Natura este binele absolut şi de aceea totul trebuie evaluat prin starea finală spre care aceasta ne conduce. În general, natura şi Creatorul sunt acelaşi lucru. Atunci de ce natura a aranjat în acest fel lucrurile, astfel încât în procesul dezvoltării, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute, problematice, prin atrocităţi, pe drumul spre linia bună de sfârşit?

Răspunsul este simplu: Binele de sine stătăor nu există. Îl descoperim numai în comparaţie cu răul. Nu există bine fără rău şi de aceea trebuie să revelăm greşeli, împreună cu compensarea lor, din nou şi din nou. Numai în acest fel putem obţine adâncimea senzaţiilor. Contrastul dintre bine şi rău ne aduce înţelegerea şi pe calea dusă printr-o procesiune de stări, câştigăm experienţă în tranziţia de la rău la bine.

În această mişcare constantă, acumulăm tot răul înăuntrul nostru şi deasupra lui tot binele, iar apoi devenim conştienţi de distanţa dintre ele, abisul dintre infinitul cu minus şi infinitul cu plus. Toate acestea se potrivesc înăuntrul nostru, sunt absorbite în noi şi devin vasele sau volumul nostru.

Bine şi rău, plus şi minus, nu pot exista în noi separat. Nu există Creator fără creaţie. Vorbim despre Lumină numai în contextul unui vas care este deja prezent înăuntru. Nu îl vedem pe Creator separat de creaţie, pe care El a creat-o. Este imposibil dacă ceva a existat anterior pentru că chiar noţiunea de timp, chiar baza percepţiei dispare. Nu există nimeni care să zică ceva şi nimeni despre care să se spună. Totul este obţinut de creaţie.  Chiar dacă este al doilea în relaţia cu Lumina, este aşa numai în termeni de cauză şi efect.

Ari a scris:  Iată că, înainte ca emanţiile să fie emanate şi creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară umplea întreaga existenţă. În alte cuvinte, Lumina deja umplea realitatea, exista în ea şi era subiectul percepţiei sau senzaţiei. Atingând realitatea, un Cabalist ne-a povestit despre ea. Nu vom fi niciodată în stare să discutăm ceva ce nu am realizat înăuntrul vaselor noastre.

Din partea a patra  a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, alternarea între lipsă şi împlinire este inevitabilă. Dacă ar fi altfel, creaţia ar rămâne fără nicio senzaţie.

Totuşi, eu trec prin aceste cicluri în mod intenţionat. Toate mă aduc mai aproape de starea finală unde sunt inclus în binele absolut.

La finalul căii voi obţine binele, dar până atunci va trebuie să trec prin stări complet opuse. Câteodată mă simt bine, câteodată mă simt rău. Deci, ce trebuie să fac? Poate Creatorul cu adevărat să balanseze acest pendul, dorind să mă arunce in mod constant în caldură după care în frig?

Nu. El vrea ca eu să mă ridic deasupra senzaţiilor mele, atât cele rele cât şi cele bune, astfel încât să nu mai depind de ele. Stările vieţii mele pământeşti, materiale, suferinţa sau bucuria trupului meu, adică dorinţelor mele, trebuie să fie orientate spre scop. Dacă mă ţin de scop, atunci nu contează dacă mă simt bine sau rău. Îndreptarea spre scop este întodeauna bună.

Acest lucru este binele absolut. Nu aştept după linia de final, ci asced în mod continuu spre ea, ţinându-mă sus cu credinţă deasupra raţiunii. Apoi binele şi răul sunt benefice şi eu sunt complet independent de stările care mă conduc.

Nu trebuie să ajungem la asta la sfârşitul drumului, ci chiar iniţial. Este la fel cum un copil merge la şcoală în fiecare zi. Totuşi, în mod diferit faţă de copil, noi ascedem în locul în care putem vedea scopul şi putem înţelege că acesta este benefic pentru noi. Nimic nu este accidental, natura este absolută şi totul în ea este indreptat spre a conduce părţile creaţiei spre scopul final.

Dacă ne conectăm la scop, atunci chiar şi când ni se întâmplă cel mai rău lucru, nu îl vom percepe ca rău. Nu există nimic rău. În următorul moment această senzaţie este înlocuită de o senzaţie de bine, dar apoi din nou vom vrea să fim scufundaţi în senzaţia bună de deasupra capetelor noastre. Vrem să ne bucurăm pentru că continuăm să mergem spre scop – deasupra tuturor lucrurilor bune şi rele, în egală măsură. Aceasta este educaţia corectă.

