Când ne uităm la această lume, nu înţelegem legătura dintre noi şi lumea spirituală. Cu alte cuvinte, nu înţelegem legătura dintre situaţia în care ne aflam în prezent şi starea reală în care suntem în legătură şi adeziune cu forţa superioară. Totul depinde de definiţiile corecte, ceea ce înseamnă interpretarea noastră corectă a ceea ce simţim în inimile noastre şi a ceea ce înţelegem în minţile noastre, şi de înţelegerea realitatii in care suntem.

Dacă ne imaginăm realitatea noastră în mod corect şi în mod constant încercam s-o dezvoltam şi s-o stabilizam cât de mult putem, s-o construim şi s-o corectam cu atenţie cat de mult am înţeles, munca noastră va fi mai persistentă şi vom avansa treptat într-o singură direcţie.

Aceasta munca include multe elemente, care în cele din urmă alcătuiesc o singura stare. Pe moment par sa nu aiba legătură între ele, foarte departe unul de altul. Cum putem vedea legătura dintre percepţia realităţii şi dragostea faţă de ceilalţi? Cum putem conecta studiul nostru in înţelepciunea Cabalei cu grupul? Cum putem lega corecţia acestei lumi de ascensiunea noastra pe scara spirituală?

Aceste lucruri par foarte diferite. O persoană presupune ca daca sunt conectati într-un fel, atunci este o conexiune indirectă. Deci, toată munca noastră este de a stabiliza imaginea corecta in interiorul nostru.

În primul rând trebuie să descoperim că percepţia actuală a realităţii este greşita şi sa vedem că este defectuoasă, contrară şi opusa adevaratei realitati şi să încercam in mod constant s-o corectam şi s-o îmbunătăţim. Acesta este modul în care o persoană poate vedea că cele două descrieri pot coexista în ea: imaginea adevarată a realităţii şi sentimentul acestei lumi.

Desigur, este vorba de o dualitate şi de o dubla viziune, dar, treptat, o persoana se obisnuieste cu ea. Aceasta o evocă să se schimbe şi să se îmbunătăţească, astfel încât cele două imagini se vor conecta şi intersecta ca în vizorul unei arme, şi vor forma o imagine.

Acesta este modul în care trebuie să lucram. Nu este simplu, deoarece nu ne putem imagina lumea spirituală, care este în totalitate formata din forţe. Nici noi nu suntem corpuri fizice, ci o forţă sau un atribut, sau o dorinţă şi o minte, calităţi şi esenţe.

Dar trebuie ca cel putin s-o imaginam înauntrul unui câmp de forţă, valuri şi direcţii ale unei forţe care sunt destinate sa fie de la un capăt la altul. Această descriere este, însă, de asemenea incorecta, deoarece lumea spirituala este facuta numai din calitati, si nu din forţele fizice pe care ni le imaginam. Dar aceasta va fi, cel puţin o percepţie avansata.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 26/04/12  Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este mai exact munca noastră în unitate?
Răspuns: Trebuie să tânjesc după conexiunea cu textul pe care îl studiez, să vreau ca tot ce spune să fie împlinit în conexiunea mea cu vasul general, cu întreaga dorinţă. Vreau să descopăr în conexiunea mea cu grupul, toate fenomenele despre care vobeşte Zoharul.

Zoharul vorbeşte despre nivelele mineral, vegetal şi animal ale dorinţei, nimic mai mult. Astfel, vorbeşte despre înţelepţi, pământ, copaci, animale şi măgari – totul se aplică celor patru nivele ale dorinţei. Nu ar trebuie să fim distraşi de la acest înţeles interior şi să ne imaginăm un tablou exterior.

Chiar dacă asta ne „deviază”, trebuie să ne ţinem de internalitate cât de mult putem şi să ţinem în permanenţă, cu succes mixt, această luptă în interiorul nostru. Principalul lucru este să încercăm, ceea ce înseamnă că faceţi corecţii şi ridicaţi internalitatea deasupra externalităţii, din ce în ce mai mult.

