„Problema” Creatorului cu creatura consta în nevoia creaturii de a-L atinge. Este imposibil sa aduci omul la bunătate dacă el rămâne în starea lui iniţială. Este necesar să-l înzestrezi cu putere, înţelegere şi sensibilitate şi să-l faci echivalent cu Creatorul.

În mod similar, gazda trebuie să ridice oaspetele la un nivel egal cu al său, astfel incat acesta sa nu simta ruşine faţă de ospatul regelui. În acest scop, oaspetele trebuie să obţină toata bogăţia de la gazdă. Şi aici doar vointa gazdei („Directiva de Sus”) nu este suficienta.

Deci, cum poate fi adus oaspetele la această echivalenţă? Este suficient să-l umpli pur şi simplu cu cadouri? Nu. Poate că este OK să-l ajuti? Asta este, de asemenea, o problemă, deoarece gazda nu a fost niciodată ajutata. Trecerea de la „existenţa din absenţă” la „existenţa din existenţa” este o adevarata problemă.

Aceasta include o mulţime de lucruri pe care le vom înţelege în continuare doar de-a lungul caii. Ele nu pot fi explicate în termeni simpli. In cele din urma avem nevoie sa descoperim mijloacele care ne permit să actualizam singura noastra alegere liberă şi sa atingem scopul.

Şi ştim dinainte ca vorbim despre grup, despre participarea la viaţa lui. Cu ajutorul grupului dezvăluim forţa de a darui, cu ajutorul lui dezvaluim calitatea Creatorului. In grup cream imaginea şi asemănarea Lui, suportul Lui. Aceasta se numeşte Shechinah-locul în care El locuieşte (Shochen).

Trebuie să facem un model exact pentru domnia Lui. Acesta va fi Templul (literalmente „Casa sfinţeniei”), adica, Malchut care primeşte calitatea din Bina. Datorită acestui lucru, Lumina Hochma se poate îmbrăca în ea cu toate formele sale şi o împlineste.
[63 480]
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 18/12/11, Baal HaSulam, „Libertatea”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poti spune despre starea noastră acum cand aproape două săptămâni au trecut de la încheierea convenţiei in care am descoperit viata adevarata?

Răspuns: Intregul nostru grup, „Kli-ul lumii,” trebuie să se trezească şi să înţeleagă că această întreagă ceaţă în care ne-am găsit după convenţie ne este dată intentionat şi nu putem face nimic pentru a-i rezista. Fiecare persoană o simte în propria sa formă şi in momente diferite.

Unii oameni sunt încă într-o stare inaltata, chiar dacă s-ar putea sa nu fie tocmai legati de scop, în unitate cu ceilalţi. Dar senzatia in sine a rămas. La urma urmei, exista un motiv care a cauzat senzaţia şi există sentimentul actual ca mă simt bine. Şi am uitat deja de ce mă simt bine, dar rămâne în continuare senzaţia plăcută.

Se răceşte treptat, din ce in ce mai mult, cum ar fi de-a lungul a 4 nivele, întorcandu-se la starea anterioară. La inceput am fost foarte inspirat de scop, apoi pur şi simplu de a fi conectat la grup, apoi din realizarea unui fel de succes la convenţie, iar la sfârşit pur şi simplu am rămas cu senzaţia că mă simt bine înca, până cand si acest sentiment dispare.

Mai întâi de toate, trebuie să pretuim toate aceste etape, care sunt necesare pentru a construi o noua dorinta. Şi noua dorinţa trebuie să fie astfel încât vom începe să trăim în aceiaşi intentie, în aceeasi senzatie tot timpul, iar aceasta va deveni starea noastra constanta!

Dacă la convenţie am atins acest lucru printr-un atac, o evadare prin: dans, diferite evenimente şi cantece fara sfarsit, atunci acum trebuie sa obtinem aceeaşi stare pe plan intern, în linişte. Trebuie să simt această stare in mod introvertit, in interiorul meu şi aceasta va fi convenţia mea.

