Cand cercetam natura, studiem multe fenomene care se desfasoara în faţa noastră şi în interiorul nostru. Pentru a le aduce la un numitor comun, putem spune că orice specie, precum şi orice parte din natura, are grija de propria sa existenţă. Şi cu cat mai multa grijă are de sine, cu atat mai mare este nivelul de dezvoltare al acesteia. Acesta este modul în care nivelul vegetativ al naturii provine din nivelul mineral al naturii, iar nivelul animal vine din cel vegetativ, iar omul din nivelul animal al naturii.

Înţelegem din ştiinţa Cabalei că acest lucru nu s-a întâmplat de la sine, ci prin intermediul Reshimot, „genele dezvoltarii”, care sunt realizate succesiv unul după altul, în cadrul modelului stabilit iniţial.

Toate acestea există în interiorul aspiraţiei pentru auto-beneficiu. Programul insuflat în toate elementele naturii plasează o sarcină înaintea noastra: Ce trebuie sa fac sa ma simt bine? Fie ca este vorba de realizarea răului, progresul conştient spre bunătate, forţă, viteză, conectare, senzaţie, sau minte – în funcţie de potenţialul său, fiecare specie aspiră la bunătate şi se detaseaza de rău. Aceasta este natura noastra.

La nivelul mineral, vegetativ, şi animal această natură este „o strada cu un singur sens” – ne îndeamnă să acţionam direct pentru beneficiul nostru propriu. Dar la nivelul uman mai există inca o acţiune speciala. Omul este capabil să-si simtă aproapele, şi, prin urmare, el este dispus să dea ceva aproapelui său cu speranţa de a primi mai târziu recompensa si placere. Am învăţat diferite moduri de folosire a aproapelui, care nu exista la nivelurile inferioare.

La nivelurile mineral, vegetativ şi animal există doar recepţie. Dar omul, de asemenea, ştie cum sa daruiasca aproapelui pentru a primi beneficii pentru sine. Mai mult decât atât, interacţiunea cu aproapele are menirea de a-i aduce în cele din urmă mult mai multe beneficii decât recepţia obisnuita. Altfel, el este pur şi simplu incapabil de a primi ceva în mod direct. Dar intr-un fel sau altul, în ambele cazuri, el acţionează pentru binele propriu.

În principiu, recepţia directă este o metodă a primatelor pentru om. Cand un copil creşte, el primeşte educaţia prin care il învăţam să interacţioneze cu lumea, şi de obicei, aceasta înseamnă a-l învăţa cum sa foloseasca aproapele într-un mod prin care să evite să fie lezat şi care îi permite să primească auto-beneficiu la sfârşit. Aceasta este creşterea umană. Dacă lucrurile sunt aşa cum sunt, atunci cel mai bine este să ia în considerare aproapele. La urma urmei, de multe ori dorim să luam pur şi simplu, sa cucerim, şi sa furam fara a lasa urme.

Acesta este modul în care este lumea noastră şi de aceea noi percepem doar ceea ce primim in noi. Dorinta noastra este limitata şi în cele din urmă ne aduce la sentimente de goliciune şi disperare.

Dar există, de asemenea, o alta posibilitate diferita- Dar, mai exista si o alta posibilitate opusa- daruirea, unde tendinta este departare de mine, in sus, catre aproapele meu, precum si departare de mine, in jos, spre mine, si apoi in sus catre aproapele meu. În primul caz, daruiesc de dragul daruirii  (Bina, Hesed Hafetz), iar în al doilea caz primesc de dragul de a darui (gradul iubirii). Aceasta se numeşte un calcul exact opus şi există doar într-o fiinţă umană.

Astfel, avem două posibilităţi: receptia cu daruire auxiliara, sau daruirea cu recepţie auxiliara.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, in Educatia Globala

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tocmai am citit din Zohar o jumătate de oră. Vă întreb acum, în toată această perioadă câte momente a dorit fiecare dintre voi sosirea Lumini care reformează, aşteptând ca ceva să se întâmple? Este scris că îngerii întreabă o persoană după ce moare, Ai studiat Tora şi ai aşteptat salvarea?

Câte momente aţi petrecut străduindu-vă,  încercând să nu nu scăpaţi şi să prindeţi ceva foarte important, ca un vânător urmărind prada? Aţi anticipat-o cu pasiune, la fel cum vă simţiţi înainte de întălnirea cu cel iubit? Cât timp aţi rămas în această stare? De câte ori v-aţi întors la această aspiraţie din nou?