Acestea sunt cele mai mari corecţii, pe care numai noi le putem face ca cel mai de jos nivel al sistemului. Până acum nimeni nu a putut face asta, nici măcar cei mai mari Cabalişti din trecut. Noi, în generaţia noastră, facem această muncă importantă prin ridicarea internalităţii peste externalitate la baza sistemului.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/24/12, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană începe să se stabilizeze în ceea ce priveşte Creatorul, vede că toată realitatea pe care o simte se află în el, inclusiv grupul şi umanitatea. Toată creaţia, totul are loc în dorinţa de a primi plăcere. Cu excepţia acestei dorinţe, există numai Creatorul. În timp ce citim Zoharul, descoperim diferite stări care există în dorinţa noastră de a primi, care sunt mai mult dăruire orientată şi aţintită către Creator.

Mai întâi, dorinţa noastră este total separată şi dispersată: toate nivelele mineral, vegetal, animal şi uman ale naturii. Aşa percepe omul realitatea. Dar gradual, începe să vadă că sistemul este mai organizat, mai integral, mai apropiat. Simţim chiar că ne presează şi că este într-o conexiune reciprocă totală.

Deci, există două procese, unul apropiindu-se de altul. Omul descoperă şi realizează mai mult, în timp ce se dezvoltă. Pe de altă parte, sistemul însăşi pare să fie mai stabilizat extern, să fie conectate cu toate părţile lui şi să ne preseze ca să începem să îl percepm ca unificat şi închis. Asta înseamnă că în aceaşi timp există „o trezire de jos” şi „o trezire de Sus”.

Există două căi pentru a ne dezvolta: pe „calea Torei” sau „prin suferinţă. Prin tora, avansăm în timp ce ne accelerăm noi înşine, încercând să descoperim sistemul ca fiind mai rotund şi reciproc conectat, iar prin asta înţelegem forţa superioară, Providenţa Superioară.

Dar sistemul ne arată că este un corp organic conectat care ne presează prin aceste conexiuni, făcându-ne viaţa mai dificilă. Trebuie să încercăm să percepem realitatea ca un singur sistem, nu contează cum, prin care forţa superioară vrea să ni se reveleze. Creatorul aşteaptă să se îmbrace în acest sistem şi să îl umple conform echivalenţei de formă.

Zoharul descrie stări foarte înalte şi avansate, dar atunci când citim despre ele le coborâm le nivelul nostru, la fel cum fac copii cu percepţia lor naiva a lumii. Un adult deştept înţelege conexiunea internă dintre lucruri, ce apare din asta şi cum este aranjat totul, în timp ce un copil se uită la acelaşi lucru şi vede lumea diferit, percepând o parte îngustă a realităţii.

Şi Zoharul, ne revelează întreaga realitate, dar noi percepem doar o mică parte din ea. Dar de fiecare dată când încercăm să ne stabilizăm lumea noastră internă, conform cu ceea ce ne spune Zoharul, prin eforturile şi încercările noastre de a discerne unde în noi se află toate atributele descrise în Zohar („mineralul, vegetalul, animalul şi vorbitorul”), avansăm.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/25/12, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să ne imaginăm o stare ideală, vasul general, conexiunea?

Răspuns: Suntem cu toţii interconectaţi. Atunci când prima conexiune se revelează între noi, înseamnă că noi toţi, nu contează câţi suntem – miliarde sau milioane, revelăm 10 Sefiroţi între noi. Acesta este structura sistemului.

Iar apoi, aceşti 10 Sefiroţi încep să vibreze şi să genereze sunete, ca şi corzile unei chitare. Sunt în mişcare constantă, în relaţii de armonie unul cu altul. Nicio singură notă nu este în dezarmonie faţă de armonia generală.

Întregul sistem ne revelează 10 Sefiroţi din ce în ce mai perfecţi. În afară de asta, ei ne devin din ce în ce mai clari, în diferitele lor forme. Aceste forme diferite care ne devin revelate, apar pentru că fiecare Sefira individuală constă şi ea din proprii 10 Sefiroţi.

Iar atunci când toţi aceşti 10 Sefiroţi interiori care compun principali 10 Sefiroţi încep şi ele să interacţioneze între el, generând armonia superioară a undelor principale, ca în muzică sau voce, ele crează întreaga impresie, transmiţând înăuntru toată informţia despre vase şi Lumina care le umple.

Diferitele Lumini sunt impresii diferite înăuntrul acestor dorinţe, experimentate din conexiunea notelor, din ce iese din corzile vocale. Toată această muzică reprezină revelaţia.

