Din „Principiile educaţiei globale”: chiar şi atunci când începem să fim independenţi, în viaţa adultă, percepţia noastră despre lume este un produs finit compus din trei elemente: „materia”noastră (trăsăturile şi înclinaţiile genetice individuale) şi doi factori care formează această materie după felul lor: educaţia pe care am primit-o şi influenţa mediului. Niciunul din noi nu are alegere liberă, nici în deciziile pe care le luăm nici în evaluarile pe care le facem în viaţă.

Întrebarea este, în ce măsură suntem conştienţi de asta. Realizăm că suntem prinşi în reţeaua acestor forţe? Nu suntem liberi în gandire sau intenţie. Nu avem nicio libertate nici măcar în înţelegerea acestui fapt.

Începem să recunoastem lipsa de alegere liberă ca rezultat al disperării. Nu este nici mai bine nici mai rău deaoarece vorbim de natură. Dar ce putem descoperi exact în afara acesteia?

Mai întâi, de ce suntem aduşi să înţelegem prizonieratul nostru? Este ca şi cum ar trebui să vrem să ieşim din el. Poate avem o astfel de şansă.

Aici, factorul principal este cât de tare reacţioneză persoana la libertate, cât de bine înţelege ea că este controlată de diverse impulsuri şi cât de hotărâtă este să se elibereze de ele, să câştige o putere sigură şi nouă, să se uite obiectiv, din afară la sine şi să se ridice peste natura sa. Dar încă o dată, să se ridice către ce? Către o altă natură care să-l controleze?

Această întrebare nu este pentru toţi. Nu foarte mulţi oameni în lume se întreabă şi caută răspunsuri la ele. De aceea noi putem să tragem o linie clară între „uman” şi „animal”. „Animal” nu este o etichetă, este un nivel de dezvoltare. O persoană trăieşte cum îi dictează lui sau ei societatea care la rândul sau nu este liberă. Grădiniţa, profesorii la şcoală, părinţii şi media, cei care manevrează opinia noastră, nici ei, de asemenea nu au alegere liberă. Toate sistemele, fie ele interne sau externe sunt declanşate, nu acţionează autonom. Prin urmare, nu merită să vorbim despre ele.

Eu îmi caut misiunea mea individuală, care este deasupra scurgerii acestui flux al vieţii, nu are rost să caut logica în buclele şi spirele lui. Acestea sunt lipsite de sens şi eu nu am să găsesc nimic în ele în afară de forţele naturii care guvernează întreaga umanitate şi întreaga creaţie, incluzând toate părţile ei, peste cursul întregii istoriei a omenirii. Asta nu a oferit libera alegere nimănui.

Este o pierdere de timp să studiezi ceva total nefolositor. În general, astfel vede Înţelepciunea Cabalei lumea noastră. Nu este aroganţă. Într-adevăr noi credem că noi activăm ceva forţe şi legi, impunând nişte reguli de comportament astfel încât viaţa să poată fi mai comfortabilă. Presupunem că făcând legi noi sau construind maşini noi, vom face lumea un loc mai bun.

O facem fără să fim coştienţi că suntem controlaţi. Dorinţa de a fi liberi şi de a avea o viaţă mai bună nu este o expresie a libertăţii, ci mai degrabă un simplu imbold intern cauzat de un proces condus de Sus. Astfel, minciunile sunt construie peste minciuni. Chiar şi admiţând prizonieratul nostru, suntem obligaţi să efectuăm anumite acţiuni care par a fi autonome, şi care, de fapt, nu sunt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 Principiile educaţiei globale.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dificultatea decurge din faptul că o persoană trebuie să înceapă să simtă nevoia să se întoarcă la mediul său şi să pretindă măreţia scopului lor; altfel nu-l va atinge. Această acţiune e privită ca fiind Lo Lishma (Nu în Numele Ei) şi cu care începe totul.

O persoană care vrea să obţină Lumea Spirituală, neavând altă opţiune, se întoarce la mediul său şi caută în el măreţia scopului; dacă nu, ea va renunţa la scop pentru totdeauna. Apoi, persoana începe să primească tot felul de impresii despre această măreţie, cu toate că la început s-a întors la grup în mod egoist, fără să simtă nevoia de grup în sine ci numai de scop. Ea vrea să folosească mediul pentru a-şi atinge scopul şi de acum nu mai leagă ceea ce a fost cu ceea ce a urmat.

