Întrebare: Ma pot motiva să ma unesc cu prietenii prin teama de suferinţă, care va veni în viitor?

Răspuns: Suferinţa nu afectează punctul din inima! Ea afectează dorinţa mea egoista,”măgarul” meu! Dar aceasta nu afectează umanul din mine, punctul meu din inimă. O persoană poate avansa spiritual doar prin avansarea din proprie voinţă.

Prin urmare, dacă nu dezvolt aspiraţia interioară să avansez, în sensul că doresc să construiesc un loc de depozitare pentru Lumina superioara cu ajutorul grupului, atunci evoluez ca un animal, care este pe cale sa fie „lovit”, prin suferinţă. Aceste lovituri ma fac sa contemplu: de ce cad ele peste mine, ce am facut pentru a le merita şi de ce? Apoi voi începe, probabil, sa-mi conectez punctul din inima cu ceilalţi.

Întrebare: Dar cum sa sperii umanul din mine, aşa incat sa-l am pentru avansare?

Răspuns: Dacă brusc auzi la radio că ţara noastră este pe cale să fie acoperita de un nor radioactiv, „animalul” tau ar începe sa se agite la o astfel de veste tragica. Şi tu poţi primi ceva similar de la grup.

Cu toate acestea, nu vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu noi, pentru că nu avansam prin calea fricii. Dorim să avansam, devenind conştienti de importanţa scopului spiritual. Importanţa scopului este destul de virtuala, intangibila, şi depinde de modul cum o infatisam in interior. Dacă continuam imaginarea scopului ca fiind din ce în ce mai solemn, atunci vom avansa în conformitate cu asta.

Cu alte cuvinte, eu sunt ca un iepure care fuge după un morcov, care este tinut in fata lui de o sfoara. Mai mult decât atât, un om în mine tine atât morcovul cat şi sfoara, în timp ce „animalul” il urmăreste.

Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/18/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →