Baal HaSulam, Şamati 11, Bucurie cu fior: Prin urmare, unde este iubire, acolo trebuie să fie la fel de bine şi teamă fiindcă frica este un golul. Rezultă că atunci când sunt amândouă, este umplere (întreg). Altfel, fiecare vrea să o înlocuiască pe cealaltă. Iubirea este numită  existenţă, iar frica este numită moarte şi gol. Numai cu ele împreună este acolo un întreg. Şi aceasta se numeşte „două picioare”, şi în mod sigur, atunci când omul are două picioare poate să meargă.

Toată munca noastră este concentrată pe două linii: dreapta şi stânga, iar linia de mijloc vine de Sus. Aici, dedesubt trebuie întâi să avem grijă de întregire. Trebuie totdeauna să pornim pe linia din dreapta întâi şi să ne ocupăm de ea: să ne gândim cat de mult putem la întregire (integrare), la măreţia Creatorului, la importanţa scopului, la măreţia grupului şi a membrilor săi.

Pe de altă parte, este imposibil să fii tot timpul în stare de integrare, fiindcă atunci nu ar fi nicio avansare. Dacă omul nu părăseşte niciodată starea de întregire, este numit Hasidism, când totul este aparent primit cu iubire şi cu bucurie.

Omul se ridică el însuşi, artificial, la această atitudine, gata să se bucure indiferent de ce se întâmplă. Astfel se anulează în el critica. Deci, este posibil să educăm omul pentru a adopta acest tip de atitudine. Educaţia pune omul pe o linie, fie stânga sau dreapta, şi el urmează această linie şi se opreşte constant la un singur principiu.

Acestea sunt credinţele şi religiile care ţin omul într-o stare de bucurie, într-o stare constantă de euforie, şi mai sunt alţii care sunt într-o permanentă stare de plâns, forţându-se să se tortureze, să simtă că el este păcătosul, ca „un nebun care stă cu mâinile în sân, mâncându-şi propria carne”.

Dar calea corectă ca să avansezi şi ca să construieşti o fiinţă umană, trebuie să fie pe două linii, iar omul trebuie să le construiască el însuşi. El trebuie să dezvolte linia dreaptă prin mediu, imaginându-şi cât de mult poate măreţia Creatorului. El construieşte linia din dreapta în măsura în care se poate anula pe sine în faţa mediului care îi oferă sentimentul măreţiei Creatorului.

Asta înseamnă că pentru a fi pe linia din dreapta, el deja s-a anulat pe sine, ceea ce înseamnă că linia stângă este inclusă în linia dreaptă. Dacă prin asta el se supune pe sine în faţa măreţiei Creatorului, stare pe care o primeşte de la mediu, şi îşi construieşte linia lui din dreapta, atunci el este deja parte din munca spirituală şi nu doar ca să se simtă fericit.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash „Ceea ce nu trebuie să adăugați și ceea ce nu trebuie să derogati de la lucru”: O persoană care dorește să urmeze calea adevărului trebuie să aloce o anumită perioadă de timp pentru a urma linia dreaptă, iar apoi el trebuie să urmeze linia stângă. Ne este poruncit ca fiind interzis să insistăm pe una din căi mai mult decât pe cealalată. Calea dreaptă se numeste faza de plenitudine, atunci când o persoană poate fi foarte recunoscător Creatorului. Apoi, trebuie să treacă la linia de stânga, la calea de stânga,  este timpul de a-si vedea starea sa reală, motivată intemeiat. Apoi, este timpul pentru o rugăciune, deoarece o rugăciune provine din nevoia de a rezolva o deficiență. Cu cat este mai mare deficienta, cu atat mai profundă este rugăciunea din inimă. Așa cum se spune: „Din adâncuri te-am chemat Dumnezeule”.  Deci, cele două linii trebuie să se afle in echilibru„pana cand linia a treia vine intre ele”.  După ce a lucrat în două linii, o persoană este recompensata cu aderarea la Creator.

