Întrebare: Ma pot motiva să ma unesc cu prietenii prin teama de suferinţă, care va veni în viitor?

Răspuns: Suferinţa nu afectează punctul din inima! Ea afectează dorinţa mea egoista,”măgarul” meu! Dar aceasta nu afectează umanul din mine, punctul meu din inimă. O persoană poate avansa spiritual doar prin avansarea din proprie voinţă.

Prin urmare, dacă nu dezvolt aspiraţia interioară să avansez, în sensul că doresc să construiesc un loc de depozitare pentru Lumina superioara cu ajutorul grupului, atunci evoluez ca un animal, care este pe cale sa fie „lovit”, prin suferinţă. Aceste lovituri ma fac sa contemplu: de ce cad ele peste mine, ce am facut pentru a le merita şi de ce? Apoi voi începe, probabil, sa-mi conectez punctul din inima cu ceilalţi.

Întrebare: Dar cum sa sperii umanul din mine, aşa incat sa-l am pentru avansare?

Răspuns: Dacă brusc auzi la radio că ţara noastră este pe cale să fie acoperita de un nor radioactiv, „animalul” tau ar începe sa se agite la o astfel de veste tragica. Şi tu poţi primi ceva similar de la grup.

Cu toate acestea, nu vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu noi, pentru că nu avansam prin calea fricii. Dorim să avansam, devenind conştienti de importanţa scopului spiritual. Importanţa scopului este destul de virtuala, intangibila, şi depinde de modul cum o infatisam in interior. Dacă continuam imaginarea scopului ca fiind din ce în ce mai solemn, atunci vom avansa în conformitate cu asta.

Cu alte cuvinte, eu sunt ca un iepure care fuge după un morcov, care este tinut in fata lui de o sfoara. Mai mult decât atât, un om în mine tine atât morcovul cat şi sfoara, în timp ce „animalul” il urmăreste.

Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/18/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă sunt nerebdător să fiu corectat dar nu sunt pregătit să primesc această corectie de la Creator?

Răspuns: Acestea sunt stările prin care ne trece drumul. Când venim prima dată la Cabala, nu înţelegem unde ne aflăm, câtuşi de puţin; suntem conduşi de gena de dezvoltare interioară (Reshimo) ce se mişcă precum o particulă încărcată electric într-un câmp electromagnetic şi ne aduce într-un loc unde putem atinge un oarecare echilibru temporar.

Astfel ne mişcăm înainte în câmpul de forţă şi sfârşim în grup, sursa luminii. Nu înţelegem încă de unde am venit; simţim doar că am găsit ceva foarte interesant şi am vrea să ştim mai multe despre asta. Dar o persoană nu realizează încă ce i se întâmplă şi ce este acest loc unde se află.

Toată umanitatea evoluează treptat de-a lungul istoriei sale pământeşti, şi din generaţie în generaţie dorinţele noastre se dezvoltă. Iar acum am ajuns la încarnarea noastră ultimă, cea crucială. Cu toate astea înainte nu am înţeles ce se întâmplă cu noi. Numai azi, pentru prima dată, ne apropiem de realizarea sufletului nostru.

Cu toate astea o persoană se rătăceşte si nu pricepe ce se întâmplă cu ea. Nu înţelege că se află într-un proces foarte lung si unic prin care toată umanitatea trece: sunt cei care merg înainte şi cei cărora nu le-a sosit încă timpul dar va veni acest moment şi pentru ei. Oricum munca adevărată începe atunci când o persoană înţelege că trebuie să lucreze pentru a se uni cu prietenii.

Şi atunci va descoperi numeroase obstacole pe care nu şi le poate justifica. Alege să se predea acestui curent de duşmănie faţă de ceilalţi  în timp ce trece printr-un şir nesfârşit de afirmaţii şi calcule. Acesta este cel mai problematic moment în care mulţi se împotmolesc şi renunţă – până data viitoare când vor primi încă o oportunitatea, în câţiva ani sau poate în viaţa viitoare.