Totul este înăuntrul vasului. Sunetul este simţit în interiorul dorinţelor noastre, a organelor de percepeţie, nu există de sine stătător în aer. Muzica Luminii este întotdeaună revelată ca umplere interioară a literelor (matricele dorinţele), ca existând în interiorul altor litere. Lumina se manifestă numai în interiorul vasului, a dorinţei, ca rezultat al schimbării ei.

Din partea a doua a Lecţiei zinice de Cabala 4/24/2012, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot crea femeile o dorinţă comună puternică pentru a mării abilitatea de a sprijini bărbaţii în timpul congresului?

Răspuns: Până în prezent, nu le-am putut explica femeilor că ele fac munca spirituală exact aşa cum o fac bărbaţii, singura diferenţă fiind în modalitatea de interconexiune, care este cumva diferită de conexiunea dintre bărbaţi.

Cu bărbaţii, totul porneşte de la o simplă prietenie, cu activităţi în comun. Înoată împreună în mare, stau împreună la mese, la studiu. În ceea ce priveşte femeile, conexeiunea este mult mai complicată. Dar atunci când îşi propun un scop înalt şi înţeleg că de dragul acestui scop trebuie să se unească, atunci o pot realiza şi pot obţine scopul. Adică, scopul le devine ca un stăpân şi atunci sunt gata să se unească pentru asta.

Întrebare: Trebuie că femeile să se pregătească într-un anume fel pentru congres? Poate ar trebuie să o facem împreună cumva sau să corespondăm una cu alta? Sau ar trebui să ne unim doar intern?

Răspuns: Importanţa unificării trebuie să fie la fel şi la femei şi la bărbaţi: asta în primul rând. În al doilea rând, trebuie să înţeleagă că şi ele trebuie să obţină unitatea. Femeile se pot uni de dragul unui scop înalt şi trebuie să exploateze şi să cerceteze această posibilitate.

Biblia ne spune despre cum sora lui Moise, Miriam, a unit împreună toate femeile înainte de ieşirea din Egipt, cum femeile au lucrat asupra lor în Egipt şi cum chiar partea feminină a fost cea care l-a hrănit pe Moise, adică, forţa care apoi i-a scos din Egipt.

Întrebare: Ce ar trebui să aştepte femeile de la woorkshp-uri?

Răspuns: Femeile, ca şi bărbaţii, trebuie să discute toate detaliile unificării. Să le lăsăm să încerce; să le lăsăm să descopere ce este pentru ele şi ce nu. În acest fel, îşi vor găsi propria cale într-un mod practic, pentru că altfel nu va merge.

Pe de o parte, femeile întreabă: „De ce nu?” Dar atunci când le oferi munca pentru unificare, ele spun: „Asta nu este pentru noi!” Şi aşa apare o problemă. Şi este neclar ce ce poate face, ce acţiune şi cum să se abordeze această problemă?

Femeile trebuie să se unească pentru o cauză comună, ca în uriaşul număr de organizaţii ale femeilor, unde femeile se pot uni pentru a obţine ceva, nu între ele ci în afara lor înşine. Deci, să le lăsăm să se unească pentru a obţine ceva în afara lor şi pentru asta ele se pot uni – nu împotriva cuiva, ci de dragul îndeplinirii a ceva. O pot face!

Întrebare: Trebuie ca femeile să se unească pentru a obţine scopul sau pentru ca bărbaţii să îl obţină?

Răspuns: Trebuie să se unească pentru a obţine scopul împreună. Să le lăsăm să clarifice asta, iar apoi ele vor vedea punctul din mijloc în care trebuie să se potrivească exact pentru a-i completa pe bărbaţi. Şi în niciun caz, munca lor nu este mai prejos decât cea a bărbaţilor; este de fapt chiar mai mare.

Întrebare: Cum ar trebui să îşi pregătească o femeie, soţul pentru congres?

Răspuns: Îl speli, îl îmbraci şi îl hrăneşti, apoi dă-i ghiozdanul şi lasă-l să plece la şcoală. Vorbesc foarte serios: Pregăteşte-l ca şi cum ar fi un copil. Adică fă-l să înţeleagă că aştepţi realizări mari de la el, că speri că datorită congresului va merge cu adevărat în direcţia corectă. Aşa trebuie să îl faci să fie gata. Când este vorba de asta, o femeie are ceea ce se numeşte înţelepciunea vieţii.

