Întrebare: Ce anume ofera intelepciunea Cabala copiilor, iar o şcoală privata bună nu este în măsură să-i furnizeze?

Răspuns: Cabala dezvoltă o fiinţă umană. Aceasta ii oferă instrumente care-i fac apoi viaţa uşoară. Aceasta oferă posibilitatea de a percepe si de a invata totul într-un mod usor, deoarece dezvăluie abilităţi într-o persoană care să-i permită să înţeleagă tot.

Ea nu va întâmpina dificultăţi care ar face-o sa se simta incapabila de a le depasi. Ea va privi totul, de deasupra, ca ceva din care poate învăţa. Nu va experienta nici o dificultate în dobândirea oricaror cunoştinţe.

Studiile Cabalei extind instrumentele de percepţie ale unui copil la un nivel superior. Ca rezultat, el nu va avea probleme cu ştiinţele obişnuite, cum ar fi fizica, chimia sau biologia. Le va privi ca pe o ştiinţă a nivelurilor inferioare ale naturii: neînsufleţite, vegetative şi animale.

Cabala începe imediat să dezvolte nivelul uman într-un copil. Restul nivelurilor vin uimitor de uşor pentru el. El poate absolvi un colegiu în termen de doi-trei ani, la o vârsta de 12 – 15 ani.

Noi doar nu am stabilit un astfel de scop până acum. Cu toate acestea, putem organiza un astfel de grup şi să solicitam departamentului de educaţie sa le dea examene de calificare. Să-i lasam sa vada cât de dezvoltati sunt aceşti copii şi cat de matur gândesc. Ei merită într-adevăr o diplomă potrivita nivelului lor uman.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 12/28/2010, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este spus: “Am creat inclinatia rea, si am creat Torah (Lumina) ca mijloc de a o corecta.” Si intr-adevar, este cea mai importanta conditie pentru ca toate celelalte masuri , principii si recomandari ale cabalistilor furnizate noua , explicatiile lor privind Creatorul si legile creatiei, toate, deriva din mai sus mentionata lege suprema.

Intai incepe cu creatura insasi: “Am creat inclinatia rea”, insemnand ca inaintea ei nu exista nici o creatura. Pana cand omul nu gaseste  “inclinatia rea” din el nu este considerat “fiinta creata”. Toate celelalte atribute, ganduri, dorinte, tendinte si actiuni care nu privesc inclinatia rea nu sunt considerate ca fiind creatura.

In alte cuvinte, nici stiloul care il tin in mana, nici  eu insumi nu pot fi privit ca creatura, atata timp cat inclinatia rea nu este revelata. Pentru a incepe, am nevoie sa vad inclinatia rea  care este singurul lucru caruia ii dam numele de “creatie” sau Beria, de la cuvantul evreiesc “ extern “ (Bar) Creatorul, insemnand opusul Lui, impotriva Lui. De aceea, pentru inceput trebuie sa fie o intelegere a cine este Creatorul si apoi vei intelege ce este “ inclinatia rea (sau Creatura  aflata in opozitie cu El ).”

In intreaga creatie, inclinatia rea este prezenta doar in fiinta umana a acestei lumi, si nu in toata lumea, ci doar in persoana care si-a dezvoltat o dorinta de a primi placere cu o intentie egoista numita “ ura” indreptata catre ceilalti. Daca are o dorinta care a atins un anumit grad echivalent Muntelui Sinai (muntele urii), numai atunci poate fi privit ca “fiinta creata“ iar Cabala lui i se adreseaza  in mod special.

Nimic altceva nu se refera la rau pentru ca este doar natura care functioneaza  in concordanta cu legile date pe care nu le putem schimba. Daca exista un loc unde ceva poate fi clarificat si lucrat in asa fel in cat sa poate fi schimbat, pentru a obtine o recompensa pentru eforturile cuiva, acel loc e numit inclinatia rea, ura.

Ura iese la iveala pe parcursul spargerii vaselor (Kelim). A exisat un suflet integral, dar este rupt si anume forta separarii, resentimentul si ura, s-au infiltrat si au actionat intre partile sale care odata erau un intreg. Acum toti vor sa ii foloseasca pe ceialalti, beneficind din umilirea si exploatarea lor, pana ii distrug definitiv. Cu alte cuvinte, le face placere ranindu-i pe ceialalti.