Numai aceste momente contează în viaţă. Ele sunt rezumatele şi ele determină viteza vieţii. Celelalte momente nu există cu adevărat…

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Un comentariu →

Întrebare: O parte din mine vrea într-adevar să meargă la Convenţie, dar cealaltă parte se opune cu tărie astfel încât nu vreau să vad pe nimeni. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Trebuie să faci o alegere liberă. Tu trebuie să înţelegi amândouă părţile din tine, ca toate gândurile şi dorinţele care se trezesc în noi în fiecare moment, ne vin de la Creator. Acetea sunt condiţiile care sunt puse pentru noi, de fapt nu sunt eu.

Ceea ce ia decizia nu este corpul meu, care se îmbolnăveşte şi nu vrea să se ducî la Convenţie, şi nici starea mea de spirit de asemenea. Noi acţionăm ca un mecanism în care toate semnalele electrice interne sunt controlate de o forţă superioară în funcţie de un program care ne conduce la o anumită stare.

Viaţa, moartea, şi toate stările dintre ele sunt determinate de sus şi nimic nu este accidental pentru nici una din ele. De aceea, în fiecare stare eu trebuie eu trebuie să mă detaşez şi să văd acest „mecanism” adică, corpul meu, dispoziţia lui, şi totul legat de el, din afară. Scopul acestui lucru e de a vedea că este acţiunea Creatorului şi să înţeleg ce vrea El să-mi dea chiar acum, şi la ce stare vrea el să-mi aducă „măgarul” (hamor vine de la homer adică materie). Apoi eu voi înţelege cum să lucrez cu acest lucru şi nu mă voi mai identifica cu „măgarul” (hamor).

Cu cât mai mult timp pe zi o persoană este capabilă să se detaşeze mai mult de sine şi în acest fel să se uite la sine dintr-o parte, ca la un corp în care au fost trezite anumite forţe, fără a se identifica pe ea cu acesta, dar pe care să-l folosească pentru a atinge scopul, cu atât mai repede va avea succes. La fel ar trebui să tratăm şi un prieten din toate punctele de vedere. Nu te uita la feţele lor sau la personalităţile lor, ci la dorinţa lor interioară în cea mai pură formă şi care nu depinde cu nimic de exterior. Acesta este prietenul punctului meu din inimă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11 Pregătire pentru Convenţia We!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce are societatea o atitudine de desconsiderare faţă de femeie? De ce consideră bărbaţii femeile mai jos de ei?

Răspuns: Această atitudine rezultă din faptul că femeile nu pot atinge pe cont propriu  spiritualitatea. Depind de bărbaţi pentru asta.

Sufletul comun este constituit din părţile masculină şi feminină, unde partea femeiască, Nukva, este dorinţa de umplere. În lumea noastră acest lucru este exprimat prin faptul că femeia are nevoie de o casă în care ea să poată naşte copii şi să aibă grijă de ei. Copiii ei conţin întreaga ei viaţă. De aceea ea depinde de societate într-o măsură mai mare decât un bărbat. Ea are nevoie de stabilitate şi de încredere în ziua de mâine.

Cu alte cuvinte, o femeie simte mai multă insatisfacţie şi aceasta este o premiză pentru dezvoltarea ei spirituală, iar acest fapt este perceput în societatea noastră egoistă ca slăbiciune. În mişcarea spirituală, totul este invers, fiindcă cu cât dorinţa este mai mare, cu atât persoana avansează mai mult. Noi, creaturile, depindem numai de dorinţă. Dacă această dorinţă este orientată spre drumul cel bun, atunci aceasta este cheia succesului.

De aceea, fără ca bărbaţii să absoarbă dorinţa femeilor, ei nu vor fi în stare să avanseze către spiritualitate.

Din lecţia din 3/5/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Femeia, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Ieri, în timp ce mă uitam la canalul nostru TV, am văzut transmisia unui program cultural care a avut loc in timpul Convenţiei din Tel Aviv. Erau prezentate diferite grupuri cu dansuri speciale ale diferitelor naţiuni din toate părţile lumii de unde veniseră participanţi la Convenţie. A fost o audienţă uriaşă şi o atmosferă specială care a facut imposibil să-ţi iei ochii de la ecranul TV. A trebuit să mă uit până la sfârşit.

N-am văzut nicio faţă respingătoare sau dezamăgită acolo fiindcă fiecare persoană era influenţată de inspiraţia comună şi întreaga sală a fost plină cu bucurie, speranţă inspiraţie şi surescitare. Şi nu a fost nici măcar din cauza unei revelaţii spirituale speciale care avea loc acolo, ci pur şi simplu din cauza dispoziţiei societăţii influenţând fiecare om în acest fel. Fiecare om care se afla acolo s-a simţit fericit şi bucuros în acel moment.