A treia linie, linia de mijloc, este construită de către primele două linii. În prima linie, linia de dreapta, îi mulțumesc Creatorului și cresc măreția Lui cât de mult pot, in functie de cat de mult am fost impresionat de mediu, de prieteni și de studiu și pot  imagina Creatorul  mare, atotputernic, bun, binevoitor și milostiv. Linia de dreapta este plinătate infinită.

Apoi, în linia de stanga vad starea mea adevărată, ceea ce înseamnă în ce măsură eu nu simt că Creatorul este mare și că El este daruitor si bun.

Apoi vine a treia linie din dorința mea de a avea sansa de a vedea cu adevărat Creatorul ca mareț și întreg în cadrul gandirii mele motivate și să-i mulțumesc cu adevărat Lui nu numai în credința deasupra rațiunii. Apare a  treia linie între primele două linii și, prin urmare, o persoană avanseaza de-a lungul liniei de mijloc.

Ca răspuns la o astfel de dorință Creatorul ne dă puterea de a avansa si persoana Il atinge. Dar persoana Îl atinge în credință mai presus de ratiune, în recunoștință. Apoi, el poate continua, în mod constant avansarea de-a lungul celor trei linii, dreapta, stânga, și de mijloc.

În linia de mijloc el cere ca linia sa stângă sa fie ca si linia dreaptă. El simte măreția Creatorului precum și smerenia sa și sentimentul său de deficit se naște din aceste doua linii, stânga și dreapta – o rugăciune isi află răspunsul prin primirea revelației măreției Creatorului.

Liniile de dreapta și de stânga sunt conectate prin faptul că se naște linia a treia, linia de mijloc. Astfel, o persoană face un pas înainte, în măsura în care el poate ridica maretia Creatorului chiar mai mult, și apoi se comuta pe linia de stânga si vede cum intelege aceasta cu ratiunea sa. Apoi, o rugăciune este născuta în el și cere ajutor de Sus: linia a treia.

Primele două linii depind de o persoană, iar a treia linie vine de Sus.

Din pregatirea pentru  Lectia zilnica de Cabala din 10/17/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul depinde de cum se uită omul la viaţă şi ce vrea de la ea. Dacă vrea să obţină scopul spiritual şi acesta este cel mai important lucru pentru el în viaţă, atunci, toate mijloacele care îl ajută să obţină acest scop sunt bune. Se dovedeşte că acestea sunt la acelaşi nivel spiritual superior ca scopul însuşi, fiindcă prin ele, el construieşte starea finală şi prin ele îndeplineşte scopul.

Astfel, în viaţa noastră de zi cu zi, în lumea noastră egoistă, un om urăşte de obicei pe aceia  care îl invidiază şi, uneori, urăşte de asemenea atributele care trezesc în el invidia. Pe planul muncii spirituale însă, noi căutăm cum să trezim noi înşine în noi invidia. După cum este spus: „invidia scriitorilor sporeşte înţelepciunea”.

Scriitori (sofrim in ebraica) se referă la aceia care vor să numere (in ebraica, cuvantul are aceeaşi radacină – s, f, r) acumulările lor şi care avansează invidiind avansarea celorlalţi. Prin urmare, un astfel de om respectă şi dă valoare tovarăşilor săi şi îi iubeşte. El iubeşte mediul care îi permite să invidieze constant succesul celorlalţi.

Cu cât i se par lui ceilalţi mai mari, cu atât se smereşte el mai mult şi cu atât mai mult îi vede pe ei atraşi de scop, vede că ei se devotează muncii, că încearcă să depăşească toate obstacolele, şi în ce măsură ei sunt mai conectaţi unii cu alţii faţă de cât este el conectat la ei. Toată perspectiva lui faţă de prieteni nu are ca scop anularea lor, ci din contră, o şi mai mare înălţare şi apreciere a lor.