Aceasta este consecinta spargerii vaselor (Kelim) iar forta aceasta este opusa Creatorului. Lumina superioara a spart Kli-ul, intrand direct in el asa cum a fost,  neavand  ecran, adica intentia pentru daruire din partea kli-ului. In acest fel am devenit fiinta creata cu inclinatia rea aparand in noi.

De aceea, o persoana ar trebui sa faca distinctie intre “eu“ si “inclinatia rea“- creatia din ea insasi – daca ajunge sa o descopere.

Din partea Intai a lectiei zilnice de Kabbalah 3/17/2011 cu tema “Am creat inclinatia rea si am creat Torah ca o mirodenie.”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul este ascuns; proprietatea de a darui este ascunsa, viitorul este ascuns, iar eu nu îl pot vedea cu viziunea mea egoista. Nici o proprietate spirituală nu poate deveni dezvăluita în egoismul meu actual şi nu am nici posibilitatea de a influenţa expunerea sa, ci sa lucrez cu mediul. Într-adevăr, descopar reticenţa mea şi incapacitatea de a ma uni în mod special acolo. Sunt gata pentru orice, dar nu pentru acest lucru!

Aceasta se numeşte „revelaţia răului”, obstacolele care provin de la Faraon şi dacă noi nu le depăşim împreună, ele ne vor îngropa sub ele. Toate aceste crime şi certuri care au avut loc în Egipt şi apoi în deşert, luptele unora cu altii şi cu Creatorul, toate acestea sunt cerinte pentru unele împliniri, pentru plata acolo unde trebuie să te gândeşti doar la daruire si nu la tine insuti.

Imediat ce te gandesti la propriul beneficiul, este o crimă. Chiar dacă nu primesti nimic, chiar anticiparea unei răsplati pentru daruirea ta este un păcat. Cineva trebuie să depună eforturi pentru ca această aspiraţie să fie unilaterala şi sa se asigure că această unilateralitate se intensifică în mod constant. Într-adevăr, a doua oara tensiunea slăbeşte, cererea cuiva apare in mod natural. Din acest motiv, avem nevoie de sprijinul mediului şi de garantia reciprocă.

Ce mă ajută să nu fac o gaură în barca noastră comună, sa nu mă gândesc la mine, ci numai la mediu, numai la viitoarea noasta corabie? Doar sprijinul prietenilor. Şi asta pentru că eu sunt sub influenţa lor, ei imi detin inima şi mintea şi devin mai importanti pentru mine decât eu însumi. Mediul trebuie să-mi impartaseasca o astfel de atitudine.

Acest lucru imi va permite sa ma detasez de gândurile egoiste şi sa-mi comut intreaga atenţie, toate sentimentele şi mintea mea spre exterior, ca o mamă ale cărei întregi dorinţe, inima si sentimente sunt pentru copilul ei. Dacă aş începe sa simt acest fel, înseamnă am primit proprietatea de a darui.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 in Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul expansiunii Luminii de sus în jos, de la Keter la Hohma, şi la Bina, o oprire trebuia să se întâmple fiindcă Bina este deja calitatea de altruism, cea care nu îi trebuie nimic pentru ea însăşi. Deci, cum e posibil să se dezvolte mai departe?

Asta este atunci când Bina simte dorinţa Creatorului care este în Keter, dorinţa de unitate. Aşa că Bina se divide în GAR şi ZAT, care simt o conexiune cu Keter şi de aceea dezvoltă recepţia în interiorul lor pentru a dărui nivelelor de mai jos. Altfel nu ar mai avea loc dezvoltarea mai departe.

În acelaşi fel, când ne ridicăm deasupra şi atingem Bina, întâi obţinem Galgalta Enaym, calitatea dăruirii de dragul dăruirii, Hefeţ Hesed, numit Mordehai. Asta este atunci când trebuie să decidem cum să ne folosim dorinţa de plăcere. Pentru noi, este ZAT de Bina, conectat la Malhut -ul nostru al Luminii Reflectate, cea mai înaltă Sfira care atinge Keter-ul Luminii Directe.

Acesta este punctul în care trebuie luată o decizie. Aceasta face diferenţa în cum vor fi folosite dorinţele Haman – egoist sau de dragul dăruirii. Dacă începem să dăruim egoist ne întoarcem în jos. Dacă alegem altruismul, atunci vom folosi dorinţele Haman cu intenţia Mordehai, adică vom primi de dragul dăruirii.

Acesta este „punctul fatal” al Purim-ului. Pur înseamnă sau „mult” sau „credinţă”, când decidem ce facem în continuare. Asta e, trebuie să decizi în care direcţie vei înclina. Dar este imposibil să înţelegi acum. Noi nu ne vedem din afara toate calităţile în afară de Mordehai. În toate celelalte direcţii, în afară de el, ne aşteaptă numai întuneric. Acesta este punctul adevarului, când persoana îsi face alegerea şi este foarte delicat. De altfel, cum pot eu să înţeleg că dăruirea pentru mine însumi nu a fost o parte din programul Creatorului?

De aceea trebuie să ajungem până la capăt înainte ca să vedem că Haman îngroapă toată dăruirea pe care o obţinusem. Altfel nu vom simţi că această calitate a dispărut. Trebuie să simţim că dacă îi dam putere lui Haman nu va mai rămâne nimic din altruismul nostru!

Acelaşi lucru ni se întâmplă şi nouă acum. Uneori devenim atât de confuji încât gândim că dacă facem un anumit fel de acţiuni vom fi capabili să ne atingem scopul. Încă nu simţim că asta este complet separt de fundamentul nostru, de dăruire, şi nu rămâne nimic aici în afară de egoism, şi tot altruismul nostru este făcut tot spre binele nostru. Numai dacă vom verifica asta pînă la capăt vom fi în stare să decidem dacă l-am anihilat pe Haman şi am ieşit de sub puterea lui.

La început pare că asta a fost folositor progresului nostru către ţintă, dar acum ni se dezvăluie că totul este complet opus şi că poate îngropa toată avansarea ta, scopul şi întreaga cale. Dar tu descoperi asta numai la capăt, când mergi împreună cu egoismul, cu Haman, şi acesta fură încet porţii mici din tine, luându-ţi tot ceea ce ai până când rămâi fără nimic. Şi atunci vezi că nu ai nicio altă alegere : trebuie să fugi de sub conducerea lui.

Noi încă trecem prin această suferinţă, mergând pe această cale unde Haman poate îmbrăca forma unor oameni reali sau numai a unor idei…

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De obicei, este uzual pentru diferite naţiuni să ţină sărbătorile ca pe un mod de a glorifica anumite întâmplări istorice care au avut loc în această lume. Dar, deoarece naţia lui Israel, odată separată de celelalte naţiuni pentru a-şi îndeplini o misiune specială, pentru a realiza corecţia naturii umane pentru ea însăşi şi apoi să aducă întreaga umanitate la asta, sărbătorile ei au de aceea o semnificaţie specială referitoare la ele.

Cartea (Meghila) Esterei, care este dedicată Purimului şi care vorbeşte despre Mordehai, despre regele Ahaşveroş şi despre regina Ester care i-a salvat pe evrei de la distrugere după ce răul Haman plănuise să-i omoare, explică de fapt cum să ne atingem ţinta. De aceea este scris că toate sărbătorile vor fi anulate în viitor cu excepţia sărbătorii de Purim, pentru că in această sărbătoare, la acest nivel, Marea Lumină va străluci şi va include toate celelalte nivele anterioare.

Toate sărbătorile naţiei Israel sunt simboluri ale unor stări speciale pe treptele nivelelor spirituale pe care le urcam de la această lume către Lumea Infinitului, ajungând la o echivalenţă din ce în ce mai mare cu Creatorul prin altruism, iubire şi unirea dintre noi. De aceea, fiecare nivel mai înalt include toate toate nivelele inferioare ca părţi constituente. Purim, nivelul cel mai înalt, desigur le include pe cele anterioare, nivelele mai mici care sunt anulate în faţa lui şi incluse în el. La sfârşit, nu mai rămâne nicio singură sărbătoare în afara sărbătorii de Purim.