Aceasta este puterea influenţei sociale şi este singurul lucru care ne lipseşte pentru a avansa în fiecare moment. Pe drum noi nu putem cere nicio altă revelaţie în afară de revelaţia dăruirii, însemnând corecţia care îmi permite numai să dăruiesc, să mă conectez cu ceilalţi şi să nu cer nimic altceva, la fel ca Bina care nu vrea nimic pentru ea însăşi (Hefeţ Hesed).

Creatorul ne cere să devenim asemenea Lui. Să dăruim de dragul dăruirii şi apoi să primim de dragul dăruirii. De aceea avansarea noastră se întâmplă totdeauna „deasupra cunoaşterii” adică nu putem cere nicio altă calitate sau umplere pentru senzaţiile noastre în afară de calitatea altruismului. Mai mult, nici măcar nu-mi pasă dacă mi se va da oportunitatea să fiu altruist. Nu aştept niciun răspuns de la Creator în afară de reala aspiraţie către altruism care se va dezvolta în mine din ce în ce mai mult.

Lumea nu înţelege această atitudine încă, iar noi, de asemenea, sunt numai apropieri treptate de a fi capabil să auzi şi să înţelegi care este esenţa aici. Dar nu există niciun alt drum pe care să mergi. Întreaga omenire a intrat deja în procesul acesta de corecţie şi trebuie să înţelegem că nu există drum de întoarcere. Nu putem opri istoria.  Întreaga lume este în curs de dezvoltare foarte rapidă spre această nouă calitate – calitatea altruismului, care va începe să conducă lumea.

De aceea, Cabaliştii spun că nu avem nicio altă şansă în afară de a ne organiza un mediu care să ne susţină pe calea către ţintă şi să ne dea putere, inspiraţie şi bucurie. Noi nu putem primi toate astea de la Creator şi cu atât mai puţin de la noi înşine, ci numai de la societate.

De aceea , diseminarea noastră trebuie să sublinieze astfel de evenimente inspirate, cum a fost de exemplu cel de la Convenţie. Asta înseamnă să „ne alăturăm binelui” care este şi motto-ul alegerii noastre. Cu cât o să avem mai multe programe ca acesta, care provoacă bucurie, unitate şi care se pot face, cu atât mai mare este forţa de viaţă pe care acesta îl va da la fiecare persoană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11 Pregătire pentru Convenţia We!

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Luăm în considerarea numai cantitatea dorinţelor şi plăcerilor, fără a examina calitatea lor. În vânătoarea fără sfărşit a plăcerilor, omul începe în mod inevitabil să ajungă la întrebarea: De ce am nevoie de asta? Care este menirea vieţii?

În trecut nimeni nu se gândea la asta, cu excepţia unor puţin filozofi, dar astăzi o mulţumie de oameni se întreabă: De sunt aici? Pentru ce este această lume? Ce este în ea?

Este o întrebare calitativ diferită, o întrebare esenţială. Astăzi, o vânătoare eternă pentru plăcere face ca omul să reflecteze la ea la un nivel mai înalt: El vrea să ştie care este menirea vieţii lui.

Eşuând să păstrez plăcerile şi străduindu-mă să găsesc altele noi, alerg în jur ca o veveriţă în cuşcă. Plăcerile pot să nu înceteze niciodată, totuşi eu mă ridic până la urmă de la nivelul animal la cel uman şi mă întreb: Pentru ce?

Noi înşine nu observăm aceste schimbări calitative în dorinţă. S-ar părea, cum pot să mă simt nefericit dacă fiecare zi îmi aduce mai multe oportunităţi de a mă bucura? Totuşi, o anumită tendinţă este ascunsă înăuntru şi de asta o eră vârstă este numită era depresiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva primi de la mediu importanţa intenţiei de a dărui?

Răspuns: Imaginaţi-vă faptul că în afară de mediu nu mai este nimic. Nu este niciun Creator, nicio proprietate de dăruire, nu este nimic altceva decât mediul.

Credem că mai este altceva şi asta ne calmează: Este mediul, dar mai este şi Creatorul, relaţia mea cu El. De fapt, nu este aşa, este numai mediul. Fie te percepi pe tine în tine însuţi, ori te percepi pe tine înăuntrul mediului. Vei fi tot tu, dar un tu perfect care încorporează toate piesele pierdute.