Prin asta el câştigă puteri noi şi îşi dezvoltă calităţi noi. Toate acestea exista desigur de la început în el deoarece totul este inclus în punctul din inimă, cel care este rădăcina sufletului unui om şi care include toate informaţiile despre el (Reşimot – genele spirituale), ca într-o picătură de spermă.

Un om, trebuie în orice caz să-şi dezvolte acest punct. Astfel, atunci când el invidiază pe colegii lui şi vede perseverenţa şi loialitatea lor, puterea pe care ei o exercită în ciuda oboselii, faptul că ei nu-şi permit să piardă vremea, că se scoală foarte devreme ca să vină la lecţie – toate acestea îi dau omului puteri noi, dezvoltând în el calităţi care îi permit să avanseze.

Noi trebuie să obţinem această invidie mare. Cum este spus: „Invidia, pofta şi onoarea duc omul afară din lume”, în lumea superioară. Să sperăm că vom avea succes în obţinerea invdiei mari şi corecte.

Din Pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 15/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Rabash, „Treptele scării”, Articolul „Iubirea pentru prieten” (Iubirea pentru membrul grupului): Şi chiar dacă un om primeşte ceva gând şi dorinţă, care îi vin auzind ce spun scrierile şi cărţile, că el ar trebui să-şi lase iubirea de sine, acesta însă are foarte puţină putere care nu totdeauna iluminează această părere a sa astfel încât el să o ia în considerare şi să o folosească permanent…

Întrebare: Este atât de mică puterea cărţilor de Cabala?

Răspuns: Sigur! Nu depinde de cărţi ci de om în sine, sau ceea ce noi numim, „utilizator”. Un om nu va reuşi prin el însuşi chiar dacă el are ca sursă întreaga Cărte Zohar. Nimic nu-l va ajuta fiindcă el însuşi nu are niciun vas. Succesul lui nu depinde de cărţi, ci de stabilirea unei atitudini faţă de ceilalţi.

În natură sunt două forţe active: dorinţa de plăcere (de primire), şi dorinţa de dăruire. Dorinţa de primire este fiinţa creată, iar dorinţa de dăruire este Creatorul. Aici, în lumea noastră, fiinţa creată este în dorinţă de primire. Dacă vrea să fie în lumea Creatorului, ea trebuie să obţină o dorinţă de dăruire, ceea ce înseamnă să treacă la o a doua natură.

Pentru a face asta, omul trebuie să activeze doi factori:

– 1.Conexiunea. În lumea noastră omul se conectează cu ceilalţi cu scopul de a obţine a doua natură.

– 2.Lumina care Reformează. Ea iluminează numai ca răspuns la eforturile omului care vrea să se conecteze cu ceilalţi şi să obţină natura dăruirii.

În afară de asta noi trebuie să aspirăm la dăruirea pentru Creator, chiar dacă la început nu ni se cere să avem intenţii atât de pure care vor veni mai târziu.

Iată mijloacele necesare în lumea noastră: grupul care ne permite să ne construim o „infrastructură” între noi, şi relaţiile corecte, un vas, deşi în continuare deficitar, dar acesta demonstrează dorinţa noastră de a fi corectaţi. Desigur că noi descoperim că nu putem şi nici nu vrem să ne conectăm, că ne respingem unii pe alţii. Descoperim înclinaţia rea şi nu sentimentul binecuvântat al frăţiei şi bucuriei complete. Frăţie? Din contră, noi trebuie să ne conectăm plângând în hohote din cauza faptului că ne urâm unii pe alţii! Să ne îmbrăţişăm deşi ne cutremurăm de repulsie.

Este foarte bine, fiindcă prin asta descoperi vasul spart! După asta tu vei avea motiv să plângi şi să strigi după ajutorul Luminii care Reformează. Şi ea vine, pentru că tu studiezi din cărţile  cabaliştilor şi vrei să treci prin stările prin care au trecut ei.