Umanitatea nu va putea să meargă înainte decât dacă primeşte explicaţia imagini comune: Trecem printr-un anumit proces şi indiferent de ce se întâmplă, ne ţinem de scop. În acest caz, toate valurile vin asupra noastră în pace şi totul va fi ca să ne ajute.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 Despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sunt într-o reţea de forţe care mă influenţează. Suma lor totală reprezină natura. Care este scopul ei? Ce vrea de la mine? Spre ce mă îndreaptă?

Îmi este clar că dezvoltarea mea mi se dezvăluie cu un scop. Sunt convins de asta, prin exemplul dat de alte părţi din natură. De exemplu, o fructă mică, acră, creşte într-un măr mare, suculent şi dulce.

La fel ca nivelele de dezvoltare vegetale şi animale ale naturii, aşa şi eu mă dezvolt, parcurgând stări opuse, care sunt bune şi rele. Este imposibil să avansezi numai pe o singură parte. Le alternez, făcând un pas cu stângul şi apoi cu dreptul, din nou şi din nou. Revelez tot timpul o lipsă care corespunde viitoarei împliniri.

Atunci fac o calculaţie: Încotro mă duce acest proces? Unde mă direcţioneză natura? Şi văd că mă obligă să sufăr o dezvoltarea socială. Pe parcursul ultimelor milenii, umanitatea a trebuit să dezvolte societatea din ce în ce mai mult şi, în interiorul societăţii, să dezvolte interconexiunile dintre noi.

Revelăm răul, egoismul nostru, ura dintre noi şi, ca rezultat, începem să înţelegem nevoia de a ne uni. În lumea modernă, globală, acest lucru devine evident.

Care este utilitatea? Utilitatea este că eu intru în următorul nivel al dezvoltării mele, nivelul naturii coumune a universului. Voi obţine binele absolut şi voi dobândi similaritatea cu natura perfectă.

De aceea, nu iau în considerare stările intermediare prin care trec de-a lungul drumului. Dacă am scopul în faţa ochilor minţii şi mă gândesc constant la el, atunci simt binele şi acum. Cel mai important lucru este să plutim la suprafaţă, deasupra tuturor acestor senzaţii prezente, atât bune cât şi rele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educatia Globala

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haide să îţi spun un secret, dar este numai între tine şi mine. Ascultă: Trăim într-o lume minunată, fantastică. Totul este minunat; există numai bine, pace şi conciliere peste tot pe unde te uiţi. Dar tu nu simţi nimic din asta. Eşti nemişcat, zăcând inconştient, fără nicio senzaţie.

De ce? Pentru că realitatea ta este cu o singură faţă. Fără să te conectezi la opusul ei nu simţi nimic. Şi asta pentru că tu eşti creat şi creaţia nu discerne lumina fără întuneric.

Impasibil şi nemişcat, tu exişti în Creator. Atunci cum poate El să îţi reveleze această minunată lume – sau în alte cuvinte, să se reveleze El însuşi? Cum poate Creatorul să ţi se reveleze?

Există doar un singur mijloc: să îţi perturbe somnul cu o picătură de rău, astfel încât atunci când guşti, te vei trezi şi te vei găsi într-un bine infinit. Şi asta face El acum.

Altfel, ai rămâne pentru totdeauna fără a putea simţii. Nu ai fi în stare să realizezi starea ta, să o măsori sau să înţelegi unde şi cine eşti. Nu ai avea niciun pământ sub picioare.

Prin vis auzi şi speri că este posibil să faci o conexiune către fundaţia eternă în care exişti, să te plasezi într-o dependenţă constantă faţă de ea şi, orice s-ar întâmpla, să îţi măsori şi să îţi verifici senzaţiilor numai prin ea.

Atunci când faci asta, totul se rezolvă în afara ta şi nu există niciun rău în lumea ta. Şi asta pentru că tot ceea ce îţi devine revelat, tot opusul, contururile întunecate, sunt menite numai pentru a-ţi arăta şi sublinia binele şi lumina.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Lumea spirituala este un suflet unificat, unul singur  pentru toti. Prin unirea cu ceilalti, fiecare atinge acelasi suflet integral. In articolul “ 600.000 de Suflete,”  Baal HaSulam scrie ca nu exista nimic in lume decat un singur suflet.

Fiecare persoana atinge acest suflet colectiv intr-o maniera individuala, in raport cu programul lui sau ei sau Reshimot ( gene spirituale), exact asa cum in prezent, observam lumea inconjuratoare si o vedem fiecare in felul nostru. Eu nu pot compara gustul pe care eu  il obtin de la o anumita mancare cu cel pe care il obtin alti, sau impresia mea asupra unei picturi pe care o priveste si un altul. Fiecare are impresii care se potrivesc cu Reshimot-urile lui.

