesitățile noastre materiale vor fi acoperite cu ușurință cu ajutorul tehnologiei moderne, a oamenilor de știință, a inginerilor precum și a unui număr redus de lucrători, care prin natura lor, vor fi fericiți să se ocupe de astfel de servicii. Dar, majoritatea oamenilor vor trebui să facă eforturi interioare, aceasta devenind ”ocupația” lor, la nivelul următor de evoluție umană. La nivelul următor, spiritual, oamenii se vor conecta, vor fi incluși unii în ceilalți și lumea noastră imaginară se va ”evapora” treptat și va dispărea, ca un nor într-o zi senină, până când vom rămâne într-o realitate a simțirilor adevărate. Aceasta este evoluția noastră iar noi nu putem să ne împotrivim.
Rezultă că lumea va trebui reorganizată. Șomerii nu trebuie să fie ignorați. Există deja mai multe studii care arată că situația unei persoane fără ocupație poate deveni foarte periculoasă. Se ajunge la conflicte în familie și la divorț; ne pierdem umanitatea, ne pierdem stimulentele precum și angajamentul pentru lucrurile care trebuie făcute. Atunci când o persoană nu trebuie să facă nici un efort, el devine ceva mai puțin decât un animal.
Animalele sunt ocupate cu ceva anume, de dimineața și până seara: să caute hrana, o pereche, un adăpost și să aibă grijă de puii lor. Ele folosesc ”timpul liber” pentru a se anjaga în jocuri utile, prin care își stabilesc legăturile corecte în turma sau cireada lor, etc. Ați văzut oare vreodată, o furnică, să nu facă nimic, așa ca suporterii echipelor de fotbal, stând pe o canapea, cu o sticlă de bere și o țigară?
Astăzi, omul trebuie să treacă la munca spirituală susținută, pentru a stabili conexiunea globală mutuală și pentru a reorganiza societatea, dar, în același timp, noi nu facem nimic, preferând contemplarea lenevoasă.
Această cădere teribilă ne va costa extrem de scump. Ne va aduce sentimente de adâncă amărăciune, omul își va pierde rațiunea și se va sălbătici. Lipsa obligațiilor nu îi permite să acționeze, lăsându-l gol și otrăvindu-i conștiința. În plus, el își pierde abilitățile profesionale și cele de comunicare cu semenii săi. Este ca și cum întreg interiorul său de prăbușește, dispare, transformându-l într-o ”stafie”, un ”zombie” și nu într-un om.
Iată ce li se va întâmpla oamenilor care vor rămâne leneși, dacă nu începem deja să interacționăm cu ei, într-un mod organizat. Lumea modernă crede în alegeri libere și în democrație, dar ce putem aștepta din partea votanților? Pot ei oare să fie raționali și să abordeze corect lucrurile, în situația actuală? În cele din urmă, ei vor forța guvernele să facă schimbări…
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/13, Studiul celor Zece Sefirot
În măsura în care avansează, o persoană începe să simtă că tot ceea ce este spiritual este în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară în natură, la nivel mineral, vegetal şi animal, la om. Asta reprezintă lumea, zona pe care trebuie să învăţăm a o trata cu grijă şi dragoste ca o mare comoară, astfel încât lumea, care este în afara corpului nostru, să devină foarte importantă pentru noi. Sentimentul de existenţă în corpul fiziologic se produce doar în imaginaţia noastră, printr-o combinaţie de forţe care acţionează asupra noastră. De aceea, noi simţim ca şi cum trăim în corpul material şi, dacă o persoană are aspiraţia de a trăi în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară, aceasta este deja nevoia de a simţi sufletul.
Succesul unei persoane depinde de mediul în care este în măsura să se organizeze pentru sine. În acest sens, ea începe, puţin câte puţin, să schimbe conceptul său: ziua şi noaptea sunt lumină şi întuneric. Ea începe acum să vadă că, ceea ce considera a fi lumină – succesul său în raport cu ceilalti, umplerea dorinţelor egoiste pentru stima de sine – azi îi par ca un întuneric total, o stare teribilă din care trebuie să scape, pentru a se gândi să dăruiască celorlalţi, pentru a se gândi la succesul prietenului său, la dăruirea asupra Creatorului.
Noi trecem in mod constant prin stări opuse, deoarece practic există o dorință de a primi, cu toată atitudinea egoistă, înțelegerea și senzația. Dorința Creatorului, cu toate acestea, este o dorință de a dărui si este opusă dorinței noastre.
Întrebare
Întrebare
Întrebare
Aşa cum este cântat în piesa…”A cânta pentru El, cântec pentru El…fericiţi sunt cei care-L caută pe Creator”. Toată munca noastră depinde de aceasta – suntem capabili să ne examinăm, în critică şi discernăminte dezagreabile interioare, astfel că, prin noi înşine, în forţele noastre, să dezvăluim răul, înainte ca să cădem prin constrângere, „în timpul normal” ?
Întrebare
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription