Dacă drumul spiritual ar fi fost simţit ca o plăcere şi benefic naturii noastre, egoismului nostru, cine l-ar fi respins? Întreaga lume ar fi alergat să studieze cu noi şi să stea în bancă. Oricine ar fi venit dacă ar fi simţit în asta bucurie şi dulceaţă.

Nimeni nu ar fi refuzat o astfel de oportunitate tentantă de a revela viitorul în faţa lui şi de a obţine toată cunoaşterea. Egoul nostru ne-ar fi împins mai departe, ar fi tras de noi, nelăsându-ne niciun moment de odihnă. Invidia, pofta şi ambiţia ar fi ars în om, promiţându-i tot felul de împliniri în această lume şi în lumea superioară, Raiul. Toate acestea l-ar fi atras şi inspirat din ce în ce mai mult.

Desigur că nu este aşa, şi este dificil pentru noi de înţeles şi imposibil de agreat că toată realitatea, cu excepţia nostră, este opusul la ceea ce vedem. Revelaţia forţei superioare este plină de mulţumire şi plăcere. Toate acestea îi sunt revelate omului ca urmare a obţinerii proprietăţii de dăruire.

Pe orice altă cale este imposibilă obţinerea împlinirii spirituale, a gradului Creatorului. Astfel, adevărata guvernare este ascunsă în spatele formei ei opuse, iar noi nu suntem capabili să apreciem asta, să înţelegem şi să gustăm ce înseamnă intenţia de dăruire. Noi nu avem ustensilele prin care să ne bucurăm de dăruire.

Te rog să dai tuturor! În orice caz, nu vei simţi nicio plăcere din asta, fiindcă dorinţa ta este opusă. Şi numai acela în care scânteia a fost aprinsă în întunericul egoismului, forţându-l de dragul dăruirii, şi aceluia căruia îi pasă de scânteie, încercând să o dezvolte prin studiu şi prin mediu – acela avansează. Într-adevăr, există câţiva aleşi din toate miile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce transformă toate rugăciunile noastre într-o singură rugăciune? Cum putem noi să cerem împreună acelaşi lucru?

Răspuns: Pentru a face asta trebuie să clarificăm de fiecare dată faptul că este imposibil să ridici o rugăciune singur. O astfel de rugăciune nu este acceptată.

Scopul nostru este ca dorinţele de primire să se adune într-una singură cu o singură intenţie, aşa cum a fost înainte. A existat un întreg până când spargerea a introdus intenţia de dăruire în fiecare bob de dorinţă de primire. Acum, această fragment de intenţie este sub dominaţia egoului, dar prin asta, există o conexiune între două dorinţe, de primire şi de dăruire ca şi cum ar fi fost amestecate şi pot fi împreună.

Dar această conexiune aduce întrebarea: Cum vom munci? Cum ar trebui să clarificăm lucrurile dacă luăm în considerare că dorinţele sunt în tine? Astfel trebuie tu să-ţi analizezi partea „proprie”. Corecţia nu este când dorinţa de dăruire controlează dorinţa de primire, ci atunci când, după spargere, dorinţele de primire sunt conectate prin dorinţele de dăruire.

Suntem înclinaţi să muncim individual: „sunt dispus să fac tot ce îmi cere Creatorul”. Dacă El vrea de la mine să dăruiesc, voi dărui, dacă vrea de la mine să mă alipesc Lui, mă voi alipi. Sunt gata de orice în vasele mele individuale, „numai spune-mi ce am de făcut”. Dar să mă conectez cu alţii prin calităţile dăruirii moştenite în timpul spargerii – în niciun caz!

Între timp, Creatorul se bucură de acţiunea ta îndreptată spre conexiune, fiindcă atunci, tu foloseşti puterea Lui, şi, în loc de ură faţă de ceilalţi, tu îi iubeşti. Prin asta, tu te dezvolţi spre forţa iubirii, dorind să semeni cu Creatorul, chiar dacă ţi se pare că nu ai nicio relaţie cu El. Până la urmă, tu încerci să-I aduci mulţumire, dar acţiunea în sine este împlinită între noi, unitatea ta cu colegii de grup este plăcere pentru Creator.

Noi am fost făcuţi ca dorinţe de primire ce vor să fie umplute, şi, de asemenea, cu dorinţe de dăruire care caută şansa să aducă profit în detrimentul dăruirii asupra celorlalţi, să-i folosească pe ceilalţi într-un mod cât mai viclean. Tu trebuie să schimbi toate astea în scopul de a te conecta cu ceilalţi „ca un om cu o singură inimă”. Dacă tu te conectezi cu colegii pentru a aduce plăcere Creatorului şi, dacă, în acelaşi timp, tu devii ca El în dorinţa ta de primire, atunci tu îi aduci prin asta Lui mulţumire, şi astfel obţii ceea ce este dorit.

Copilul pe care El l-a creat şi pregătit, în sfârşit vrea să se alipească Lui, să fie ca tatăl lui; el vrea să fie independent să adere la El în acţiunile lui. Tu nu poţi, şi nu e nevoie, să faci nimic decât să-i aduci Lui plăcere crescând datorită conexiunii cu ceilalţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/11/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul “Pacea,” Baal HaSulam aduce un citat din Isaia: “ Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara, si vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si un copil le paste.” Cand acest timp va veni, pentru cine va fi mai greu, pentru lup sa aiba de a face cu mielul sau pentru miel sa se descurce cu lupul?

Raspuns: Exista un lup si un miel in fiecare dintre noi, o dorinta de a primi si una de a darui, vointa de a darui e numita “miel” iar cea de a primi “lup.”Ei nu pot trai impreuna din cauza lipsei de intelegere. Lupul stie ca se poate satisfice numai prin miel, iar mielul se teme ca lupul l-ar putea manca.. Dar, pe de alta parte, lupul stie ca nu poate trai fara miel, iar mielul e constient ca fara lup nu va fi capabil sa avanseze si intotdeauna va ramane un miel.

Asa ca se dovedeste, ca ei nu pot exista unul fara celalalt, dar nici unul cu celalalt, deci cum pot ei gasi balanta. Cum poate exista starea”lupul va locui laolalta cu mielul?” Cum pot doua dorinte opuse – a primi si a darui-  exista impreuna?

Asta e ceea ce intelepciunea Kabbalah ne explica: cum lupul si mielul se accepta unul pe altul si sunt incorporati unul in celalalt. Cand o persoana nu e nici in primire, nici in daruire, primeste aceste doua forte ca doi “ingeri” si ii combina corect astfel atragand imaginea Creatorului. De asta Creatorul este numit Bo-re ( “Bo-reh,” ”Vino si vezi”in ebraica). Imaginea aceasta este construita din forta primirii si din cea a daruirii.

Apoi, un copil ii va conduce. Ceea ce inseamna ca omul din mine simte ca este mic si in acelasi timp organizeaza totul construindu-se constant pe sine cat si lumea din jurul lui prin combinarea corecta a acestor doua forte, lupul si mielul; linia mijlocie e determinata intre aceste 2 linii, dreapta si stanga, pe diferite nivele de grosime, iar un “copil mic” manipuleaza aceasta intreaga imbinare.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30.11.2012, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: “Exil si Izbavire”: Creatorul  ne va arata in mod evident ca Israelul nu poate exista in exil, si nu isi va gasi odihna, nici el, cat nici  restul natiunii  -care s-a amestecat printre natiuniile lumii-  si si-a gasit odihna, si a fost asimilat in ele, pana cand nu a mai ramas nici o urma de el.

Ca intreg, vasele de receptie sunt divizate in 70 de parti numite “natiunile lumii.” Pe parcursul spargerii ei toti au devenit integrati si au fost integrati cu dorinta de a  darui.

Dar exista alta problema aici. Pe de o parte integrarea dorintelor de a primi nu creaza o coleziune. Chiar daca ei sunt diferiti, ei nu se contrazic unul pe celalalt prin natural lor. Contrar, ei opereaza conform unui plan colectiv de primire, si ei cu siguranta se inteleg unii pe ceilalti. Pe de-a-ntregul, natiunile lumii se inteleg unele cu celelalte si simt ca apartin rasei umane.

Dar nu este la fel cu dorinta de a darui, cu aceia in care exista scantei de daruire. Si mai mult, ei au fost de asemenea in corectii in timpul Templului. Exista Reshimot ( inregistrari informationale) de  daruire ramase in ei si astfel ei apartin unei cu totul alta specie. Asta e locul in care se creaza conflictul: Dorinta de a primi, prin insasi natura sa, uraste dorinta de a darui, care este o forma opusa si care pare sa o constranga sa daruiasca. Dorinta de a darui, nu simte ura fata de dorinta de a primi, deoarece a fost trimisa de Creator sa aiba grija de dorinta de a primi, sa o ajute si sa nu ii fie ostila.

Asa ca din partea Everilor, nu exista ura fata de natiunile lumii, ci doar ceva slabiciune. Natiunile lumii, cu toate astea, urasc Evreii, deoarece dorinta de a primi, vrea sa captureze  dorinta de a darui si sa o inrobeasca sub propria ei dominatie. Asa stau lucrurile cand “ceva din nimic”intalneste “ceva din ceva.”

Evenimentele din lumea nostra izvorasc din natura superioara.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 29.11.2012, “Exil si Izbavire”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Procesul de corecție este împărțit în mai multe stadii care determină gradul avansării noastre. Dacă ne-ar fi permis să simţim acum în vasele noastre de primire plăcerea care vine de la Creator, că El este bun și binevoitor, nu vom fi niciodată capabili să le corectăm, astfel încât acestea să fie în scopul de a dărui. Ei ar înțelege ce plăcere există în Lumina superioară și le-ar fi imposibil să le constrângă și să le corecteze.

Deci, în primul stadiu, o persoană trebuie să atingă credința, ceea ce înseamnă a dobândi forța de a dărui, care se naşte în el prin influenţa Luminii, dacă face eforturi prin munca în grup, tânjind după dăruire şi după gradul de înţelegere al acestei calităţi. Apoi, brusc, forţa care îl obligă să simtă că această dăruire este bună, începe să se stabilizeze treptat în el.

Pare că el preferă dăruirea pentru motive egoiste, dar nu e așa. El se bucură de faptul că nu este egoist. Lumina, datorită influenței sale îi dă această înclinație, astfel de valori, care-l forțează să preţuiască dăruirea. Apoi, o persoană este gata pentru a efectua acțiuni de dăruire de dragul acțiunilor în sine. El doar cere să fie capabil de a efectua astfel de acțiuni față de cei din jurul său.

În măsura în care dobândește forța de a dărui, începe să înțeleagă cum să lucreze cu vasele sale, să observe cele 613 porunci, care înseamnă corectarea celor 613 dorinţe în care e divizată dorinţa generală a fiecărei persoane. Apoi, desigur, el folosește în totalitate dorința sa numai în scopul de a darui.

În stadiul în care își poate utiliza propriile sale dorințe în scopul de a darui, începe să simtă nu forța de dăruire, ci forța iubirii. Astfel, ca urmare a păstrării celor 612 porunci, ajunge la ultima poruncă,  613, dragostea pentru Creator.

Apoi plăcerea eternă îi este revelată de către toate aceste porunci, care a fost scopul creației, prin care Creatorul a intenţionat iniţial să umple omul.

Se pare că nici un pas pe această cale nu este posibil fără deficienţa persoanei care să îl preceadă. În asta o persoană depinde total de mediu. Deci, în măsura în care acesta conduce o persoană și îi crește deficienţa sa pentru dăruire, ea îşi măreşte mediul, astfel încât aceste deficiențe vor fi scopul lor comun.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Kabbalah 11/30/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalei ar trebui revelata unei persone doar atunci cand vrea sa inteleaga sensul vietii. Cu toate astea, daca  persoana nu are inca aceasta dorinta, daca este total scufundata in viata acestei lumi si este preocupata de a-si asigura viata pe parcursul existentei ei, atunci nu are rost in a-i spune despre stiinta Cabalei. Nu este pentru ea, si nu va face decat  sa o conduca in confuzie. Trebuie lasata sa continue dezvoltarea sa egoista si sa nu se atinga de stiinta cabalei.