Poate că vom ajunge în curând acolo şi vom organiza convenţiile tocmai în acest mod: fără a spune nimic timp de trei zile, fără a face nimic în afară de intenţiile interioare si sa devenim impresionati si inspirati doar prin a ne vedea unul pe altul. Şi după aceea, nu va trebui nici macar sa ne vedem unii pe alţii, şi, astfel, vom ajunge treptat la realizarea adevărata în care nu vom avea nevoie de cuvinte, vedere, auz, sau dansuri şi îmbrăţişari. Să avansam spre asta.

Dar acum trebuie sa ţinem o convenţie in interiorul nostru, astfel încât aceasta sa devina starea noastra permanenta- calm, liniştit, cu o atitudine mai serioasa si mai interna.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/12/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Incepem sa studiem articolul lui Baal HaSulam “Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” care mie mi se pare a fi cea mai importanta introducere dintre toate. El include, partial, fragmente din Cartea Oracolelor a lui ARI, scrisa de catre discipolul sau Chaim Vital. De fapt, aceasta introducere contine intreaga cale pe care trebuie sa o urmam pentru a ne atinge telul.

Desi avem destule alte materiale, nici unul nu explica calea, pe care trebuie sa o urmam pentru a avansa si a ne schimba, la fel de consistent, treapta cu treapta, metodic si deliberat. Alte articole si introduceri ne dau o vedere generala a intelepciunii Cabalei sau o privire din anumite unghiuri particulare.

Dar aceasta introducere selecteaza o linie foarte subtire, bine tintita pentru a arata persoanei, fie ea religioasa sau seculara, care incepe prin a intreba despre scopul vietii sale, cum sa ajunga sa realizeze acest scop, toate dificultatile si observatiile din calea sa.

De aceea aceasta introducere este neobisnuit de adanca si nu este usoara pentru incepatori. Sunt necesari ani de zile pentru a incepe sa asimilezi, sa intelegi si sa te regasesti in ea. Trebuie studiata in portiuni mici, cu grija, pana cand persoana creste si poate fi capabila sa inteleaga mai mult. Trebuie sa intelegem ca aceasta introducere a fost scrisa de omul care s-a aflat la inceputul unei noi ere, cel din urma stagiu in dezvoltarea umana, care trebuie sa treaca de la dezvoltarea inconstienta la cea constienta.

Acum trebuie sa ne ridicam la un nou nivel, de la nivelul la care nu putem fi numiti nici macar fiinte umane ci doar animale super-dezvolatate care actioneaza in concordanta cu instinctele si conduse doar de fortele naturii. Ceva destinat sa fie similar cu Creatorul incepe sa se dezvolte in interiorul acestei creaturi.

Trebuie sa-l intelegem pe omul care s-a aflat la inceputul acestui proces, abordarea si viziunea  sa, si sa incercam sa il emulam.
Din partea a treia a lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei. Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Unii oameni cred că dacă ascultă lecţiile noastre, citesc blog-ul meu, şi schimba e-mailuri, iau parte la dezvoltarea generală. De fapt nu există nicio participare practica aici.

Cu cat mai mult răspânditi mesajul nostru în lume, cu atât mai mult avansati. Nu uitati asta. Dacă nu diseminati, stati nemiscati, nu avansati. Deci, calculati-va acţiunile, la sfârşitul zilei:  Ati facut ceva sau nu? Numai acţiunile concrete pot fi măsurate. Nu va asteptati ca altcineva să le facă pentru voi.

A  fi membru al Bnei Baruch înseamnă să transmiti înţelepciunea Cabalei sau mesajul Arvut (garanţie reciprocă), sa faci munca de transmitere efectivă şi sa fii capabil sa aduci numere şi rapoarte pe care le poti prezenta. Dar dacă descarci pur şi simplu o lecţie, este lipsit de valoare.

La convenţie am realizat punctul de legatura. Am atins aceasta datorită faptului că toată lumea cere acest lucru de la noi. Întrebarea este dacă noi suntem gata să răspundem cererii sale? Putem s-o conducem înainte şi sa-i dam metoda de corecţie şi conectare? Putem avansa doar prin împlinirea acestei misiuni şi în niciun alt mod.

