Întrebare: În ce măsură gândurile noastre, intenţiile şi capacitatea de a ne concentra în timpul lecţiei depinde de toti cei care studiaza cu noi din întreaga lume? Există o astfel de interconectare globala?

Răspuns: Ce presupune interdependenţa? Dacă vad întreaga realitate ca părţi ale sufletului meu, atunci eu sunt total independent. Aceste parti din mine se trezesc numai ca adaugare la atitudinea mea faţă de ei, dorinţa mea de a le trezi.

Eu nu ma concentrez pe comportamentul lor extern, ci mai degrabă le trezesc din interior şi la acelasi nivel de legătură interioara, cu care ele m-au trezit ca răspuns. Totul este determinat de perspectiva mea asupra lumii: Ori o privesc ca o realitate materiala cu o mulţime de corpuri fizice, fie ca dorinţe pământeşti ale oamenilor, sau ca si corp al sufletului meu, Partzuf-ul lor(structura).

În acest ultim caz, eu nu văd imagini externe, care aparent exista in lumea fizica, ci mai degrabă părţi ale sufletului meu, pe care trebuie să le transform. „Eu” este punctul focal al gândirii mele, intenţia. „Eu” este intenţia pe care trebuie să o adaug la aceste dorinţe şi proprietăţi pentru a le indrepta in mod corect.

Ce înseamnă că eu depind si sunt trezit de către ceilalti? Asa cum ii trezesc, mă trezesc pe mine ca răspuns. Această trezire aparent trece prin sistemul extern, în timp ce cu toate acestea sistemul este al meu.
Din partea a a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este spus ca “toate portile sunt incuiate”  pentru rugaciunea omului  “exceptand  poarta lacrimilor”. Dar pentru ce ar trebui sa ne rugam si ce sa cerem, ce sa decidem; daca primim doua forte si discernem opozitia lor? Cel de sus furnizeaza forta Luminii Inconjuratoare, egoismul  se trezeste impotriva ei si noi ne aflam intre doua forte: dreapta si stanga.

Dar proprietatea pe care trebuie sa o obtinem se refera la Gandul Creatiei si anume sa incante creatura. Este deasupra tuturor rezultatelor, actiunilor si fortelor. Aceasta minte, capul celui superior, este exact ceea ce inferiorul, creatura, face tot posibilul sa obtina!

Nu are nici cea mai slaba sansa sa obtina asta de unul singur prin propriile lui eforturi, deoarece este o diferenta intre gandul superior, decizii si rezultatele si actiunile lor. Si noi insine suntem acţiunile Creatorului.

De aceea, cand  omul isi epuizeaza toate resursele sale, facand tot ceea ce i-a stat in putere, el descopera o proprietate speciala cu care nu are nici o conexiune. Este o decizie, un plan,  sa creeze o creatura, un intreg program conceput cu mult inainte de crearea lui. Omul ajunge sa cunoasca cine este Insusi Creatorul, care a planuit toate astea, si de ce le-a conceput asa cum sunt: radacina radacinii al acelui punct din care creatura a fost nascuta.

Aceasta dorinta este ascunsa in cea mai mica actiune si ne conduce chiar unde a inceput totul! Dar noi ajugem acolo doar dupa o cautare lunga, dupa multe actiuni. Si cand o atingem, descoperim ce este spus:  “ Toate portile sunt blocate mai putin poarta lacrimilor”.

Este privita ca “ poarta lacrimilor” pentru ca tot “parul“ provine din razele de Lumina, (Partzufim Searot, parul) care se intind spre noi de Sus in jos, de la cel superior,  care este “ furtunos” (Soer ) si sufera in timp ce anticipeaza sosirea noastra, sunt revelate doar acum asa cum  fac “ picaturile norocului” –(in Ebraica “ Mazal” de la “ Nosel” a picura) – mici picaturi ale Luminii care se preling in jos spre noi. Si cineva poate atinge sursa lor, cum si de ce asemenea efecte descind la noi, doar capatand cunoasterea lui Rosh de Atzilut (capul lumii Atzilut).

Si aceasta poate fi obtinuta doar prin poarta lacrimilor sau o stare cand o persoana doreste sa cunoasca diferenta dintre “ corpul” (Guf)  Partzufului si “ capul” lui (Rosh). El nu poate atinge si intelege  mintea lui, capul celui superior de unul singur,dar multumita acestei rugaciuni, el il atinge.