În afară de aceste două componente nu este nimic. Fie eşti scufundat în sinele tău curent, fie eşti conectat cu mediul pe care acum ţi-l imaginezi în afara ta: cu grupul, cu dorinţa comună. Dar acesta eşti tu!

În realitate, percepţia curentă a sinelui meu este condiţionată de faptul că egoismul meu mă îndepărtează de adevăratul meu eu şi cred că exist în afara lui. Ascunderea acţionează asupra mea şi eu îl consider străin. Ulterior, el îmi va deveni revelat – pe cine am furat, pe cine am înşelat sau rănit. Am fost eu însămi, oamenii apropiaţi şi dragi mie!

Continuare întrebării: În ce condiţie pot primi importanţa dăruirii de la mediu?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii! Tu cauţi o confirmare raţională, o anume logică care ar explica faptul că tu apelezi la grup şi primeşti sprijin de la el. O asemenea logică nu există. Într-adevăr, dacă ai fi capabil să susţii asta în mod logic, ar fi în avantajul tău să fi în această echipă, din punct de vedere egoist, de exemplu ca într-o echipă de fotbal. Aici, totuşi, nu ai niciun sprijin raţional!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Prima revelaţie a Creatorului este descoperirea proprietăţii pure a dăruirii, ieşirea din sine în afară. Fără îndoială, ni se pare iraţional: De ce m-aş gândi la ceilaţi?

Dacă eu, fiind un egoist, mă gândesc la altcineva, mă simt gol şi aştept o compensare. Nu am depăşit calculul egoist şi nu realizez că dacă mă ridică deasupra egoului primesc o nouă calculaţie care în prezent îmi este necunoscută.

Pot înţelege că similaritatea cu Creatorul este probabil benefică. Să fiu mai aproape de EL este un câştig atât de evident încât sunt gata să plătesc pentru el. Dacă asta înseamnă să ies în afara mea, sunt gata! Ei îmi promit, de asemenea, întreaga lume spirituală, deci sunt dispus să muncesc pentru asta.

În alte cuvinte, atâta timp cât întrezăresc un anumit profit, o împlinire pentru mine însumi, am în mod natural puterea şi dispoziţia să mă conectez cu mediul, să mă unesc pentru scop. Totuşi, imediat cum încep să simt că proprietatea dăruirii nu aduce niciun beneficiu dorinţelor noastre egoiste, apar problemele.

Trebuie să înţelegem că suntem pe cale să revelăm o nouă realitate, o dimensiune diferită, care nu are nimic în comun cu această lume. Golul şi opoziţia dintre cele două lumi sunt atât de mari, încât nu ne-o putem imagina dinainte. Nu avem niciun exemplu care ne-ar permite nouă cumva, direct sau indirect, să înţelegem, să simţim sau să ne imaginăm ceva legat de viaţa spirituală.

O persoană trece dintr-o lume în alta, ceea ce se numeşte trecera Mării Finale (Yam Suf), fără a ştii unde se duce sau ce o aşteaptă. Creatorul şi creaţia sunt două lucruri total opuse. Şi pâna când o persoană nu se mută de la una la alta, este imposibil să înţeleagă ce înseamnă această opoziţie.

Deci, a cere o anumită înţelegere, realizare sau sprijin pentru mintea şi inima egoistă, este ca şi cum te-ai împuşca singur în picior şi ai împieica progresul. Cum poţi cere ceva acum, dacă tu însuţi blochezi roată în angrenajul care te duce înainte.

Este interzis să trezeşti dorinţele egoiste! Între timp, nu numai că le trezim, dar şi le amărâm cu ţipetele noastre: Lasă-mă să văd şi să simt ceva! Vreau să primesc o anume dovadă ca să mă ridic deasupra egoului fără niciun dubiu! Este ca şi cum dăm un ultimatum: dacă nu primesc, nu mă mişc. Chiar credem că această încăpăţânare acţionează în avantajul nostru…

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11, Pregătrie pentru congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate evenimentele descrise în povestea de Purim sunt indicaţii pentru corecţiile prin care trebuie să trecem. Este important să traducem aceste indicaţii din limbajul colorat şi poetic al legendei într-un limbaj al schimbărilor calitative interioare pentru a înţelege că se vorbeşte numai despre cât de puternice sunt legăturile între noi.

