Întrebare: Cum este posibil ca într-o societate egoistă să schimbăm sistemul relaţiilor economice ale unei familii, intr-un sistem integral de relaţii? În ce fel este posibil să te uiti la această situaţie?

Răspuns: Dacă societatea rămâne individualistă, atunci persoanele aflate sub influenţa educaţiei integrale şi sistemului de formare se vor schimba; ele vor percepe lumea într-un mod nou. Deci, cum această persoană schimbă lumea ei mică?

Cred că oamenii dintr-o familie vor începe să se raporteze la tot ceea ce fac, interacţionând între ei şi consumând informaţii pentru mica lor casă reciprocă, din punctul de vedere al consumului economic corect. Aceasta  înseamnă că vor avea tot ceea ce au nevoie pentru viata. Şi tot restul, sentimentul de împlinire, armonie, fericire, bogatie, tot ceea ce o persoană îşi doreşte, va veni la ea în mod special din sentimentul relaţiei ei armonioase cu lumea.

Desigur, împreună cu asta, influenţa lumii egoiste şi nearmonioase nu o vor trece cu vederea, ci ei de fapt, în orice caz, vor fi umpluţi pe plan intern cu fericire şi armonie pe care în mod constant o vor dobândi pentru ei înşişi.

Economia domestică se va schimba. Din necesitate, oamenii vor fi mulţumiţi cu hrana simplă, îmbrăcamintea simplă, mobilierul simplu, şi aşa mai departe. Cautarea plăcerii şi-a depăşit limitele intereselor corporale, prin urmare, aceste nevoi, nu vor fi găsite la nivelul auto-blocării, ci la nivelul natural, necesar şi corect pentru existenţă.

Acelaşi lucru, de asemenea, se referă si la nivelul venitului. Atunci când o persoană înţelege că nu are cerinţe speciale, când priveşte lumea în acest mod, atunci desigur,  va fi simplu, uşor şi gratuit.

În plus, nevoile oamenilor de comunicare vor fi, natural, la nivelul mediului care li se aseamănă în funcţie de structura lor, în conformitate cu integralitatea. În acest fel, aceste societăţi şi grupuri se vor dezvolta.

Dintr-o „Discuţie despre cresterea integrală” 5/21/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem astfel încât vocea noastră liniştită, picătura din ocean, să fie auzită cât mai tare posibil, aşa încât picăturile să devină fluxuri şi oamenii în sfârşit să ne audă?

Răspuns: Cred că trebuie să fim pe creasta mişcărilor de protest, deoarece guvernul le studiază şi se teme de ele. Dacă ne ocupăm locul în această mişcare de protest şi creştem mai presus de toata lumea, arătându-le şi convingându-i că soluţia nu este în a distruge, jefui, sparge vitrine şi incendia magazine, atunci, în primul rând, guvernul ne va vedea ca pe un factor pozitiv, iar in al doilea rând, psihologii, sociologii, politologii şi alţii vor studia acest fenomen. Trebuie să intrăm în aceste mişcări de protest şi să acţionăm în paralel, arătând tuturor ideologia noastră, metoda noastră.

Sper că prin puterea marilor mişcări de protest şi a milioanelor acesteia, vom deveni cunoscuţi.

Desigur, mişcările de protest în sine, nu doresc să folosească metodele blânde pe care le oferim, dar pe de altă parte, ei nu au nici o metodă a lor- jefuind banci ca bolşevicii sau francezii în timpul revoluţiilor?

Deci, cum putem acţiona? Dacă acestea sunt ţări libere democratice, ar trebui să folosim sistemele parlamentare şi să le cerem să voteze pentru un membru sau altul, deoarece protestele de pe stradă nu au condus niciodata la nimic cu adevărat.

Ideea este că există o imagine total diferită aici. Dacă cândva mişcările de protest au fost un fel de catalizator al proceselor sociale, economice şi socio-politice, azi nu pot face nimic, deoarece am ajuns la o stare care nu are niciun loc pentru a fi catalizat.

Guvernul nu poate face nimic. Nu-l poţi împinge să ia nicio decizie. Poate taia placinta politică un pic diferit pentru a-ţi arunca niste mici bucăţi, pentru a cumpăra liderii mişcărilor de protest, sau alte astfel de acţiuni; există multe metode pe care le pot folosi aici.