Treptat însă, omul realizează că mediul conţine toate vasele (Kelim-urile) lui, dorinţele în interiorul cărora el va atinge scopul, umplerea. Fiindcă studiază, Lumina lucrează asupra lui iar el începe să simtă că scopul însuşi există chiar în aceste dorinţe pe care le primeşte de la grup datorită faptului că s-a unit cu ei. Altfel spus, Creatorul i se dezvăluie în legătura lui cu ceilalţi.

Apoi, dorinţa de altruism se trezeşte treptat în relaţiile lui cu ceilalţi şi el înţelege că ei sunt chiar acelaşi Kli, proprietatea Creatorului, datorită căreia omul poate deveni similar Lui. Acolo, în interiorul relaţiei cu ceilalţi oameni, omul şi Creatorul se întâlnesc şi devin un întreg prin realizarea aceastei adeziuni.

Egoismul pe care Creatorul l-a creat ca opus al Său, imprimat în interiorul dorinţei, trebuie să rămână! De fapt, peste, şi în opozitie cu egoismul său, omul se susţine pe el însuşi în echivalenţă cu Creatorul. Dacă omul nu are această formă opusă, el nu este în stare să obţină calitatea altruismului şi să se re-creeze pe sine după imaginea Creatorului.

De aceea, atingerea măreţiei Creatorului este Kli-ul nostru, sufletul fiecăruia din noi, pe care îl primim de la mediul în interiorul căruia ne experimentăm viaţa spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 din „Atingerea măreţiei Creatorului prin mediu”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Înclinaţia rea” nu este doar o dorinţă înăscută de a răni pe cineva. Acest atribut natural nu este încă răul. Ne descoperim înclinaţia rea numai când începem să studiem Tora, să atragem Lumina care Reformează, şi dorinţa de unire prin această Lumină.

Cu alte cuvinte, înclinaţia rea nu se desfăşoară la nivelul simplu, lumesc, de existenţă. Ea începe să se dezvăluie numai oamenilor care au gene spirituale, „punct în inimă”, care se alătură unui grup de Cabala şi încep să lucreze pentru a transcede natura lor egoistă, intenţia „pentru el însuşi”

Ei vor suferi toate stagiile preliminare de dezvoltare, stările interne de Avraam, Iţac, Iacov, ieşirea din Egipt, până când ajung la starea de disperare, când realizează că nu se pot uni şi atunci s-a spus: „şi fiii lui Israel au strigat afară de la lucrul lor” Aşa este atunci când înclinaţia rea, întruchipată de Faraon, le este dezvălită treptat.

Şi asta nu este totul. Ei fug de la Faraon, ca şi cum s-ar ridica peste el, şi atunci abia au revelaţia răului. Trecând Marea Roşie, astfel detaşându-se ei înşişi de răul egoismului, ajung să relizeze că răul e ca Muntele Sinai (muntele de ură). Numai sub condiţia că ei ajung la această realizare, poate metoda de corectare a răului să fie dezvăluită, adică, ceea ce este numit: „Dăruirea Torei”.

Atunci ei întâlnesc a doua parte a condiţiei : „Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora drept condiment ca Lumina din ea sa-l întoarcă la Binefăcător”. Dacă tu poţi găsi în tine forţa separării numită „înclinaţia rea” vei fi capabil să o refaci. Aceasta este forţa care te separă de ceilalţi şi se desfăşoară numai dacă tu eşti dornic de unitate şi dai tot ce e mai bun în tine pentru ea.

Atunci vom începe să cunoaştem „înclinaţia rea” şi aceasta este o stare foarte exaltată de revelaţie. Descoperim ca trebuie să fim un om într-o singură inimă, în garanţie mutuală (înainte nimeni nu poate să înţeleagă ce însemnă asta). Acum ne dezvoltăm nevoia de Tora, remediul pentru corecţie. De fapt, începem să înţelegem că nu suntem în stare să facem nimic singuri, şi că toate acumulările noastre se datorează Luminii care Reformează şi care ne-a dezvăluit acest rău pe care putem acum să-l transformăm în bine.

Când Lumina stabileşte pacea între noi, înseamnă că s-a adăugat înclinaţiei noastre rele intenţia de altruism, şi astfel, „îngerul morţii” se transformă treptat în „îngerul vieţii”. De aceea se spune „Am creat Tora drept condiment” pentru înclinaţia rea însemnând că noi doar adăugam intenţie de altruism drept condiment la aceasta dar nu o distrugem. Toată ura noastră rămâne si se desfăşoară totdeauna la un nivel mai înalt pentru a ne da posibilitatea să construim un ecran şi mai mare peste ea.