La începutul Sulului (legenda era scrisă pe un sul de pergament – Meghila) se vorbeşte despre naţia lui Israel, spunîndu-se că este o naţie de oameni dispersată printre alte naţii. Asta însemnă că egoismul a intrat printre oamenii care aspirau „direct căre Creator” (Isra El, Iaşar la El). Acest ego care îi separă duce naţia la ameninţarea cu dispariţia.

Dar când naţia lui Israel (adică toţi cei care aspiră la Creator) a înţeles că este necesar să se unească, şi să acţioneze în favoarea acestei unităţi, atunci forţa Mordehai se înalţă şi forţa Haman cade, deci noi suntem capabili să preluăm puterea asupra egoismului, peste ura care ne separă.

Fiecare din noi avem în noi propriul Haman, şi putem „să-l spânzurăm în copac” – în copacul morţii care se preschimbă în copacul vieţii. Iată cum primim revelarea Creatorului. Meghilat Ester (Sulul Esterei) este „revelarea a ceea ce este ascuns” fiindcă Meghila înseamnă revelare, iar Ester înseamnă ascuns, deci, ascunderea si revelarea Creatorului. Prin lucrul cu aceste forţe numite Mordehai şi Ester, obţinem revelarea Creatorului.

Creatorul, forţa superioară, nu este niciodată menţionat direct în Meghila. Se vorbeşte despre regele Ahaşveroş, dar nu despre Creator fiindcă El este ascuns ca rezultat al umplerii Kelim-urilor necorectate. Creatorul este simţit doar în Kelim corectate datorită altruismului lor mutual. Ceva iubire pe care o simţim noi unii pentru alţii în starea noastră necorectată este revelarea Forţei Superioare, a Creatorului.

Când citim Meghilat Ester, ceea ce este important nu este simpla descifrare a căror calităţi spirituale se ascund în fiecare personaj: Unde sunt Zeir Anpin, Malhut (regina Ester), ce ascunde ea şi cum se alătură lui Zeir Anpin, şi Mordehai (Bina) care este calitatea daruirii, altruismului, întrucât Haman este toată Lumea impură de ABYA, dorinţa impură, Klipa, şarpele, „maimuţa” în loc de om (maimuţă se spune kof şi se scrie cu kuf ‘ק‘ , o linie lungă care descinde sub baza literei ca o coadă de maimuţă şi hrăneşte dorinţele impure). Însă, cel mai important lucru este să găseşti care sentimente sunt subliniate de aceste noţiuni în relaţiile dintre noi.

Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ridica deasupra tuturor certurilor din grup, înainte de convenţie?

Răspuns: Cand ne pregătim pentru convenţie, trebuie să vedem cum toate aceste conflicte ne sunt date ca „ajutor împotriva Lui,” cum Faraonul se ridica şi întreabă, „Cine este acest Creator pentru mine ca să ascult glasul Lui?”

Creatorul vă spune să va uniti cu prietenii, în timp ce Faraonul vă spune să va separati! Creatorul spune: „Daruieste!” În timp ce Faraonul spune, „Nu, trebuie să conduci asupra lor cu o mână de fier!” Creatorul spune, „Munceste cu bucurie”, în timp ce Faraonul spune, „Nu, vei lucra abătut şi înrobit mie.”

Aceste două forţe discuta într-o persoană atunci când aceasta ajunge la „cele zece urgii egiptene”, pentru ca ea sa discearna care dintre ele este corecta. Trebuie să înţeleg că eu determin care dintre ele va pune mana şi va conduce-Creatorul sau Faraonul! Totul depinde de mine.

Acesta este punctul cel mai decisiv şi eu ma situez în mijloc între aceste două părţi ale realităţii: pozitiva şi aparent negativa, care au fost pregătite pentru mine în aceasta forma în scopul de a-mi da libertatea de alegere. Trebuie sa decid că vreau ca forţa daruirii, iubirii, eliberarii de egoism şi a ridicarii deasupra acestuia să-si asume puterea.

Sunt gata să accept loviturile care cad asupra Faraonului şi egoistului Egipt  şi sunt fericit pentru asta. Să cada loviturile asupra mea, pentru că este lovit egoismul meu, ajutându-mă să fiu eliberat de el, să ma înalţ deasupra lui şi nu mai fiu în interiorul acestuia. După aceste lovituri, am iesit deja din Egipt şi nu mai sunt inrobit lui!

Cu toate acestea, o persoană nu ar trebui să lucreze singura, ci în raport cu mediul, cu grupul. Ea nu ar trebui să corecteze niste calitati in el, ci atitudinea lui fata de altii. Cel mai important lucru aici este sa nu dezorientez şi sa nu schimb direcţia eforturilor cuiva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→