Scopul creaţiei cheama întreaga lume sa avanseze, nu numai pe noi. Noi suntem mijloacele pentru dezvoltarea generală. Daca mijloacele îşi îndeplinesc misiunea, atunci este bine, şi apoi, deasemenea, avanseaza, cu oricine altcineva. Dacă nu, alte mijloace vor fi gasite. Nu există nicio garanţie.

Uită-te la grupurile care nu disemineaza, sau pentru a fi mai precis, la ceea ce a rămas din ele. Cum puteţi avansa fără a îndeplini sfaturile Cabaliştilor care au atins legile creaţiei? Aceasta nu este doar moftul meu, este scris în surse.

Asa ca fiti atenti la faptul că vă aflaţi în urma în transmitere în comparatie cu progresul lumii şi că încă cautati diferite scuze. Dar nu există scuze aici. Vorbim despre acţiuni concrete care nu au nimic de-a face cu starea prezenta a unei persoane, cu suişurile şi coborâşurile sale.

Deci, nu aşteptaţi dupa iniţiativele grupului central. Dacă doriţi să avansati, aceasta este calea.

Până acum ni s-a dat şansa de a avansa, dar viitorul nu este garantat deloc. Avansam numai datorită transmiterii. Aceasta este garanţia noastră. Deci, la sfârşitul fiecărei zile, avem nevoie să examinam în mod clar: Ce am făcut pentru lume azi? La urma urmei, lumea are nevoie de acest lucru, iar Creatorul a aranjat totul astfel: Intelepciunea Cabalei mi-a fost dezvaluita doar pentru ca eu s-o diseminez altor persoane, într-un fel sau altul. Eu sunt adaptorul, legatura. În caz contrar, nimic nu va iesi din asta.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 12/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să-mi fac griji în mod constant cu privire la avansarea spirituala a lumii sau ar trebui să-mi păstrez mintea la grup?

Răspuns: Aceasta este ordinea:

1. Lucrez cu prietenii;
2. Prin iubirea de prieteni organizez grupul;
3. Cu grupul diseminez;
4. Prin diseminare, care ajută masele, vin mai aproape de Creator, Ii aduc multumire.

Grupul în sine nu-L multumeste; diseminarea în masă, care deschide calea spre El pentru toată lumea, da. Nu e important ca ei sunt distanţi şi nu înţeleg unde conduce această cale – în cazul în care masele se apropie de Creator, cel puţin un pic, asta aduce multumire Lui. Şi acesta este punctul principal.

Daca aduci o mica parte din mesajul Său in Indonezia sau Polinezia, îl multumesti. Este in acelasi fel in care invitatul multumeste Gazda prin participarea la mesa pe care Gazda a pregătit-o pentru el.

Aşa că, haideti să lamurim lucrurile:

În primul rând, obiectivul nostru este sa ajungem la adeziune. Adeziunea este echivalenta de forma, daruirea din partea mea, la fel ca daruirea provenind de la Creator. Eu trebuie să obtin daruirea, iar apoi voi ajunge adeziune cu Creatorul. Daruire inseamna sa-i aduc mulţumire Lui.
În al doilea rând, El este mulţumit când datorită mie, marea dorinta de a primi pe care El a creat-o, apropie adeziunea. Diseminarea mea catre lume trebuie să aducă totul mai aproape de Creator. Cum? Prin transmitere.

In al treilea rând, în scopul de a face acest lucru trebuie să ma alătur mai întâi unui grup, astfel incat voi avea un mijloc, un „comando”. Când am un grup, pot disemina. Deci, rezultă că intru în grup şi cu ajutorul lui daruiesc lumii, transmit, ajut oamenii sa vina mai aproape de Creator, şi, astfel, Il multumesc. Nicio verigă a lanţului nu este redundantă.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă toată lumea care stă la lecţie ar fi întrebata dacă doreşte avansarea rapida spre punctul final, cel mai înalt de dezvoltare, toată lumea ar spune: „Da.” Dar în acelaşi timp, văd că suntem mulţumiţi cu răspunsurile tale. Venim la lecţie cu o dorinta, o nevoie, dar treptat cadem într-o stare de somn. Cum putem fi în permanenţă activi? Cum putem avansa mai repede?

