Toată munca noastră este de a descoperi starea adevărată, fixă, existentă, eternă în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele și gândurile noastre, astfel încât să le simțim în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inimile și mințile, fără a face o mișcare, ci doar trezindu-ne mai mult de fiecare dată până când vom ajunge la adeziunea cu Creatorul.

Dacă acesta este modul în care ne imaginăm această stare, atunci înțelegem în mod clar că tot ceea ce se întâmplă cu noi semnalează locurile cărora trebuie să le acordăm o atenție deosebită. Este în acele locuri în care trebuie să ne clarificăm sentimentele, gândurile, intențiile, și atitudinea față de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvență și de a fi demni de revelația stării în care ne aflăm în adeziune constantă cu Creatorul.

Deci, nu există nici cu loc în care să fugim. Trebuie să ne întoarcem la același punct intern care pornește de la punctul din inimă de fiecare dată și să ne asigurăm că se dezvoltă permanent. Nu este nimic altceva ce putem descoperi în toată realitatea, cu excepția unei singure forțe care este în noi, care ne sprijină și are grijă de noi tot timpul.

Dacă o persoană se oprește pe ea însăși în acest fel, văzând doar o singură direcție corectă pentru dezvoltarea ei, care conduce la revelația forței superioare care se află în punctul din inimă, și nu părăsește această direcție, și în mod intenționat oprește și restricționează toate celelalte căi care aparent îi permit să se dezvolte, vede, verifică și simte, închizându-le cu fermitate, înseamnă că-și dirijează puterile spre atingerea scopului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 70: „Cu o mână puternică și cu furie revărsată”: Ar trebui să știm asta despre cei care doresc să pătrundă în munca Domnului, în scopul de a se lipi cu adevărat de El și de a intra în Palatul Regelui, că nu toată lumea este admisă. Mai degrabă, unul este testat – dacă nu are alte dorințe, ci doar o dorință pentru Dvekut (adeziune), el este admis.

Și cum este cineva testat dacă are doar o singură dorință? Îi sunt date obstacole. Acest lucru înseamnă că îi sunt trimise gânduri străine și mesageri străini care să-l împiedice, astfel încât să părăsească această cale și să urmeze calea mulțimii.

 Și dacă cineva depășește toate dificultățile și sparge toate barele care-l blochează, și lucrurile mici nu-l pot opri, atunci Creatorul îi trimite Klipot mari și care, pentru a-l devia de la admiterea la adeziunea cu El, și cu nimic altceva. Acest lucru este considerat ca Creatorul îl respinge cu o mână puternică.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a realiza în sfârșit, că tot ceea ce o persoană simte vine de la Creator și este doar menit s-o direcționeze spre scop. Nu există nici o acțiune, sau eveniment care nu conduce o persoana spre scop, ceea ce înseamnă la adeziunea cu Creatorul. O persoană nu poate schimba acest lucru în nici un fel, deoarece totul se întâmplă în conformitate cu Reshimot (genele spirituale). Numai intensitatea, modul în care Reshimot sunt revelate, este determinat de felul în care ne-am îndeplinit Reshimot precedente.

Dar totul este conform planului, în care o persoană trebuie să descopere o dorință puternică pentru adeziune, în funcție de dorința spirituală, ceea ce înseamnă dorința fixă, intensivă, care vizează doar un singur scop. „Nu există puțin în spiritualitate”, ci numai maxim, iar o persoană ar trebui să aibă o astfel de dorință puternică.

Deci, Creatorul își dezvăluie mâna Lui puternică, făcând o persoană să se confrunte cu greutăți și probleme, derutând o persoană în orice mod posibil, astfel încât ea să devină mai puternică prin depășirea acestor obstacole. Ea trebuie să-și examineze opțiunile și să lase doar o singură direcție și s-o intensifice, astfel încât să fie imposibil să se abată de la calea cea dreaptă. În scopul de a face acest lucru, Creatorul îi trimite probleme din ce în ce mai dure, precum în fabula cu persoana care, pe când urca pe munte la palatul regelui, se confrunta cu gărzile, care erau din ce în ce mai crude de-a lungul drumului său. Toate acestea sunt așa pentru ca doar o dorință puternică să fie lăsată într-o persoană, o dorință care arde cu adevărat, tânjind să pătrundă în lumea spirituală, ceea ce înseamnă să atingă atributul dăruirii, anulării de sine, să evadeze.