Cum ajungem la această sărbătoare? Toată munca noastră este bazată pe înălţarea unei rugăciuni (MAN) pentru unificarea şi iubirea dintre noi, pe care noi vrem să le atingem. Toată munca noastră este devotată corectării divizării dintre noi. Întâi trebuie să ne unim la nivelul „dăruirii de dragul dăruirii” ceea ce înseamnă calitatea de Mordehai.

Când atingem „porţile regelui” (fiindcă povestea spune că Mordehai stătea la poarta regelui), acolo îl întâlnim pe Haman al nostru, şi uriaşa şi oribila dorinţă egoistă ni se dezvăluie. Apoi noi trebuie să o corectăm şi să primim Lumina în Vasele (Kelim) noastre cu intenţia de Mordehai „de dragul dăruirii”. Astfel poate cineva să primească Lumina de Mordehai în Vasele (Kelim) de Haman şi să atingă sfârşitul corecţiei (Gmar Ticun).

Trebuie să luăm forţa, „vasul spiritual”de la natura noastră, de la dorinţa noastră egoistă, şi să-i adăugăm intenţia de „dragul dăruirii” astfel că intenţia va începe să ne înveţe „să călărim dorinţa” la fel cum Mordehai călărea pe spatele calului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sărbătoarea de Purim simbolizeză două forţe opuse: Mordehai şi Aman. Atunci de ce ni s-a poruncit să fim atât de beţi în aceste zile de să nu putem spune diferenţa dintre Mordehai şi Haman?

Răspuns: Asta se întâmplă după analiza în care tu foloseşti toate Kelim-urile, când totul este deja, în cea mai mare masură, clar.I-ai spânzurat pe Haman şi pe cei zece fii ai lui în copac, sau, cu alte cuvinte, de coada literei Kuf (ק). Nu mai este nicio iluminare sub Tabur pentru a da viaţă forţelor impure (Klipot). Nu mai există nicio Klipa (coajă) fiindcă ai distrus toate intenţiile egoiste.

Intenţiile anterioare în scopul primirii, Klipot, au fost dedesubt, Klipa-ua există în virtutea iluminării de deasupra. Peste Tabur sunt literele sau calităţile de Kuf (ק), Reiş (ר), Şin (ש) şi Tav (ת). Înainte, piciorul lui Tav cobora de asemenea în jos, dar „piciorul lui a fost tăiat” şi acum numai Kuf coboară sub Tabur. Asta înseamnă că Luminile coboară spre in jos dând viaţă la Klipa.

Acest lucru este necesar fiindcă Klipa-ua ne ajută. Trebuie să existe pentru a putea să ne dea oportunitatea alegerii libere, să ne plaseze intre bine şi rău.

Aici, dedesubt sunt Haman şi „familia” lui – toate calităţile egoiste care i s-au alăturat.Este important de amintit ca aici se vorbeşte strict despre intenţiile în scopul primirii, mai degrabă decât despre dorinţe. De altfel, dorinţa este numai materie.

După asta, de la Yesod de Zeir Anpin la Nukva vine iluminarea de Mordehai. Vine ca rezultat al ridicării unei rugăciuni (MAN) de la sufletele Israel, care sunt dedesubt, sub conducerea lui Haman. Apoi, toate sunt capabile să urce în Sus cu ajutorul iluminîrii numită Purim – iluminarea de Mordehai.

În acest caz, Haman şi familia lui rămân dedesubt. După asta, piciorul literei Kuf este anulat astfel încât Klipot nu vor mai primi în continuare iluminare, sau altfel spus, Haman este spânzurat în copac. Apoi, Klipot-urile (cojile) din interiorul fiecăruia din noi mor, fiindcă nu mai realizează sau simt oportunitatea să ţină sau să obţină ceva.

Acesta este locul în care se termină totul. Toate intenţiile egoiste dispar, fiindcă nu mai au bază şi toate schimbările sunt deasupra la Parsa, în interiorul intenţiei pentru dăruire, în apropierea sfârşitului corecţiei. Acum, toate Kelim-urile tale sunt acoperite de intenţia altruistă şi tu le umpli cu Lumină de Hohma fără nicio restricţie. Asta fiindcă tu ai creat un ecran mare şi perfect care te eliberează de necesitatea de a face calcule.