Nimeni nu o poate evita asta din moment ce sufletul trebuie să ajungă la corectare, şi nu are nimic de aface cu dorinşele unei persoane. Ce poate face este să realizeze ce libertate are, adică să îşi facă corecţia acum sau la un moment dat în viitor.

De aceea munca adevărată începe când simţim repulsie faţă de grup. Şi din momentul ăsta  succesul  unei persoane depinde de cât de bine înţelege că asta este doar un joc ce este jucat de sus şi nu o realitate.

Nimic nu este real în legătură cu viaţa noastră; chiar şi viaţa asta este doar un joc. Şi cel mai serios joc este atunci când simte respingerea şi ura faţă de un anumit prieten cu care îi este destinat să atingă unitatea şi să intre în spiritualitate împreună.

Aceşti prieteni ce se adună cu el în grup sunt părţile sufletului său, cele mai apropiate faţă de el. Şi îi este dat să simtă ură faţă de ele pentru ca el să ceară să fie unit cu ele de către Creator. Şi aceasta este unitatea unde îl va găsi pe Creator cu adevărat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat doar o dorință, un vas care rămâne în unirea simplă și completă cu Lumina, ca un întreg, fără nicio împărțire sau diferență. Acesta a fost planul Lumini care a creat dorința, dar această dorință nu și-a exprimat nicio reacție personală încă. Deci, există doar un singur suflet, o singură creație, care este privită ca Malchut al Lumii Infinitului.

Restul există numai în experiența internă al acestei Malchut. Ea simte faptul că Lumina superioară care o umple vine cu iubire și dăruire, în timp ce ea este opusă Luminii. Simțind rușine, se restricționează pentru a nu mai simții Lumina înăuntru, pentru a nu se simții ca primitor. Lumina, ca răspuns la dorința lui Malchut, se pare că se retrage, lăsând un gol în jurul punctului central al creației și Malchut rămâne goală. Dar toate acestea se întâmplă în senzațiile ei, în timp ce starea însăși nu se schimbă.

După aceea, speră să primească Lumina pentru a dărui. În alte cuvinte, este dornică să se reformeze și să dăruiască Luminii la fel de mult cum a făcut El în lumea Infinitului: să îi dăruiască Lui la infinit! Dar eșuează. Ce dezamăgire și durere! După asta, Malchut trece într-un mod diferit: abandonează idee de a deveni echivalentă cu Lumina.

A avut o dorință pasionantă, enormă, de a-i dărui Lui totul, până la sfârșit! Dar încercând să facă asta și eșuând, Malchut a pierdut totul. A pierdut puterea de a dărui, s-a spart și s-a mutat la forța primiri, să se gândească la ea însăși. Acum, în loc de primire pentru dăruire, își dorește fie să dăruiască pentru a primi fie să primească în mod egoist.

Este total opus la ceea ce fost în realitatea anterior. Dar această întreagă dramă se descoperă numai în Malchut, în senzațiile lui vijelioase. În acest fel se formează diferite relații cu Lumina, care sunt privite ca lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya), până când, la sfârșit, o nouă intenție apare în Malchut, când începe să se gândească din nou la dăruire.

A fost adusă la acest punct prin lanțul genelor dezvoltării (Reshimot) de la spargerea prin care a trecut. Se simte așa de mizerabil, goală, încât relațiile cu Lina încep să apară din nou. Deci, Malchut încpe să lucreze să își depășească acest sentiment de separarea și trezește rușinea în ea de bună voie, vrând să simtă cât de opusă este față de Lumină: Cum este El un întreg de dăruire și cum este ea numai primire.

Se simte complet spartă în mici piese, fragmentate de diferențe, separații și ură. Dar este exact ceea ce îi permite să se reconstruiască acum, reparându-șiu realțiile dintre părți și tratându-le în maniera în care Lumina o face. Astfel, obține proprietățile Luminii și din acest punct de vedere începe să simtă iubirea și dăruirea Luminii.

Atunci când o persoană, una din părțile lui Malchut, care se experimentează ca o parte separată din alții, ajunge la grup, el începe să își repare relațiile cu toate celelalte părți ale lui Malchut. Și dacă lucrează corect, începând astfel să discearnă ce sunt proprietățile primirii și dăruirii, ca și respingerea și atracția.

