Cei patru sute de ani de exil ne-aau fost dati astfel incat sa putem plange pana atingem o rugaciune adevarata. Cand pana la urma strigi „ Ajutor!” , ajungi sa iesi din exil.

Deci, conflictul dintre „ coaja” si „ sfintenie” e despre o singura intrebare: Cine va domina? Va fi partea umana dintr-o persoana sau Creatorul care este intr-o persoana?

Acesta este punctul mijlociu neutru, numit treimea lui Tifferet, scoarța Noga. Creatorul domina partea superioara dupa cum este scris” Nu exista nimeni in afara de EL,” iar dedesubt, Faraonul, sau eu insumi.

Aici in punctul liber neutru trebuie sa clarificam multe lucruri, pentru ca de fiecare data Faraonul creste mai puternic si neaga controlul Creatorului. Asta se intampla dupa ce ai decis ca Creatorul ar trebui sa guverneze si tu esti cu totul sub dominatia Superiorului care face totul. Pentru un moment imi imaginez acest tablou in mintea mea.

Asta nu e usor deoarece constant sunt confuz despre cine este Creatorul care ma va face independent de dorinta mea de a primi. Altfel va trebui constant sa stabilizez tabloul realitatii din mine care este absolut imposibil si va trebui sa ne sprijinim pe un singur picior pe un singur stalp prercum un acrobat la circ. Doar puterea darurii imi poate furniza o retea atat de sigura si echilibrata.

De aceea, punctul libertatii noastre „ scoarța Noga” este revelata la cel mai de jos nivel, „punctul de mijloc al Tiffret,” care ne obliga sa raspundem intrebarii despre cine va domina si „ Cine este Stapanul ca sa ascult de vocea Lui?”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/4/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum, când am început să operăm ca un grup global, colectiv, se schimbă munca grupurilor locale?
Răspuns: Trebuie să ne judecăm sever și să calculăm lucrurile în cel mai serios și clar mod. Trebuie să învățăm conform cu Providența superioară, acțiunile Creatorului în lume, în ce măsură are lumea nevoie de corecție și cât de departe suntem încă de a o împlini prin participare la asta, prin a fi gata să devenim puntea, trecătoarea, adaptorul, prin care această corecție să aibă loc. Asta ar trebui să ne trezească, să ne dea responsabilitate și să ne facă să înțelegem în cel mai serios mod rolul nostru.

Nu este acceptatbil să ne luăm în calcul numai pe noi înșine și să ne iluzionăm că ne este bine și că putem aștepta. Evalurea este foarte serioasă și chiar alarmantă. Este ca atenționarea lui BaaL HaSulam înainte de Holocaust. Dacă oamenii din Israel (toți cei care se numesc Yashar – El, care merg direct către Creator), nu îndeplinesc condițiile necesare, provoacă o creștere a forțelor externe și conduc la victoria asupra forțelor interne.

Atunci apar mari probleme. Forța rea, mortală, distructivă, pe care o facem de fapt să apară, începe să conducă în lume. De aceea, fiecare individ trebuie să trateze grupul foarte serios și cu mare responsabilitate: fiecare persoană în relație cu grupul, fiecare grup în relație cu alte grupuri către un grup global și către lume, către întreaga lume.

Suntem deja în această stare, în acest timp care este cel mai critic pentru toată istoria umanității și noi vom determina cum vom avansa: prin Lumina sau prin suferință.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/24/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem ajunge la adevărata rugăciune în mod artificial, prin jocuri?

Răspuns: Avansarea este posibilă numai prin rugăciune, prin revelația deficienței. Dacă dorești să numeri de câte ori și în ce fel ai avansat, atunci trebuie să iei în considerare momentele în care ai descoperit o deficiență pentru Creator din adâncul inimii tale.

Deficiența activează Lumina care Reformează. Ce depinde de tine este numai rugăciunea, (ridicarea MAN) apoi, conform acesteia poți calcula. De câte ori îți aduci aminte că ai ridicat MAN ieri, prin descoperirea nevoii pentru Creator înăuntrul tău și dorința de a avansa către dăruirea pentru alții, pentru grup și conexiunea cu prietenii și cu restul umanității?