Astfel noi ne mutăm de la nivelul de iubire a fiinţei create, la iubirea pentru Creator. Rabi Akiva a spus: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, aceasta este o lege mare din Tora”. Dar acesta nu este încă sfârşitul drumului. Când ajungi la primul nivel de iubire, îţi faci griji  pentru frică: „Voi reuşi să iubesc mai mult? Nu voi pierde şi ceea ce am dobândit deja?” Tu trebuie să acţionezi „din partea cealaltă”. Până la urmă, în munca spirituală sunt totdeauna două linii şi tu eşti între ele. Deci fii sigur că iubirea ta este însoţită de frică. Evocă atributele judecăţii – este imposibil fără ele.

Apoi, când obţii frica, obţii linia de mijloc – întregul numit dăruire sau credinţă. Acesta este deja sfârşitul muncii, umplerea cu iubire.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 14/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este criteriul care poate ajuta o persoana pentru a controla plenitudinea si integralitatea sa?

Raspuns: Criteriul este foarte simplu si clar: ca omul sa se ridice  deasupra egoismului sau si sa poata  relationa cu toti membrii societatii trebuie sa fie in concordanta cu principiul”iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.

Intrebare: Acest criteriu nu poate fi masurat.Ce se intelege aici prin „a se ridica „  si „iubeste”?.

Raspuns: Acest criteriu poate fi masurat indirect. Niciodata nu putem masura eforturile noastre interioare pentru ca sunt  orientate spre depasirea egoismului si nici nu putem calcula care sunt posibilitatile noastre  de a include dorintele celuilalt in ale noastre ca apoi sa incercam sa le indeplinim folosind resursele  si aspiratiile  noastre personale.

Pâna acum,, aceast lucru nu este sub controlul nostru.Noi nu putem patrunde in esenta naturii (mineral,vegetal, animal, fara a mentiona nivelul vorbitor) suficient de adanc cu scopul de a simti fortele interioare care ne guverneaza.Vorbim aici despre masurarea lumii interioare a omului.

Sunt oameni care reusesc sa se ridice deasupra egoismului si astfel putem masura si cu acuratete putem defini atat dorintele egoiste cat si cele atruiste; fortele care actioneaza in cadru acestor dorinte, posibilitatile de trecere precum  caile si metodele care ii ajuta sa faca diverse actiuni in functie de callitatile lor.Totusi,aceasta este la indemana doar a celor care au dobanditcontrol asupra lor insusi si proprietatilor lor.

Acesta poate fi masurat doar de cineva care a descoperit structura spirituala (cuiva din lumea senzoriala)si va avea abilitatea de a se misca in interiorul ei. Cand aceasta structura ii este revelata s itoate aceste calitati sunt deja sortate, atunci el cu siguranta va vedea legaturile dintre ele. El poate  masura egoismul sau. El intelege puterea si capacitatea proprietatilor lui personale, trairilor si asa mai departe care dupa toate acesta nu vor fi asa numeroase.Pentru el,ele nu vor mai fi un secret.
Din Programul KabTV „ Lumea Integrala: Formula pentru o Societate Integrala” 7/1/12

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Shamati, Articolul 3: „Chestiunea realizării spirituale:” Din moment ce dorința de a primi este numită „creatură” și un „discernământ nou,” rostirea începe exact din locul în care dorința de a primi începe să primească impresii. Vorbirea sunt discernaminte, părti ale impresiilor. De aici există deja o corelație între Lumină și voința de a primi.

Întrebare: Ce este Lumina?

Răspuns: Ceva special este evocat în tine, un fenomen excepțional, și tu îl numești Lumină. Când vine, știi că asta e ceea ce ai chemat.

