Întrebare: Care este utilitatea de a face un efort încercând să-și grăbească corectarea, dacă calea cuiva este predeterminată: toate corecțiile prin care trebuie să treacă și toate greșelile și și fărădelegile sale?

Răspuns: Daca nu faci un efort, atunci niciodată nu vei trece prin aceste greșeli și corecții. Să presupunem că te afli în clasa a treia și trebuie să treci într-a patra, dar nu vrei să studiezi și, astfel, nu-ți este permis să treci în clasa a 4-a! Ce se întâmplă atunci? Vei fi pedepsit și toată lumea te va trata rău: părinții tăi, profesorii și administrația școlii. Vei rămâne în clasa a treia pentru încă un an până când îți termini toate sarcinile și ești gata să mergi la gradul următor

Ai câștigat ceva prin lenea ta? Deci, de ce ceri beneficiul pentru efortul tău? Nu poți merge la faza următoare dacă nu completezi faza precedentă, deoarece vasul nu este pregătit pentru aceasta. Cum poți să-l simți, cum poate următorul nivel să fie împlinit în tine?

Este imposibil să mergi la nivelul spiritual următor datorită „favoritismului”. E posibil în lumea noastră, dar nu și în spiritualitate . Este așa pentru că nu ai vasele pentru a simți și trebuie să le dezvolți de unul singur, prin urcări și coborâri, fiind confuz și confruntându-te cu probleme, prin luarea unor decizii greșite, prin încercarea te a te elibera prin diferite prostii, ca  un copil care învață ceva.

În caz contrar, nu vei avansa. Acestea sunt legile naturii, deci nu va fi nici o toleranță aici și nici o iertare. Toleranța este pentru cineva care face o greșeală pentru că nu știe. Acest lucru este acceptabil numai printre oameni, dar noi suntem într-un proces determinist clar în care fiecare pas este predeterminat.

Este imposibil să mergi la etapa următoare fără completarea celei anterioare mai întâi, până când ești impresionat de ea și dobândești cunoștințe și simțire; până când este gravată în memoria ta și ești gata să avansezi cu această experiență, până când ai adăugat un vas în care simțiți acum toate fenomenele. Numai atunci vei putea merge mai departe.

În lumea noastră lucrurile nu se întâmplă în acest mod; aici oamenii găsesc diferite rute ocolitoare, deoarece nu înțeleg stările lor deloc. Când Lumina vine și iluminează starea noastră, vom înțelege motivele pentru care se întâmplă în acest mod și de ce, beneficiul din acest lucru, și cum să ne raportăm la asta în mod corect. Până atunci vom acționa orbește, conform instinctelor noastre animale.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o persoană care biruiește răul care îi este revelat prin eforturile sale și o persoană care nu face eforturi pentru a-l depăși și așteaptă până când suferința se acumulează în măsura în care, în final, o va obliga să se miște din loc?

Răspuns:  O persoană care face propriile sale eforturi se salvează de suferință și economisește timp. Suferințele de care s-a ferit, ce se înmulțesc în timpul pe care l-a salvat, îi oferă un avantaj imens în concordanță cu intensitatea suferinței pe care a evitat-o. Și cu toate acestea, cineva are nevoie să adune un alt factor inclus în această formulă, Creatorul. Prin această stare El îți oferă posibilitatea de contact cu El, dar tu degradezi oportunitatea și nu mergi spre conexiune.

Toate aceste oportunități pe care le-ai degradat și nu le-ai realizat se acumulează în tine, ca Aviut suplimentar (vulgaritate / grosime), și ca pedeapsă, din moment ce nu ai vrut să acorzi atenție faptului că a fost un apel care a venit de la Creator. Mai degrabă, le-ai transformat într-o problemă obișnuită, care a venit de la rude sau de la un prieten care te-a insultat.

N-ai văzut că Creatorul și-a trimis mesagerul la tine, și în funcție de nivelul tău, ar fi trebuit să recunoști asta. Deci, ce propui să faci cu tine in această situație? Suntem obligați să dăm altora câteva lovituri, ciupituri, astfel încât să simți că nu sunt întâmplători toți acești oameni care te înconjoară, ci totul vine de la Creator, deoarece nu este nimeni altul în afară de El.