Este ca și procesul de naștere, în care există două forțe active: forța de împingere din interior și forța care blochează ieșirea. Tensiunea dintre aceste două forțe crește până când este suficient de puternică pentru ca ușile să se deschidă și pentru ca străpungerea să apară. Apoi, fătul poate ieși.

Aceste două forțe opuse, forța Creatorului și forța ființei create în cele din urmă ajung la o tensiune suficientă pentru naștere. Așa cum se spune, „în același loc, în același timp, în aceeași femeie” o astfel de concentrare de tensiune este creată care duce la aplicabilitate.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala din 19/02/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

 Putem găsi Creatorul numai în vasele stabilite de noi înşine. Prin urmare, se spune că fiinţa creată înseamnă Creatorul. Ce înseamnă asta, nu sună a erezie ? Dar, faptul că noi construim vasul în care vrem să descoperim, prin noi înşine, atributul de dăruire, înseamnă că noi formăm Creatorul.

Simţim numai în forma care îmbracă materia, numită Bo-reh (vino şi vezi), care este Creatorul şi nu în ceea ce El este exterior. Această îmbrăcăminte există în rădăcina anterioară, desigur, despre care noi nu vorbim şi nu o atingem şi realizarea noastră este posibilă numai până la frontiera numită Bo-reh. Astfel, în atelierul pe care l-am avut noaptea trecută cu tema: Nu este nimeni în afară de El, am încercat să explic că acest concept nu este realizat decât în centrul grupului. Nu există alt loc în care poate fi atins şi nu putem să-l găsim în noi înşine, în altă manieră. Numai dacă noi toţi, cu ego-ul nostru negativ, aspirăm la relevarea legăturii pozitive dintre noi, putem realiza o înaltă tensiune între două forţe opuse, care sunt în fiecare dintre noi: un „minus” şi un „plus”, tensiune ce poate fi atinsă numai în grup. Atunci, va deveni compatibilă cu o înălţime de nivel spiritual, spre care putem să ne ridicăm.

Creatorul nu a avut altă alegere decât să rupă primul vas, pentru a-i permite să dezvolte sensibilitatea atributului de dăruire. Este imposibil de a face asta fără a simţi şi fără dorinţa de primire în interiorul vasului.

Creatorul este singura forţă de dăruire. Creatura este, iniţial, doar dorinţă de primire. Deci, în scopul de a semăna cu Creatorul, creatura trebuie să includă aceste două forţe în ea: forţa de a dărui şi forţa de a primi, una deasupra celeilalte. Putem realiza această stare doar în grup. Aceasta vreau să simţiţi în atelier, pentru a înţelege că este imposibil de realizat, fără un grup.

Între timp, balanţa puterii este de aşa natură, că am rămas cu un mare minus, nu am penetrat în graniţele grupului, încă. Fiecare dintre noi este undeva, pe drumul spre acesta, se păstrează şi nu doreşte să intre.

Trebuie să păstrăm minusurile noastre şi trebuie să fie mari. Ele trebuie să continue să crească, deoarece minusurile sunt realizate de Reshimot (gene spirituale). În momentul în care aţi reuşit să vă conectaţi într-un fel, noi Reshimot vor apărea imediat. Dar, dacă nu sunteţi aruncat în muncă şi nu îndepliniţi Reshimot anterior, noul Reshimot nu va apărea niciodată.