În momentul de față, cu toate acestea, nu ai vasul corect pentru a simți acest fenomen. Cu excepția cazului în care obții realizarea spirituală, toate dorințele sunt îndreptate doar spre propriul beneficiu, „totul pentru mine, pentru beneficiul meu, să folosesc pe alții, totul pentru binele meu și împotriva altora.” Acesta este mai mult sau mai puțin modul în care lucrurile funcționează astăzi, și astfel fiind în aceste dorințe nu poți să simți fenomenul dăruirii, iubirii, cooperării, conectării și o aspirație spre exterior -toate lucrurile care sunt numite „Lumină”. Pentru tine nu este Lumină, ci întuneric.

Uneori, devine întuneric și rău: Te simti neajutorat și nu simți că faci ceva; nu vezi nicio lumină la capătul tunelului. Acesta este modul în care dorințele tale îți apar fără iluminarea tipică în lumea noastră, fără nici cea mai mică iluminare care să lumineze întunericul din vas.

La urma urmei, în dorințele noastre slabe doar o strălucire mică se poate arăta, oferind un pic de viață și bucurie. Această scânteie este atât de mică încât să poată penetra chiar și vasele egoiste ale primirii. Trăiesc în ele la nivelurile naturii neînsuflețite, vegetale, animale; întregul nivel uman este mai presus de asta și eu nu sunt parte din el.

Există dorințe de primire si dorințe de dăruire la acest nivel, care vor fi dezvăluite în mine una opusă alteia. Linia stângă este înclinația rea, ego-ul adevărat care este revelat în măsura în care doresc să mă conectez cu altii și o fac. Apoi atrag Lumina care Reformează și încerc să dobândesc forța bună și lucrez între cele două înclinații în linia de mijloc, care se numește Adam (om).

Între timp, sunt la nivelul animal, sub dominația ego-ului meu mic, primind doar o „lumânare subțire” în vasul care este format din primele trei niveluri. Dintr-un punct de vedere spiritual, aceasta nu este considerată viață sau o existență. Deci lumea noastră se numește o lume virtuală, este ca și cum ar exista sub nivelul de constiință.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 12/10/12, Shamati # 3

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.

În spiritualitate, cu toate acestea, este diferit. Acolo pot folosi anumite lucruri numai dacă le știu și le înțeleg. Nu am nici un control asupra lucrurilor pe care nu le-am atins și nu le-am descoperit. Eu nu pot doar sta într-un „transport spiritual” și merge undeva. Nu, trebuie să știu cine sunt, ce este acest „transport”, cum se mișcă, cum să-l operez, de unde până unde ar trebui să-l călăresc, cum este locul din care am pornit și natura destinației mele finale, etc. Trebuie să știu ce se întâmplă, să fiu în controlul situației și nu doar „să apăs butoanele.”Numai dacă pot să pun în aplicare pe deplin aceasta, după ce stăpânesc totul, pot efectua un anumit act spiritual . Altfel, pur și simplu nu exist în lumea spirituală.

De aceea, trebuie să ne întrebăm imediat: Ce mijloace ne permit să descoperim, să cunoaștem și să înțelegem realitatea spirituală și să învățăm cum s-o gestionăm? Cabaliștii ne explică faptul că totul în lumea noastră este pregătit pentru asta. Este pe deplin pregătit doar pentru această misiune, în așa fel încât de aici să învăț cum să lucrez cu lumea spirituală, să trăiesc în ea și s-o controlez în întregime.

De la această lume învăț despre lumea superioară. Principalul instrument aici este de a practica iubirea. O putem numi practica conexiunii, concesiune, dar pe ansamblu este vorba de dragoste.