Răspuns: Nu va puteţi menţine dorinta lângă mine. Chiar dacă am o nevoie a mea, în relatie cu voi exist intr-o stare de perfecţiune şi sunt la un nivel mai mare. Din acest motiv, atunci când vă conectaţi la mine, experimentati deasemenea perfecţiunea, ca un copil lângă un adult. Uneori, el cere ceva de la parintii lui, dar, ca o regulă, ei ii dau încredere, un sentiment de siguranta şi el adoarme în braţele părinţilor săi .

Ca sa-ţi spun adevărul, e chiar mai bine pentru mine, atunci când adormi. Este asa pentru ca atunci mai mult intră in tine. Oamenii „atipiti” în timpul lecţiei nu mă deranjează, nu este nevoie să fie întotdeauna „pe jar”. Este scris că „cuvintele înţelepţilor sunt linistitoare.” Şi nu pentru că înţelepţii vorbesc calm. Este pur şi simplu pentru că înţelepciunea lor curge ca apa dintr-un loc in altul şi intră în persoana in mod corect. Deci, nu va faceti griji.

E bine că, uneori, oamenii vin la lecţie cu focul în inimile lor, dar atunci când primesc Lumina care reformeaza, un sentiment de împăcare este mai bun pentru ei.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2011, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este frica?

Răspuns: Frica reprezintă întotdeauna frica de a pierde ceva. De fapt, eu sunt doar o dorinţă de a mă bucura. De ce îi este dorinţei frică? Îi este frică ca să nu îi dispară ceva ce are sau că nu va fi în stare să obţină ceva la care aspiră cu adevărat. Spus pe scurt, este frica de a pierde.

Încrederea contrabalansează ego-ul, dorinţa de a primi plăcere. Este încrederea că nu voi simţi nicio pierdere, că exist întotdeauna în prietenii mei, că voi fi satisfăcut cu ei în orice privinţă şi că voi atinge sigur Lumina superioară care ne umple. Nimic nu mă va deranja odată ce mă ridic deasupra ego-ului.

Trebuie să obţinem calitatea dăruirii. Calitatea dăruirii este senzaţia unei încrederi absolute. Nu simt nicio lipsă şi nu mai am nicio grijă sau frică. Aceasta este starea Hafetz Hesed (cineva care nu doreşte nimic pentru el însuşi), ca în parabola cu omul sfânt care trăieşte în pădure fără nici măcar un tricou. Nu are nevoie de nimic.

În acest caz, nu am nicio problemă. Mă separ de dorinţa de a primi plăcere. Procedând astfel, obţin încrederea în starea Hafetz Hesed. De ce este încrederea numită îmbrăcămintea Luminii? Pentru că Lumina Hassadim (Milă), este îmbrăcăminte pentru Lumina Hochma (Înţelepciune). Este exact ceea ce am nevoie. Un alt cuvânt pentru Lumina Hassadim este încredere. Separarea de ego, gradul separării, se numeşte încredere.

Cu cât avansez, cu atât egoul meu creşte conform principiului „el care este mai mare decât prietenul, dorinţa lui este mai mare decât el”. De fiecare dată mi se dă un ego mai mare şi chiar griji şi îngrijorării mai mari. În timp ce mă ridic deasupra lor, obţin o mai mare calitate Hesed. Asta înseamnă că obţin o mai mare încredere. Nu depind de dorinţa mea de a primi plăcere. Nu mă interesează că pierd sau că nu obţin ceva.

Atunci când obţinem spiritualitatea, gradul Hafetz Hesed, încetăm să ne mai facem griji într-o asemenea măsură încât încetăm chiar să ne mai intereseze dacă vom atinge sau nu Lumina superioară. Aceasta este o stare absolut opusă: am vrut atât de mult să obţin spiritualitatea, să obţin calitatea dăruirii; am crezut că asta îmi va da posibilităţi nelimitate. Deodată, descopăr că nu vreau nimic. Îmi este bine aşa. Apoi, încep să lucrez altfel cu egoul.