Ai tânjit după asta ieri, măcar într-o anumită măsură? Dacă nu ai făcut-o, atunci nu a fost niciun ieri; ai șters acea zi din istoria ta.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/24/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Munca spirituala este diferita de munca pe care o facem in aceasta lume. Aceasta lume este o lume a actiunilor. Eu fac o anumita actiune cu scopul de a obtine un anumit rezultat. Exista un gand, exista un tel, un plan si in concordanta eu incep sa muncesc pentru indeplinirea actiunii cu scopul de a-mi atinge telul – astfel eu desfasor intregul proces.

Dar in munca spirituala avem un alt partener cheie care face munca. Noi doar creem munca pentru El. El munceste si face toata actiunea, planul este al Lui si El face totul. Noi suntem doar responsabili pentru faptul ca putem sa-L activam.

Seful aici este Creatorul, El are propriul Lui plan si toate materialele si puterea de a-l indeplini, tot ce este nevoie. Totul are loc conform  unui plan predeterminat, dar numai daca noi il grabim.

Este ca si cum un antreprenor lenes care s-a angajat sa ne construiasca o casa, dar noi trebuie mereu sa venim la el sa vedem daca a facut ceva. Atat timp cat ii ceri, el face, in momentul in care te opresti sa ceri si el se opreste imediat. Noi alimentam aceasta masina si abia dupa aceea ea incepe sa lucreze.

Este foarte greu pentru noi  sa ingeram asta, sa intelegem si sa o simtim pentru ca noi nu-l simtim pe cel care face munca si credem ca trebuie sa facem totul noi! Mai mult, aceasta munca este facuta asupra noastra, asa incat noi nu percem in realitate ce se intampla.

Daca as putea sa-L vad pe Creator si sa inteleg ca totul depinde de El, atunci cu siguranta _I-as cere constant Lui, L-as ruga, L-as indemna. Problema este ca eu nu-L simt! Asta este esenta ascunderii Creatorului, asa incat eu nu simt ca sunt in manile Lui, si prin urmare nu-I cer nimic sa faca.

Eu nu simt ca sunt dependent de El si cred ca totul imi sta in putere. Aceasta ascundere a creat o putere egoista in mine, o carapace, prin crearea sentimentului meu ca eu insumi voi conduce. Faraonul din mine zice: „Cine este Domnul ca sa trebuiasca sa-L ascult? Fa singur totul! ”

Acesta este punctul in care dominatia egoului este revelata; acesta este locul unde „carapacea”si „Sfantenia” se ciocnesc in mine.

„Eu conduc!” inseamna a face totul prin puterile mele si nu Creatorul. Eu prefer sa fac totul singur, eu insumi, in loc sa-I cer Lui sa faca ceva. Dar noi stim ca munca noastra este de a face o cerere. Asta este tot ce avem nevoie. Apoi totul se petrece de la sine.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 25.04.12, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mulţi oameni care sunt obişnuiţi să studieze virtual. Cum le putem explica, sau cum le putem da gustul senzaţiei congresului, astfel încât să vină acolo?

Răspuns: Mai întâi, oricine poate veni, trebuie neapărat să o facă. Dacă unei persoane i se dă o asemenea oportunitate şi nu o foloseşte, îi dăunează deoarece este ca şi cum ar da la o parte o oportunitate de a se conecta. Şi nu ar trebui să se convingă singur că va fi mai bine pentru el să stea acasă sau cu grupul său. Dacă poate, să vină la congres, chiar dacă este singurul din întregul grup, grup care stă în spate şi participă la congresul oglindă, totuşi, oricine poate ar trebui să vină.

În al doilea rând, este necesar să creăm anumite condiţii, aşa cum am făcut întrecut, în timpul congresului din deşertul Arava şi la congresul European din  Vilnius, adică să ţinem congrese oglindă mari.

Pe lângă asta, vom transmite din Bogota, Santiago şi alte oraşe. Vor fi lecturi pentru 99%. Deci vom fi în legătură oricum, iar voi veţi simţii această conexiune.

Întrebare: Cât de avansat trebuie să fiu ca să vin la congres?

Răspuns: Absolut deloc. Trebuie pur şi simplu să îţi doreşti să fii acolo, iar apoi – eşti invitat.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În timpul Plăgilor din Egipt, Creatorul i-a spus lui Moise, „Du-te la Faraon, pentru că i-am îngreunat inima lui şi servitorilor lui, astfel ca să arat aceste semne ale mele printre ei” (Exod 10:1). Datorită loviturilor pe care le primeşte egoismul nostru, Cretorul creşte între noi. Creşte cu aceste „indicaţii”, aceste semne, atunci când descoperim în dorinţa noastră egoistă cât de dependentă, controlată şi neajutorată este. Totuşi, ea ne conduce, dar de fapt, este proastă. Slăbiciune ei morală şi fizică ne este expusă.