De ce? Pentru că totul este despre asta. Acum mă iubesc pe mine însumi, dorința mea de a primi. Îmi place s-o împlinesc și s-o satisfac. Așa m-a făcut Creatorul, El a conectat împlinirea cu plăcerea. Dragostea pentru alții înseamnă că eu nu absorb plăcerea, ci mai degrabă o simt în El și din asta mă bucur. Acesta este modul în care o mamă se bucură de fiecare linguriță pe care o  poate pune în gura copilului ei …

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 14/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În prezent, eu sunt într-o realitate fragmentată, care este împărțită în două părți:. „Eul” meu și lumea exterioară. Această separare explică exact ceea ce Cabalistii au vrut să ne spună: „Ai o șansă de a conecta aceste două părți, interne și externe, împreună, într-o singură entitate. Trebuie să o faci; acesta este programul creației. Dacă participi la reconectarea acestora, vei percepe realitatea internă în care ai fost înainte de spargerea care a avut loc.”

Cabalistii ne spun despre grup, diseminare, precum și importanța aplecării capetelor noastre înaintea prietenilor. Grupul nu este altceva decât „externalitate” pentru noi, dar este deja la nivelul de om (Adam). Cei care au un punct în inima, nevoia de a deveni asemănători cu Creatorul, aparțin acestui nivel. Deci, Cabalistii ne spun: „În realitatea ta, există oameni care sunt asemanatori cu tine și care, de asemenea, se străduiesc să se unească. Ei sunt piese special selectate ale sufletului tău. Într-un fel sau altul, totul este o parte din sufletul tău. Deci, ar trebui să folosești aceste părți, deoarece acestea sunt concepute pentru a te ajuta;. Ele vin să te întâlnească. ”

De acolo, încep să înțeleg ce este scris în articolele care vorbesc despre grup, unitate, nevoia de a-ți pleca capul înaintea grupului și  despre relațiile dintre prieteni. Toate cele de mai sus descriu forța auxiliară, care iese în evidență în această lume, una care se detașează de alte părți ale noastre, care sunt răspândite în Univers. Întregul univers sunt doar eu, este senzatia mea actuală. Chiar și lucruri pe care nu le pot simti in acest moment sunt tot eu. Aceasta înseamnă pur și simplu că nu am colectat toată gama de senzații în mine încă și că percepția mea asupra realității nu este suficient de profundă acum.

Deci, la cel mai înalt nivel ( vorbitor), există anumite părți care într-adevăr mă ajută, deoarece cuprind aceiasi aspirație ca mine. Ca urmare, dacă se întâmplă să mă unesc cu ele, corectez toate celelalte părți ale sufletului meu.

De unde încep? Încep cu partea cea mai sensibilă și dezvoltată, care este alături de mine, umanitatea. Este încă despre sufletul integrat, pe care-l conducem spre corectare. Dacă cineva privește totul din acest unghi, privește mai profund și realizează ceea ce scriu Cabalistii, atunci începe să înțeleagă mai bine textele lor, perspectivele lor despre lume și modul în care ei au perceput realitatea și întregul proces.

Principalul lucru este de a sparge „gheața” și de a „dizolva” auto-percepția obișnuită, precum și modul în care privim lumea. Ar trebui să ținem cont de faptul că tot ceea ce există este doar „eul” nostru, și că orice externalitate, de fapt, este doar în interiorul nostru. Totul este o imagine pe care ne-o imaginăm, la un anumit moment în timp. Deși ni se dă, de asemenea, o șansă de a realiza și simți că o altă abordare a acestei probleme este totuși posibilă. În lucrarea sa „Prefata la Cartea Zohar” (punctul 34), Baal HaSulam scrie: … Chiar dacă vedem totul ca fiind de fapt în fața noastră, fiecare persoană rezonabilă știe sigur că tot ceea ce vedem este doar în creierele noastre . Astfel sunt sufletele: Desi văd toate imaginile în Dăruitor, ele totuși nu au nici o îndoială că toate acestea sunt doar în interiorul lor, și deloc în Dăruitor.