De fapt, studiind toate actiunile Creatorului,noi obtinem unele idei despre mintea Lui. Ca atunci cand uitandu-ne la o masa, putem ghici ce creatorul ei a avut in minte, asa ca si noi, studiindu-ne pe noi insine si reveland in interior actiunile Creatorului  si acumuland constant aceasta dorinta arzanda sa-L intelegem, gradual  ajungem la poarta lacrimilor.

Din partea 1 a lectiei zilnice de Kabbalah 3/10/11 despre Rugaciune.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi apartinem unui sistem de forte care se desfasoara de Sus in jos. Si astfel o scara cu trepte a fost formata in acest sistem, unde fiecare treapta este facuta din forte opuse in diferitele lor combinatii de cantitate si calitate. Si intreaga diferenta in aceste forte  se afla in grosimea nivelului dorintei (Aviut) la care ei lucreaza de cand adancimea/intensitatea dorintei isi schimba calitatile. La urma urmei, dorinta poate fi de orice grad: mineral, vegetal, animal si vorbitor (0~1~2~3~4 ).

Dar cand incepem sa urcam orientati in sus, noi primim doar o forta la inceput: forta/calitatea primirii. Apoi incepem sa lucram cu grupul si in interiorul lui observam o a doua forta: calitatea daruirii. Este opusa acestei fortei de receptie, care nu este la fel cu dorinta lumeasca cu care initial am ajuns aici.

Cand incepem sa studiem Cabala si incercam sa ne unim cu grupul, incepem sa evocam Lumina care ilumineaza o noua dorinta in interiorul nostru care este impotriva unificarii, grupului,i ubirii si daruirii. Apoi, cu ajutorul acestei Lumini, incepem sa cunoastem raul din noi.

Doar datorita implicarii in grup aceste doua forte ies la suprafata intr-o persoana si stau in opozitie una fata de cealalata: forta iubirii si forta raului, amandoua fiind conectate cu scopul spiritual pentru care o persoana lucreaza pentru a-l realiza. Si toate proprietatile si tendintele cu care el initial a venit la Cabala nu mai conteaza la urma urmei. Sunt doar simple atribute ale corpului sau animat.

De aceea, intregul succes in avansare depinde de modul cum o persoana se straduieste sa se angajeze in grup si sa atinga unitatea. El va descoperi forta respingerii si, impreuna, aceste forte vor incepe sa lucreze, uneori  cu randul si alteori ciocnindu-se una de cealalta. Si apoi el va stii forta rugaciunii,f ara de care este imposibil sa unifice aceste forte in una singura.

Pe de o parte, el nu vrea sa isi piarda “Eul” in favoarea infinitei  puteri a fortei daruirii dar, deasemenea, nici nu vrea sa ramana un sclav al egosimului sau,forta primirii.Apoi in persoana creste un caracter independent care se pozitioneaza chiar in mijloc,intre cele doua forte,luand decizii.El doreste sa se ridice deasupra acestor doua forte,cea dreapta si cea stanga, in linia de mijloc.Si asta e ceea ce cere Creatorului in rugaciunea lui.

Proprietatea Bina pe care o primeste 0 persoana, ii permite sa tina aceste doua forte in balanta si sa se situeza deasupra lor. Astfel dobandeste forta “ primii pentru dăruirei” care ii permite sa daruiasca Creatorului. Ambele forte, primire si daruire, îi aparţin, in timp ce ea devine devine capul (Rosh) Partzuf-ului spiritual si decide cum si in ce masura sa daruiasca. Si, astfel, aceasta persoana avanseaza de-a lungul treptelor spirituale.

Ea cere Creatorului nu o forta care sa o invinga pe cealalta, ci o oportunitate sa le unifice si sa  se ridice deasupra lor cu “ capul” sau. La aceasta  se gandeste tot timpul. Si asta e motivul pentru care e privit ca fiind o persoană inteleapta, un discipol “ intelept” (Talmid Hacham)care, multumita rugaciunilor, intotdeauna invata de la Creator, (inteleptul) sa fie capabil sa foloseasaca aceste doua forte corect.

Asadar, o persoana se ridică deasupra Creatiei si devine precum Creatorul, folosind forta daruirii si forta primirii in timp ce ramane desupra lor, luand decizii. In aceeasi maniera, creatura incepe sa actioneze.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/10/11 referitor la Rugaciune.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Trebuie sa ne gindim la ceilalti, chiar daca intelegem ca de fapt este o minciuna? Trebuie sa ne mintim singuri in timp ce citim cartea Zohar?