Întrebare: Cum trebuie să muncească bărbaţii corect în timpul workosop-urilor, cu sprijinul femeilor?

Răspuns: Bărbaţii nu ar trebui să dea atenţie la asta, acum. Mai târziu, atunci când devenim cu adevărat corect interconectaţi, vom simţii influenţa femeilor, presiunea asupra noastră.

Este bine când simţim asta; ne obligă. Să sperăm că vom fi în stare să simţim şi asta.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem multe figuri la congres, mulţi oameni noi. Despre ce ar trebui să vorbim? Sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ce vrei să spui cu „multe figuri, mulţi oameni noi”? Sunt oare interesat cu adevărat de cum arată o persoană, dacă este bătrână sau tânără? Sufletul este fără vârstă. Sufletul nu are nicio formă. Sufletul este proprietatea dăruirii. Dacă este aşa, nu mă uit la nimic altceva! De aceea nici nu observ, nici nu îmi amintesc oameni; nu îmi amintesc numele lor pentru că sunt interesat doar de câmpul interior pe care ei îl rezonează în jur, pe care îl emană, dar nu în feţele sau numele lor. Care este diferenţa?

Întrebare: Pentru a genera acest câmp, despre ce sau despre ce nu ar trebui să vorbim?

Răspuns: Ar trebui să vorbiţi numai de scop, numai despre topicuri de congres, numai despre menţinerea măreţiei scopului, numai despre pozitiv şi în niciun caz despre negativ – asta scrie Rabaş în articolele lui.

Un congres nu este un loc unde să facem calcule. Facem asta înainte de congres – luaţi exemplu de la  mine.

Adică: congresul începe, iar noi punem deoparte toate problemele; acesta este trecutul şi ar trebui să ne ridicăm deasupra lui. Toate conexiunile, proprietăţile, calităţile negative şi contradicţiile dintre noi, toate aceastea sunt lăsate jos. Acum ne ridicăm deasupra lor şi vorbim numai despre unificare, despre necesitate, despre obţinerea virtuţii unităţii, despre cât de imposibil este să o obţinem în alt fel, de cum nu o putem obţine singuri şi deci nevoia pentru Lumina superioară.

Toată munca noastră este pentru ca noi să realizăm că nu putem obţine nimic noi înşine. Dar asta numai după ce facem un anumit număr de eforturi de unire şi vedem că nu suntem în stare de asta. Iar apoi, forţa superioară se va revela în această uriaşă frustrare şi imensă dorinţă şi va face corectarea asupra noastră, revelându-l pe Creator înăuntrul nostru.

Întrebare: Ce ar trebui să fac, dacă în timpul unui workshop un prieten fie vorbeşte prea mult fie nu vorbeşte deloc? Ce trebuie să fac în mod corect în această privinţă?

Răspuns: Dacă nu vorbeşte, încearcă să îl încurajezi, să îl îmbrăţişezi sau să îl implici în conversaţie astfel încât să participe la discuţie într-un fel, să „spargă” lipsa de contact şi să facă un contact cumva.

Dacă prietenul vorbeşte mult, este necesar să îl limitezi pentru că toată lumea ar trebui să vorbească, adică un om ar trebui să vorbească maxim 2-3 minute. Poate spune câteva fraze, dar ar trebui gândite în avans. Le spune, iar apoi microfonul este dată următoarei persoane.

Dintr-o lectură la Ziua unităţii, “Pregătire pentru Congress” 4/22/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem pregăti cel mai bine pentru perioada congreselor, pentru a crea un sentiment al unui grup unit?

Răspuns: Vom lucra la acest aspect şi în timpul congreselor. Pentru a ne pregăti, trebuie să recitim articolul „Libertatea” şi articolele lui Rabash despre unificare. Trebuie să studiem din nou spargerea vasului spiritual Kli, cum este formată percepţia corporală a noastră: Acum vedem că suntem distanţi unul faţă de altul, existând în opoziţie unul cu altul, într-un egoism crescut, ură şi diferite dorinţe egoiste.

Trebuie să înţelegem că natura noastră este intenţionat făcută să fie opusă Creatorului, pentru ca noi să ne ridicăm deasupra ei chiar din contradicţie, începând din starea opusă şi putând astfel să îl simţim pe El, deoarece altfel nu am fi capabili. Începem să simţim şi să ne construim în similaritate cu El chiar pe baza contrastului dintre natura noastră şi a Lui.