Principalul lucru este că nici guvernul, nici mişcările de protest nu pot oferi nimic real, chiar dacă nu s-a copt încă, astfel încât mişcările să ne ducă mai repede la un punct în care ceva nou se naşte. Aici nimic nu se poate naşte. Astfel, ei înţeleg că, cu excepţia strigatelor „Dă-mi!”, nu este nimic ce se poate face si guvernul nu are nimic să ia şi să dea.

Am ajuns la o stare în care toate ţările sunt adâncite în datorii. De unde vor lua? Nu sunt fonduri suficiente pentru a da la toată lumea. Ce înseamnă a împărtăşi? Înseamnă să reduci cheltuielile pentru alte necesităţi. Să presupunem că oficialii fură, bine, aşa ca dau înapoi ceea ce fură; Chiar dacă îi puneţi în închisoare, le luaţi ceea ce au furat, şi să presupunem că, de acum încolo nimeni nu va fura; nu va schimba nimic. Nu vorbesc despre corupţia în anumite ţări, ci despre ţările democratice normale. Indiferent de modul în care calculează bugetul, nimic nu va ajuta, pentru că suntem într-o astfel de stare în care oamenii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, deoarece nu sunt necesari. Nu este nevoie de ei!

Aceasta nu este doar o altă criză care poate fi depăşită, ca şi în trecut, prin introducerea de noi tehnologii sau prin război. Înţelegem că astăzi, aceasta nu este soluţia la problemă. Prin urmare, noi nu luam rolul de susţinere a reducerii de personal, ci rolul profesorilor, predând sursa soluţiei pe care nu o are nimeni.

Acest lucru înseamnă că ar trebui să aratăm populaţiei că nu are o soluţie. Vedem ce se întâmplă cu mişcările de protest: incercarile lor de a face schimbări aparent pozitive conduc la rezultate opuse dupa un timp. Ce este mai mult, se întâmplă de fiecare dată. Deci, e mai bine să nu facă nimic. Atunci când statul încearcă să ajute şi începe să caute rezerve şi să să dea mai mult oamenilor, în cele din urmă conduce la preţuri mai mari şi la dezechilibru şi mai mare.

Nimeni nu are o solutie şi avem nevoie doar ca în mod constant, persistent şi cu încăpăţânare să oferim metoda noastră până când este auzită- metoda în conformitate cu care o persoană se va schimba prin ea însăşi şi va deveni o parte integrală a societăţii integrale. Atunci vom fi capabili să ne echilibrăm pe noi înşine, societatea şi natura şi vom ajunge la armonia generală.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 21/05/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem informaţii despre viitoarele ameninţări care ne îngrijorează. Am auzit şi suntem de acord cu asta. Ce putem face pentru a le preveni?

Răspuns: Avem multe opţiuni şi multe moduri de a disemina. În primul rând trebuie să folosim toate diferitele mişcări de protest, deoarece acestea sunt de fapt un protest intern împotriva a tot ce se întâmplă în lume în aceste zile: împotriva creşterii preţurilor, cotei inegale a bogăţiei, precum şi alte fenomene asemănătoare. Acest protest este împotriva stării actuale a societăţii. Putem folosi cu succes acţiunile de protest, pentru a transmite mesajul la mase. Putem folosi grija pe care o persoană o are pentru copii. Vedem modul urât în care copiii sunt educaţi în aceste zile. Ei nu primesc nici o formă de educaţie, ci doar informaţii şi nu doresc nici macar acest lucru. Este violenţă în şcoli, problemele legate de droguri, abuz sexual, etc, familiile se destramă şi puţini vor să-şi păstreze familia.

Noi trebuie să încercăm cumva să arătăm unei persoane că este cu siguranţă posibil să trăiască altfel, deşi a crescut săturată de toate încercările de a face ceva. Este totul atat de simplu: Ea pur şi simplu are nevoie să navigheze pe net şi să ajungă la cursul de educaţie integrală.

Lucrănd cu copiii de şcoală, folosim o metodă foarte interesantă: în primul rând, profesorii sunt instruiţi şi apoi folosesc metoda integrală în sala de clasă. Putem vedea rezultatele în termen de cateva saptamani în schimbarea copiilor. Părinţii văd brusc copii total diferiţi, care au devenit mai buni, mai plăcuti, ascultători, şi aşa mai departe. Apoi, este nevoie să schimbăm părinţii, deoarece mediul influenţează copiii.  Aceasta înseamnă că ei, de asemenea, trebuie să participe la un curs de educaţie integrală. Nu este nevoie să le spunem despre schimbările viitoare, deoarece în momentul în care încep cursul şi participă la ateliere de lucru, ei descoperă brusc o existenţă cu totul diferită, un mod diferit de a comunica, o altă viaţă.