O altă întrebare este de ce fel de nivel de „simț” avem nevoie pentru asta? Desigur, nu e așa de ușor și nu este disponibil pentru toată lumea. Cu toate acestea, dacă am ajunge să cunoaștem opinia psihologilor și a fizicienilor cuantici, am descoperi că înțelegerea lor despre realitate este foarte asemănătoare. Baal HaSulam a respectat foarte mult psihologia materialistă, deoarece este construită pe simțul empiric: „O persoană poate fi condusă numai de ceea ce se vede.” Psihologii sunt încă parțial confunzi cu ipoteza lor, în timp ce fizicienii vorbesc despre aceste lucruri foarte serios: totul este într-o persoană.

Deci, trebuie să depășim un decalaj în percepția noastră. Dacă vom aplica în mod constant efort, nu fizic, ci mai degrabă pe plan intern, în scopul de a conecta aceste două părți, interne și externe, împreună, vom obtine Lumina reformatoare și vom corecta vasele noastre corupte. Vasul este deteriorat doar în interiorul percepției noastre, nicăieri în altă parte. Acesta împarte întreaga imagine si-mi prezinta unele vase ale mele ca fiind în afara, și o altă parte ca fiind în interior. Toate acestea sunt numai în percepția noastră.

În scopul de a obține o înțelegere corectă a celor de mai sus, citim articole și scrisori scrise de Cabalisti. Dacă încercăm să-i înțelegem din acest punct de vedere, ei nu sunt ceea ce ne par nouă în abordarea psihologică ordinară. Ei deschid o profunzime și o claritate mult mai mari, și vom simți ceea ce cabaliștii au avut în minte. Pentru că ei văd lumea ca o entitate completă, unită, pentru ei este concentrată în punctul de unitate pe care o persoană trebuie să-l atingă. Ei nu au nici o întrebare despre nevoia de a ne reuni într-un singur grup, nici de ce „picatura de unitate” trebuie să fie scopul tuturor.

Deci, împreună cu noi acum, în anumite părți ale omenirii sunt cei care aspiră să se unească. Dacă toți ne gândim la asta și dorim să dezvăluim unitatea, se va întâmpla. În principiu, este suficient pentru asta să fie zece oameni, iar noi suntem mult mai mulți.

Și din nou, unitatea noastră trebuie să fie construită pe baza egalității. Se spune: „Sa iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Egalitatea ne va permite să formăm un centru al unității, punctul central al lui Malchut.

Din Convenția Unității din Nord 20/09/12, Lecția 2

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tot ceea ce vedem in această realitate este dorința de a primi. Această dorintă a fost creată in forma sa originală si o putem simti. Noi suntem, de fapt, o dorintă de a primi.

In orice caz, in afară de a fi o dorintă de a primi, aveam de asemenea abilitatea de a gandi, intelectul ne permite să constatăm dacă pe interior suntem dorinta de a primi , daca simtim aceasta dorintă. Animalele nu sunt capabile de astfel de lucruri. Este doar privilegiul fiintei umane.

In aceasta constă diferenta. Cu ajutorul minții mele, mă pot detasa de dorinte, le pot analiza si măsura si apoi le pot privi cu detasare. Deci , am sansa de a fi un „psiholog” pentru ceilalti si pentru mine.

Exista viată in cadrul dorintelor mele, precum si o abilitate de a analiza aceasta viată. Ce simt inauntrul unei dorinte particulare? Ce este inauntrul altor dorinte pe care le am? Cum fac trecerea de la o dorinta la alta? Ce fac cu ele?

Deoarece trăiesc in interiorul dorintei, imi pot examina viata cu ajutorul intelectului, a memoriei si a abilitatii de analiză. Oricum, am eu sansa sa schimb ceva in viata mea? Nu, pot doar sa „plutesc” impreuna cu dorinta.

Aceasta e ceea ce facem in aceasta lume, cu toate că noi credem că noi insine suntem cei ce actionăm si facem schimbari, alegand „ binele” si evitand „raul” , folosindu-ne creierul. De fapt, suntem incapabili de a face ceva cu natura noastra sau cu dorintele noastre.