Deci, cea mai importantă pregătire este de a repeta materialele pe care le studiem tot timpul: un pic din Cabala însăşi – despre spargerea vasului şi corectarea lui, ca şi despre topicuri ale dezvoltării egoismului de la Adam până în zilele noastre, acoperite în una dintre „Discuţiile despre o nouă viaţă”. În general, avem multe materiale pe această temă.

Dar cel mai important este ca pur şi simplu să ştiţi de ce veniţi la congres. Veniţi acolo ca să participaţi la Kli-ul general, în dorinţa generală, pe care o creăm cu toţii şi în care îl vom simţi pe Creator.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Congresele sunt un pas necesar pentru a crea un Kli unificat. Dacă deasupra tuturor problemelor, contradicţiilor, distanţelor şi diferenţelor de mentalitate şi înţelegere, noi încercăm să ne unim, atunci datorită diferenţelor dintre noi şi conexiunii de deasupra lor, vom atinge o dorinţă puternică măsurată de contradicţiile din ea şi de conexiunea de deasupra ei. Acesta este scopul congreselor.

Înţeleg că sunt probleme uriaşe în fiecare grup şi distanţe interne între grupuri. De aceea, principalul lucru la congrese este să ne ridicăm deasupra lor. Nu distrugeţi ci învăţaţi să depăşiţi problemele unindu-vă deasupra lor prin „credinţă deasupra raţiunii” sau „iubirea acoperă toate păcatele.” Haideţi să acoperim tot din noi cu această „haină” şi să construim deasupra dorinţa comună pentru Creator. Exact aşa ar trebui să fie, în vârf, deasupra tuturor contradicţiilor.

Tot prin ce am trecut, toate problemele, înverşunarea Faraonului intern – Faraonul personal al fiecăruia şi Faraonul comun dintre noi – taote acestea ne-au fost date de Sus, de la Creator. Iar acum noi trebuie doar să ne gândim la unitate, la cum în această unitate, conform cu legea echivalenţei cu Lumina, descoperim Lumina superioară în noi înşine, în conexiunile dintre noi.

Congresele, constând din lecturi şi diferite exerciţii de conectare, sunt dedicate acestui lucru.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ne referim la cei noi care vin la congres?

Răspuns: Nu aş spune că este o mare diferenţe între noii veniţi şi studenţii vechi. Şi asta pentru că toţi oamenii sunt încorporaţi unul în altul, diferenţa este întodeauna acolo şi, în principiu, în acest caz nu este important cât cunoaşte o persoană sau la ce nivel există, deoarece este reflexia întregii umanităţi, care este de la cel mai mic la cei mai mari, cei care înţeleg deja şi chiar simt parţial lumea superioară. Deci, cel mai important pentru toată lumea este să se încorporeze unul în altul.

Studenţii vechi trebuie să îi ajute pe cei noi. Ei trebuie să lucreze din plin, să participe activ şi să pună totul în mişcare. Vom avea discuţii preliminare cu ei de cum să ţină workshopu-urile, cum să vorbească cu toată lumea şi să îi implice şi cum să relaţioneze cu toată lumea cu căldură. Cel mai important este să dăm exemplu.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astazi nu mai sunt razboaie pentru supravietuire, nici razboaie  de independenta, nici razboaie impotriva  invadatorilor, ci mai degraba razboaie directe catre daruire. Asta e exact felul in care ar trebui sa privim starea actuala.

In trecut grupul lui Avraam s-a rupt de aceea parte din umanitate care era concentrata in Babilon si de atunci intreaga noastra existenta e menita corectarii noastre prin parcurgerea spargerii si distrugerii, exilelor si holocaustelor. Asta este esenta multor corectii amare datorita carora ne intoarcem astazi in pamantul lui Israel.

Nu toate natiunile inteleg aceasta reintoarcere, iar printre cele care au acceptat-o, nu toate trateaza statul si armata in acelasi mod. Acestea desigur sunt boli ale copilariei, pe care trebuie sa le parcurgem pe parcursul stadiilor de dezvoltare. In ziarul Natiunea cat si in alte locuri, Baal HaSulam spune ca inca nu suntem o natiune in adevaratul sens al cuvantului.