Reiese că în loc să primească toate aceste mijloace furnizate direct de către Lumina, Malchut le discerne singură, sortând relațiile dintre toate dorințele ei sparte. În alte cuvinte, folosește forța spargerii și urii pentru a înțelege ce este iubirea și dăruirea. Astfel, lucrează la unire, primind ajutor împotriva ei.

Dorind să își unească toate părțile, ajunge din nou la realația intimă cu Lumina, la abilitatea de a-L iubi și ai dărui Lui. Din acest motiv s-a restricționat și s-a angajat în acest proces care a început în Lumea Infinitului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11 Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă poate obliga grupul să nu întrerup eforturile mele interioare?

Răspuns: Trebuie să te scufunzi complet în grup și să descoperi acolo o rețea interioară a interconexiunilor reciproce. Imaginează-ți că acolo există un anumit sistem, numit mediu, la care tu ești conectat ca o parte integrală, inseparabilă. Depinzi de toată lumea și ei te controlează complet: își controlează gândurile, dorințele, intențiile și acțiunile.

Totuși, este dorința ta să fi sub autoritatea totală, absolută, a celorlalți, să te pierzi complet în acest sistem interior prin unirea cu toată lumea, ca un om cu o singură inimă. Ești gata să fii hipnotizat de ei.

Este similar cum o sîmânță pusă în pământ se supune regulilor acestuia și, primind hrană de la acel mediu, obține puterea să crească și să se dezvolte.

Din lecția zilnică de Cabala 3/11/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem crește viteza avansării noastre?

Răspuns: Viteza corectă a avansării mele este setată la început de abilitatea mea de a simții în mod constant sistemul interior din fața mea, în care toți prietenii mei din grup sunt conectați într-un întreg. Sunt singurul care există în afara acestei uniri și trebuie să decid că și eu sunt nevoit să mă conectez cu ei, să găsesc această forță a corecției.

După care trebuie să examinez toate dorințele și gândurile mele, pentru a înțelege dacă voi putea să fiu în stare, ca un paianjen, să vă împletesc pe voi toți cu mii de de fire, astfel încât să mă leg cu prietenii cât mai puternic posibil.

Întrebare: Și cine stabilește ritmul?

Răspuns: Eforturile voastre determină ritmul. Întra-adevăr, în momentul în care ațiunea spirituală se termină, ea devine începutul următoarei acțiuni. Nu există întrerupere în spiritualitate.

Din lecția zilnică de Cabala 3/11/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce valori ar trebui să inducă societatea omului?

Răspuns: Societatea ar trebui să conducă prin exemplu în loc de vorbe, pentru că toată educația este construită prin conducerea prin exemplu. În fosta URSS, nu existau restricții pentru cuvintele frumoase; totuși, exemplele erau extrem de rele. Ca rezultat, oamenii au râs la constrastul dintre sloganuri și realitate.

Oamenii au nevoie de exemple, care pot fi furnizate doar de mass-media, cum ar fi radioul, televiziune, Internetul și presa. Oamenii trebuie să audă din toate sursele că nu există nimic mai bun sau mai important decât unitate, colaborarea și interesul comun; aceasta este de o importanță vitală și este principala grijă a tuturor.

Și, cu toate că acest proces încă nu a început și de abia facem primii pași, cu toate astea, o spunem în comun, cu toții și trimitem un avertisment cam la fel ca cel împotriva fumatului: Ura și conflictul înseamnă moarte și trebuie eradicate. Apoi, în câțiva ani, ura, similar ca fumatul, va deveni complet inacceptabilă și va fi dezaprobată de societate.

Cheia este să începem procesul educației globale. Oamenii trebuie să realizeze că natura vrea ca noi să ne unim. Nu cereți imposibilul oamenilor, nu insistați asupra nimic: Pur și simplu organizați pentru ei mediul corect care vorbește despre asta.

În acest caz nimeni nu va putea să obiecteze în mod deschis la unitate, cum astăzi nu mai putem disputa problema fumatului în transportul public. În acest fel sunt introduse legile în societate.