Întreaga materie Haman, care este sub puterea dorinţei egoiste, s-a schimbat în intenţie altruistă. Exprimat altfel, toate dorinţele care se aflau dedesubt, au fost urcate deasupra. Ele sunt divizate in doua grupe de 248 şi 365 de dorinţe, iar acum, chiar şi cele mai de jos sunt deasupra fiindcă ai tăiat intenţia egoistă de la ele. Astfel că, nimic nu a mai rîmas dedesubt.

Şi pentru că nu mai e nimic dedesubt, sfinţenia (Kduşa) se extinde de la Raglin până la Sium, până la Muntele de Măslini.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul unui ecran pe care sunt descrise calităţile noastre. Dacă ele sunt egoiste, atunci, aşa cum au fost descrise înainte, dorinţele noastre de plăcere sunt la nivelele de mineral, vegetal, animal şi uman (0, 1, 2, 3, şi 4). De aceea, le vedem ca fiind lumea care ne înconjoară. Asta înseamnă că realitatea pe care o văd şi o simt, şi în care trăiesc, este o amprentă sau o reflecţie a dorinţelor şi gândurilor care sunt în interiorul meu.

Dacă, în completare la natura mea generală, adică cea a calităţilor de recepţie, adaug şi a doua natură, cea a calităţii de dăruire, atunci , la fel ca pe ecranul computerului descopăr încă o fereastră pe care văd Lumea Superioară – forţa sufletului meu. Acum recunosc că ceea ce am văzut în prima fereastră este o proiecţie a forţei mele de primire, în timp ce în a doua fereastră descopăr forma unificării mele cu alţi oameni din motivul dăruirii.

La gradul când sunt capabil să mă unesc, măcar la nivelul de a „nu face altuia ce ţie nu-ţi place”, sunt în măsură să pot recunoaşte Lumea Spirituală. Iar acum, totul depinde de calculul pe care îl fac despre felul în care să ţin în mine permanent treaz transferul realităţii din lumea materială către Lumea Spirituală.

Starea perfectă spirituală este Purim-ul (vine de la cuvântul Pur – sorti). În această stare, dorinţele mele sunt corectate iar eu sunt unit cu toate sufletele ceea ce îmi umple sufletul cu Lumină Superioară datorită Legii Echivalenţei Formei.

Purim este aniversarea corecţiei finale. Când aniversăm această sarbătoare, atragem forţă de la starea corectată care să ne corecteze şi să ne unească şi pe noi.

Obiceiul de a ne masca şi a purta costume în această zi ne vine din faptul că: Haman (dorinţa egoistă) s-a costumat în hainele lui Mordehai (dorinţa altruistă) ceea ce înseamnă că noi putem  primi Lumină în dorinţele mari de Haman prin calităţile de Mordehai.

De aceea şi obiceiul în această sărbătoare de Purim de a mânca prăjiturele în formă de triunghi numite „buzunarele lui Haman”. Buzunarul simbolizează dorinţa de primire. Noi trebuie să primim aceste dorinţe de la Haman şi apoi, cu ajutorul lui Mordehai, însemnând Lumina de Hasadim, calitatea altruistă, să le corectăm intenţionându-le de dragul dăruirii. Apoi vom fi în stare să primim Lumina de Hohma, revelarea Creatorului, însemnând corectarea finală.

Din conferinţa din 3/15/11 Purim

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Majoritatea oamenilor sunt consternaţi la gândul că nu au liber arbitru în lumea noastră. Cum trebuie să îi abordăm?

Răspuns: Este adevărat, deoarece dacă nu există liber arbitru, nu există nici persoana. Nu este o persoană ci o păpuşă mecanică, o marionetă. Şi nu contează dacă asta vă include şi pe voi: O persoană vede în asta atitudinea voastră către ea. Voi discutaţi de fapt despre propria voastră non-existenţă.