Este așa pentru că te afli într-o stare de inconștiență și nu simți. Ai nevoie să fii adus înapoi la conștiință, astfel încât să poți să te ridici la nivelul următor. Fiecare nivel, cu excepția relației tale, include relația cu Creatorul: „. Israel, Tora și Creatorul sunt Unul”.  Dar dacă nu acorzi atenție faptului că totul este conectat la Creator, că de la început totul a venit de la El și în final se va întoarce la El, atunci nu-ți vei finaliza clarificarea.

Astfel, ai nevoie să vezi întreaga lume ca îngeri-fie ei buni sau răi, ceea ce înseamnă cu senzații plăcute sau neplăcute – îndrumându-te spre calea cea dreaptă. Ei pot fi rudele sau copii tăi, cei care-ți ating inima, sau pot fi total străini, sau poate fi un oarecare eveniment în lume.

Indiferent în ce formă vine la tine-prin intermediul soției tale, copiilor tăi, prietenilor tăi, poliției, managerului de la locul de muncă, a problemelor de sănătate, vremii sau știrilor-trebuie s-o accepți ca manifestări diferite ale Creatorului. El este Cel care stă în fața ta și întreabă: „Ei bine, când vii la Mine? Eu vreau așa de mult să te îmbrățișez! Vino, urcă deja muntele meu!” Cu toate acestea, îți întorci spatele la El și te uiți în jos. Nu acorzi atenție faptului că întreaga lume este limba Creatorului, care vorbește cu tine.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot crește gradul de conștientizare al faptului că nu este nimeni altul în afară de El, și în același timp, să nu-l transform în misticism?

Răspuns:  Numai prin mediu! Dacă o persoană este retrasă, ea nu vede imaginea corectă. Numai mediul o poate reseta și conduce la percepția corectă, astfel încât să vadă fiecare revelație ca un semn de Sus, dar să nu devină un mistic care vede semne de misticism pretutindeni.

E vorba de „Israel, Tora, și Creatorul” care se conectează într-un punct, astfel încât să-mi dea direcția cea bună. Conectez totul la o singură cale prin care vreau să ajung la adeziunea cu Creatorul, și în funcție de aceasta, clarific tot ceea ce are loc în interiorul meu și în jurul meu în funcție de nivelul de importanță în relația lor de adeziune. Totul trebuie să se încheie în adeziune, ceea ce înseamnă în Creator.

Există o singură modalitate de a verifica dacă este corectă: Acțiunea mea trece prin grup și conduce la o conexiune mai mare, în care sper să descopăr Creatorul. Trebuie să fie încorporată în acest sistem în mod corect și clar, ca ultima piesă care lipsește dintr-un puzzle ce face imaginea întreagă și infinită o dată ce este la locul ei.

Nu este nimic altceva decât Lumina și un vas. Noi suntem vasul și Creatorul este Lumina. Aceasta Lumină vine la noi printr-un fel de filtru, care este această lume întreagă, diferite forme și feluri. Dar, de fapt, sunt toate acțiunile și influențele Creatorului.

Eu percep tot ceea ce-mi spui acum ca atitudinea Creatorului față de mine, care astfel vrea să mă evoce și să adauge ceva la mine. „Nu este nimeni în afară de El” înseamnă că Creatorul operează prin toată lumea. Mi se pare mie că ei există în această lume, și astfel trebuie să-i tratez din acest punct de vedere; din acest motiv, vom ajunge la iubirea Creatorului prin iubirea pentru ființele create.

Dar prin grup ai un calcul diferit față de restul lumii. Aceasta se datorează faptului că Creatorul își prezintă atitudinea prietenoasă prin intermediul grupului, în timp ce prin lume El își prezintă, de obicei, atitudinea negativă. Aceste două atitudini te direcționează către scop. Prin intermediul grupului, veți obține simpatia, sprijinul și înțelegerea. Prin grup dobândești o altă forță; e ca și cum Creatorul este cu tine.