Este important să accentuăm faptul că natura ne cere acest lucru și acesta este cursul dezvoltării. Nu spunem pur și simplu: Prieteni, haideți să trăim în pace! Noi salvăm viața oamenilor pe Pământ.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11. Principiile Educației Globale

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În lumea noastră, prefăcătoria sună a ceva murdar. Îi mustrăm pe oameni pentru asta, De ce eşti aşa de nenatural? De ce te prefaci şi minţi?

Dar în cazul nostru, noi ne prefacem sau ne jucăm cu cele mai naturale şi autentice acţiuni, pentru că ele ne ajută să ne ridicăm deasupra lumii materiale. În timp ce joc stările spirituale, mă imaginez acolo şi mă ridic acolo.

Nu vreau doar să îi încânt pe ceilalţi transmiţându-le bucuria mea. Bucuria nu este un simplu râs, ci împlinire prin corectitudinea căii şi încrederea în scop. Şi această bucurie îmi dă mie putere.

Este aceaşi împlinire care care trebuie să locuiască în noi, în virtutea unirii noastre, adică în starea adevărată, corectată, în lumea Infinitului. Jucând asta, eu fac eforturi să împlinesc dorinţa noastră comună (vasul spiritual sau Kli), ca în starea lumii Infinitului.

Este un joc foarte exaltat, care merită şi care este o reminescenţă a jocului Creatorului cu Levitanul (balena mitologică). Creatorul, dorinţa de a dărui, se joacă cu creaţia pe care a creat-o, dorinţa de a primi plăcere, învârtind-o în direcţii diferite şi umplând-o cu Lumina Hochma.

Aşa vreu să umplu cu Lumina Hochma dorinţa comună de plăcere a întregului grup. Asta înseamnă că mă joc cu lucruri foarte exaltate, chiar dacă apar acţiuni foarte simple pe care fiecare om este capabil să le facă.

Trebuie să înţelegem că din perspectiva unei persoane, acest joc este o acţiune foarte serioasă. Şi egoul nostru nu ne lasă să ne micşorăm mândria pentru a deveni parte din acest joc şi a începe să purtăm aceste acţiuni în raport cu grupul. Sunt oameni care le găsesc uşor de făcut extern, la fel ca şi alţii care le găsesc uşor de exprimat intern. Dar munca interioară este obligaţia fiecărei persoane şi trebuie să rezulte într-o dispoziţie elevată, care trebuie menţinută în grup.

Lucrurile exterioare pot varia. Sunt momente când extern trebuie să pretinzi că eşti inspirat tot timpul pentru că eşti încojurat de mici copii, nu poţi să îţi permiţi libertatea de a le arăta adevarata stare. Totuşi, dacă grupul este unul de studenţi avansaţi, ei pot face opusul: în loc să se joace extern, ei pot rămâne serioşi şi chiar să îşi exprime amărăciunea pentru a crea o opoziţie între internalitate şi exernalitate. Aşa s-au comportat marii Cabalişti ai trecutului. Totuşi, noi suntem încă mici şi trebuie să ne jucăm sau să ne prefacem extern, exprimând bucurie.

Normal, toată diseminarea noastră trebuie să cuprindă programe care aduc fericire şi lasă oamenii într-o bună dispoziţie. Trebuie să fie mai puţine cântece care sunt triste şi mai multe care sunt vesele! Trebuie să simţim inima prietenului sau a largii audienţe şi să avem grijă să nu îi aducem în jos, făcându-i să se simtă supăraţi ci să îi facem să simtă bucurie şi unificare. Asta este întreaga înţelepciune.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe drum, revelăm numeroase defecte şi aşa şi trebuie să fie. Totuşi, este o chestiune complet diferită dacă sunt în stare să le acept cu înţelegerea dată de pregătirea mea şi de suportul primit de la mediu. În acest fel, voi vedea defectele ca un fel de exerciţiu. Şi un exerciţiu nu mai este un lucru rău.