Dar noi vorbim aici despre omnipotentul sistem al naturii, unde totul este guvernat de legi absolute. Chiar dacă nu aducem înţelepciune Cabala în asta, gândiţi-vă logic, de unde ar putea apărea liberatea în această lume? Ce este libertatea, dintr-o perspectivă globală? Sunt acţiuni aparent spontane, chiar dacă nu este cazul? Sau sunt nişte dorinţe neaşteptate care de fapt sunt condiţionate de viaţa care dă forţă?

De unde încep acţiunile mele? Cât despre mine, nu văd ce anume declanşează evenimentele din viaţa mea, gândurile şi dorinţele mele. Din ce adâncimi interioare iau naştere diferitele impulsuri din mine? Deodată, eu tânjesc după ceva. De unde a venit acest impuls?

Dacă găsesc sursa lui, mi-ar fi clar că nu sunt eu cel care alege şi că acest tip de impuls este declanşat în mine de către natură. Dar omul nu are acces la ce se află deasupra nivelului la care natura ia deciziile. El primeşte gânduri gata create, dorinţe şi acţiuni care derivă din acţiunile naturii.

La acest nivel, noi asociem omului un anumit nivel de independenţă, deoarece el este cel care are o dorinţă sau un gând. Pe baza acestei premise şubrede, noi vedem o persoană ca o fiinţă autonomă.

Evident, este total greşit. Dacă vedem imaginea integrală, nu găsim nici cel mai mic motiv să judecăm o persoană sau, din contra, să îi arătăm milă. Ne-am simţii toţi ca roţi dinţate controlate de forţa generală. Acelaşi lucru este descris şi de înţelepciunea Cabala.

Atunci unde este liberul arbitru? El se găseşte în abilitatea mea de a prelua conducerea de la forţa superioară care pune în mişcare întregul sistem. Pot guverna în locul ei, în alianţă cu ea.

În măsura şi cu acceptul meu, preiau conducerea funcţiilor şi încep eu însumi să activez sistemul.

Ce este în asta pentru mine? Procedând astfel, obţin liberatea şi autonomia. Iau exemplu de la forţa superioară, cer asistenţa de la ea şi astfel iau parte la justificare. Această oportunitate este valabilă pentru mine datorită spargerii: îmi prezintă liberul arbitru în treimea din mijloc a Tifferet, în punctul din mijloc, o foarte delicată stare intermediară. Din acel punct pot cere să iau locul Creatorului.

Astfel obţin autonomia. Şi nu este nimic altceva pe care să pot chema de unul singur.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din „Principiile educaţiei globale”: chiar şi atunci când începem să fim independenţi, în viaţa adultă, percepţia noastră despre lume este un produs finit compus din trei elemente: „materia”noastră (trăsăturile şi înclinaţiile genetice individuale) şi doi factori care formează această materie după felul lor: educaţia pe care am primit-o şi influenţa mediului. Niciunul din noi nu are alegere liberă, nici în deciziile pe care le luăm nici în evaluarile pe care le facem în viaţă.

Întrebarea este, în ce măsură suntem conştienţi de asta. Realizăm că suntem prinşi în reţeaua acestor forţe? Nu suntem liberi în gandire sau intenţie. Nu avem nicio libertate nici măcar în înţelegerea acestui fapt.

Începem să recunoastem lipsa de alegere liberă ca rezultat al disperării. Nu este nici mai bine nici mai rău deaoarece vorbim de natură. Dar ce putem descoperi exact în afara acesteia?

Mai întâi, de ce suntem aduşi să înţelegem prizonieratul nostru? Este ca şi cum ar trebui să vrem să ieşim din el. Poate avem o astfel de şansă.

Aici, factorul principal este cât de tare reacţioneză persoana la libertate, cât de bine înţelege ea că este controlată de diverse impulsuri şi cât de hotărâtă este să se elibereze de ele, să câştige o putere sigură şi nouă, să se uite obiectiv, din afară la sine şi să se ridice peste natura sa. Dar încă o dată, să se ridice către ce? Către o altă natură care să-l controleze?