Un grup este o parte din Creator, care este mereu cu tine; în timp ce lumea este o parte a Creatorului care pare a fi împotriva ta. În cele din urmă, totuși, toate acestea trebuie să se unească într-un întreg.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce vom ajunge la starea de Gmar Tikkun (corecția finală),  sentimentul cel mai maret, pentru  Creator, va ramane, pentru că aderam aici la El într-un singur întreg și devenim egali?

Raspuns: Metoda specială a Cabalei constă în faptul că aderarea la Creator, sentimentele noastre de opozitie fata de El nu se vor pierde.

Pe de o parte, devenim mai opusi Creatorului, ne distantam de la El, pentru că în timpul ascensiunii spirituale egoismul nostru crește. Dar, în același timp, devenim mai aproapiati de El, mai presus de egoismul nostru în creștere și de aceea opozitia noastră fata de El  nu se evaporă, nu dispare.

Adică, în starea de Gmar Tikkun (corecția finală), descoperim că suntem absolut opusi Creatorului în dorința noastră și absolut egali, la fel ca El, în adeziunea cu El, în intenția noastră.

Din Lecția virtuala 12/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Uneori spunem că lumea noastră este iadul. Care este diferența dintre noțiunea de „iad” în interpretarea spirituală și pământească?

Raspuns: În Cabala, sentimentul de ura pentru alții, care arde precum focul,  este numit iad. Acesta este sentimentul de separare de prieteni și de Creator care se manifestă în Malchut (în dorința); în conformitate cu radacina noastra spirituala, se simte precum focul.

Acum, acest sentiment nu se simte precum: „Nu vreau să ma uit la el și nu vreau să vorbesc cu el, nu-mi place de el, astfel, l-am respins.” Asta este, astăzi nu avem această stare atunci când ne displace cineva sau uram. Iadul este un sentiment de ură care apare la nivel spiritual.

Dar un sens mai profund al iadului este o stare de deconectare de la Creator. Aceasta este cea mai mare pedeapsa, dar nu cu privire la nivelul nostru actual.

Din Lecția virtuala 12/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a stabilit legi imuabile. Dacă noi nu știm cum să le folosim în mod corect, ne simțim rău, iar dacă știm, ne simtim bine.

Principalul punct aici este de a înțelege că legile naturii nu se schimba, la toate nivelele sale. În cazul în care acest lucru pare opus, aceasta se datorează faptului că condițiile sunt în schimbare și aceleași legi sunt revelate într-un mod diferit.

În spațiu, de exemplu, gravitatea dispare „brusc”. S-au schimbat legile? Nu. Dacă vă întoarceți la condițiile inițiale, veți descoperi acelasi lucru.

Întrebare: Dar dacă Creatorul ne-a creat deja și a stabilit legi clare, de ce  trebuie să ne schimbăm? De ce trebuie să lucrăm pentru El?

Raspuns: În condițiile actuale, lucrați în scopul de a obține profit pentru beneficiul propriu, nu pentru El.

Întrebare: Dar studiem încă înțelepciunea Cabalei. Deci, de ce este calea noastră plină de spini? Pare ca nu avem unde sa pasim.

Raspuns: Aceasta este pentru că voi ați devenit mai sensibili. Un copil mic nu știe cum să aibă grijă. O persoană obișnuită nu are prea multe inhibitii. Dar o persoană inteligentă știe deja rezultatele posibile ale diferitelor acțiuni. Deci, se dovedește că ați devenit mai inteligenti și mai sensibili. Despre faptul acesta, se spune: „Cel care adaugă cunoștințe adaugă durere.”

Puteți, desigur, duce o viață simplă, modestă, fără întrebări , lucrand o muncă mecanică, care nu  necesita nici un efort mental. Dar dacă vrei să avansezi, să te dezvolti, veți întâlni, fără îndoială, probleme și presiuni. Nu este nimic nou aici.

Intrebare: Dar eu sunt o persoană obișnuită, eu nu caut probleme. Și dacă există probleme, unde este răsplata?

Raspuns: În cazul în care nu ai fi avut nici o presiune , tu nu ai fi întrebat despre recompensa, nu? Acum ai început să  gândeasti și ai dreptate.