Chiar daca stam in fata aceluiasi tablou in spiritualitate, aceleasi lumi si Partzufim, fiecare primeste o impresie individuala a lui. Aceasta unicitate nu dispare.

Cum ma unific  cu sufletul integral?  O faci prin modalitatea dorintelor. Sa presupunem ca sunt in centrul lumilor spirituale: Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon (AK), sau lumea Infinitului. Prin iesirea din mine, din egoul meu, si unificarea cu ceilalati, eu obtin dimensiunea sufletului integral. In el, eu percep lumea spirituala. Cu cat ma indepartez de egoul meu, obtinand Kelim-urile(vasele) celorlalti, cu atat mai exaltata este lumea pe care o percep.

Cum fac asta?  “Acumulez” noi dorinte din moment ce am doar un punct, un embrion, al sufletului. Noile dorinte pe care le obtin unificandu-ma cu ceilalati sunt, de fapt, Kli-ul (vasul) sufletului meu.

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/18/2011 “ Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Intreaga umanitate trebuie sa atinga scopul ultim. De aceea, orice abatere de la calea corecta pare foarte infricosatoare.

Raspuns: Esentialmente,  noi mereu ne corectam miscarea in functie de  deviatie. Cu fiecare pas pe care il facem ne distragem de la miscarea precisa indreptata spre scop – si examinam aceasta abatere.

Cheia este sa verificam deviatia inainte sa facem alt pas. Doar un singur pas poate fi facut in directia gresita, si apoi persoana trebuie imediat sa se intoarca, pentru a evita sa faca doi pasi gresiti, si special trei pasi pe calea falsa. In cazul scarii, persoana pierde complet oportunitatea sa se examineze pe sine si se va indeparta de cale cu siguranta. (Studiem aceasta in Talmud Eser Sefirot in sectiunea despre iesirea Luminii din Partzuf si conexiunea cu starile anterioare inainte de al 3-lea pas.)

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/28/2011,  Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Două forţe opuse acţionează în natură, dar se obligă să atinga echilibrul reciproc la toate nivelurile. Totul se străduieşte pentru echilibru.

Singura excepţie este gradul uman. Într-un fel ciudat, natura ne-a lăsat un „teritoriu liber”: societatea umană. Pe masura ce se dezvoltă, acesta nu ajunge la echilibru, ci invers, isi iese din mana: oamenii doresc numai distrugere pentru oricare altii.

Astăzi ne confruntăm cu provocări enorme. Noi suntem sudati împreună, depindem unii de altii şi, astfel, oricine poate declanşa un dezechilibru catastrofal, care va lovi întreaga rasă umană.

Dar, spre deosebire de nivelurile anterioare de dezvoltare, astăzi putem crea echilibrul in noi înşine. Aici primim „mingea în mâinile noastre”, astfel încât sa ajungem la echilibrul cu natura pe „teritoriul nostru”, în mod independent. Natura iti lasă posibilitatea de a deveni liber, sanatos, sensibil şi independent in natura umană. Dacă doresti în continuare ca natura să acţioneze asupra ta, vei rămâne o fiară.

Ai o alegere: fie esti condus de natura , fie să lucrezi singur şi sa umpli golul. Acesta este exact locul unde o persoană trebuie să împlineasca predestinarea lui sau a ei şi sa creeze echilibrul, care va finaliza toate alte dezechilibre.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011, Principiile Educatiei Globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Se dezvolta dorinta de a darui cu ajutorul dorintei de a primi? Se va schimba şi va uni din nou în sufletul colectiv?

Răspuns: Intelepciunea Cabalei considera că întregul drum este al totalului corecţiilor noastre de a ne uni împreună şi de a atinge proprietatea daruirii (Creatorul) în legătura noastra deoarece această proprietate ne aduce împreună.

Dezvoltarea intervine prin virtutea unificarii. Şi atunci când dorinţa de a darui intră în dorinta de a primi, îi furnizează forţa dezvoltarii prin facilitarea diverselor conexiuni. Şi deoarece este dorinţa de a darui, aceasta sudeaza diferitele părţi.

Spre deosebire de aceasta, dorinta de a primi rămâne acolo la capacitatea nivelului mineral şi nu se uneste cu nimic. Prin urmare, dacă vrem să ne apropiem mai mult de dorinta de a darui şi de a ne dezvolta, avem nevoie sa facilitam relaţiile dintre noi şi includerea noastră reciprocă.