Asta e motivul pentru care cabalistii de-a lungul secolelor au ascuns aceasta stiinta, asteptand pana cand umanitatea a dobandit un anume nivel in dezvoltarea sa, cand a inceput sa se intrebe despre sensul vietuirii. Observam asta acum situandu-se printre problemele lumii, in criza generala a lumii care permeaza toate sferele activitatii umane.

Asta e evident pentru actuala stare de depresie a umanitatii, care se reflecta in numarul sinuciderilor si prin faptul ca lumea este intr-o cadere libera si nu poate face nimic in privinta asta. Toti sunt intr-o astfel de cadere, elita la fel de bine ca si oamenii obisnuiti. Se petrece o disparitie treptata a clasei de mijloc, industria manufacturiera se diminueaza, iar noi pierdem interesul in viata. Nu stim ce sa facem. Realizam ca exista posibilitatea unui al treilea razboi global, dar ne raportam la asta cu calm ca si cum soarta noastra e speciala; pentru ca realizam asta nu avem nici o putere, nici o cunoastere sau nici macar o mica dorinta de a ne impotrivi. Alienarea si senzatia incapacitatii domnesc in lume.

Este exact in aceasta generatie momentul in care cabala trebuie revelata deoarece din ea, nu doar ca vor realiza cum sa iasa din starea curenta, care i-a lasat fara puteri, dar de asemenea sa descopere ce ii asteapta in viitor: o stare eterna, desavarsita, exaltata, care este de miliarde de ori mai mareata decat orice am putea vreodata simti in acesta lume.

Din Lectia Virtuala 18.11.2012

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ne dedicăm toată atenţia fabricii de diseminare? Când ne vom consacra atenţia celei mai importante părţi, munca spirituală?

Răspuns: Trebuie să fim preocupaţi cu fabrica, deoarece trebuie să studiem consumatorul: ce este mai bine pentru el, care este cea mai bună cale de a-i disemina materialul, să-l ajutăm și așa mai departe. V-aţi implicat în lumea exterioară şi, prin urmare, trebuie să clarificaţi o mulţime de întrebări diferite în ceea ce priveşte informaţiile şi dideminarea. Oricum, ce întrebări pot fi intr-un grup, dacă avem iubirea? Dacă există iubire, atunci nu există nicio întrebare. Problema este atunci când nu există iubire. Ajungeţi la iubire şi atunci nu vor mai fi întrebări.

La urma urmei, întrebările apar din egoism. „Cum ar trebui să organizăm totul? Poate  ar trebui să ne separăm sau să fim împreună? Este un loc aici pentru femei sau nu?” Atunci când există o înţelegere a scopului şi aceasta este atinsă împreună, atunci nu mai sunt întrebări. De aceea trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului şi toate întrebările vor dispărea în mod natural.

Urmezi calea Creatorului sau a egoismului? Ce te conduce? Trebuie să fii conștient de acest lucru și atunci totul va fi ușor. Am o mulțime de probleme cu lumea noastră, fabrica de Cabala, de dimineața până seara sunt întâlniri, deliberări și așa mai departe. În opinia mea, atunci când vine vorba de grup, nu ar trebui să fie nici o întrebare.

Relația dintre prieteni ar trebui îndreptată doar spre iubire. Nu vreau să vorbesc cu prietenul meu despre altceva decât despre iubirea dintre noi și exaltarea Creatorului, pentru că tocmai în această privință, el este prietenul meu. Și dacă nu, atunci nu e nimic de discutat. Încearcă să fii precis. În acest fel timpul şi energia ta nu vor fi irosite pe lucruri irelevante, totul va merge mai departe și tu te vei vedea avansând.

Din Lecţia virtuală 11/11/12

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt total dependent de mediu, cum îl pot eu influenţa?