Astăzi pregătim în mod activ şi intens o intreaga echipa de lectori, profesori, educatori şi organizatori, care se vor ocupa cu acest lucru. Dar între timp, aceasta este doar o picătură în ocean.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 13/06/12

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi trebuie sa ajungem la o inaltime unde putem trece peste egoismul nostru fara ca el sa ne deranjeze. Ne ridicam peste el si devenim complet liberi. Si atunci omul devine nelimitat.

Dar acum egoismul meu ma deranjeaza, este „ajutorul contra”, caci el ma ajuta sa descopar lipsuri noi, probleme, tot felul de defecte din mine. Ma impinge la lucru si la actiune, trezeste in mine tot felul de senzatii, schimbari de situatii. Daca toate astea nu erau, atunci situatia noastra era complet ireversibila. De aceea s-a spus „cu cat mai mare este omul cu atat dorintele lui (egoismul) sunt mai mari” .

Dar in inaintarea lui, omul nu dezvolta dorinta de a primi mai mare ci in aceeasi dorinta el descopera din ce in ce mai multe detalii, ia seama la lucruri mici si fine care il mira mult. Asta se numeste dorinta mai mare de a primi.

Atingerea egoismul înseamnă a deveni mai pretentios si ripsit de rabdare la cele mai mici lucruri, pe care nici măcar nu le-am bagat In seama. Si acest lucru ma stimuleaza pentru a  efectua reparatii noi, mai fine si in cele din urma ma aduce sa efectuez o munca foarte precisa impotriva naturii mele egoiste

Creatorul a creat dorinta de a primi, ceva  străin de El şi de noi. Dar acest lucru ne permite să simtim o noţiune: separarea noastră de Creator ca „ceva din nimic” ( Yesh meen ). Nu este nimic în afară de aceasta, în dorinta de a primi. Aceasta include doar această calitate, şi nu un gram de orice alta dorinţă. Creatorul a creat doar acest singur lucru, care a apărut „ceva din nimic”, fiind cu totul alt ceva.

Din acest punct diferit incepe sa se dezvolte dorinta de a primi, ca si cum s-ar deschide o spirala. Tot ce este in aceasta dorinta, care iese din „ceva din nimic”(yesh meen) se dezvolta din Creator, doar in forma opusa, ca o „anti lume”.

Creatorul a creat in afara frontierelor sale un punct care exista din nimic si a intrat in el. Se pare ca exista Creator si creat ce stau fata in fata. Si creatul se foloseste de tot ce are din acest „nimic”, ca sa se autoformeze in aceeasi stare ca si Creatorul. Caci de fapt , tot restul in afara de acest punct „ceva din nimic”, este Creatorul. Si „ceva din nimic” este punctul opus (de cotitura) in mintea si in sentimentele noastre, pe care noi trebuie sa-l reparam tot timpul.

Din prima parte a lectiei zilnice de cabala 6/14/12, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Astazi, planeta noastra este absorbita de o nevoie inconstienta de distrugere. Cum putem opri asta? De exemplu, o persoana care se distruge consumand alcool ajunge la un punct in care ori piere ori se schimba radical si incepe sa duca o noua viata.

Raspuns: Eu sper ca situatia va evolua in bine in viitorul apropiat. Eu sper ca se va intampla inainte ca sa epuizam intreaga planeta si sa anihilam populatia, dupa care nici macar ruinele nu mai raman, la fel ca in filmele SF despre viitoul in care oamenii hoinaresc asemeni creaturilor primare, hranindu-se cu radacini, dupa ce au supravietuit acestei catastrofe, acestei rascruci.

Pentru ca aceasta schimbare pozitiva sa aiba loc cat mai curand, noi incercam sa diseminam metoda cresterii si educatiei integrale. Insa, sincer, nu am gasit suficient sprijin in oameni; avem o putere mica. Deci nu pot spune ca simt o satisfactie profunda.

Insa, nu cred ca umanitatea va disparea, pentru ca nu este intentia naturii sau cursul ei: acest intreg sir construit pe constantele foarte rationale ale cauzei si efectului, legilor, si gradelor. Prin urmare nu ne vom autodistruge.