Atunci când întâmpin o problemă, nu mă mai panichez, simţindu-mă slab şi confuz. Din contra, ştiu că această problemă a apărut pentru ca eu să o depăşesc şi să primesc o recompensă. Nu mă înşală şi nu mă face să mă abat de la calea mea către bine.

Totul stă în pregătire, care mă face pe mine să văd totul mai degrabă ca o şansă pentru avansare, decât ca o avalanşă de probleme de care vrem să scăpăm sau chiar să ne punem capăt vieţii.

Îndreptarea către scop decide totul. Dacă sunt într-un mediu care mă îngrijeşte, atunci el îmi spală creierul şi îmi explică că toate defectele sunt revelate ca exerciţii pentru cineva care doreşte să crească. Atunci eu le folosesc pentru a avansa. Mai mult, sunt bucuros cand defectele, problemele, devin revelate.

Şi invers, fără o educaţie corectă, fără sprijinul şi ajutorul mediului, nu mă pot corecta astfel încât să schimb fiecare problemă într-o trambulină pentru a sări înainte. În loc de asta, sunt întotdeauna scufundat în rău.

Din această privinţă umanitatea este pusă în faţa liberei alegeri: Cum să accept tot ce devine revelat pe cale? Dacă aş recunoaşte problemele în avans, dacă aş pregăti un mediu pentru mine şi dorinţa de a avansa înainte, atunci defectele sunt revelate cu blândeţe. Deja eu le înţeleg, sunt gata pentru ele şi le accept ca semn al avansării.

Întrebare: De ce defecte vorbeşti? Despre realizarea răului înăuntrul cuiva sau despre tsunami şi alte dezastre naturale?

Răspuns: Dacă te pregăteşti, nu mai ai nevoie de un tsunami. Defectele nu vor mai fi probleme pentru tine, ci provocări. Nu vor mai fi probleme de nerezolvat, ci sarcini. Similar, un copil harnic nu are nevoie de măsuri stricte. Îl putem lăsa să rezolve un Lego sau puzzle, etc. Nu îi facem viaţa dificilă ci îi dăm exerciţii care îi plac. Chiar dacă îl fac să transpire puţin, ele îi dau totuşi plăcere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Esenţa şi scopul religiei: Cu cât este mai dulce un fruct la sfârşit, cu atât este mai amar şi urât la începutul fazei de dezvoltare.

Nimeni nu este aşa de înţelept ca o persoană experimentată. În faza iniţială, ea deja vede perfecţiunea finală. Dar cum putem fi înţelepţi, dacă nu vedem faza finală?

Trebuie să învăţăm din exemplele pe care ni le-au dat Cabalişii şi să găsim evidenţa din ele, cu fiecare pas pe care îl facem. Trebuie să reducem toate stările prin care trecem la una, în timp ce le atingem în mica noastră experienţă spirituală.

Totul se întâmplă gradual, prin urcări şi coborâri: un pic de amărăciune, un pic de dulceaţă. Trebuie să depăşim problemele clipă după clipă, pentru a creşte mai mult şi mai mult. Întreaga noastră creştere stă în depăşirea stărilor amare ale fructului până când începem să discernem ce este dulceaţa.

Să te dezvolţi nu înseamnă să îţi întăreşti starea iniţială, pentru că aşa ar deveni din ce în ce mai amară. Mai degrabă trebuie să transformi amarul în dulce, că creezi opusul, să obţii calitatea de dăruire deasupra primirii, ca să înceapă să crească. După aceea îndulceşti starea iniţială, fazele maturizării fructului, vasului spiritual.

În fiecare stare trebuie să ne concetrăm nu la creşterea cantitativă ci la îmbunătăţirea calitativă. Transformăm tot ce este amar în dulce prin faptul că înţelegem că amărăciunea ne-a fost dată pentru a o depăşi. Lucrăm deasupra ei şi astfel apare în noi dintr-o amărăciune mare o dulceaţă mare, până când fructul (vasul) este copt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11 despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Iubirea prietenilor: Un om l-a găsit în timp ce umbla pe câmp și l-a întrebat: Ce cauți? La care el a răspuns: Îmi caut frații, spune-mi unde sunt?… Aici se vorbește despre un om care a virat de la calea dezvoltării spirituale, care nu știe adevărata cale, care a atins deja disperarea și se gândește că nu va obține niciodată scopul său. De aceea el a răspuns, Vreau să fiu în grupul unde există iubirea de prieteni pentru că acolo voi fi în stare să urc pe calea ce duce la Creator.