Vom vorbi despre aceste etape avansate, dar prima noastră oprire este în a obţine starea unde mă ridic deasupra a tot ceea ce am acum, starea în care mă dizolv în grup. Apoi, cu adevărat nu voi mai simţi nicio lipsă şi pot începe să revelez Lumina superioară.

Ce este Lumina superioară? Este gradul dăruirii cuiva către ceilalţi, o preocupare pentru cât de mult poate să îi umple pe ceilalţi prin el însuşi, în loc să fie îngrijorat de cât de mult primeşte şi cât de plin este el. Reiese că începem să adăugăm o altă dimensiune peste nivelul pe care l-am obţinut prin ridicarea deasupra egoului. Cât de mult va trece prin mine către ceilalţi? Cât de mult ne vom conecta în Kli-ul comun? Fiecare îi umple pe ceilalţi.

Încearcă să gândeşti la asta astfel: Nimeni nu este capabil de asta singur, este posibil numai prin ajutarea celorlalţi, aşa cum este scris: Ei au ajutat pe prietenul tuturor. Aceasta este singura modalitatea în care este revelat vasul spiritual, Kli. Se găseşte în interconexiune, grijă şi ajutor. Asta nu se poate întâmpla în nicio persoană în mod individual; nu va fi în stare să simtă Lumina.

În mod individual este posibil să te separi de ego şi să nu doreşti nimic. Dar atunci când mă ridica la starea în care nu doresc nimic, care este problema? Ce pierd? Îmi lipseşte conexiunea cu ceilalţi pentru toate bunătăţile, Lumina superioară, să treacă prin mine către ei. Apoi, Lumina devine revelată, trece prin mine şi simt dăruirea către ceilalţi. Acesta devin vasul nostru spiritual comun, pentru că nu este nimic în mine, singur. Se formează numai în unitatea dintre noi.

Ştim deja că trebuie să muncim cu aceste stări ale senzaţiilor reciproce. Trebuie să încercăm un pic mai mult, doar un pic şi apoi se va întâmpla. Trebuie să ne ţinem de această stare.

Chiar acum, începem: toată lumea încearcă să se ridice deasupra şi să se conecteze cu ceilalţi în inimă şi minte. Trebuie să inventăm o anumită dimensiune superioară în care existăm cu toţi. Am obţinut această stare în deşertul Arava. Am avut această senzaţie. Acum, trebuie să o obţinem din nou.

Haideţi să încercăm asta: toată lumea să se ridice şi să se conecteze în dorinţa comună, senzaţia comună, gândul comun, care plutesc deasupra noastră. Să nu aveţi senzaţia corpului ci mai degrabă lăsaţi acest animal lângă voi, ca un câine lângă stăpân.

Trebuie să ne conectăm împreună în dorinţa comună, încredere, unde existăm deasupra egoului. Lumina Hassadim care ne va umple apoi este Kli pentru a îmbrăca Lumina Hochma.

Din Lecţia de pregătire pentru The World Arvut Convention 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Vedem în secolul al XXI-lea că lumea s-a schimbat foarte mult. Oamenii obisnuiau sa fie mult mai liberi. Ei au fost trasi intr-un vartej de muncă şi au devenit sclavi. Acest lucru se aplică chiar si la angajatii clasei de mijloc şi cei sus-pusi, politicieni, economişti, oameni de ştiinţă sociala şi politica, precum şi oameni din toate profesiile. Fiecare muncitor este complet vândut locului sau de muncă. Am devenit sclavi.

Întreaga noastră viaţă se învârte în jurul muncii. O persoană modernă nu-si petrece mult timp manancand, beand, sau odihnindu-se în timp ce se aşeaza în faţa unui televizor.Isi iroseste majoritatea timpului la muncă şi petrece o oră sau două mergand sau intorcandu-se de la munca. Astfel, îşi petrece intreaga lui zi la muncă.

Companiile isi aranja propriile lor centre de îngrijire zilnica şi adapost pentru grup. Ele fac tot posibilul pentru a-si ataşa angajaţii, chiar mai puternic la locul lor de muncă. În acest fel, un individ devine un sclav al firmei sale. El nici macar nu intelege faptul că mai există si altceva în afară de locul de muncă. Munca devine cel mai important lucru în viaţă şi ii umple viaţa complet.

