Rabash, „ce este ce Tu nu adaugi si nu daunezi in lucrarea:” Problema „de dreapta” inseamna la dreapta.

Aceasta semnifica ca un om trebuie sa creada deasupra  motivului si sa se reprezinte pe el insusi ca si cum ar fi deja recompensat de credinta in Dumnezeu, a simtit-o in corpul sau, a vazut si a simtit cum Creatorul conduce lumea si este in intregime bun si binevoitor. Si desi atunci cand vede lucrurile in limitele motivului, el vede contrariul, in orice moment, trebuie sa lucreze deasupra motivului si ar trebui sa se simta ca in cazul in care simte deja aceasta in corpul sau, ca este modul in care lucrurile sunt de fapt,  ca Creatorul conduce lumea fiind Cel care este bun si binevoitor.

Si el simte ca are puterea de a-I spune Creatorului: „ Ne-ai ales dintre toate natiunile, ne-ai  iubit si ne-ai vrut”, deoarece exista deja ceva pentru care sa fie recunoscator Creatorului. Si in functie de importanta spiritualitatii pe care o simte, el organizeaza lauda Creatorului.

O data ce o persoana resimte deja importanta spiritualitatii, ceea ce se numeste, „o persoana trebuie intotdeauna sa pregateasca lauda Creatorului”, atunci este timpul pentru ea sa treaca in linia de stanga si sa verifice cum resimte cu adevarat importanta Regelui „in termen de motiv”, si daca este intr-adevar pregatita sa lucreze numai in folosul Creatorului.

Si cand vede „in termenii motivului” ca nu are forta pentru aceasta si ca importanta spiritualitati este doar „deasupra motivului” pentru ea, acest calcul poate produce o lipsa pentru ea, durerea si tristetea, deoarece este intr-o stare de smerenie absoluta si poate atunci sa faca o rugaciune adevarata din adancul inimii, pentru ceea ce ii lipseste.

O persoana trebuie sa isi imagineze doua puncte: in ce masura este „in ratiune” si „deasupra ratiuniii”. Atunci va dori cu adevarat sa se ridice „deasupra ratiunii” si sa se traga ea insasi catre nivelul superior si sa ajunga la o rugaciune „deasupra ratiunii”. Astfel, poate avansa.

O persoana ar trebui sa isi examineze starea actuala si sa se ridice dincolo de aceasta prin „credinta deasupra ratiunii”, in scopul de a vedea ca Suveranul, Creatorul, este bun si binevoitor in tot ceea cea re o persoana . Ea se analizeaza pe ea insasi in toate sensurile si il justifica pe Creator „deasupra ratiunii.”

Dupa aceea, ea verifica daca „in ratiunei”, este de asemenea pregatita sa ajunga la aceeasi concluzie si vede ca nu este asa, deoarece ratiunea ei se bazeaza pe ceea ce ochii vad. Atunci se dezvolta o rugaciune in decalajul dintre ceea ce vede „in ratiune” si „deasupra ratiunii.”

Dar acest lucru este adevarat doar daca persoana se simte fericita. Rugaciunea corecta in spiritualitate este facuta din discernamante opuse. Pe de o parte, ar trebui sa fiu fericit deoarece sunt in contact cu Creatorul si am pe cineva, cui sa ma adresez. Sunt sigur ca El ma va ajuta si ca este bun si binevoitor, si totul este bine!

Nu cer niciodata Creatorului sa imi imbunatateasca situatia, dar ii cer sa imi schimbe perceptia asupra situatiei mele. Si aceasta pentru ca, acum, eu vad ca ma aflu intr-un ocean de iubire absoluta si ca nu exista nimic altceva in afara de acesta. Dar pentru ca nu sunt corectat, vad altceva. Noi nu am parasit niciodata lumea Ein Sof (Infinit) , dar trebuie sa stabilim atitudinea buna fata de aceasta.

De fiecare data noi detalii sunt revelate pentru mine, trebuie sa imi schimb atitudinea, ceea ce inseamna intentia mea. De aceea Il rog pe Creator sa ma corecteze, pentru a-mi permite sa Il vad  ca indurare dezvaluita. Este un moment foarte important.