Reshimot sunt dezvăluite într-un lanţ, una după alta, urmând un plan. Dar, problema este că noi nu ne dezvoltăm mai mult, şi atunci, între timp, rămânem la nivel de cunoaştere potenţială, ce nu este o realizare adevărată. Pentru ca acest lucru să fie văzut ca o parte a realităţii noastre, noi trebuie să realizăm un grup, un spaţiu comun între noi, în care putem forma Creatorul („vino şi vezi”).

Creatorul se formează în noi când dorinţa de primire este lăsată înăuntru şi la exterior prinde forma dăruirii, cum se spune „a primi pentru a dărui”. Recepţia de mai jos şi dăruirea de mai sus, împreună aceasta se numeşte Creatorul. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne plecăm capul şi să ne anulăm orgoliul, trebuie să mergem spre grup „în patru labe”, recunoscând faptul că suntem un „animal” al cărui cap este mai puţin valorificat decât corpul său, deoarece există o preocupare constantă pentru a servi corpul. Când vă plecaţi capul mai jos de corp, aceasta înseamnă că aţi înţeles că este lipsit de valoare şi veţi fi numit Adam, o fiinţă umană.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, proprietarii de afaceri au ghicit deja că, cel mai valoros capital al omului este cunoaşterea colectivă, precum şi abilităţile şi ei vor să le utilizeze. În acest spirit, ei înţeleg că structurile ierarhice rigide trebuie să cedeze locul moderaţiei, reglementată de ei înşişi.

Dar, în Rusia spre exemplu, oamenii sunt obişnuiţi cu o ierarhie foarte rigidă: „ţarul tată”, susţinător de familie, proprietarul afacerii. Este util să treacă la o nouă structură ? Oare oamenii doresc auto-reglementarea ?

Răspuns: Dacă oamenii vor sau nu, nu depinde de ei. Natura transformă progresiv nevoile umane, de aceea vor dori mereu să vină la asta. Acum este momentul să stabilească aceste valori. Oamenii văd că nu ştiu cum să-şi organizeze viaţa, există distrugere, lupta pentru supravieţuire, facturi enorme, neînţelegeri, putere şi presiune. Tot ceea ce poate fi înlocuit de relaţii normale este controlat de structuri de putere ale infracţiunii sau de stat.

Eu nu dau vina pe nimeni, este doar o perioadă de tranziţie. Dar, în pincipiu, drumul spre viitor constă în alegere: fie aşteptăm ca natura să pună stăpânire pe noi, fără milă, obligându-ne să ne schimbăm, fie corespundem, conştient, cu sistemul integral al naturii.

Mai mult decât atât, în acest sens, Rusia nu este departe de America. Americanii sunt mari individualişti. Ei nu iau în considerare alte persoane şi fac, în mod deschis, tot ceea ce le place. Dacă este rentabil să o fac, atunci o fac, îi voi utiliza pe ceilalţi ca nişte trambuline, pentru a câştiga. Şi partea care pierde totul, înţelege că aceasta este legea dură în afaceri, care a prins, de asemenea, rădăcini, în Rusia.

Deci, în acest sens, aceste două ţări sunt similare. Acesta este motivul pentru care trebuie să sufere o reajustare a valorilor şi să intre într-un nou sistem. Va fi foarte dificil, mai ales pentru America. Va fi un pic mai uşor pentru Europa, deoarece are o cultură diferită, există o legătură între oameni ce îi îmbunează.

Ruşii au, de asemenea, o conexiune interioară, „Noi suntem un popor, noi suntem o comunitate” şi, de aceea, tranziţia lor poate fi mai uşoară. Dar mai au nevoie de educaţie integrală.

Trebuie să spun că ruşii sunt deschişi la acest subiect. Ei sunt înclinaţi spre educaţie. Televiziunea, mass-media, toate sunt gata să fie regizate de sus. Dacă guvernul ar accepta ideea de a merge spre o similitudine cu natura ca o necesitate universală şi ar începe să pună în aplicare acest lucru, atunci Rusia ar reuşi rapid şi uşor; ea ar fi declarată în partea de sus şi acceptată în partea de jos.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toate gândurile angajatorilor se reduc la profit? Ei nu sunt oameni proşti şi înţeleg că, dacă faci lucruri utile pentru alţii, beneficiile nu vor dispărea. Aceasta persistă încă. De ce nu vor să-şi fixeze obiectivul de a face ceva pentru ceilalţi ?