Insa ne putem aduce la o stare in care o mica parte a oamenilor -care ar supravietui tuturor dezastrelor (atat naturale cat si a razboiului), pe care noi le declansam- nu vor putea sa ajunga la un echilibru cu natura si sa reveleze natura superioara ca absoluta armonie, integralitate, unitate, si vor exista la acest nivel.

Acesta nu este un grad pamantean. Este gradul la care ajunge o persoana ajunge la un univers nu la cel pe care il vedem astazi prin egoismul individual, ci intr-un mod diferit, o imagine stereo a naturii. Noi nu vedem o imagine plata a creatiei ci profunzimea sa, impreuna cu fortele care evoca aceasta imagine si le guverneaza si noi toti impreuna.

Noi vom vedea tot ce sta in spatele acestui ecran, in spatele acestui teatru. In fond, noi nu stim ce forte ne guverneaza. Noi nu stim ce se va intampla in momentul urmator. Noi trebuie sa ne obisnuim cu aceste forte, sa le revelam. Eu sper ca toate acestea se vor manifesta. Dar se vom manifesta doar cand omul va fi capabil sa devina in anumite moduri similar cu integralitatea si intreaga natura.

Din “Discutia despre Educatia Integrala” 21/05/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt lipsurile individuale si cele generale?

Raspuns: Deficienta individului nu exista in lumea spirituala pentru ca nu este vorba despre dorintele corporale obisnuite. In dorintele spirituale, persoana are doar un punct in inima, pe care nu l-a remarcat.

O deficienta generala este abilitatea de a se detasa si de a se conecta la general. Asta inseamna ca persoana intelege si simte deja din studiu, din faptul ca este o parte a grupului, si din deiseminare ca lumea spirituala este revelata doar in deficienta.

Un deficit de ansamblu inseamna ca este conectat, cel putin minim, si ii este permis sa perceapa anumite discernaminte spirituale. Pana atunci, nimeni nu vede nimic, la fel cum pe inserat la apus totul devine neclar.

Se spunem ca seara este momentul in care nu poti recunoaste fata prietenului tau de la o anumita distanta (patru Amot) pentru ca totul devine neclar. Insa, daca imi recunosc prietenul, nu este inca seara.

Seara simbolizeaza faptul ca pot vedea ceva dar nu inteleg exact ce este. Astfel, noi treptat incepem sa ajungem sa intelegem ca, in locul revelatiei, exista anumite discernaminte in care putem recunoaste, la fel cum recunoastem fata prietenului de la distanta de patru Amot, adica in cele patru faze minime ale dorintei de a primi.

Pentru a face asta, trebuie sa ma conectez cu dorinta unor prieteni astfel incat sa existe o conexiune intre noi, si apoi voi putea sa discern binele de rau, lumina de intuneric. Trebui sa clarific ce inseamna primirea si daruirea pentru mine si pentru ceilalti, sau pentru toti impreuna, intre noi.

In conexiunea dintre noi, eu incep deja sa vad aceste dicernaminte: ce inseamna „pentru a primi” si ce inseamna „ a darui”. In acest loc, construit in mine, in deficienta prin incorporarea celorlalti, inteleg deja intr-o anumita masura ce inseaman a primi si a darui. Aceasta este o intelegere minimala, initiala, insa deja vad diferenta dintre ele.

O deficienta este formata in mine, un vas al perceptiei prin care vad lumea spirituala, sa simt si sa vad dscernamintele. Astfel, introspectia mea spirituala se deschide si este diferita de perspectiva exterioara pe care o am acum, in care ne imaginam ca vedem totul.
Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/06/2012, “Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Educatia este buna atunci cand oamenii primesc cunoastere impreuna cu o explicatie pe care sunt gata sa o accepte, pentru ca primim multe lucruri fara explicatii, in special in timpul copilariei, care raman in noi ca virusii si ne este imposibil sa scapam de ele. Noi utilizam in mod subconstient acest bagaj de fapte si le consideram adevarate, chiar daca in realitate sunt gresite si ne stau in cale.

Toate acestea se intampla pentru ca, fiind copii si adolescenti, suntem umpluti cu diferite adevaruri „de necontestat” insa fara explicatii. De atunci, ele sunt impregnate in noi si nu avem unde sa ne ascundem de ele. Indiferent ce faceti, nu aveti controlul asupra lucrurilor care au fost imprimate in voi.