Astfel creştem. De al un punct în interiorul nostru, putem creşte către Lumea Infinitului şi să câştigăm această uriaşă dorinţă, acest Kli pe care l-a creat iniţial Creatorul. Asta înseamnă că prin înclinaţia rea noi vom deveni asemănători Creatorului, învăluind-o ca un aluat care creşte peste ea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/11 Din topicul „Am creat inclinaţia rea si am creat Tora drept condiment”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este intenţia?

Răspuns: Intenţia este ceea ce îţi doreşti de la starea ta. Nu este important ceea ce spui sau faci, ci către ce ţinteşti, ce rezultat aştepţi de la starea prezentă şi nu contează dacă este a ta sau a noastră.

Spus altfel, cum vrei să vezi starea următoarea? Cum ţi-o imaginezi? Ce vei face: îi vei dărui Creatorului, vei primi pentru tine însuţi, vei câştiga, fura, da mai departe, renunţa? Cum te imaginezi în starea următoare? Asta este intenţia.

De aceea numai omul are intenţie. Intenţia este singurul lucru din toată creaţia care este în afara timpului. Ea nu operează în timpul material ci în cel spiritual, care se află deasupra dorinţei.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce oamenii experimentează mai multă bucurie atunci când sunt împreuna? Există o rădăcină spirituală în asta?

Răspuns: Cu siguranţă! Este imposibil să te bucuri singur. Ajungem gradual la această concluzie ca rezultat al dezvoltării noastre. De fapt, un singur Kli este incapabil să primească plăere; poate face doar să treacă Lumina prin el către ceilalţi.

Este posibil să simţi plăcere dacă cineva trece Lumina la altcineva şi Lumina nu rămâne la niciunul dintre ei. Este similar cum Mama – Bina, care primeşte Lumina în partea sa superioară (GE) şi o trece prin partea sa inferioară (AHP) către ceilalţi. Acesta este singurul motiv pentru care există în ea Lumina Hochma (Înţelepciune)

Dacă are doar GE, nu are Lumina Hochma ci doar Lumina Hassadim (Milă). Totuşi, dacă are AHP, uterul care îi permite să nască şi să treacă Lumina către ceilalţi, atunci are şi Lumina Hochma.

Astfel, este imposibil să îl revelezi pe Creator dacă nu eşti conectat cu ceilalţi şi nu le dăruieşti! În acest caz nu ai un Kli pentru revelaţia Creatorului. El devine revelat chiar în AHP, în Lumina Hochma, în timp ce GE este numai Lumina Hassadim.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem făcuţi pentru a primi plăcere, fericire. De ce trebuie atunci să simţim durerea altora? De fapt, dacă sufăr de durerea întregii umanităţii, aş avea un atac de cord.

Răspuns: Crezi că o mamă nu doreşte să cunoască durerea copilului său pentru a învăţa ce este în neregulă cu el? Iubirea o face să simtă ce îi lipseşte copilului.

Şi orice lipsă este de fapt o durere. Pot simţii durerea pentru că nu am o viaţă sau pentru că doresc ceva dulce. Într-un fel sau altul, dacă iubeşti, doreşti să simţi ce îi lipseşte celui iubit, astfel încât să îi dăruieşti ce îi lipseşte şi să te bucuri făcând asta.

Normal, nu vorbim de catastrofe, pe care dacă le-am co-experimenta am avea cu siguranţă un atac de cord. Imaginaţi-vă asta: mii dintre urmaşii voştrii sunt morţi şi sute de mii sunt sărăciţi. Nu veţi fi în stare să suportaţi asta. Şi totuşi, acest tip de empatie se revelează treptat în noi.

De fapt, cu toate că este imposibil de eplicat acum, dacă i-aţi iubi cu adevărat chiar acum, aţi fi în stare să vedeţi că toţi sunt bine. Descoperind iubirea, v-aţi schimba percepţia realitaţii conform cu dorinţele voastre spirituale noi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Adevăratul egoism se dezvoltă în noi atunci când vrem să ne unim. Începe după egoismul obişnuit. Ne urâm unul pe celălalt în mod natural, suntem nerăbdători să fim în avans faţă de ceilalţi şi vrem să ne ridicăm deasupra lor. Acest lucru nu există la nivelul animal, deoarece caracterizează doar nivelul uman: trebuie să ne simţim superiori faţă de ceilalţi cel puţin într-un anumit fel.

Dar atunci când o persoană totuşi vrea să devină una cu ceilalţi, deasupra egoismului ei, ea descoperă resentimente de o magnitudine fără precedent. Înseamnă că forţa care se opune unificării este impregnată în natura sa şi, astfel, chiar atunci când vrea să se unească, o persoană nu poate să facă asta. Dorinţa sa de primire are griă şi se gândeşte la ea însăşi în timp ce îi respinge şi îi urăşte pe ceilalţi.