Răspuns: Societatea noastră nu suportă această idee. O persoană, în special în Rusia, este considerată mai dură şi mai puternică când are profit după alţii şi-i supune. Dacă voi câştiga cu neruşinare în detrimentul altor persoane şi dacă ele nu-şi dau seama, atunci eu mă voi simţi ca un erou, managerul care-i suprimă pe ceilalţi. Pentru a face asta, trebuie să mă arăt ca un despot, în ciuda oricui. Aşa cum este scris în manuscrisele antice: „Ce fel de rege este acela care nu şi-a executat sute de supuşi în fiecare an ?” Altfel, cum s-ar putea impune ? Ce sens ar fi în faptul că decide soarta oamenilor ?

Deci, dacă vreau să comand, serios, afacerea mea, nu am de ales decât să aprind doi angajaţi. Introduc politica morcovului şi a bățului. Unul trebuie să fie mustrat, celălalt bătut pe spate. În caz contrar, cum pot oamenii să mă înţeleagă ?

Este încă o practică comună ce funcţionează în multe locuri. Filmele, reclamele şi jurnalele televizate arată că managerii se bazează încă, pe această ierarhie rigidă, bazată pe teamă şi presiune. Cu toate acestea, dacă noi vrem să ţinem pasul cu dezvoltarea naturală, trebuie să fim implicaţi în educaţie, schimbarea fiinţei umane în funcţie de natură, cum s-ar spune, cu dorinţele şi proprietăţile care se dezvoltă în noi astăzi.

Dezvoltarea ne conduce la o lume integrală, interdependentă, la companii bazate pe voluntariat, la o conexiune amicală între oameni, unde totul se decide în colectiv – cum se spune, cu un spirit colectiv – unde totul se bazează pe sfaturi, sprijin şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, spiritul general şi colectiv se dezvoltă, ceea ce conduce, în final, la corectarea deciziilor. Într-adevăr, atragerea unei persoane inteligente într-un spirit colectiv de conducere, poate aduce idei noi cu privire la structura afacerii, luarea deciziilor şi punerea lor în aplicare: pentru toate întrebările. Astăzi, am ajuns în această stare.

Cu toate acestea, multe companii şi organizaţii sunt încă reglementate prin forţă. Va trebui să trecem la o metodă integrală complet diferită.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Smerenia nu este atunci când nu am putere să fac ceva, ci când mă gândesc că aş putea face ceva. Un smerit nu este cineva care nu poate să fie un erou, dar cineva care gândeşte că este un erou. Dacă ego-ul se trezeşte într-o persoană, atunci tot ceea ce spune indică smerenia sa.

La urma urmei, totul este gestionat de Lumina Superioară. Dacă o persoană crede că are propria putere, sentimente şi spirit în ego-ul său, aceasta este smerenia sa. Smerenia este în faptul că el nu înţelege asta, că nu simte şi nu este afectat că dorinţa lui de a primi nu este decât o replică a Luminii. Nu este decât umbra Luminii şi el nu are nimic altceva decât această umbră.

Dacă o persoană simte şi înţelege asta, dacă ea combate smerenia care este evocată în ea, încă şi încă, în scopul de a descoperi diferenţa dintre ea şi Creator, atunci ea intră într-o altă smerenie, care nu este, de fapt, un semn de smerenie, ci aderenţă. Ea nu vrea să fie alipită la dorinţă şi să o servească cu devotament, şi nu în umbră, care este replica inversă a Luminii care-şi imaginează că există independent, pentru că este detaşată de sursă. Apoi, este umplută cu mândrie, cu putere, cu tot ceea ce are Lumina pentru a anula dorinţa de primire inaintea Creatorului. Ea mulţumeşte Creatorului deoarece a creat această dorinţă de primire, prin care o persoană poate simţi aderarea la Creator. Astfel, clarificarea auto-umilinţei ajută constant o persoană pentru a se apropia de adevăr, de sursă. Deci, unde se simte smerenia Lui, este locul unde descoperim umilinţa Creatorului şi măreţia Lui.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 18.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu au scris Cabaliștii un manual pentru viață, astfel încât orice om să poată să îl folosească?

Răspuns: Dacă această carte ar fi fost despre cum să facă profit și cum să câștige ceva, oamenii ar fi citit-o, dar cartea ar fi însă despre cum să renunți, cum să dăruiești. Deci, cui să i-o oferi? Dacă aș fi avut ceva interesant pentru oamenii obișnuiți, aș fi făcut-o demult. Toate posturile TV cu audiență mare m-ar fi chemat pentru interviuri: ”Are o rețetă pentru o plăcere infinită.” Dar aici, din contra, este o barieră psihologică: Trebuie să ne transcedem natura noastră și să avansăm către următorul nivel și apoi vom primii plăcere.

Așadar, cum să mă ridic deasupra ”pragului de strangulare” al morții? Oamenii cred că ating următorul nivel, viața spirituală, după ce corpul moare. Chiar nu înțeleg, de ce le stă corpul în drum…dar așa văd ei lucrurile: corpul este îngropat în pământ și sufletul se ridică ”în sus”. Cum îmi imaginez o stare în care îmi ucid egoul? Se spune: ”cel care vrea să trăiască trebuie să se omoare el însuși” Numai atunci pot începe cu adevărat să trăiesc. Dar cum pot realiza asta? Cum pot explica asta oamenilor?

Aici, oferim remediul înaintea bolii. Mai întâi, informăm oamenii că sunt bolnavi, ceea ce înseamnă că acționăm la fel ca Creatorul, care revelează criza în umanitate. Astăzi, toată lumea simte, într-o oarecare măsură, probleme, deci, care este diagnosticul? Egoul nostru este de fapt boala.

Dar asta nu este suficient, trebuie să vină un specialist să vorbească ca el să asculte, pentru că dacă oamenii nu ascultă, atunci boala va continua să se dezvolte, până când durerea le va ascuții auzul.

În general, umanitatea trebuie să audă ceea ce este important. Întreaga problemă este conexiunea greșită între oameni. Din acest motiv nu știu cum să trăiască în mod corect în lumea integrală, nu știu cum să își educe copiii și cum să că stabilească relații corecte. Trebuie să realizeze faptul că întreaga problemă este egoul nostru. Mai târziu vor putea să poarte aceaste converasții și să explice cum oamenii ar trebui să se conecteze prin educația integrală.

Apoi oamenii vor înțelege în sfârșit ce se întâmplă; vor înțelege că au fost conduși spre a ”înebuni”, prin orice mijloc posibil, că trebuie să muncească 14 ore pe zi pentru a nu mai avea timp să se gândească la nimic altceva. Copiii sunt educați intenționat în aceste scop în școli, canalele TV transmit serii de crime și violuri și toate astea sunt pentru a transforma un om în zero, într-un ”animal”, pentru ca el să nu poată să găsească o soluție pentru viața lui..

Întrebare: De ce nu duc Cabaliștii o campanie împotriva egoului, la fel cum există campania împotriva fumatului? De ce nu scriu o carte despre cum să împiedice „febra egoistă”?