Raspuns: Mintim despre orice, deoarece nu avem o adevarata conexiune unul cu celalalt, ci doar ne „prefacem” ca avem. Nu doresc sa ma conectez cu ceilalti, dar joc rolul „baiatului bun”: citesc Zohar, dorind sa ma schimb sub influenta acestei citiri, sa inteleg modul in care eu sint necorectat, si de ce nu pot atinge starea perfecta. Cercetez! Pe scurt, in timp ce citesc Zohar, astept schimbarea in mai bine. Aceasta se numeste „asteptarea rascumpararii”.

Intrebare: Eu ma fortez sa ma intorc catre intentie, chiar daca ma aflu in plin razboi. Ajuta acest lucru, muncii noastre in grup?

Raspuns: Exact razboiul interior ne aduce rezultate bune! In acest razboi, o persoana nu avanseaza deoarece dorintele sale nu sint reinoite. Doar in conditiile in care ea poarta un razboi cu sine, noile Reshimot o trezesc si persoana simte in mod constant opozitia. Acesta este modul in care lucrurile ar trebui sa fie!
Din a 2-a parte a Lectiei zlnice de Kabbalah 3/13/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astazi, sub influenta cutremurului care a avut loc in Japonia, vedem cum natura trateaza existenta noastra. Pina la urma, noi traim de fapt in virful unui gigantic vulcan care clocoteste in adincuri, in timp ce noi existam pe stratul foarte subtire al scoartei terestre.

Din adincul pamintului noi extragem petrol, apa, minerale si folosim plantele si animalelele care exista la suprafata, pentru a ne hrani, si respiram aerul din atmosfera. Sintem complet dependenti de procesele ce au loc in scoarta pamintului.

Mai mult, sintem influentati de numerosi alti factori: cimpurile magnetice, forta de atractie, tot felul de radiatii, viteza de rotatie a pamintului si asa mai departe. Dar nici macar nu ne imaginam ca cea mai mica schimbare in oricare dintre acesti parametri, poate sa ne schimbe fundamental vietile!

Toate cataclismele naturale sint cauzate de dezechilibrul fortelor, si asta are loc ca rezultat al actiunilor noastre incorecte. Intregul univers este un singur sistem care include sistemele neanimat, vegetativ , animat si deasemeni cel uman. Partea cea mai mare a universului apartine nivelului neanimat al naturii: acesta este intregul univers, inclusiv pamintul. Plantele acopera doar suprafata acestora, iar regatul animat cuprinde o parte chiar si mai mica a lor, si in comparatie cu acestea, doar o mica fractiune apartine omului.

Totusi, in intreaga dimensiune spirituala, ceea ce este luat in consideratie nu este cantitatea, ci calitatea fortelor. De aceea, omul, care este un nivel calitativ al dezvoltarii mult mai inalt, poate schimba intregul univers doar cu un singur gind. Baal HaSulam scrie ca toata natura neanimata, este egala cu o planta, toate plantele cu un animal si toate animalele cu o persoana.

De aceea, trebuie sa ne schimbam si sa atingem echilibrul intre noi. Doar atunci, toate aceste forte ale naturii, care sint sub nivelul uman – intreaga lume animata si vegetala, si natura neanimata –vor atinge deasemeni echilibrul.

Intrebare: Cum putem convinge toata omenirea, ca lumea este controlata de gindurile noastre?

Raspuns: Este imposibil sa realizam asta prin intermediul cuvintelor. Trebuie sa aducem lumea la senzatia interioara ca gindul este cea mai puternica forta din intregul univers. Dar trebuie sa ne dovedim acelasi lucru si noua! Daca imi dau seama ca gindurile mele influenteaza intreaga omenire, le-as permite sa „rataceasca” libere si necontrolate? Nu, in fiecare moment de timp as verifica la ce ma gindesc, spre ce imi directionez gindurile si ce influentez. M-as autocontrola constant!

Nu putem sa ne explicam acest lucru, nici noua si nici lumii. Nu putem masura puterea gindurilor si in mod special gradul lor de influenta asupra anumitor evenimente. Nu am fi niciodata capabili sa furnizam omenirii o dovada a prezentei acestei conexiuni. Deci cum vom aduce lumea spre echilibru?

Exista o singura solutie: Noi, aceia care intelegem acest lucru si care studiem Kabbalah, trebuie sa atragem Lumina Superioara prin intermediul nostru, astfel incit sa furnizam omenirii constientizarea „din interior” a faptului ca totul in natura, este interconectat si ca exact dorintele noastre (inima) si gindurile (mintea) determina stadiul omenirii.