Si de aceea totul trebuie sa fie insotit de explicatii. Nu este nevoie sa derutam oamenii cu constructii complicate bazate pe matematica superioara- oamenii trebuie sa primeasca o explicatie clara, accesibila, pentru ca altfel cunoasterea devine un slogan sau axioma, si nu ajuta oamenii sa avanseze. O persoana trebuie sa isi dezvolte bunul simt atunci cand invata aceste explicatii. Mai mult, este necesar sa mentina o viteza adecvata, pentru ca excesul de informatie sa nu blocheze abilitatea persoanei de absorbi informatia.

Educatia corecta este lipsita de fapte nefondate. Asta pentru ca oamenii nu vor putea sa le foloseasca in mod corect si va fi foarte dificil pentru ei sa scape de inarcatura inutila. Este imposibil sa muncesti cu fapte atunci cand nu cunosti cauzele si consecintele lor. In acest caz, acestea nu ii vor permite persoanei sa isi creeze o imagine comuna a realitatii. In loc de asta, persoana le trateaza ca legi stricte.

De fapt nu exista deloc legi in realitate: noi le cream. De indata ce ma nasc, necesitatile ma imping sa imi formez o anumita imagine a lumii, conectand aceste parti. Asta pentru ca venim dintr-o spargere, si intreaga noastra realitate consta din a reface un mozaic din partile sale la toate nivelurile, atat de adanc, cat se poate, de la aceasta lume pana la lumea Infinitatii, adaugand in mod constant noi calitati si cantitati de trasaturi. In fond aceasta imagine este multidimensionala.

Deci, atunci cand ii dau un ultimatum unei persoane cu privire la modul in care aceste parti trebuie puse la un loc, il trimit pe calea gresita, iar persoana continua sa urmeze directia pentru ca nu stie cum sa faca analiza si cum sa faca analogiile. In loc sa ii dam raspunsuri pregatite si pur si simplu fapte, trebuie sa ii dam o tehnica, o metoda, un ghid pentru a actiona.

De aceea educatia moderna esueaza. Pentru ca suntem niste „soldati” modelati, „lucratori” abili, mai degraba decat oameni creativi care stiu cum sa puna la loc bucatile de mozaic.

Intrebare: Nu ne putem limita doar la fapte, chiar daca acestea sunt adevarate?

Raspuns: Nu faptele sunt problema. O persoana are nevoie de mai mult decat de cunoastere: trebuie sa isi dezvolte mintea, sa puna la un loc lucrurile pe care nimeni nu le-a asezat pana acum. Trebuie sa aiba o abordare, un program nou instalat in ea, care sa ii permita sa isi formeze in sine o imagine independenta a realitatii.

Un copil nu va invata prin actiuni fortate: acestea au un efect limitat. Cand ii spun ceva, trebuie sa ii explic de ce este asa. Altfel introduc in el un alt „virus”, si nu va fi capabil sa isi foloseasca in mod rational „adevarul” care este imprimat in el. Datorita unui anumit context, se va mentine in mintea sa subconstienta pana la sfarsitul vietii sale, si doar moartea corpului va pune capat acestui lucru.

Intrebare: In timpul perioadei de ascundere, noi folosim de asemenea sloganuri pe care nu le intelegem. De ce acestea nu sunt „virale” pentru noi?

Raspuns: Este adevarat, Cabala are propriile „motto”-uri: „Nu exista nimeni in afara de El”. „Dumnezeu care face bine”, „Iubeste pe prietenul tau ca pe tine insuti”, etc. Insa, acestea vin de la un grad superior si nu le putem primi in alta forma. Noi „inghitim” acesti virusi, si incercam sa ne modelam artificial in acord cu ele si astfel atragem Lumina care Reformeaza. Care ne corecteaza si ne ridica, dandu-ne o noua intelegere a lumii, o noua minte si un nou sentiment.

Pe de o parte, in lumea noastra, noi inghitim fapte false in loc sa dobandim simtul realitatii, iar acest lucru nu ne ingaduie sa inaintam in combinarea partilor, studiind adevarata imagine a lumii, si dezvoltarea ei pe aceste baze.

In fond, pot fi independent in lumea noastra, in timp ce  nu voi putea sa intru in spiritualitate de unul singur. Dimpotriva, trebuie sa realizez legile lumii spirituale in mine, sa ma conectez cu ele in masura capacitatilor mele, si apoi Lumina superioara ma va inalta.