Această întrebare nu este pentru toţi. Nu foarte mulţi oameni în lume se întreabă şi caută răspunsuri la ele. De aceea noi putem să tragem o linie clară între „uman” şi „animal”. „Animal” nu este o etichetă, este un nivel de dezvoltare. O persoană trăieşte cum îi dictează lui sau ei societatea care la rândul sau nu este liberă. Grădiniţa, profesorii la şcoală, părinţii şi media, cei care manevrează opinia noastră, nici ei, de asemenea nu au alegere liberă. Toate sistemele, fie ele interne sau externe sunt declanşate, nu acţionează autonom. Prin urmare, nu merită să vorbim despre ele.

Eu îmi caut misiunea mea individuală, care este deasupra scurgerii acestui flux al vieţii, nu are rost să caut logica în buclele şi spirele lui. Acestea sunt lipsite de sens şi eu nu am să găsesc nimic în ele în afară de forţele naturii care guvernează întreaga umanitate şi întreaga creaţie, incluzând toate părţile ei, peste cursul întregii istoriei a omenirii. Asta nu a oferit libera alegere nimănui.

Este o pierdere de timp să studiezi ceva total nefolositor. În general, astfel vede Înţelepciunea Cabalei lumea noastră. Nu este aroganţă. Într-adevăr noi credem că noi activăm ceva forţe şi legi, impunând nişte reguli de comportament astfel încât viaţa să poată fi mai comfortabilă. Presupunem că făcând legi noi sau construind maşini noi, vom face lumea un loc mai bun.

O facem fără să fim coştienţi că suntem controlaţi. Dorinţa de a fi liberi şi de a avea o viaţă mai bună nu este o expresie a libertăţii, ci mai degrabă un simplu imbold intern cauzat de un proces condus de Sus. Astfel, minciunile sunt construie peste minciuni. Chiar şi admiţând prizonieratul nostru, suntem obligaţi să efectuăm anumite acţiuni care par a fi autonome, şi care, de fapt, nu sunt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 Principiile educaţiei globale.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dificultatea decurge din faptul că o persoană trebuie să înceapă să simtă nevoia să se întoarcă la mediul său şi să pretindă măreţia scopului lor; altfel nu-l va atinge. Această acţiune e privită ca fiind Lo Lishma (Nu în Numele Ei) şi cu care începe totul.

O persoană care vrea să obţină Lumea Spirituală, neavând altă opţiune, se întoarce la mediul său şi caută în el măreţia scopului; dacă nu, ea va renunţa la scop pentru totdeauna. Apoi, persoana începe să primească tot felul de impresii despre această măreţie, cu toate că la început s-a întors la grup în mod egoist, fără să simtă nevoia de grup în sine ci numai de scop. Ea vrea să folosească mediul pentru a-şi atinge scopul şi de acum nu mai leagă ceea ce a fost cu ceea ce a urmat.

Treptat însă, omul realizează că mediul conţine toate vasele (Kelim-urile) lui, dorinţele în interiorul cărora el va atinge scopul, umplerea. Fiindcă studiază, Lumina lucrează asupra lui iar el începe să simtă că scopul însuşi există chiar în aceste dorinţe pe care le primeşte de la grup datorită faptului că s-a unit cu ei. Altfel spus, Creatorul i se dezvăluie în legătura lui cu ceilalţi.

Apoi, dorinţa de altruism se trezeşte treptat în relaţiile lui cu ceilalţi şi el înţelege că ei sunt chiar acelaşi Kli, proprietatea Creatorului, datorită căreia omul poate deveni similar Lui. Acolo, în interiorul relaţiei cu ceilalţi oameni, omul şi Creatorul se întâlnesc şi devin un întreg prin realizarea aceastei adeziuni.

Egoismul pe care Creatorul l-a creat ca opus al Său, imprimat în interiorul dorinţei, trebuie să rămână! De fapt, peste, şi în opozitie cu egoismul său, omul se susţine pe el însuşi în echivalenţă cu Creatorul. Dacă omul nu are această formă opusă, el nu este în stare să obţină calitatea altruismului şi să se re-creeze pe sine după imaginea Creatorului.

De aceea, atingerea măreţiei Creatorului este Kli-ul nostru, sufletul fiecăruia din noi, pe care îl primim de la mediul în interiorul căruia ne experimentăm viaţa spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 din „Atingerea măreţiei Creatorului prin mediu”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→