Nu ar trebui sa cer Creatorului sa corecteze starea mea, cum as cere sa corecteze actiunile Sale, ci mai degraba sa ma corecteze in asa fel incat sa pot vedea Creatia Sa asa cum este in realitate, ceea ce inseamna doar intr-un mod pozitiv.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 01.01.2013

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Femeile au adesea dificultăţi în a acţiona împreună cu alte persoane.  Cum putem să ne forţăm în a susţine prietenele noastre, a avea grijă de grupul de femei şi a participa la evenimentele generale destinate femeilor, atunci când numai gândul de a se conecta unele cu altele este de nesuportat ?

Răspuns: Aceasta se întâmplă doar la început, mai ales pentru femei, deoarece acestea nu sunt obişnuite a se conecta cu alţii. Fiecare femeie este singură cu ea însăşi, ea nu are nevoie de a se conecta cu alte persoane, în măsura în care ea are o legătură cu un bărbat. Dar ascensiunea spirituală necesită o conexiune între femei şi efectul lor comun asupra bărbaţilor. De aceea, obiectivul final este ca ele să înceapă să se unească, prin urmare, ele vor începe să simtă că este posibil să se ridice deasupra prejudecăţilor instinctive şi să fie împreună. Ele pot să o facă. Aceasta se întâmplă deja, o simt.

Organizaţia femeilor noastre este, probabil, singura din lume care poate arăta cum reuşesc femeile să se unească cu adevărat, deasupra naturii lor individualiste.

Din lecţia virtuală, 30.12.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem da prietenilor noştri sentimentul că ne pasă de ei, aşa cum unei mame îi pasă de copilul ei?

Răspuns: Arătaţi unei persoane că vă pasă şi vă gândiţi la ea. Trimiteţi-i un mesaj text sau e-mail arătând interes cu privire la ceea ce simte, dacă simte că vă gândiţi la ea. Trebuie să arătăm interesul nostru pentru alţii. Acest exemplu este contagios, atunci prietenul va face şi el acelaşi lucru. Îi va fi ruşine să fie în urmă şi să nu participe la această demonstraţie de interes.

Întrebare: Această preocupare excesivă, nu împiedică dezvoltarea unei persoane ?

Răspuns: Dimpotrivă, acest lucru îl excită, îl sâcâie, se concentrează şi direcţionează să facă ceva. Atunci când omul vede cum prietenilor le pasă de el, atunci are un exemplu şi trezeşte gelozia. De ce nu face el asta?

Dacă acest lucru se întâmplă într-un grup comun, non-cabalist, o persoană, ca să spunem aşa,  îșii spală  mâinile şi începe a urma exemplul. Şi avem situaţia opusă. După cum este scris în articolele lui Rabash, astfel de acţiuni stârnesc gelozia şi dau un exemplu. Acesta este motivul pentru care trebuie să arătăm aceasta foarte clar şi să inducem un sentiment de responsabilitate pentru aceasta.

Lecţia virtuală, 30.12.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Unii oameni sunt mai sensibili la anumite acțiuni, iar altii sunt mai puțin sensibili. Cum recomanzi sa lucram cu declarația de garantare reciprocă, astfel încât aceasta sa fie imprimata pe inima tuturor, astfel încât toată lumea sa trăiasca prin acest document și împreună  sa aderam la aceasta?

Raspuns: Adevarul este că acest lucru este imposibil de facut tot timpul. Dar chiar și o influență sub forma unui simplu impuls asupra unei persoane,face ca atunci când creați această posibilitate , persoana sa se ridice în mod inevitabil mai sus de egoismul său, în măsura în care începe să primească de la tine un sentiment de securitate, de lipsa a oricăror probleme și griji, si împinge persoana afara din lumea noastră. La urma urmei, simțim întreaga lume într-o grija si anxietate constantă, deoarece ego-ul nostru ne obligă să gândim și să acționam în acest fel.

De aceea, chiar și o influență spontana, care creează un sentiment de garantare reciprocă într-o persoană, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, treptat, cultivă în el o directie prin care se ridica mai presus de el insusi, si el chiar incepe sa caute ca acest lucru sa devina permanent. Astfel, devine un mijloc al progresului noastru.