Atunci când întâlnim o cunostinta, primul lucru pe care il intrebam este unde lucrezi, ce faci, si cat de mult faci. În esenţă, noi n-o tratam ca pe o persoană, ci ca pe un profesionist. Este ca şi cum nu vedem o persoană în faţa noastră. N-o intrebam ce o interesează, ce a văzut şi a experimentat, sau pe unde a fost. Este ca şi cum locul său de muncă este mai important pentru noi decât persoana. Cel mai important lucru este unde lucrează şi ce face.

 Grijile principale ale unei persoane sunt sa se asigure că nu va fi concediata şi dacă va fi capabila să găsească un alt loc de muncă. Companiile îşi trimit angajaţii la formarea profesională. Totul se invarte doar in jurul muncii. O persoană îşi petrece cel puţin zece ore pe zi în acest sens. Acesta nu este un stil de viaţă sănătos, deloc.

Ne  distrugem fundatia, globul pe care trăim, toate resursele noastre naturale şi ecologia. Suntem ca nişte copii care şi-au pierdut notiunea timpului, jucandu-se. Acum, mama noastră trebuie să ne oprească. Ea a venit sa opreasca jocul, spunându-ne că a sosit momentul sa facem alte lucruri, iar noi nu ne putem opri.

Din discursul „Lecţii despre Lumea Nouă”, 12/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Toţi cei care nu pot participa la convenţie încearcă să se unească virtual. Cum ne putem asigura ca facem tot posibilul pentru a ne sprijini prietenii la convenţie şi în jurul lumii? Care este cel mai eficient mod de a desfăşura o convenţie oglindă, astfel încât sa putem împărtăşi puterea aspiraţiei noastre reciproce pentru a descoperi Creatorul?

Raspuns: Fiecare persoană există în separare fata de ceilalţi, în interiorul punctului sau negru individual. Aceasta este starea tuturor oamenilor din lume. Dacă vrem să ne unim, extindem acest punct şi cream un vas spiritual mai presus de noi înşine. Nu sunt corpuri fizice acolo; noi existăm doar în gândurile, dorinţele şi aspiraţiile noastre spre unitate.

Într-o asemenea stare, lumea noastră încetează să mai existe. Este ca şi cum suntem suspendati în aer şi locaţia noastră fizică devine irelevantă. Nu contează dacă te afli în Israel sau în Rio de Janeiro, deoarece starea spirituala nu este afectată de distanţă fizică.

Conceptele de timp, spaţiu si mişcare işi pierd semnificaţia. De exemplu, în timp ce citesti articolele din Shamati, il poti simţi pe Baal HaSulam sau Rabash pentru că Rabash le-a scris din cuvintele lui Baal HaSulam. Dacă citesti lucrările lui Ari, il poti simţi sau poti simţi grupul lui Rabbi Shimon în timp ce citesti Zohar-ul. Nu există timp în spiritualitate. Acolo ieşi din limitarea punctului tau negru.

De aceea trebuie să înţelegem că toţi prietenii noştri din această lume, care ocupa un singur punct al realitatii, sunt capabili sa se ridice de mai presus de starea lor actuală şi sa se uneasca unul cu altul. Sper că va veni vremea când nu vom mai avea nevoie de aceste adunări mari. Am putea organiza în continuare aceste evenimente pentru nou-veniţi, dar pentru noi, locaţia fizică nu va mai conta, deoarece fiecare dintre noi vor fi conectati la platforma spirituală, la vasul spiritual. Vom fi conectati cu toată lumea, indiferent dacă acea persoană este vie sau moarta.

Timpul, mişcarea si spaţiul nu ne vor limita, deoarece acestea nu există în vasul spiritual. Noi doar trebuie să ne ridicam la primul nostru nivel spiritual.  Acesta este scopul conexiunii noastre, care este fizica pentru moment. Are menirea de a ne ridica, şi, prin urmare, nu ar trebui să acordam atenţie corpurilor noastre, ci sa ne ridicam deasupra lor.

Lecţia pregătitoare, Convenţia Mondiala ARVUT 2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→