Exact Lumea Inconjuratoare, care ne influenteaza pe toti, va evoca intelegerea interioara in oameni, ca gindurile lor si intentiile, influenteaza stadiul sistemului din natura, in care sistemele neanimat, vegetativ si animat ale naturii, la fel de bine cit si cel uman cu intentiile sale, sint unite intr-unul singur.

Din lectia Shamati 3/11/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In timp ce citim Zohar, simt o implinire, care mai tirziu dispare. Incerc sa gasesc forta care lucreaza asupra mea, si senzatia se reintoarce, dar doar ca sa ma paraseasca iarasi. Acesta este modul in care ar trebui sa functioneze?

Raspuns: Da, exact acesta! De fiecare data cind o persoana continua, uita, se refugiaza in gindurile sale si se reintoarce, totul incepe iar.  Este foarte bine! Nimic nu dispare, dar „banut cu banut, se stringe o mare suma” si atunci are loc revelatia.

Intrebare: Ce indica faptul ca intentiile mele lucreaza corect?

Raspuns: Este vorba de faptul ca incep sa simt din ce in ce mai mult ca depind de grup si ca impreuna cu prietenii ating corectia.

Intrebare: Ce ar trebui sa fac daca nu inteleg ce este scris in Zohar si sint constant bombardat de numeroase ginduri irelevante?

Raspuns: In primul rind, o lipsa a intelegerii nu este o problema. Nu ar trebui sa te ingrijorezi din cauza acestui lucru. O persoana trebuie mai degraba sa simta, decit sa inteleaga.

Cind vine momentul si dorinta cuiva este schimbata la nivelul care este descris in Zohar, el va intelege, dar prin senzatii. Prima oara, va simti, si apoi va intelege din ce in ce mai mult. Ca si experienta unui bebelus in lumea asta, fara sa aiba vreun indiciu despre ceea ce se intimpla, si pe masura ce obtine intelegerea.

De aceea, unei persoane ar trebui sa ii pese de modul in care isi dezvolta dorinta, pina la punctul descris in Zohar. Si citim despre forme ale daruirii intre Partzufim spirituali: Malchut, Bina, Zeir Anpin, Aba ve Ima si Yeshsut. Lasati persoana sa fie sigura ca  asupra dorintei, lucreaza forte pe care le primim in timp ce citim despre necunoscutul proces spiritual.

De aceea, in timpul studiului, ar trebui sa ma gindesc cum ma pot schimba si unde este forta care ma reformeaza. Este ca si cum primesc o infuzie intravenoasa si astept pina cind medicamentul incepe in sfirsit sa lucreze, dupa cum este spus: „Cind actiunile mele ating actele Creatorului.”

Intrebare: Cum pot anticipa corectia prin Zohar, daca nu ma simt „bolnav”?

Raspuns: Acest lucru este deasemeni necesar de-a lungul Caii. Dar la ce te referi cind spui ca nu te simti „bolnav”? Chiar te regasesti in filmul despre lumea spirituala, despre care Zohar vorbeste?

Ar trebui sa simti ca aceste actiuni te spala, ca traiesti in acea lume, ca stii diferenta dintre obiectele spirituale (Partzufim) si pantele descendente sau ascendente ale acestora.  Te regasesti in aceste caderi si urcari, in toate tipurile de transformari? Le experimentezi sau nu? Daca nu, atunci nu ai nimic la ce sa te gindesti.
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah 3/13/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Umanitatea nu poate să lege catastrofele ecologice de corecţia egoismului. Cum putem noi să le explicăm oamenilor această legătură?

Răspuns: Trebuie să căutăm metode pentru asta şi să încercăm să scriem câteva articole şi să formulăm explicaţii în timpul dezastrelor pentru a ne conduce la miezul problemei: Toate acestea se întâmplă pentru că nu suntem corectaţi!

Lumea externa este un sablon a starii noastre interioare. Asadar, in realitate noi vorbim despre catastrofe interioare dar noi le percepem ca fiind externe. Toate natiunile sunt parti ale unui singur suflet, dar in senzatiile noastre  ele sunt parti divizate care ne par straine.

Este ca si cum mi-a fost facuta o injectie cu anestezie locala si acum nu simt cum imi  arde piciorul sau cum mana imi este taiata. Acum suna haios, dar asta este exact ceea ce se intampla.