In acest fel, „virusii” mai degraba pozitivi decat negativi vor actiona in lumea spirituala: Fiti alaturi de oameni mari, inaltati pe prietenii vostri in ochii vostri, si nazuiti constant catre Lumina, despre care nu stiti nimic. Aceste lucruri nu sunt fapte in perceptia mea; cu toate acestea primirea lor din lumea superioara este benefica.

In perceptia noastra, chiar si cartile Cabaliste sunt „virusi”. Ele vorbesc despre lucruri pe care nu le putem simti, vedea sau auzi. Insa, eu studiez aceste texte pentru a ma ridica cu ajutorul lor. Las acesti „virusi” sa ma loveasca si sa ma molipsesc de iubire. Si apoi voi realiza.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/06/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Paragraful 4: Pentru a intelege aceste probleme si intrebari, singura modalitatea este de a examina procesului actiunii, adica, scopul Creatiei. Pentru ca nimic nu poate fi inteles in mijlocul procesului, ci doar prin finalul sau.

Pana acum, intrebarile noastre au ramas intrebari. La inceputul muncii nu intelegem si nu stim de unde vine. Persoana trebuie mai intai sa inteleaga in totalitate creatia, si cel mai important sa vada finalul. Doar atunci putem intelege inceputul.

Noi intr-adevar nu determinam munca; ci mai degraba o actualizam si suntem consecintele sale. Prin urmare vom cunoaste inceputul doar prin sfarsit.

In comparatie cu noi, Creatorul nu are nevoie de un proces care sa aiba inceput si sfarsit. Penru El, inceputul caii, calea in sine, si sfarsitul sau cuprind o realitate indivizibila. In timp ce noi trebuie sa parcurgem toate stadiile dezvoltarii, si doar dupa ce am completat munca intelegem calea pe care am strabatut-o si scopul din spatele ei.

De aceea Baal HaSulam a scris ca noi trebuie sa studiem intregul proces pana la final. In timp ce pe calea fructului dorit totul pare corupt, necopt, alterat, la fel ca oricare alt lucru care nu a ajuns la starea sa finala.

Noi nu primi adevaratele raspusuri la intrebari pana cand nu atingem scopul, sfarsitul corectiei. Fiecare intrebare pe care o avem est un vid, un vas, in care trebuie sa primim implinire, care este cu adevarat raspunsul. Prin urmare, intrebarile referitoare la sensul si scopul existentei noastre se umplu cu raspunsuri doar dupa ce am ajuns la scopul final.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 14/06/2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

La inceputul cartii „Prefata cartii Zohar” , Baal Hasulam pune cinci intrebari:

1.Care este esenta noastra ?

2.Care este rolul nostru in lungul lant al realitatii, unde noi santem o mica zala ?

3.Daca ne simtim stricati si decazuti, oare Creatorul care ne-a creat nu trebuia sa construiasca numai perfectiune ?

4.Cum a putut Creatorul sa dea creaturilor lui asemenea chinuri ?

5.Cum se poate ca din eternitate, care nu are inceput si sfarsit, sa iasa creaturi nocive, lipsite de valoare, stricate ?

Multi s-au gandit si au scris despre aceste lucruri de-a lungul generatiilor, de atunci de cand omenirea se cunoaste. Si iata ca si in generatia noastra raman aceleasi intrebari. Nu am ajuns la o intelegere si deocamdata intrebarile sunt esentiale, intrebari despre esenta vietii noastre. Pentru ce traim? Care este sensul vietii? Care este motivul pentru care traim? Prin ce proces trecem in viata? Oare noi putem sau nu alege? La ce tinta trebuie sa ajungem? Oare natura este oarba sau lucreaza dupa un anumit program? Oare se poate sau nu schimba acest program ?

In afara de acestea, sunt si intrebari care sant legate de cartile sfinte. Daca creatorul este bun si ne vrea binele si a creat totul doar pentru a da binele, atunci unde este acest bine? Oare este in cealalta lume? Dar cine a vazut si cunoaste cealalta lume?

In afara de etapa (rangul) „hai” (viu=animal) in care noi trebuie sa ne aprovizionam cu „ohel nefes”(mancare spirituala) – toate aceste intrebari cuprind toata realitatea .