Răspuns: Dacă te uiţi de aproape, vei vedea că într-adevăr, tot ce vei fi în viitor este total determinat de mediu. Asta înseamnă că tu eşti ca lutul în mâinile unui meşteşugar, el este mediul, deoarece Lumina Superioară vine într-o formă abstractă. Mediul te stabilizează, apoi Lumina trece prin el şi te influenţează şi, atunci tu poţi cumva să-ţi imaginezi ca ce este mediul şi cum trebuie să arate. Fiindcă este viitorul tău, vrei să cauţi această viitoare formă a mediului şi astfel, să te raportezi la el. Apoi deodată, începi să descoperi că viitoarele tale calităţi şi calităţile întregii lumi sunt în el, fiindcă individualul şi generalul sunt egale, şi chiar dacă se întipăreşte într-un individ, tu vei vedea în el întreaga lume, tot drumul până la sfârşitul corectării.

Deci, când te uiţi la mediu în acest fel, vrei să devii dependent de el, şi atunci începi să descoperi că, în toţi membrii grupului se află viitoarele stări corecte, deşi ei nu le-au identificat încă. Astfel, marele cabalist, Rabi Iosi Ben Kisma, a învăţat de la noii lui elevi, după cum e scris: „Am învăţat de la toţi elevii mei”.

În acest fel va trebui să te raportezi la mediu, fiindcă aceeaşi învelitoare este cea care te influenţează şi pe tine. Cu cât ţi-l imaginezi tu mai corectat cu atât mai mult te va impresiona. Nu are nicio formă în sine, totul depinde de cum îl vezi tu.

Tu poţi întreba de ce se spune: „Binecuvântat este acela care nu merge în pas cu cei răi, sau stă în felul în care stau păcătoşii în compania batjocoritorilor” (Psalmul 1). este bine pentru omul care nu stă între cei răi, şi cu siguranţă este bine de omul care stă printre cei drepţi.

Desigur, noi ne referim la răi şi drepţi în mediul bun şi adevărat, care avansează către spiritualitate. Dar ideea este că omul însuşi modelează mediul său. După felul în care el îl tratează azi, el hotărăşte dacă este „mediul celor răi” sau „mediul celor drepţi”. Şi în funcţie de asta, el hotărăşte cum îl va influenţa acest mediu.

Asta fiindcă noi nu ştim cine este rău şi cine este drept. La început, oamenii tânjesc după spiritualitate – asta este ceea ce revelez prin simţurile mele corporale (văz, auz, miros, gust şi pipăit). Văd în mintea şi în inima mea că fiecare tânjeşte mai mult sau mai puţin spre spiritualitate. Felul în care îi percep de acum încolo depinde de mine. Diferitele calităţi pe care le atribui lor, cu cât sunt mai excepţionale şi mai respectabile, cu atât mă vor impresiona mai mult.

Eu îmi construiesc mediul, învelişul care mă va influenţa. Apoi, el determină nu numai această influenţă, dar şi forma Creatorului. Asta fiindcă Creatorul nu are nicio formă. Relaţia dintre mine şi mediu stabileşte pentru mine imaginea Creatorului, şi pentru că El nu are nicio imagine, pur şi simplu, eu Îl imaginez în acest fel.

Mai târziu, acest mediu devine pentru mine un vas extern în care este Lumina Înconjurătoare, şi acest proces continuă până la sfârşitul corecţiei, până când acest vas se uneşte cu mine şi devine vasul meu, pentru întrg „eul” meu care este umplut cu Lumina Interioară.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Cei care au punctul din inimă, pe care l-au primit înapoi în Babilonul antic și care au trecut prin multe reîncarnări până în prezent sau cei în care se trezește abia acum – sunt de fapt singurii care au liber arbitru. Aceasta se datorează faptului că există două forțe în ei: forța primirii și forța dăruirii. În toți ceilalți, există doar forța primirii, dorința de a primi, care îi conduce în totalitate; scânteia dăruirii este in stare latenta pentru moment și nu se arată.

Ei nu au aceste două forțe între care este posibil să se judece pe ei înșiși și întregul la o scara sau alta. Dar, dacă scânteile dăruirii se trezesc în oameni, ei își pot schimba soarta și soarta întregii lumi. Astfel de oameni se numesc Yashar-El (direct la Creator), deoarece prin atributul pe care l-au primit de la Creator ei pot alege și judeca pe ei înșiși și lumea întreagă la scara corecției.