Ei bine, un răspuns simplu,logic, ar trebui să fie faptul că „presiunea” trebuie să fie recompensa in sine. Dacă am face eforturi de-a lungul caii spirituale și în aceeași măsură, am primi lovituri, înseamnă că aceasta este recompensa mea. Este într-adevăr în acest fel, și necesită o examinare echidistantă, o investigare.

În cazul în care, de exemplu, ne-am testa cu tot felul de instrumente medicale : ne-am scana cu raze diferite și am descoperi numeroase probleme. Există un fenomen care este foarte frecvente în rândul studenților care studiază medicina, ei descoperă că suferă de toate bolile pe care le studiază.

Deci, care este recompensa pentru studiu? Ce putem să le spunem?

– Va trece, totul va fi bine.

– Ce vrei sa spui că este bine, e timpul să sar pe masa de operație?!

Acesta este sentimentul pe care ei il experimentează.

Intrebare: Dar totuși, va fi o oarecare ușurare de-a lungul drumului?

Raspuns: Aceasta va fi atunci când veti simțiți dragostea părintească în lovituri. Noi ar trebui să înțeleagem faptul că defectele noastre sunt descoperite, asta-i tot. Cum le putem depăși? Cum putem să nu vedem in ele o problemă, ci mântuire?

În primul rând, este un lucru bun faptul că defectul a fost descoperit in mine; la urma urmei, Creatorul a creat înclinația rea.

Acum simt necesitatea  înțelepciunii Cabalei ca un mijloc de corecție. Eu pot folosi această metodă numai dacă sunt conectat la grup, la studiu, dacă ma introduc in  grup cat de mult pot.

Apoi descopar că toate „surprizele” neplacute  sunt revelate numai în scopul de a accelera munca mea. Ele sunt ca niste apeluri pentru a finaliza eforturile necesare. La urma urmei, eforturile incomplete lasa un sentiment foarte puternic de amărăciune.

Baal HaSulam vorbește despre aceasta în Scrisoarea 19: „pasiune puternică, care este incompleta lasă o mare durere în spatele ei, pe măsura  pasiunii cuiva.” Într-un astfel de caz o persoană trebuie să termine ceea ce a început cat de repede poate. Altfel, el este numit „un prost aflat în dorul lelii isi mănâncă propria carne.” Aici descoperirea este foarte importantă și depinde de unitatea noastră.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/28/12, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”: Initial, când primim un cadou, noi încă nu ne raportam la dăruitorul cadoului ca la cineva care ne iubește, cu atât mai mult în cazul în care dăruitorul este important și receptorul nu este egal cu el.

Cu toate acestea, daruirea repetata și perseverența va face ca și cea mai importantă persoană sa para egală, ca intr-o relatie de dragoste cu un iubit, de la egal la egal. Acest lucru se datorează faptului că legea iubirii nu se aplică între mare și mic, astfel doi îndrăgostiți adevărați trebuie să se simtă egali.

Intrebare: Baal HaSulam scrie despre dragoste, dar unde este această dragoste? Există doar suferințele și dezastre peste tot. Doar cu câteva zile în urmă 26 de persoane au fost ucise într-o școală din SUA …

Raspuns: A promis cineva că astfel de lucruri nu se vor întâmpla în lumea noastră? Tot ceea ce vedeți aici are loc în interiorul dorintei tale egoiste. Ridica-te la nivelul următor și vei vedea că totul este diferit. Te vei ridica la etajul al doilea.

Acum poți vedea realitatea prin ego-ul tau care, prin definiție, nu poate fi deloc bun. Chiar daca, uneori, simt ceva pozitiv, aceasta este de fapt tot rău, dar între timp nu il identific și il accept ca fiind bun. Suntem situati cu toții într-o dorinta de a primi, ceea ce nu este realitatea adevărata,  ci starea de „animal”. De fapt, nu poate fi nimic bun în lumea noastră.

Deci, la ce te astepti? Că lucrurile se vor desfasura altfel? Suntem scufundati în ego, care se afla in opozitie fata de Lumina si, prin urmare, nu pot fi decât dezastre aici.