Intrebare: Putini oameni pun aceste intrebari …

Raspuns: Asta pentru ca oamenii nu stiu sa intrebe si sa gandeasca la ce este mai important, asta fiind o alta problema. Dar in subconstient aceste subiecte, fara indoiala, ii deranjeaza in special in timpurile noastre.

Si in definitiv, oare in toata istoria nu a fost un om care sa nu se fi intrebat :

De ce sufar eu ?

Si intre timp de ce te miri:

Suferi pentru ca ti-e rau

Dar de ce ti-e rau ?

Si de ce trebuie sa-ti fie bine? Tu crezi ca „bine” este o situatie normala si ce este mai putin decat bine anormal? De unde vine asta? Tu crezi ca Creatorul e bun, crezi in El ? De unde stii ca e bun si iti vrea binele? Atunci pe ce te bazezi, te miri ca-ti este rau? Poate „rau” este situatia normala a lumii.

In acest fel, orice intrebare pe care o pune omul, peste cele de zi cu zi, precis ca se afla acolo, poate intr-o forma ascunsa –  hai sa incercam sa le deschidem un pic.

1. Bineinteles ca omul nu intreaba care e esenta vietii, dar intreaba altfel: Cine sunt eu? Pentru ce si de ce? Copiii intreaba asta si dupa aia uita. Dar intrebarile raman. Care este rolul nostru? Unde ne duce procesul de dezvoltare al istoriei? Oare avem un scop?  Evolutia este oarba sau are un anume plan?

2. Noi descoperim ca toate particelele din natura sunt legate strans unele de altele, nu intr-o forma spontana ci intr-o forma inteleapta si intelepciunea asta ne este superioara. Noi suntem in definitiv produsul Naturii si cu greu intelegem o particica aproape egala cu zero din tot intregul.

Si din aceasta cauza omul isi pune intrebari: oare exista un proces stabil legat de intelepciunea adanca a Naturii care se pare ca duce spre o anumita tinta, atunci cine sunt eu si ce sunt eu? Incotro merg? In ce parte trebuie sa merg? De unde s-a creat viata mea, de pe o alta planeta? Si acolo de unde s-au creat ei? Sunt unii care sunt ingrijorati ca peste cateva miliarde de ani soarele o sa se stinga, sau ca vreo planeta o sa se ciocneasca cu Pamantul. „Chiar daca nu o sa mi se intample mie, dar ce o sa se intample cu umanitatea ?” Nu trebuie sa razi de asemenea griji.

3. Noi suntem foarte marginiti si cu toate astea vrem sa stim totul. Pe de alta parte, cand ne uitam la noi ne simtim stricati si lipsiti de valoare. Si este adevarat, facand comparatie cu maretia Naturii, cu puterea ei, frumusetea si perfectiunea, splendidele peisaje care inca nu au fost stricate de oameni, cu universul si stelele de deasupra noastra. Priveste minunatia universului, intra in interiorul atomilor, in costructia ADN-ului si o sa te miri de ce se intampla acolo. Noi suntem niste mici si increzuti prosti.Tot ceea ce ne preocupa si tot ce cunoastem este doar o mica firmitura din intreaga Natura.

De aceea, cand ne uitam la toate, vedem o imensa intelepciune si totul este legat reciproc. Este o minune cum toate partile din natura se sustin una pe alta, iar doar noi ducem la distrugerea lor si nici macar nu intelegem ca prin asta ne omoram. Caci, cu toata  mandria noastra, Natura ne hraneste – nimic nu se produce din aer. Mancarea, apa, hainele, tot ceea ce primim este de la Natura si raspundem bunului din partea Naturei cu distrugerea din partea noastra-si asta dovedeste prostia noastra.

De aceea se vede ca totul in lumea noastra e perfect doar noi suntem stricati. Cum se poate ca din toate formele din Natura noi santem cei mai stricati? Noi nu doar distrugem lumea ci ne distrugem viitor apropiat si nu vrem sa ne gandim la asta. Chiar daca omul stie ca maine o sa moara, el nu se opreste, nu se abține, merge inainte spre autodistrugerea de neinlaturat.

Natura guverneaza total deasupra lucrurilor, plantelor si animalelor, dar de ce atunci noua ne-a lasat libera alegere? De ce noi ne folosim de aceasta libertate ca sa ne stricam si mai mult? In loc sa ne folosim de independenta pentru bine, sa ne transformam in „Adam” (om) in tot intelesul cuvantului, sa fim buni si sa actionam pentru binele altora, eu din contra distrg tot ce se poate  Pentru ce imi trebuie aceasta libertate ?