Ei sunt foarte diferiți de alții chiar și prin natura lor corporală, ca rezultat al scânteii care operează în ei. Numai cei care au scânteia forței dăruirii, au liber arbitru. De aceea, ei sunt partea cea mai intimă a lumii, deoarece sunt aproape de Lumina care este peste tot. Prin ei Lumina poate ajunge la întregul sistem, la toate celelalte vase, la toți ceilalți oameni pe care-i vedem în această lume.

Ei trebuie să efectueze corecția și sunt responsabili pentru starea lumii, pentru modul în care lumea avansează în direcția corectării generale. Prin urmare, trebuie să adunăm toți oamenii în care punctul din inimă s-a trezit și să încercăm să-i formăm într-un grup puternic și unificat. Această uniune va fi numită centrul interior, inima lumii.

Venind împreună și anulându-ne ego-ul, venim mai aproape de Creator, de Lumină, de forța dăruirii. Pe de altă parte, influența Luminii se va răspândi prin intermediul nostru peste tot în lume. Aceasta este toată munca noastră. Toate aceste eforturi sunt doar pentru a aduce mulțumire forței superioare. Prin asta descoperim forța superioară și ne identificăm cu ea, ceea ce înseamnă că obținem scopul creației.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi, în scopul de a crește forța dăruirii si de a-i ridica importanța, să venim cât mai aproape posibil de Lumină, de atributul său, și, astfel, să avansăm.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 29/11/12

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este calea spirituală bazată pe probleme? De ce Creatorul avansează pe cei care tânjesc după scop prin suferință?

Răspuns: Creatorul nu ne avansează. Există legea Luminilor și a vaselor, iar Creatorul nu participă în acest mecanism, „El a dat o lege și nu va fi ruptă.” El nu este cel care stabilește toate necazurile și problemele – le chemăm asupra noastră noi înșine prin folosirea incorectă a acestei legi.

Să presupunem că iau un borcan cu un autocolant pe el, care spune „acid otrăvitor”, și beau din el. Cine a stabilit asta? Creatorul sau eu? De fapt, eu însumi îmi fac rău, și, deși Creatorul a făcut acidul dăunător pentru organismul uman, eu sunt de vina: am contat pe ceva excepțional, pe un miracol, și nu există miracole.

Chiar și exodul din exilul Egiptului se numește „un miracol”, dar numai cu privire la cei care se află la cele 49 de porți ale impurității, în ultima fază a exilului. Ei chiar nu înțeleg cum este posibil să se treacă de la această stare imediat spre revelarea Creatorului. Atunci când o persoană descoperă că este rea în orice mod, răscumpărarea i se pare ca un miracol.

Dar, de fapt, este doar legea care funcționează întotdeauna peste tot. Trebuie doar să învățăm legile realității, legile naturii, și să le folosim în mod corect. Atât corecțiile noastre, cât și ale lumii întregi sunt subordonate acestor legi. Sistemul de legi ne înconjoară fără excepție.

Întrebare: Deci, cum putem rezolva problemele și suferințele care sunt revelate?

Răspuns: În primul rând suntem recunoscători pentru ele: „. Îți mulțumim că ne amintești ceea ce este important, avem nevoie să ne menținem pe direcția corectă și să ne gândim la ceva cu totul diferit”.  Când părinții mei mă pedepsesc, nu ar trebui să mă gândesc la pedeapsă sau la părinții mei, ci la un singur lucru: Ce au vrut să-mi spună, ce trebuie să obțin prin pedeapsă? Dacă nu mă gândesc la asta, loviturile nu vor ajuta, și nu voi fi capabil să le îmblânzesc.

Între timp, noi încercăm să înmuiem loviturile din Israel astăzi prin construirea diferitelor sisteme împotriva rachetelor. Aceasta, desigur, este de asemenea necesar, dar, de fapt, statul, ca un copil mic, se înfășoară în ceva moale, doar ca să nu simtă loviturile părinților „. Luând astfel de măsuri ne va oferi doar o soluție temporară, care va ajuta oamenii să aleagă calea cea dreaptă și s-o urmeze. Dar este corectarea și nimic altceva cea care, în cele din urmă va elimina toate amenințările. Când primim lovituri, trebuie să ne gândim la ceea ce le-a cauzat.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 28/11/12, „Exil și răscumpărare”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→