Dar, pentru ca omul sa se poata odihni in timpul dintre socuri, pentru a se relaxa, pentru a-si calma nervii, pentru a observa detaliile, și a percepe ceva, atunci în această lume, aflata la cel mai scăzut nivel, omul trăiește literalmente prin mila și nu numai în durere, în pofida caracterului său.

De ce? Pentru că omul are un alt destin, alt scop. În cazul în care omul nu ar fi fost destinat pentru un destin și un scop, lumea noastră ar fi cufundata în întunericul suferințelor nesfârșite și durerilor de dimineața până seara, zi de zi. Aceasta este natura intenția egoiste, care este opusa de Lumina.

O ușoară iluminare pătrunde încă această lume, dar numai pentru a ne permite să existam aici pentru un timp și pentru a începem sa ne ridicam. În orice alt sens, Lumina si dorinta de a primi sunt total opuse una de alta. Sunt opuse într-o asemenea măsură încât nici nu ne putem imagina.

Dacă ar exista cu adevărat o mare suferința aici, nu am avea nici o șansă să ne ridicam deasupra ei și  cel puțin sa gândim la ceva. Între timp, noi suntem ținuți mai sus de oceanul de durere, dar dacă nu vom folosi în mod corect acest timp ce ne-a fost dat , Lumina va dispărea și vom cădea în suferința, care va „spăla” raul, până când vom plânge si vom cere ajutor. Atunci ne va fi data o pauză și vom fi examinati pentru a vedea dacă „zguduiala”, a fost de ajuns sau nu.

Apropo, cu privire la poporul evreu, o ” zguduiala ” nu este, de obicei, de ajuns. Du-te pe stradă și vorbeste cu oamenii, ei simt că totul este în regulă. Ei au uitat deja  rachetele și nu au învățat nimic din toamna anului trecut.

Întrebare: Dar  noi, cei care studiem Cabala?

Raspuns: Sunteți de două ori mai incapatanati. Toti celelalti, cel puțin, nu știu despre ce este vorba, dar voi sunteți cu adevărat încăpățânati. Ce-ați făcut cu ceea ce ați auzit în timpul lecțiilor?

Problema noastră este spargerea. Corecție noastra este conexiunea. Ce ați făcut pentru unitatea intregii creații? În primul rând, ajutati prietenii nostri din intreaga lume pentru a se conecta? Ajutati pentru a se crea  o forță pentru ridicarea deasupra ego-ul și conectarea întreagii lumi, în scopul de a construi un loc pentru revelarea Creatorului și a-i aduce mulțumire? Când El este revelat, El se bucură  mai mult și mai mult, și apoi ne bucurăm si noi pentru ceea ce am făcut pentru El. Aceasta se numește o echivalenta de forma. Deci, ce altceva ar trebui sa stii? Numai să lucrezi pentru unitate și conexiune, pentru garanție reciprocă, pentru educație integrală.

Dar ai venit la lecție, ai ascultat, iar apoi ti-ai vazut de drum. În acest caz, omul obișnuit de pe stradă este mai corect decât tine. El nu respecta ceea ce este important, pentru ca pur și simplu nu știe. Se cere mult mai puțin de la el decât de tine.

Trebuie să fim cu adevărat înfricoșati. Timpul trece și există mult mai multe lucruri pe care le putem face. Noi chiar trebuie să ne simtim responsabili nu doar pentru noi înșine, ci pentru grup, pentru intreaga lume. La urma urmei, lipsa de respect este un rezultat al tuturor care se gândesc numai la ei însăși și se  împaca cu soarta de la inceput. Nu te gândi la ce se va întâmpla cu tine, să te gândești la faptul că esti responsabil pentru toată lumea. Apoi, vei avea o atitudine diferită. Deocamdata, nu  simtim responsabilitatea motivatoare. Ego-ul ne distruge …

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/16/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, volumul 2: ”Cum cei Drepţi sunt evidenţi graţie celor păcătoși, în muncă. Pentru o persoană, în scopul de a avansa pe căile Domnului, de a fi recompensată că toate acţiunile vor fi văzute din cer şi de a simţi că este într-o stare de ascensiune astăzi şi ce altceva poate face. Creatorul conduce această lume prin cei păcătoși, ceea ce semnifică: Creatorul le dă gândurile păcătoșilor, ceea ce înseamnă că nu este cazul să lucreze pentru El, ci doar pentru sine.