În ciuda tuturor eforturilor mele de a mă uni cu ceilalţi, eu detectez această forţă, acest egoism adevărat pe care îl definim ca intenţionat. Nu numai că îi răneşte pe ceilalţi, este proprietatea care rezistă unităţii. Numai acest tip de egoism mă conduce la transformare. Simt că asta este exact de ce am nevoie pentru a mă reforma. Este un tip de supliment către starea finală, a patra, a dezvoltării dorinţei.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Primul principiu al educaţiei: Natura este unită şi noi suntem în opoziţie faţă de ea.

Partea a doua: Reprocitatea ca fundaţie a echilibrului: Fiecare componentă a naturii caută echilibrul şi armonia (în limbajul ştiinţei – către homeostază). Aşa şi noi, fiind părţi ale sistemului naturii, trebuie să ajungem la echilibru şi armonie.

Faţă de nivelele mineral, vegetal şi animal ale naturii, care aspiră la echilibru în mod instinctiv, noi trebuie să ajungem la unitate şi la consideraţia reciprocă a intereselor pe baza unei dezvoltări conştiente. Asta este singura diferenţă între om şi celelalte elemente ale naturii.

O persoană trebuie să dezvăluie dezechilibrul în mod conştient, prin experienţe şi în mod logic. Trebuie să vadă toate aspectele pozitive şi negative: cât de opusă şi cât de echilibrată este cu natura. Trebuie să simtă şi să îşi cultive receptivitatea la acest lucru, să o dezvolte până într-o asemenea măsură încât senzitivitatea sa de a fi în echilibru cu natura o va conduce chiar în vârful scării spirituale.

Aşa cum a spus Baal HaSulam, primim metoda Cabala pentru a deveni conştienţi de răul nostru. Abordăm o nouă metoda de educaţie, astfel încât devenim conştienţi de răul din noi, deoarece nu trebuie să facem nimic altceva. Experimentând răul, ne îndepărtăm în mod natural de el şi luăm înapoi doar atât cât să nu îl mai suferim. Deci, cultivând în noi senzivitatea faţă de rău, ne vom îndepărta din ce în ce mai mult de el, întotdeauna la o distanţa la care nu îl vom mai simţii.

Răul se dezvăluie în ura noastră reciprocă, care ne face opuşi cu natura creaţiei. Asta este problema cu care ne confruntăm astăzi: să conectăm toate durerile şi greşelile lumi moderne cu lipsa interconexiuniilor dintre noi, dezacordul cu natura globală.

Principala noastră problemă este absenţa conexiunii dintre noi. Problema nu este în scăderea resurselor naturale şi în poluare. De fapt, nu contează. Natura este capabilă se se cureţe ea însăşi şi să se întoarcă la starea corectată, dar chiar şi asta depinde numai de buna noastră interconectare.

Nu trebuie să ne uităm la natură ci la ceea ce se întâmplă între noi. În acest fel vom obţine similaritatea cu ea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În natură nu este nicio libertate care a apărut din nimic. Natura este un sistem de legi și nimic in ea nu poate sta în afara legii.

Suntem controlați de două forțe: primire și dăruir. Libertate este atunci când ești capabil să suplimentezi acțiunea unei forțe cu cea a celeilalte și, stând între ele, să înțelegi realitatea care le-a unit pe amândouă.

Trebuie să aleg întotdeauna sub ce influență să fiu, sub controlul cărei forțe. Trebuie să fie ori una ori alta: forța dăruirii sau cea a primirii.

Mai mult, pentru a putea câștiga autonomie, nu vreau să fiu dominat de niciuna dintre ele. Pe de o parte, Faraonul îmi spune: Cine este Creatorul pentru mine, de ce trebuie să îl ascult? Dar, pe de altă parte, trebuie să îl păstrez pe Faraon in tact, chiar dacă mă păstrez la distanță. Mă îndepărtez de el pentru a putea obține și cea de a doua forță. Înainte, eram sclavul Faraonlui și acum am devenit sclavul Creatorului.

Fac toate acestea pentru ca, la final, să pot atinge punctul de mijloc dintre ei. Este privit ca treimea din mijloc a lui Tifferet, Klipat Noga (carapacea Noga). Aici este locul unde măsurile care țin binele și răul ajung în echilibru. Stau în miloc și nici Creatorul, nici Faraonlul nu mă controlează: eu conduc peste amândoi. Această stare este descrisă prin Copiii mei m-au învins.