Şi nu contează că suntem separaţi prin distanţa, diferenţele de caracter, opinii, şi educaţie. Vom vedea mai târziu că dezvoltarea noastra anterioara (ca naţiuni diferite distante şi care se urasc si se dispretuiesc una pe alta), sunt necesare pentru ca deaspura acestui lucru, sa putem începe formarea inter-relaţiilor noastre comune. Si între aceste conexiuni suntem destinati să dezvăluim proprietatea de a darui (Creatorul).

Există, dar este ascunsa în interior. Acest lucru este exact ceea ce dorim să dezvăluim la convenţiile noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/18/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

AHP-ul celui superior este destinat să transfere rugile (MAN) celui inferior spre partea superioara. Cel superior este mai mult intern fata de cel inferior, dar atunci când este reprezentat pe o grafica, apare ca si cum cel inferior este mai mare. Cu toate acestea, doar ni se pare in acest fel noua, ca si cum cel inferior cuprinde pe cel superior, imbracandu-l. Faptul este, totuşi, că el imbraca pe dinafara tocmai pentru că este necorectat.

AHP-ul celui superior este mai intern, mai ascuns şi intangibil, dar mult mai puternic şi infinit mai mare decât cel inferior. Acesta este motivul pentru care singurul lucru pe care AHP al celui superior il simte şi il ia de la Galgalta Eynaim al celui inferior este ruga, MAN, care este conţinută acolo.

Galgalta Eynaim ale celui inferior nu pot cere nimic pe cont propriu, deoarece acestea sunt dorinte de a darui. Dar AHP celui inferior transmite motivul catre ele, dorinţa de a fi născut din datele informaţionale (Reshimot). Aceasta dorinta influenţează AHP celui superior şi cel din urmă simte această cerere, care este numita MAN, şi o ridică în sus, în Galgalta Eynaim sale.

Ca răspuns la rugăciune, Galgalta Eynaim ale celui superior atrag Lumina care vine prin ele în AHP al celui de sus, apoi în Galgalta Eynaim ale celui inferior, şi în cele din urmă în AHP celui inferior, în vederea corectării Reshimot-urilor sale şi revigorarii acestui AHP, aducându-l la viaţă.

Singurul lucru care ne lipseste este ruga pentru corectare, un MAN. Nimic nu poate fi atins fără ea.

MAN este ridicat de cineva care intenţionează să primească de dragul de a darui. Această cerere se ridică în fiecare moment şi este reînnoita în mod constant. O acţiune urmează imediat alteia. În spiritualitate nu există nici un gol sau un spaţiu între acţiuni. Daca orice perioadă de timp a trecut degeaba, fără un motiv pentru corectare, atunci acesta este un păcat, Klipa.

În lumea spirituală nu exista notiunea de timp fizic care se mişcă de la sine. Dacă aş percepe fiecare moment al vieţii mele ca pe o expresie a AHP celui superior şi as dori sa aderez la El în scopul de a descoperi Creatorul, care este bun şi face numai bine, ar însemna că mă uit dupa contactul între dorinţele mele de daruire( Galgalta Eynaim) şi AHP al celui superior.

In momentul în care încep sa ma raportez la El în mod corect, voi vedea că El nu este ascuns, ci este descoperit mie şi ma luminează!

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/11, Talmud Eser Sefirot
Trad

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă  în spiritualitate o persoană se naşte din nou în fiecare moment şi începe totul de la început de fiecare dată, cum se face că atunci când deviază de la cale odată, deviază apoi din ce în ce mai mult?

Răspuns: Iată cum a descris Baal HaSulam acest lucru, eu pur şi simplu repet diagrama lui. Dacă la începutul căii deviezi de la ea doar un pic (să spunem 1 cm), continuând să avansezi în aceaşi direcţie vei devia în cele din urmă cu, să zicem, 5 cm.

Ţie ţi se pare că ai făcut un progres: ai primit cunoştinţe, ai realizat şi ai trecut prin multe lucruri. Devi din ce în ce mai încrezător în faptul că eşti pe drumul cel bun, în timp ce în realitate ai deviat deja de la cale şi avansezi în afara marcajului.

Nimeni nu ţi-a luat liberatea sau oportunitatea de a face o ajustare. Dar dacă tu nu suspectezi că te-ai abătutu de la cale, dacă nu simţi asta, crezi că poţi merge în continuare aşa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/2011, Pregătirea pentru Congresul WE!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→