Şi, prin urmare, persoana primeşte o coborâre şi crede că a primit o coborâre nu pentru că i-a fost dată astfel încât să avanseze în calea Domnului şi a fi recompensată în Sfinţenie. În schimb, ea crede că este gata să regreseze pentru că nu poate lucra independent, ci trebuie să lucreze împreună. Din această cauză ea pierde în ambele sensuri: deoarece nu poate intra din nou, persoana se simte ca şi cum ar fi suspendată între cer şi pământ.

Ea crede că este într-o situaţie mai rea decâ a altor persoane. Apoi, o persoană poate să-i ceară Creatorului din adâncul inimii sale şi se poate ruga, aşa cum se spune: O, Doamne, salvează-mă, sunt nefericit, vindecă-mă Doamne, îmi este frică, şi până când, o Doamne.”

Aceasta înseamnă că, până atunci, voi rămâne într-o stare în care mă simt mai rău decât oricine altcineva și nu am nicio legătură cu spiritualitatea. Nu există, prin urmare, nicio alegere, alta decât faptul că o persoană trebuie să creadă în ceea ce este scris, că  Tu auzi rugăciunea din fiecare gură, ceea ce înseamnă că şi cele mai rele guri din lume, imposibil de a fi mai mici şi mai rele din lume, Domnul le aude mereu. Aceasta este ceea ce înţelepţii noştrii au zis: Cel care va veni să se purifice, este ajutat de Sus.

Zoharul explică aceasta prin: vă este dat un suflet sfânt.

Astfel se dovedeşte că: Creatorul îi dă gândurile păcătoase astfel încât să ceară Creatorului ajutorul, deoarece, în caz contrar, el ar rămâne în starea în care era la începutul muncii sale, pentru tot restul vieţii.

Problema este că scăpăm de aceste momente neplăcute atunci când Creatorul ne aduce în starea păcătoșilor, lăsându-ne să vedem în ce măsură nu suntem adaptați la nivelurile spirituale, la munca spirituală, ne arată că suntem total opuși de munca Domnului și că nu suntem gata să dobândim dăruirea, iubirea celorlalți, iubirea de prieteni. Descoperim că nu avem nicio atracție față de lumea spirituală, ceea ce înseamnă că nu putem ieși din noi către ceilalți, către prieteni sau Creator.

Scăpăm din aceste descoperiri. Creatorul ne deschide ochii câte puțin în fiecare starea, pentru a ne vedea adevărata stare, dar El nu ne poate forța, deoarece astfel ne-ar lăsa fără liberul nostru arbitru. De fiecare dată, El ne aduce la o anumită recunoaștere și așteaptă ca noi să ne adăugăm liberul arbitru, pentru a obține o rugăciune, o cerere și pentru a vrea corecția noi înșine și nu conform unui verdict de Sus.

De aceea, este spus, ”cel care vine să se purifice este ajutat de Sus!” Trebuie să ajungem prin propriile putere și deoarece o dorință de corecția a fost inserată în noi de Sus, iar în răspuns la ea vine de Sus forța care corectează. Nu totul poate veni de Sus; propriul nostru efort este și el necesar, un va care ne aparține nouă.

Dar, în loc de a adăuga efortul nostru, după ce am fost treziţi de Creator, care ne-a adus la începutul recunoaşterii răului, la starea de rău, noi suntem speriaţi de revelaţie şi vom încerca să-l ascundem, să îl îndulcim și să îl acoperim de noi înşine, în timp ce trebuie să dezvoltăm acest sentiment în noi inşine şi să ajungem la o stare de nesuportat. Este de neacceptat nu pentru că este neplăcut; aș fi chiar de acord să  rămân în această stare dacă aş putea atinge dăruirea prin ea.