Sper, ca rezultat al eforturilor noastre de la congresul din deșert, ca vom ajunge cel puțin la acest mod specific de a da drumul lumii noastre. Atunci oamenii vor simti gustul ieșirii din lumea noastră, și ei vor începe să acționeze într-un mod mult mai orientat catre scop.

Întrebare: Cum pot folosi acest lucru la lecțiile de dimineață, la atelierele de lucru, la întâlnirile cu prietenii, și la mesele comune, pentru a ma pregăti pentru congres?

Raspuns: Trebuie să acționezi în aceeași direcție: faci constant aceste exerciții, în speranța că prin aspirația ta, prin efortulul tau interior, vei influența prietenii ca să simtă îngrijorarea ta pentru ei și sa scape de egoismul lor. La urma urmei, nu există absolut nici o nevoie să aștepti un eveniment special, poti sa actionezi astfel in fiecare zi și în fiecare oră, iar în final vom reuși.

Din Lecția virtuală12/30/12

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Trup și Suflet”: Iar ei descriu corpul ca pe o mașină electronică cu fire care se intind de la corp la creier, și funcționează prin contactele cu lucrurile exterioare.

De asemenea, firele trimit senzațiile de durere sau de placere la creier, iar creierul da instrucțiuni organelor cu privire la ce au de facut.

Întrebare:  Daca percepem totul prin intermediul corpului nostru, atunci toată viața noastră este de fapt ca si proiectia unui „film” generat de perceptia noastra?

Raspuns: Exista doua abordari, care sunt integrate aici, cea subiectiva și cea obiectiva. Per ansamblu, dacă percepi o anumită imagine a lumii, nu o poti șterge și spune că aceasta este imaginatia ta. Acesta poate fi imaginatia ta, dar acesta „imaginație” este viața noastră și noi trebuie să acceptam aceasta ca pe un fapt.

Intrebare: Deci, unde este adevărul?

Raspuns: Nu există nici un adevăr. Totul este relativ, cu privire la o persoană. Există șapte miliarde de oameni pe pământ și fiecare are propriul său adevăr. La urma urmei, nu avem o scară absolută de valori, conform căreia putem măsura adevărul. Suntem cu toții agățati în spațiu, la fel ca și pământul, la fel ca întregul univers, cine stie unde este”agățat”? Esti în viață acum, dar într-o clipă s-ar putea să fii mort, și cine controlează aceasta? În mâinile cui sunt sforile?

În starea noastră actuală, nu există standarde de bază si nu putem măsura cu acuratete lucrurile. Am stabilit numeroase sisteme și unități de măsură, care sunt relative: meridianul Greenwich, un kilogram, un metru, un watt, un ohm, dar acestea sunt unități relative de măsurători comparative. Ele confirmă ideea că de fapt nu exista nimic pe care sa ne putem baza și că nu putem măsura nimic.

Noi nu știm care este adevărul, și suntem de acord asupra unui anumit cadru de comparații nominale, deoarece avem nevoie de un limbaj comun, în scopul de a duce o viață normală. În caz contrar, cum am fi capabili de a ține legătura între noi și de a trăi impreuna? Deci, nu există nici un adevăr. Nimeni nu are nevoie de adevar. Dacă oamenii descoperă ceva care este absolut, il voi  accepta ca pe un fapt, si prefer propriul meu „adevar”.  Este adevărat că noi putem atinge valori absolute, dar ego-ul nu ne lasă să facem asta, așa ca suntem scufundati în relativitate și instabilitate.

Trebuie să ne obișnuim cu această stare și sa o acceptam ca pe un fapt. Este normal să arăt că m-am schimbat fata de ziua de ieri. O persoană care avanseaza înțelege că nimic nu este sigur și stabil. Dacă ceea ce a fost bun ieri, pare, de asemenea, bun si azi, inseamna ca eu sunt „inca”, nu chiar pe nivelul „vegetativ”, dar  „încă in natura.” La nivelul „vorbitor”, oricuim, văd ” o lume opusă „, în fiecare zi. La urma urmei, fiecare nivel este opus fata de cel precedent.