Acesta este un echilibru subtil pe care o persoană trebuie să îl atingă la fiecare grad spiritual. Aliniem două forțe, două lini, dreapta și stânga, judecată și milă și astfel avansăm în linia de mijloc.

Astfel, munca mea se regăsește în găsirea ambelor forțe ale Faraonului, înclinația rea și forța Creatorului, înclinația bunaă, în starea animală prezentă, oarbă. Le plasez una în fața alteia, deoarece Creatorul spune: Vino la Faraon pentru că i-am îngreunat inima. Atunci când înclinația rea crește, Creatorul crește și el în ochii mei și se arată în spatele Faraonului. Apoi amândoi se vor dezvălui în mod egal în punctul meu din inimă și acest punct va primi liberate, puterea asupra ambelor forțe.

Acest lucru trebuie să îl realizez. În acest punct al meu, între înclinațiile bune și rele, în treimea din mijloc a lui Tifferet, îmi găsesc în sfârșit libertatea. Și aceste este adevăratul meu Sine. Din punctul care apare la fiecare grad spiritual, construiesc linia din mijloc, linia omului din mine, până când ating Infinitul.

În lumea Infinitului, ne creăm starea noastră autonomă, care este de 620 de ori mai puternică, datorită faptului că folosim din plin aceste două forțe. Aceasta este metoda corectă pentru a folosi forțele Creatorului și Faraonului care conduc în natură. Și omul este capabil să îndeplinească asta.

Din partea a patra a Lectiei de Cabala 3/17/2011 despre Principiile Educatiei Globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Revlarea înclinației rele este cel mai important lucru?

Răspuns: Nu ar trebui să încercăm să ne descoperim înclinația rea și nu este important ce stări experimentăm. Cea mai importantă și singura acțiune posibilă pe care o putem face este să atragem Lumina Superioară.

Lumina mă va conduce prin toate etapele care acum îmi sunt necunoscute: voi descoperi înclinația mea rea, o voi corecta și apoi o voi satisface. Numai Lumina mă poate ajuta de-a lungul acestui drum. Trebuie să aspir către Lumina Superioară, care va acționa asupra mea. Ordinea și forma acestor acțiuni nu este treaba mea.

Nu ar trebui să mă gândesc la Lumina care îmi revelează înclinația mea rea, pentru că nu știu ce ar trebui să reveleze. Și chiar dacă este scris în cărți despre asta, eu încă nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat înclinația rea. Nu merită să vă concetrați și să vă abateți atenția de la esență: atragerea Luminii.

Altfel, vom  începe să căutăm această înclinație rea în noi și să începem să ne gândim la faputl că fiecare calitate negativă pe care o avem reprezintă înclinația rea. Dar credeți-mă, încă nu am descoperit-o.

Înclinația rea este un înger. Asta este, atunci când o descoperim, îl descoperim pe Creator ascuns în ea și că această înclinație rea vine de la El. Și, pentru a-L revela pe Creator noi trebuie să ne gândim la unitate în loc de ură! Și atunci când eu aspir la unitate, descopăr faptul că înclinația rea este cea care stă în drum.

Aspir în mod continuu la unitate, în timp ce Lumina Superioară acționează asupra mea și în final îmi arată cine sunt. Trebuie să trec prin toate etapele: 0. 1. 2. 3 și în etapa 4 (Behina Dalet), simt întotdeauna că am completat o anumită etapă și am primit o nouă înțelegere. Și apoi din nou, trec prin toate etapele și iarăși în etapa a patra este revelată o nouă înțelegere.

Asta, totuși, nu îmi schimbă atitudinea față de trecut, prezent sau viitor. Aspir întotdeauna către unitate fără să mă gândesc la nimic altceva. ȘI nu contează dacă sunt într-o stare bună sau rea.

Sunt ok cu orice stare care îmi este revelată. Nimic nu mă poate opri de la a merge înainte: nici binele, nici răul, nici orice teorie filozofică care imi apare in cap, care numai mă face confuz, făcându-mă să cred că înțeleg ce se întâmplă. Toată atenție mea trebuie să fie îndreptată numai înspre unitate. Așa pot fi sigur că atrag Lumina Înconjurătoare.

Atunci când începeți să intelectualizați prea mult și decideți voi înșivă ce să faceți, pierdeți instantaneu Lumina Înconjurătoare. Trebuie să aspirați numai către Lumina care întreagă și absolută. Este scris că trebuie să fim gata să acceptăm garanția reciprocă ca un singur om cu o singură inimă. Ar trebui să ne gândim numai la asta.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/17/2011 asupra subiectului ”Am creat înclinația rea și Tora ca mirodenie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→