Cabaliștii nu au aceași autoritate și putere pe care o au doctorii, Baal HaSulam a încercat deja să îi avertizeze pe oameni, dar ei nu l-au ascultat. Cât despre ”o campanie de efect”, și ea are un motiv egoist. Fabricile de țigări pot pierde bani, dar alt grup face profit din asta, de exemplu producătorii de alimente care produc alimente nesănătoase. Ei profită atunci când oamenii nu fumează și nu mor mai devreme de cancer, pentru ca să le cumpere produsele mai mulți ani. Aceste produse îi fac pe oameni să fie bolnavi și, în același timp companiile care fabrică medicamente devine mai bogate. Principalul lucru este de a ține oamenii în ”țarcuri”, la fel ca animalele, în rutina vieții moderne care nu le permite să gândească prea mult la ceea ce este important.

Totul se întâmplă pentru ca cineva să facă profit din societate de consum. Astfel, totul ar merge la infinit dacă nu ar există planul naturii. Am rămâne sclavi care consumă ceea ce ne oferă supermarketurile și media, fără nicio altă alegere. Dar Creatorul are alte planuri și ne apropiem de colapsul trendului actual capitalist.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 15.02.2013, ”Pacea”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - 2 Comentarii →

Este evident faptul că avem multe plângeri față de Creator, legate de starea noastră, de condițiile pe care le-am vrea și despre gazda care este responsabilă de tot ceea ce ni se întâmplă. Dar asta nu ajută. Fie suntem de acord cu condițiile care ni s-au dat, fie trebuie să avansăm pe calea suferinței.

De fapt, pentru a stabilii astfel de condiții, trebuie să știm întregul proces, întregul sistem; trebuie să înțelegem faptul că totul este pentru a fi cel mai bine și că este imposibil să realizăm condițiile dacă nu știm întregul sistem și faptul că suntem într-o ascundere constantă în timp ce avansăm de jos în sus. Singurul lucru care ne rămâne este să credem că toată munca noastră trebuie să fie făcută deasupra criticismului și plângerilor. Atunci când privim la tot din egoul nostru, nu putem ajunge la o altă concluzie deoarece avanasarea este de fapt în ceea ce privește dorința de a dărui și nu către dorința de a primi; deci, în starea noastră nu vom putea niciodată să înțelegem cum să avansăm.

Este spus: ”Deschide-mi o poartă care este mare cât gaura acului,” ceea ce înseamnă doar să depui efort un pic ”și voi deschide porțile superioare pentru tine”. Dar trebuie să descoperim ”gaura acului” noi înșine și aceasta este o sarcină foarte dificilă. Și asta pentru că trebuie să îmi aplec capul, să îmi anulez mândria și să înțeleg că nu vom putea fi în stare să percepm și să apreciem ceva din egoul nostru ci, mai degrabă, prin senzția inferiorității noastre, plecându-ne capetele, vom începe să înțelegem ce se întâmplă.

De fapt, prin ascunderea egoului începem să îl cunoaștem pe Creatorul care este ascuns și începem să îi semănăm într-o oarecare măsură. O mamă care are grijă de copilul său este și ea în ascundere față de el, deoarece copilul nu știe cât de mult se îngrijește mama lui de el și nici nu trebuie să știe. Ce este important este că rezultatul tuturor eforturilor ei se vor împlinii în el, condițiile pentru creșterea lui.

Dar dacă noi tânjim spre Creator, trebuie să descoperim acțiunile Lui legate de noi și să le repetăm noi înșine. Pentru a face asta trebuie să ne plecăm facem mici, la fel ca o mamă care uită de ea de dragul copilului, sau la fel ca Creatorul în ceea ce privește ființele create. Simțim numai rezultatul grijii Creatorului față de noi, dar toate acțiunile Lui asupra noastra sunt ascunse, deoarece noi suntem copiii care nu pot înțelege nimic.

Atunci cum putem să facem să vrem să cunoaștem munca Creatoului? Este imposibil să știm fără a deveni și noi părinți. Numai atunci vom aprecia ceea ce au făcut părinții pentru noi. Pentru a crește în lumea spirituală și a deveni părinți spirituali, Creatorul nu ne împlinește toate dorințele noastre copilărești. Nu ne servește plăcinte dulci, ca o mamă iubitoare, nu se schimbă sau dispare și nu ne amuză cu diferite jucării, ca noi să fim fericiți. Nu ne răsfața dorința de a primi ci mai degrabă trezește diferite întrebări în noi, suferințe și discernăminte neplăcute cu care trebuie să lucrăm pentru a descoperi motivul pentru care se întâmplă, deoarece numai așa vom putea descoperi munca Lui.