Pe calea spirituala, nu adaug pur și simplu lucruri noi la ceea ce există deja, eu ma transform de fiecare dată și nu este nimic de care să-mi fie rușine. Nu este nevoie să fiu o „piatră indestructibilă”; toți suntem în continuă schimbare, ceea ce e bine. Numai copiii mici, care sunt în mod constant agitati și neliniștiti pot să crească.

Ei bine, nu putem determina ceva absolut, asa ca trebuie să credem că „un judecător are doar ceea ce poate vedea cu ochii lui,” și accepta această imagine ca realitate. Există doar un singur adevăr, că nu există nimic stabil, și că totul se schimbă, cu privire la o persoană.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 12/31/12, „Corp și Suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: De multe ori, cineva pare a fi un om mare dar când m-am apropiat de el şi l-am cunoscut, am descoperit că nu a fost nimic.  Când vom finaliza decepţiile şi vom descoperi adevărata măreţie ?

Răspuns: Măreţia se descoperă doar în Creator. Noi trebuie să muncim într-o manieră opusă faţă de grup, profesor şi Creator, trebuie să construim măreţia lor în noi înşine. Cu cât mai mult mă apropii de ei, mai mici, mai umili, mai inferiori vor părea. Ei nu vă vor permite să vă legaţi de ei şi să-i apreciaţi.

Se spune: Oriunde veţi descoperi măreţia Sa, acolo veţi descoperi modestia Sa.  Este dificil să rămâi la sentimentul de măreţie în spiritualitate. Prin urmare, religiile  utilizează atribute externe pentru a creşte importanţa şi fiecare rabin sau preot se prezintă ei înşişi mari şi importanţi în faţa oamenilor. Acest lucru este necesar pentru a atrage oamenii, deoarece sunt impresionaţi de aspectul exterior. În înţelepciunea Cabalei, totuşi, este opusul, aici totul este determinat de interior. Aşa că, uneori, grupul, studiul, prietenii şi profesorii se prezintă ca nefiind speciali, în niciun fel.

Apoi, o persoană trebuie să depăşească lipsa de respect şi să încerce să crească importanţa lor la un nivel mai intern, prin ea însăşi.

Noi nu acţionăm ca un mare grup Kotzk, care în mod deliberat a arătat confuzie şi lipsă de respect pentru spiritualitate, pentru a permite mai multă muncă. Noi trebuie să lucrăm asupra măreţiei prietenului, profesorului, Creatorului, chiar dacă, de fiecare dată, ne gândim că ei sunt mai mici. Noi trebuie să preţuim aceste momente cu atenţie, ca în ateliere de lucru, unde noi avem şansa de a fi impresionaţi de spiritul şi sentimentele prietenilor, atunci când nu ne aşteptam. Aceasta deoarece suntem obişnuiţi de a umili pe toată lumea şi de a ne vedea ca cei mai mari dintre toţi.

Faptul că mă apreciez mai mult este instinctiv. Dintr-o dată, descopăr că prietenii sunt mai importanţi decât mine şi asta mă scutură într-un anumit sens. La început, mă scutură în sens egoist, apoi încep să-i preţuiesc şi să-i invidiez iar apoi îi anexez la obiectivul dorit şi-i folosesc pentru a progresa.

Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala, 31.12.2012. Introducere în studiul celor 10 Sefirot.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul trup şi suflet, Baal HaSulam spune că totul, indiferent că este ascuns sau revelat, este în conştiinţa unei persoane. Ceea ce este ascuns de mine astăzi va fi dezvăluit mâine. Ce ne este ascuns, acum, în faza de pregătire ?

Răspuns: În primul rând, el nu se referă la un concept abstract necunoscut, ci la o realitate care există, dar pe care nu o putem studia pentru moment. Ştiu că aceasta există şi că este ascunsă de mine.Cu alte cuvinte, este ca şi cum Creatorul era în spatele unei perdea, în conformitate cu calculele mele şi toată experienţa mea.