Odată, egoismul ne-a împins înainte ajutându-ne să ne construim o viaţă. Dar în final, a reieşit că folosind-ul, primim rezultate negative, care se observă clar. Şi chiar dacă masele nu vor să ştie nimic, trebuie să ne uităm doar la rădăcinile umanităţii şi să vedem că se distruge cu adevărat şi ea şi natura.

Dacă am observa o asemenea dezvoltare a evenimentelor pe altă planetă, am concluziona că locuitorii ei sunt fiinţe sensibile. Ar părea că ceva greşit le-a luat minţile şi că au început să îşi taie rădăcina pe care stau, să blocheze canalul care îi hrăneşte.

Vor mai trece douăzeci sau treizeci de ani şi umanitate va fi lăsată fără nimic. Am creat o lume teribilă, o piramidă a unui câştig fără sfârşit care generează profit prin adăugarea de noi şi noi oameni. Odată ce această creştere se termină, totul se prăbuşeşte. Totuşi, cât timp buzunarul este încă plin, omul continuă să joace.

Întreaga economie a lumii este construită de americani pe principiul piramidei, pe îmbogăţirea vârfului datorită creşterii producţiei şi consumului. Dar aici apare prăbuşirea: Nu mai avem unde să creştem şi astfel nimic nu se poate întâmpla decât colapsul piramidei. Societatea de consum bazată pe puterea de cumpărare a ajuns la sfârşit. Nu mai este loc pentru externalizarea producţiei, nu mai este nimeni care să fie implicat; Pământul este rotund şi nu aşa de mare. Este interesant cum apar paralele între piramida noastră şi vechiul Egipt, ţara piramidelor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/23/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În zilele noastre, grupul nu se poate închide în el; nu poate evita să aducă metoda către mase. Nu ar mai fi un grup şi nu ar mai fi înţelepciunea Cabala.

Izolarea nu mai poate fi luată în considerare; altfel, pur şi simplu nu am supravieţui. Din contra, în fiecare zi, lumea cere din ce în ce mai mult de la noi.

Începe să înţeleagă de ce depinde un viitor bun, cum să scape de criză sau să o îndulcească un pic. Până acum există studii dar deja devine clar că trebuie luată  o nouă direcţie pentru a avansarea omuluil şi aceasta nu este ştiinţa sau tehnologia.

Principalul lucru este lumea interioară a oamenilor şi conexiunea reciprocă dintre ei. În timp ce umanitatea înţelege asta, descoperă şi neputinţa ei.

La fel şi noi, investim un mare efort pe calea spirituală şi nu vedem rezultatele. Între timp, nu avem altă şansă. Trebuie să ne schimbăm noi înşine.

Experţi externi înţeleg şi ei asta, dar apare o întrebare, „ Cum o putem rezolva?” Chiar dacă acceptăm cu mare greutate gândul că Lumina care Reformează este singurul lucru.

Câteodată, o persoană înţelege numai după zece ani că tocmai Lumina trebuie să o plasăm prima. Reiese că eforturile mele trebuie să fie direcţionate pentru a trezi Lumina iar ea va executa sarcina.

Într-adevăr, lumea de azi este într-o stare similară în care mulţi caută. Caută mijloace prin care este posibil să se schimbe o persoană. În final, vor vedea că numai prin educaţia integrală pe care noi, mişcarea Arvut (Garanţie Reciprocă), o recomandăm.

Lumea va descoperi asta. Nu au altă şansă. Apoi, lumea va avea cu adevărat nevoie de noi. Între timp, trebuie să diseminăm această cunoaştere şi acest sistem către oameni cât de mult posibil, astfel încât să le fie mai uşor şi să accelerăm timpul.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 4/23/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De ce nu a fost suficient pentru noi să primim o pagină de text de la învăţători, de la Cabalişti, de la marii înţelepţi, care au descoperit întregul sistem superior şi forţa superioară care să ne conecteze la aceştia? În loc de asta, aceştia au scris multe articole care descriu diferite stări, sărbători şi în general toate nivelele obţinerii Creatorului. De fapt, nu există nimic altceva decât realizarea forţei superioare prin studierea schimbărilor care au loc în sistemul superior.

Cabalişţii au descris toate aceste stări pentru ca trebuie să atragem Lumina Reformatoare prin orice mijloc posibil, în fiecare direcţie, în toate nivelele, cu toate că încă nu suntem acolo.