4. De ce suferim, daca Natura intreaga (perfecta) ne-a pregatit un minunat  obiectiv pentru noi ?

5. Si, in sfarsit, cum Creatorul cel etern si intreg poate face o creatie lipsita de valoare, nociva,care se nasc din durere, traiesc in chinuri si pareri de rau si mor in agonie? Toata viata omul fuge dupa placeri, pe care nici o data nu le ajunge din urma, caci atunci cand atinge o placere imediat se intreaba din ce o sa se incante in urmatoarea clipa – noi niciodata nu vom avea deplin o placere si chiar daca ceva mic ne-a placut, nimic nu este etern, dupa fiecare umplere vine golul si noi tot timpul alergam dupa miraj……..

In acest fel , intrebarile pe care le pune Baal HaSulam, pe acest nivel sau pe altul , ingrijoreaza pe oricine si noi o sa trebuiasca sa gasim raspunsuri.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 6/14/12, Introdcuere la Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Totul se intampla in dorinta de a primi, singura fiinta creata. Si ea e controlata de Lumina care o educa si invata prin tot ceea ce se intampla cu aceasta dorinta. Procesul incepe din a patra faza a Luminii Directe din care vedem ca in plus fata de sentimentul fiintei create ca a fost creata, dorinta incepe sa simta pe Creator. Eventual, (in faza a patra- Behina Dalet) fiinta creata incepe sa simta ca cineva a creat-o si incepe sa-L simta, ceea ce inseamna ca mai exista altceva pe langa dorinta insasi si implinire/umplere.

Noi nu simtim asta in vietile noastre, cat inca ne simtim pe noi insine ca in faza intai, la inceputul creatiei : eu am o viata si sunt viu. Noi nu simtim ca primim aceasta viata de la cineva si de aceea nu ne dezvoltam deasupra primului nivel, nivelul neanimatului.

Nivelul vegetativ deja simte ca viata sa este determinata de dorinta cuiva, de vreun plan care-l conduce spre un anumit scop. Asta inseamna ca simte ca exista o ratiune care conduce la un proces care duce la un scop. Astfel ambele atitudini se dezvolta in el: fata de conditia sa si fata de cel care confera aceasta conditie.

Fiinta creata poate simti bine sau rau si in acelasi timp poate simti ca acest bine sau rau vine de la cineva. In consecinta, ea dezvolta o atitudine fata de acest „cineva”.

In mod instinctiv, ea iubeste pe cel care ii produce placere si nu-l place pe cel care o face sa sufere.

Dar datorita faptului ca trece prin multe stari, fiinta creata incepe treptat sa accepte discernamintele mentale alaturi de impresiile emotionale. Discernamintele mentale se formeaza in fiinta creata multumita clarificarii proceselor, conexiunii dintre cauza si consecinta (efect) si comparand cele doua.  E ca si cum ar incepe sa puna imbine piesele unui puzzle sau Lego  alaturand diferite piese, diferite stari, comparandu-le si facand legatura dintre ele si diferite motive si rezultate.

Dupa multe stari placute si neplacute simtite si realizand ca ele au legatura intre ele, intelege ca e imposibil sa judeci sau sa reactionezi doar pe baza simtamintelor emotionale initiale deoarece nu exista un astfel de program in daruire. Exista o anumita formula care leaga cauza de consecinta si asa noi putem fi in multe etape neplacute dar care sunt utile si care eventual ne aduc sentimente/trairi mai bune.

Astfel, abilitatea de a gandi incepe sa se dezvolte in noi si apare procesul de gandire. Impreuna cu dorintele, mecanismul mintii incepe sa prinda forma, permitand astfel unei persoane sa se raporteze la procesul prin care trecem , independent de ceea ce simte. Putem deja sa ne detasam de sentimentele noastre si sa verificam aceste sentimente folosindu-ne mintea si raportandu-ne la ele obiectiv, ca din afara. In acest fel incepem sa ne clarificam starile.

Ca rezultat, apare in fiinta creata atributul de Bina, intelegerea ca s-a desprins de prima faza , care este pura simtire. Persoana incepe sa se inalte cu ajutorul mintii deasupra sentimentelor/simtirilor sale, ca un „om destept care vede viitorul”.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala 12.06.12, Shamati #21.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→