Aici, avem obiceiul de a scăpa şi de a acoperi starea, şi astfel nu atingem adevărata rugăciune care poate să ne ajute să deschidem ochii. Creatorul ne trezeşte. El ne oferă toate condiţiile necesare, pachetul întreg necesar pentru atingerea obiectivului. Dar noi nu dorim să conectăm toate aceste elemente pentru a-l îndeplini. Pentru a face acest lucru este necesar să fim conectaţi, pentru a-l evoca pe celălalt, pentru a-l sprijini, pentru a-l încuraja, pentru a da fiecăruia încredere dar, pentru moment, aceasta ne lipseşte.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 28,12,2012.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În starea noastră prezentă, suntem capabili de integralitatea adevarată, la modul ideal în care ar trebuie să fie?

Răspuns: Nu. Adevărata integralitate este ceva ce putem studia de la sisteme similare, de la stări apropiate, naturale, unde fiecare parte este dependentă de toate celelalte părţi. Toate sunt complet interconectate de un număr infinit de conexiuni la diferite nivele. Fiecare parte defineşte pe toate celelalte. Este o hologramă particulară, un circuit analog unde fiecare input şi output şi tot felul de alte stări care se întâmplă simultan şi de aceea este inposibil de spus cine este primul, cine este ultimul şi cine urmează după cine.

Este un sistem unde fiecare simte pe absolut fiecare ca fiind el însuşi. E o incluziune a tuturor în fiecare într-o formă completă, absolută că interesul propriu a fiecăruia dintre părţi nu este luat în calcul deloc şi doar munca pentru întregul sistem este luată în considerare – sistemul devine lucrul principal. Şi apoi apar subnivele cu ce este mai important şi mai puţin important. Fiecare parte lucrează pentru întreg sistemul şi se vede pe sine doar prin capacitatea de a oferi ceva sistemului. Asta se numeşte „incluziune totală”.

Natural, propria noastră natură egoistă este total opusă acestei stări. Nu putem deveni incluşi unul, putem doar simţii, şi să fim conectaţi unul cu celălalt în momentul în care suntem interesaţi: prin simpatie şi aşa mai departe.

Natura noastră proprie este egoismul. Noi nu observăm lucrurile care nu sunt raportate la egoismul nostru: Organele noastre de simţ captează şi raportează doar ce este folositor şi ce ne face rău. De aceea altruismul nu ne apare ca fiind o posibilitate pentru existenţa noastră. Noi obişnuim să-l înlocuim cu alianţe parţiale sau apropierea unei persoane faţă de alta, dar toate acestea nu sunt proprietăţi cu adevărat altruiste, care sunt descrise în sistemul integral, ci este acelaşi egoism care lucrează într-o relaţie cu alţii pentru a coexista şi nu mai mult de atât. În alte cuvinte, nu avem nimic de-a face cu adevăratul sistem integral.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem dacă omul, ca şi cea mai înaltă creaţie a naturii, tinde către unitate şi integralitate în ciuda faptului că este incapabil să o atingă, el evocă integralitatea naturii, care lucrează pentru el. Vedem asta în diferite sisteme, în deosebite obiecte, şi cu privire la cum noi creştem.

Vedem cum un copil se dezvoltă. Face lucruri instinctive pentru a deveni un adult, să reuşească în ceva. El este tot timpul într-o stare de tensiune. De ce sunt aceste încercări reuşite? De ce fac acestea un adult din el? De ce ca rezultat a numeroase eforturi, el învaţă, creşte, înţelege şi se dezvoltă? Este pentru că prin dorinţa lui, evocă asupra sa forţa naturii, care îl dezvoltă.

Aceiaşi natură, care ne dezvoltă pe noi şi care gradat a creat nivelul vegetativ, animal şi mai târziu nivelul uman din nivelul inanimat, răspunde la eforturile noastre şi la munca noastră. Dacă ne îndreptăm spre integralitate, integrându-ne unul cu altul, atunci în cele din urmă vom descoperi în noi manifestarea forţei generale. Asta este prin lupta pentru unitate noi evocăm asupra noastră această forţă unificatoare care există în natură.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→