Este, de asemenea, un soi de cunoaştere, dar nu un fapt clar, încă, pentru care eu pot să depun mărturie şi să o prezint alora. Am câteva elemente, unele dovezi, dar esenţa nu a fost încă dezvăluită.  Baal HaSulam a spus în acest articol: cunoaşterea care nu face parte, în întregime, din conştiinţa noastră, încă este ascunsă. El vorbeşte despre cunoaştere aici şi nu despre filozofie.

Experienţele cu acceleratorul şi acceleratoarele de particule, de exemplu, permite fizicienilor să găsească diferite teorii despre structura micro+cosmosului. Componentele sale sunt, încă, cunoscute, dar datele pe care le-au primit le permit să propună ipoteze şi să discute aceste chestiuni, deoarece este deja clar: există ceva în spatele perdelei. Faptele pot fi un pic diferite de teorii şi chiar opuse ipotezelor ştiinţifice, dar această abordare este perfect legitimă.

În cazul nostru, punctul din inimă spune unei persoane: Există o anumită forţă care controlează totul, care cuprinde totul şi închide totul în unu şi vreau să o descopăr. Această dorinţă construieşte deja un soi de model a ceea ce căutăm, sensul vieţii, sursa, motivele şi planul său, care se învârte în jurul meu, care mă conduce, pe mine şi tot ceea ce mă înconjoară ?

O persoană emite ipoteze, ea simte Creatorul şi astfel, ajunge la înţelepciunea Cabalei pentru a obţine un răspuns la întrebarea care a fost deja evocată în ea. Pe de altă parte, cei care nu au această întrebare, consideră înţelepciunea Cabala ca o pură speculaţie.

Mai târziu descoperim: Creatorul este forţa conexiunii, nu este nimic altceva decât unitatea, astfel toate celelalte forţe care compun realitatea noastră sunt dezvăluite.

În ceea ce priveşte studiul, noi nu studiem Creatorul, ci acţiunile Sale. Înţelepciunea Cabala impune acest principiu foarte clar: prin toate acţiunile Tale, noi Te vom cunoaşte. Noi nu vorbim niciodată despre Creator, El este o formă abstractă, esenţa, ceea ce înseamnă că este de neatins. Căutăm forma îmbrăcată în materie. Această formă este, de fapt, Creatorul (Boreh), pentru noi, Vino si vezi, (Bo – Reh). Eu sunt materia şi forma care mă îmbracă este El. Am devenit mai asemănător cu Creatorul şi El se revelează în mine, mă îmbracă.

Întrebare: Cum pot studia acţiunile Sale ?

Răspuns: Prin voi înşivă. Aceasta este munca noastră. Dar mai întâi trebuie să primim formele Sale, amprentele Sale digitale şi să pregătim un loc în interior pentru aceasta, în corectarea a tot ceea ce trebuie corectat, apoi să primim forma de dăruire fără rezerve şi să transmitem această atitudine celor din jurul nostru, prietenilor. Studiaţi forma Creatorului şi prin aceasta voi Îl studiaţi, ceea ce înseamnă că aţi atins unitatea.

Întrebare: Dar astăzi nu pot atribui acţiunile Creatorului Lui Însuşi.

Răspuns: În cercetare, un rezultat negativ este un rezultat. Negarea, în acest caz, este pregătirea pentru revelarea Creatorului. Voi Îl respingeţi şi nu acceptaţi existenţa Lui, este modul în care ar trebui să fie. Totul este realizat prin opoziţie.

Din a patra parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 2.01.2013, Corp şi suflet

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nimic din lumea spirituală nu este evaluat prin cantitate,  asa incat și cel mai mic detaliu este la fel de important ca și cel mai mare detaliu. Totul depinde doar de modul în care lucrurile sunt evaluate în inima unei persoane. Vedem mereu aceeasi realitate în fața noastră. Măsura în care descoperim realitatea (chiar daca descoperim mai mult sau mai putin) depinde de percepția noastră, de  măsura in care ne putem dezvolta și rafina vasele noastre spirituale și putem sa le facem sa fie precise și delicate, astfel încât acestea să poată detecta cu acuratete.