Astăzi, vorbim despre aceste stări în timpul în care ele se potrivesc ramurilor corporale, timpului special care este conectat cu Paştele: Citim despre exodul din exilul din Egipt şi despre sacrificiul de Paşte, care înseamnă cum să te apropii (aceaşi rădăcină ebraică korban şi karov) şi cum să treci Machsom-ul (bariera). Iar asta o facem împreună în grup, lucru care simbolizează întreaga esenţă a exodului din Egitp, al tranziţiei de la separare la conexiune.

Simţim separea ca fiind sclava dorinţei noastre de a primi, ca separarea şi spargere. Conexiunea pare ca libertate, mântuirea, miracolul dorit! Dacă citim articolele cu această intenţie şi vrem să atragem Lumina care Reformează, aceasta va veni.

Din partea a doua a Lecţiei zilnlice de Cabala 4/22/12, Zohar pentru toţi

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem corecta situaţia în care inima nu agrează intenţiile bune, pe care în minte le înţeleg?

Răspuns: Nu suntem stăpânii inimii, mediul o controlează. Dacă vreau să mă gândesc la ceva serios şi sublim, iau o carte sau mă uit la un film, sau discut cu mine însumi. Dar dacă vreau să schimb dorinţa din inima mea, am nevoie de influenţă externă.

Totul depinde de cum îmi aranjez viaţa. Trebuie să priveşti viaţa  normală ca un spectacol de teatru, adică să îi acorzi importanţă numai cât este necesar. Trebuie să merg la muncă şi să duc o viaţă normală, ca restul lumii. Totuşi, nu o tratez ca viaţa mea reală ci, mai degrabă, ca spectacol de teatru, în care există actori care îşi joacă rolurile determinate de Creator şi nici măcar nu sunt conştienţi de asta.

Singurul lucru care mă poate influenţa cu adevărat este grupul. În toată realitate există doar un singur instrument, pe care îl pot influenţa şi care mă poate influenţa. Mă pot pregăti să obţin o percepţie mai sensibilă a influenţei lor şi apoi o voi obţine.

Deci, toată munca mea este concentrată numai în grup. Nu există altă cale de a schimba inima unei persoane. Câteodată, oamenii cred că este posibil să studiezi şi să diseminezi mai mult şi, astfel, să avansezi. Dar studiul nu este un substitut pentru grup. Avansarea unei persoane este posibilă numai prin grup.

Grupul poate fi foarte mare sau foarte mic sau chiar virtual şi nu fizic. Dar în orice caz, trebuie să fiu printre oameni care sunt ca mine, câtre care mă pot anula practic, cărora le pot da cadouri, îi pot respecta şi pe care îi vad ca cei mai mari din generaţia noastră. Trebuie să mă port faţă de ei văzându-mă ca un zero total, ca praful de sub picioarele lor. Apoi, prin grup, Lumina mă va influenţa pentru că mă anulez eu însumi. Aceasta este o anulare reală şi nu ceva imaginar, ca în relaţi cu Creatorul, în faţă căruia toată lumea este gata să îşi plece capetele.

Apoi voi vedea în ce  măsură aceste acţiuni sunt eficient şi cum m-ar fi ajutat dacă le-aş fi făcut cu mulţi ani înainte. Nu înţeleg de ce nu am auzit de asta până acum. De fapt, este aşa de simpul. De fapt, am auzit dar nu mi-a păsat. Durează mult timp până ce o persoană aude în sfârşit şi începe să facă ceva.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/18/2012, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scopul nostru e sa atingem o rugaciune perfecta, care inseamna a intelege ceea ce ne lipseste. Este adevarat pentru ca este acceptata Deasupra. Asta inseamna ca deficienta celui inferior si deficienta celui superior trebuie sa fie egale, cel inferior trebuie sa ceara exact ceea ce cel superior doreste sa-i ofere.

Asta inseamna ca trebuie sa simt ca imi lipseste doar daruirea si sa inteleg ca doar Creatorul imi poate oferi aceasta satisfactie: forta daruirii si abilitatea de a darui, toate conditiile necesare. Creatorul trebuie sa reveleze dorinta de a darui si cum sa o dobandesc in interiorul mei aratandu-mi cui si ce pot darui.