În aceste fel ne plimbăm dintr-o parte în alta , neștiind cum să obținem starea corectă. Nu înțelegem cum să stabilim o conexiune cu spiritualitatea și unde să o găsim. Totuși, noi de fapt suntem deja în lumea spirituală , de aceea ne plimbăm pe acest câmp. Avem deja oportunitatea de a stabili o relație cu grupul și să ne conectăm cu prietenii, dar nu suntem în stare de asta. Astfel, trecem pe lângă, ca orbii. Suntem deja în locul corect, dar nu putem găsi această conexiune, ca și cum ne-am plimba în întuneric.

Acest întuneric nu este în afară, ci înăuntrul nostru, ca rezultat al orbirii noastre și al lipsei de înțelegere. Ceea ce lipsește aici este un fel de manifestație divină în simțiri și rațiune, ca să pot să înțeleg în ce formă trebuie să mă conectez cu prietenii. Apoi, voi știi cum să îmi fac loc spre dezvoltarea spirituală, către primul contact cu spiritualitatea care este numit cele trei zile ale absorbției seminței spirituale.

Pentru asta trebuie să înțeleg cum să mă leg de mediu în forma corectă și astă este cel mai dificil lucru de făcut. În lumea nostră știm de cazuri în care o femeie este incapabilă să rămână gravidă. Și este mult mai dificil de intrat în lumea spirituală.

Tora vorbește de marile probleme ale infertilității pe care le-au avut mamele și cât de dificil a fost să rămână însărcinate. Acest lucru este un simbol a cât de dificil este ca cineva să se lege de mediu.

Cum, atunci, este posibil să ajuti o persoană care simte că este pierdută și nu vede nicio șansă să avanseze spiritual? A pus ani în asta și i se părea că știe și înțelege totul, mai puțin direcția. La început a crezut că cunoștințele pe care le primește o vor ajuta, sau poate anumite acțiuni, sau poate timpul va face munca.

Dar mai târziu descoperă că nimic nu o poate ajuta și atunci devine confuză. Atunci apare un înger și o întreabă în sfărșit: Ce ceri? Ce cauți?

Atunci persoana se cercetează și începe să înțeleagă că îi lipsește tocmai conexiunea cu mediul, Îmi caut frații!

Aceasta este deja o mare realizare, când înțelegi că vei fi capabil să îți realizezi dezvoltarea spirituală numai pe această cale, înăuntrul conexiunii cu ceilalți. Grupul se transformă într-un loc spiritual. În loc de grupul fizic, material, pe care îl vede acum, va simții conexiunea interioară dintre toată lumea și va transforma această conexiune în dăruire reciprocă. Va revela rețeua care îi conectează, care se numște sistemul lumilor superioare și toate lumile vor intra în el.

Acest grup va devei locul unde el va revela gradual toate nivelele spirituale, până când va ajunge atât de aproape de celelalte 125 de nivel încât se va uni cu ei într-un singur întreg. Asta se va numi șfârșitul corecției lui (Gmar Tikkun).

Dacă o persoană începe să simtă că va fi în stare să realizeze dezvoltarea sa spirituală exact în acest fel, prin relațiile cu mediul, asta înseamnă că se plimbă în jurul câmpului Creatorului și caută, știind ce să caute și ce să ceară. El totuși trebuie să treacă printr-un drum dificil până la capăt, dar acest punct unde a decis că lumea spirituală poate fi atinsă numai prin unitatea cu mediul este extrem de important. Asta pentru că este în opoziție cu toată dezvoltarea sa anterioară, egoistă, materială.

Acest punct marchează începutul dezvoltării sale și a conexiunii sale cu ceilalți din el însuși în afară, de dragul dărurii. De aceea, acest punct este începutul pentru noua cale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/23/11, Pregătirea pentru convenția WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→