Nu mă simt bine, trebuie să descopăr de ce. Desigur, mai întâi simt satisfacție, este răspunsul meu natural, îmi displace faptul că mă simt rău! Gândul următor este deja îndreptat către Creator și la de ce acționează El așa. El este greșit, El ar trebui să se schimbe! Dar dacă problema nu dispare și nu pot scăpa de ea, loviturile mă forțează să fiu mai răbdător. Nu mai îmi displace asta; mă întreb: ”Care este rostul unei astfel de vieți?” Asta mă aduce la studiul acțiunilor Creatorului.

Mi s-a spus că sunt responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă. Am făcut eu ceva? Totul este făcut de Creator! Dar reiese faptul că totul este opus față de felul în care mi se pare mie. ” Nu există nimeni în afară de El”, ”cel bun și benevolent”, iar tot binele pe care mi-l dă El se transformă în mine în diferite forțe contradictorii. Nu văd că toate provin din cel bun și benevolent. Cu toate că, câteodată ceva bun se întâmplă, este de obicei rău.

Trebuie să determin că este un așa, că tot ceea ce primesc vine de la Creator care este bun și benevolent și că nu există nimeni în afară de El. Dacă fac asta în starea care îmi este dată acum, voi atinge primul meu nivel spiritual. Mai târziu, același tip de muncă se așteaptă de la mine, dar mult mai calitativă și mai sublimă. Asta înseamnă că munca noastră este ca mai întâi să vedem că noi suntem problema și nu Dăruitorul, iar apoi să ne corectăm pentru ca problemele să dispară. Dăruitorul, acțiunile Lui și eu, trebuie să ne conectăm într-un singur întreg numit ”adeziune”. Aceasta va fi dovadă că am obține o echivalență de formă cu El.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 27: Desigur că vreau să mă unesc cu voi trup şi suflet. Deşi nu pot lucra decât în spiritualitate şi în sufletul meu, eu cunosc sufletul vostru şi pot să mă unesc cu el, dar voi nu puteţi să lucraţi în inimile voastre, ci numai cu trupul, deoarece nu cunoaşteţi spiritualitatea mea astfel încât să vă uniţi cu ea şi, dacă înţelegeţi acest lucru, veţi înţelege, de asemenea, că nu simt deloc că sunt departe de voi, dar aveţi nevoie să fiţi aproape de corp şi de locaţia cursului, dar este pentru voi înşivă şi pentru munca voastră şi nu pentru munca mea.

Dar, mă rog la Creator să vă conducă pe drumul adevărului şi ca voi să fiţi salvaţi de obstacolele din drum şi Creatorul va fi cu voi în tot ceea ce faceţi. Din partea voastră, trebuie să fiţi atenţi să urmaţi drumul pe care l-am pregătit pentru voi, în legătură cu inima şi spiritul, dorinţele şi rugăciunile şi atunci Creatorul ne va ajuta cu siguranţă şi ne va uni în curând, în inima noastră şi sufletul nostru.

Desigur, distanţele nu au sens pentru un cabalist care înţelege starea interioară a studenţilor săi şi asta nu face nicio diferenţă în orice lume s-ar afla: într-un corp sau nu, la distanţă în această lume sau în apropiere. Dacă există o legătură între profesor şi elev, atunci nimic nu o poate afecta. Se pare că problema este numai cu studenţii, cărora le este greu să se descurce fără o senzaţie fizică a cuiva sau a unui profesor. Deci, nu există altă soluţie decât să grăbească avansarea cât de mult pot.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala,  17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→