Acest intreg sistem al conectarii e numit Tora. Si ambele, atat Lumina cat si abilitatea de a darui, sunt incluse in el. Dar pana acolo trebuie sa trudesc si, mai intai de toate, sa verific ce doresc,  ce dorinte sunt in interiorul meu si in ce masura ele toate sunt indreptate catre receptie.

Apoi devin inclus in mediul favorabil si cu ajutorul sau treptat incep sa ma schimb. Incep deja sa aud ca lumea spirituala nu e menita dragostei de sine, ci pentru binele celorlalti. Realizez asta treptat si cu mare dificultate. Aud despre asta, dar necesita timp indelungat pana inteleg cu adevarat asta in minte si o simt in inima.

Exista o mare distanta intre simpla constientizare si a face propriu-zis ceva. Trebuie sa ne  straduim ceva timp pentru a intreprinde actiuni care sunt total opuse egoismului nostru natural, actiuni care sa fie indreptate catre conectare si daruire. Desi ar putea fi artificial si impotriva vointei mele, se numeste totusi „deasupra ratiunii.”

Dar ce anume imi poate alimenta masina, care ar putea fi recompensa? La urma urmei, nu pot munci pentru ca altii sa se simta bine, nu vad nici un beneficiu in asta si chiar nu pot misca un deget pentru aceasta cauza, nu pot intreprinde nici cea mai neinsemnata actiune. Natura mea nu functioneaza pe daruirea energiei. Nu vad dorinta nimanui ca a mea intr-un mod pe care sa il satisfac si sa simt ca si cum  m-as satisface pe mine.

Intre timp, nu simt nimic si este ca si cum altii nu ar exista pentru mine. A-i satisface pe altii este impotriva intereselor mele. Asa ca actionez mecanic, ca si cum le-as darui lor si m-as conecta cu ei. Dar de fapt o fac pentru mine insumi.

Totusi inteleg ca asta reprezinta ceea ce inseamna ”Ai muncit si ai gasit.” Depun efort iar intre timp Lumina ma influenteaza si schimba ceva in suufletul meu. Treptat incep sa simt maretia Creatorului si importanta mediului, dar necesita ani de zile pentru a dobandi aceasta atitudine interioara.

Avansez, realizand prima oara ca daruirea este buna pentru mine insumi, iar treptat incep sa percep importanta atributului daruirii in sine. Exista urcusuri si coborasuri pe aceasta cale. Uneori s-ar putea sa pretuiesc daruirea mai mult iar alta data s-ar putea sa prefer sa o folosesc pentru binele meu, sa ma bucur de faptul ca sunt pe acest drum. Alteori nu ma gandesc la asta deloc, ci doar la primire, iar apoi ma intreb despre ce rost are sa imi pierd timpul astfel si am dubii despre intregul drum. Asa ca avansez parcurgand toate aceste stadii.

Scopul avansarii este sa ma conduca catre o rugaciune adevarata. Primesc toate elementele acestei rugaciuni de la mediu. Nu exista nimic in persoana insasi care sa o poate aduce la atingerea spirituala. Are nevoie de un profesor care sa il ghideze constant, are nevoie de un grup in care sa indeplineasca intregul proces, si mai are nevoie de carti prin care primeste Lumina care transforma.

Aceste trei elemente nu sunt parte a dorintei noastre de a primi si nici ale vietii corporale. Si trebuiesc organizate astfel incat cu ajutorul lor sa atingem importanta proprietatilor spirituale.

Acest lucru este posibil doar prin Lumina. Cum altfel pot dori ceva care nu imi aduce nici un beneficiu ci doar necesita eforturi. Dar Lumina ma purifica treptat si imi da aceasta abilitate, iar apoi incep sa pretuiesc valoarea conexiunii spirituale cu Creatorul.

Dobandesc o adevarata deficienta care este foarte puternica. Pe deasupra, adevarul ei imi este demonstrat din moment ce Creatorul acepta si raspunde cerintei mele. De aceea ne intalnim pentru prima oara „fata-n fata”, deficienta Creatorului se conectetaza cu deficienta fiintei create.

Asta inseamna ca Creatorul devine revelat iar apoi persoana se ridica deasupra egoismul ei si incepe sa lucreaza pentru daaruire. Acest intreg proces este impartit in doua: Prima faza este pregatirea pentru rugaciunea corecta. In momentul in care o atingem, incepem sa progresam reveland gradual o si mai mare deficienta. Dar din momentul ce atingem aceasta mare deficienta incepe atingerea Creatorului.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Kabbalah 24/4/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→