Aici este un citat din articolul sau ‚Un discurs pentru completarea Zoharului’.

Urmeaza ca generatia noastra este generatia zilelor lui Mesia. De aceea ne-a fost garantata salvarea pamantului nostru sfant din mainile strainilor. Am fost de asemenea recompensati cu revelatia Cartii Zohar….

Totusi, cu acestea doua, doar am fost recompensati cu acest dar de la Creator, dar nu am primit nimic in mainile noastre. In schimb, ne-a fost acordata o sansa sa incepem cu munca Creatorului sa ne angajam in Torah si Mitzvot Lishma. Apoi ne va fi garantat succesul care  este promis generatiei lui Mesia, despre care toate generatiile precedente nu au stiut.

In aceasta lumina trebuie sa vedem aceeasi cale pe care generatiile trecute au facut.  Acest proces e esential in ciuda multelor dezastre pe care le include, si la sfarsitul carora ne este in final acordata o sansa sa ne intoarcem in pamantul lui Israel pentru a reconstrui un stat si o natiune acolo. Acum se afla in mainile noastre:  Exista toate coonditiile necesare si de acum inainte va trebui sa pavam drumul catre corectia lumii. Doar cand suntem  pregatiti pentru asta tulburarile si probleme care sunt indreptate catre noi vor lua sfarsit.

In prezent toti cei care tintesc si aspira pentru spiritualitate, pentru revelatia Providentei spirituale a fortei superioare apartin grupului numit „natiunea Israel.” Acesti oameni tintesc catre Yashar-El, iar astazi ei trebuie sa ia forma darurii. Apoi presiunea asupra Israelului va inceta si vom fi capabili sa avem grija de lumea intreaga in mod corect. Asta este sarcina noastra.

Cat pentru moment, noi nu vedem intregul tablou, rolul nostru, scopul nostru, si procesul care trebuie implementat pe calea de atingere a scopului, noi nu intelegem de ce dezastrele se abat asupra noastra in mod sistematic chiar si astazi, dar apoi ele vor lua sfarsit. Este ineficace si inutil sa tinem cont ca vom scapa de toate astea daca nu ne corectam.

Cunoasterea intregului sistem e necesara aici: De ce se intampla, care sunt motivele, care este responsabilitatea noastra, care este scopul pe care trebuie sa il atingem si ce anume ar trebui sa indeplinim pentru a face toate acestea? Doar atunci este posibil sa vorbim despre o solutie a prroblemelor, doar atunci nu vor mai fi razboaie si eroi cazuti.

Daca oamenii ar putea vedea procesul general, ar fi capabili sa realizeze ca devenim mai rai decat am fost inainte. Nu construim un stat si o natiune si nu ajungem la nici un consens. Contrar, din ce in ce mai multi oameni se raporteaza la natiune si  stat punand propriul lor interes pe primul loc: Atata timp cat o persoana se simte bine, este aici, iar cand ii este rau paraseste tara. El nu se leaga de nimic aici. Arata-i un loc pe pamant care este mai bun si mai accesibil si el va pleca imediat.

Si in final intrebarea este: de ce ne plangem atata timp cat nu facem nimic? Nu este prostesc si copilaros? In loc sa varsam lacrimi si sa marturisim ca nu vom mai face niciodata la fel, haideti sa aflam sa cautam raspunsul pentru ceea ce se intampla. Noi avioane si rachete sunt in regula, dar  haideti sa examinam lucrurile si sa ne concentram pentru a le lamuri.

Ce lipseste? Chiar si in modul direct, practic, de ce sunt asa multi care nu se inroleaza in armata? Deoarece nu ne pasa de oameni, de spiritul lor, despre recunostina de sine. Uitati-va la ce invatam generatiile mai tinere.  Nu e vorba despre serviciul militar ci de investitia persoanei in societate. Daca nu ne facem griji despre asta, la urma urmei de ce plangem?

Nu este mai bine sa investesti eforturile in mijloace de a schimba starea interna a persoanei, in a le ridica, astfel atingand un consens general? Altfel, daca oamenii nu recunosc statul si eroii lui cazuti, fenomenul sporadic va deveni un trend.

Din „Conversatie dedicata Zilei Memoriale a victimelor Fortelor de Aparare Israeliene”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→