Asadar, vreau senzatia intregului, care gradual sa se intoarca la mine.Vreau sa simt partile  “externe” ca fiind ale mele. Sper sa primesc sansa sa imi corectez starea, atitudinea mea fata de alti.

Daca realitatea externa va deveni cu adevarat o parte a mea, atunci voi simti o senzatie oribila. Din acest motiv, impreuna cu descoperirea maladiei, trebuie sa primesc medicina, oportunitatea de a-mi imbunatati  starea. Aceasta este ceea ce pretind: medicamentul impreuna cu boala care devine revelata. Apoi voi fi  capabil  sa corectez defectele in mine insumi si ca rezultat, catastrofele “ externe “ se vor potoli.

Asta este ceea ce avem de facut: Sa cerem corectia interioara care va evoca corectia ce pare externa. Apoi vom observa toate problemele in noi insine si le vom corecta in noi insine. Aceste dorinte (Kelim) se vor uni cu noi.Vor deveni interioare si toate dezastrele naturale evocate de lipsa interna a corectiei vor disparea.

Din partea a patra Lecţia zilnica de Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare din Japonia: Care ar trebui sa fie munca noastra interioara in situatiile de urgenta? In timp ce acum particip la lectie au loc continuu cutremure.

Raspuns: Pe parcursul acestor zile trebuie sa ne concentram si mai mult pe unitate si sa fim increzatori ca numai in virtutea eforturilor noastre interioare vom fi capabili sa prevenim catastrofe similare in lume, atat in Japonia cat si in regiunile unde acum lumea sufera.

De ce sufera ei? De ce nu avanseaza ei inspre corectie pe calea corecta? De ce ei nu se trezesc si sa iasa in strada strigand : Mesia,acum Mesia ! Exprimat altfel, de ce ei nu  cer corectie, schimbare, o noua  stare?

De ce ei in schimb cer o schimbare a guvenului? Cum ii va ajuta aceasta? Nimeni nu va fi mai bine daca  se va intampla asta, chiar daca dictatorul Libiei va fi dat jos de la putere. Golul rezultat va fi umplut de radicalismul Islamic sau de un alt partid dar aceasta va fi doar o compensatie psihologica oarba. La modul practic oamenii nu se vor simti mai bine. Aceasta este tot aceeasi cale a suferintei.

In prezent lumea in mod subtil acumuleaza si mai multe arme. Noi reinoim aceasta cursa a inarmarilor, care a fost amanata inainte, ca si cand am vrea sa concuram pentru cat de puternici suntem. Dar cat de prosteste este sa ne certam precum copii mici! Totusi, priviti de cat de multa energie si resurse suntem privati.

Ca rezultat, totul depinde de noi, de toti prietenii nostri de pe intinsul intregi lumi care au primit o forta /un imbold sa fie corectati. Trebuie sa ne unim din interior si sa simtim ca suntem un singur intreg. Apoi, dorind sa unim intreaga lume intr-una singura, ii vom ajuta pe alti sa vina mai aproape. La urma urmei, ei sunt o parte pasiva a noastra. Ei nu sunt capabili prin ei insisi sa se apropie, pana cand nu le prezentam oportunitatea de a se conecta cu noi.

Odata ce o persoana primeste o trezire, un punct in inima, ea se va apropia de noi si se va alatura acelora care activeaza si accelereaza dezvoltarea, adaptand viteza muncii lor vitezei  cu care noile Reshimot ies la suprafata. Apoi nici o forta, tsunami-uri, revolutii, razboaie si alte asemenea fenomene nu ne vor forta sa avansam intr-o maniera negativa.

Totul depinde de eforturile noastre, de gradul  in care noi lucram spre unificare. Nu exista alta solutie pentru lume.

Din partea a patra a Lectiei zilnice Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce o catastrofa asa imensa precum cea care se intampla acum in Japonia pare ca ceva departat de mine? Ce trebuie sa fac sa o simt ca fiind a mea?

Raspuns: Egoismul meu ma separa de “ celelalte “ probleme. Cu cat egosimul este mai mare, cu atat mai departata mi se pare catastrofa din insulele japoneze. Si, din contra,in functie de gradul in care eu sunt corectat, o voi simti ca fiind mai aproape.

Odata intr-o situatie similara Rabash a fost intrebat:  “De ce alearga el mereu sa asculte stirile la radio chiar si in timpul lectiei? Sunt copii tai acolo? “. “Da”, a raspuns, “ Ei sunt copii mei”.

Trebuie sa privim problemele aproapelui nostru ca fiind problemele copilului nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele mă îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→