Exista o interconectare intre dorinte , ceea ce se numeste „ fiinta omenească”. Pe de alta parte, exista o unitate a punctelor din inimă ( un sistem al lumilor superioare, Malchut al lumii Atzilut, Shechina).

Aceasta unitate reprezintă ceva de o natura complet diferită. Daca mi se intamplă să primesc scanteia ( un punct in inima) , devin capabil să construiesc altă atitudine fată de dorintele mele.

Sistemul de interconectare intre oameni in aceasta lume este facut doar să le aduca necazuri si probleme. Ca rezultat, oamenii actionează continuu. Ei speră să poată schimba sistemul si să obtină succes in economie, in imbunătătirea conditiei de viată, sănătate si asa mai departe. De fiecare dată, facand un pas mai departe, oamenii obtin un rezultat opus. Isi dau seama că situatia lor actuală le aduce mai mult rau decat beneficii.

Pe de altă parte, oamenii ce descoperă unitatea intre punctele din inimă pot intra intr-un nou sistem, un sistem  de lumi sparte si conexiuni distruse. Aici, separarea si animozitatea ( ceea ce reprezintă inclinatia rea) li se manifesta la capacitate maximă.

Dorintele si relatiile dintre oameni in acest tăram nu sunt parte a inclinatiei rele. Ei sunt incă intr-un stadiu” insufletit”. Inclinatia rea este ceva ce ne opreste de la revelarea creatorului , de la proprietatile dăruirii si iubirii.

Deci, oamenii care constientizează forta unitatii punctelor din inimă (prietenii din grup) ajung să dezvaluie inclinatia rea. Se arată numai intre prieteni gradul intentiei de a imbunătati conexiunea lor. Este deja o relevare a fortei spirituale, prima realizare spirituală.

Imbratisand unitatea , prietenii din grup incep sa realizeze ca stiu ce inseamnă inclinatia rea. Ea ne determină să impunem forța de rectificare, care este în interiorul nostru și la care trebuie să ne referim.

Toți împreună, trebuie să ne conducem rugăciunile noastre catre unitate , catre centrul grupului. Apoi, ca urmare a „Rugăciunii Multora,” vom primi forta, si va corecta conexiunea dintre noi. Altfel, nu vom avansa deloc. Acesta este modul în care se produce avansarea noastră.

Forță malefică care apare printre noi este Faraon, regele egiptean. În funcție de specificul percepției noastre, acesta este, de asemenea, numit Bilam, Balac, Aman, și așa mai departe. În orice caz, sarcina noastră este doar să ne unim. Se spune că porunca, „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, este regula cea mare a Torei.

Unitatea este singurul remediu care ne permite să avansam  prin diferite tipuri de conexiuni și sa atingem forma desavarsita a conexiunii, pentru a ajunge la nivelul de iubire. Cum îi iubim pe alții? „Ca pe noi înșine.”

Acest criteriu ne permite să ne monitorizam în mod constant pe noi înșine. Mă străduiesc să pasesc afară din mine insami? Cabalistii explica faptul ca „ca pe tine însuți” înseamnă defapt mai mult decât pe tine însuți. In mod natural ma plasez mai sus de oricine altcineva. Acum, eu trebuie să favorizez și să ii ridice pe ceilalti deasupra mea. Acesta este modul în care eu cresc.

În general, totul este descoperit în conformitate cu principiul, „Ceea ce urăsti, nu face prietenului tău”, și, apoi, se  trecere la „Sa iubesti aproapele tău ca pe tine însuți.” Aceasta este intreaga Tora. Deci, aceasta explică de ce ar trebui să lucram în grup de studiu, și să facem tot ceea ce facem de dragul unității. În caz contrar, nu vom avansa deloc. Aceasta este înțelepciunea Cabalei.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→