Realitatea însăși, cu toate acestea, niciodată nu se schimbă. Se spune, „Nu există parțialitate în spiritualitate.” Prin urmare, pereceperea marelui și micului imi apartine, in acord cu scara mea de valori prin care privesc, in functie de cum privesc, prin ochii mei miopi, sau prin ochelari, sau printr-un binoclu, sau printr-un telescop. Acest lucru înseamnă că totul depinde de vasele mele de percepție, de dorințele mele, și de măsura in care le corectez.

Totul depinde de scara mea de valori. Deci, nu exista nici o diferenta intre un lucru mic si unul mare: Dacă m-aș concentra pe scopul corect, daca mi-as face griji doar despre atingerea sentimentului de maretie al Creatorului, sentiment care ma conduce mai departe, dacă as dezvolta in mod constant  acest sentimnet si l-as respecta, nepermitandu-mi sa nu il respect sau sa il uit , voi avansa în mod necesar în direcția corectă catre scop.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 12/31/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate Creatorul interveni în acțiunea legilor naturii?

Raspuns: El Însuși a determinat aceste legi imuabile. „El a dat o lege ce nu poate fi inlaturata” și, prin urmare, de fapt, totul a fost creat deoarece „sfârșitul acțiunii este încorporat în gândul inițial.” Starea finala este deja continuta din momentul in care El a hotarat sa creeze fiintele create. Și doar pentru noi această perfecțiune încă trebuie să fie descoperita, în toate  aspectele negative și pozitive. Acesta este revelata numai în percepțiile noastre și de fapt nimic nu se schimbă, cu excepția revelației din noi.

Și astfel legile sunt predeterminate, ca si etape ale drumului nostru. Vom trece prin toate acestea, dar suntem capabili să ne deplasam cu viteze diferite si să avem incercari diferite și să simtim gusturi diferite: amar sau dulce. În aceasta consta toata diferența: Eu pot progresa într-un mod dulce si rapid sau printr-o cale amara și lunga. Etapele sunt predeterminate, dar pe calea dulce acestea se schimbă rapid și pe calea de amara sunt prelungite. Aceasta depinde de atitudinea noastră, de efortul nostru. În principiu, lumea a fost creată pentru acest lucru, ca noi sa ne schimbam atitudinea față de progres, ca noi să trecem de la drumul lung și amar la calea dulce și rapida, în funcție de modul  în care ne ridicam  mai presus  de ego.

Și aici este întreaga problemă. La urma urmei, vreau ceea ce pare ego-ului meu dulce și rapid. Dar în loc de asta, am ales opusul, daruirea, care este de dorit în ochii Creatorului. Sunt de acord cu El, cu drumul lung și amar, și apoi deodata acest drum  devine dulce și rapid. „Click”, și totul se schimba.

Din partea a 3-a Lectia zilnica de Cabala 12/28/12, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem păstra dragostea care apare, uneori, între noi? Cum putem evita prăbuşirea în egoism ?

Răspuns: Nu este posibil să menţinem dragostea decât prin garanţie reciprocă. Pentru a realiza acest lucru, puteţi să organizaţii un fel de misiune.

În secolul XVI, la Padova, în Italia, a existat un mare grup cabalistic al lui Ramchal, de la care au rămas note şi jurnale de muncă spirituală. Membrii grupului au scris un program pentru ei înşişi. Să presupunem acum că, pentru câteva ore, eu susţin toată lumea, că mă gândesc la toată lumea, apoi voi şi aşa mai departe, pentru că în viaţa de zi cu zi  toată lumea trebuie să lucreze, să acorde timp familiei sale sau altor activităţi unde nu poate fi în gândurile corecte cu grupul. O persoană are nevoie să doarmă, să se odihnească, etc…Acesta este motivul pentru care este permis să se menţină în intenţia corectă, în acest fel, 24 de ore pe zi.

Noi putem să facem chiar mai mult, deoarece putem realiza un releu identic peste tot în lume, trecând de fusele orare: acum grupul din această zonă deţine intenţia, apoi următorul şi aşa mai departe. Oceanul nu este un obstacol pentru noi, toate grupurile din lume se vor îngriji în mod constant de toată lumea şi vor ridica MAN. Eu sunt gata să particp la aceasta, cu toată lumea. O vom face de aşa natură încât fiecare grup va putea fi de gardă.

Lecţia virtuală, 23.12.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→