Întrebare: În lumea noastră sunt multe forme de unitate. Ce fel de unitate pretinde Natura de la noi?

Răspuns: Natura aşteaptă de la noi să ne unim ca un singur om într-un singur suflet, să fim un întreg, un sistem integral, global, similar Naturii însăşi.

Ea vrea de la noi să ne simţim unul pe altul, nevoile celorlalţi, în gânduri şi dorinţe şi să oferim fiecăruia ceea ce el sau ea vor si le lipseşte. Ea doreşte de la noi să ne susţinem unii pe alţii într-o unitate colectivă.

În acest sistem noi nu ar trebui să fim o parte care le deranjează pe toate celelalte, iese din perfecţiunea generală şi iese în evidenţă prin corupţia sa. Nu ar trebui să fim o tumoare canceroasă care manâncă trupul de viu, sau o piesă spartă care face motorul să se oprească şi să se supraîncălzească. Trebuie să ne aducem pe noi înşine la o corespondenţă cu Natura şi să ne corectăm pe noi înşine cu viteza ei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 Principiile educatiei globale.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cabaliştii, cei care au explorat realitatea superioară, ne explică cum că noi am început întreaga noastră evoluţie în Lumea Infinitului, Ein Sof, unde noi am fost cu toţii legaţi împreună ca un singur om într-un singur suflet, într-un singur punct – care arată cât de strânsă a fost legătura noastră. Această legătură a fost susţinută iniţial de forţa Luminii Superioare care ne controla şi ne umplea.

Mai târziu însă, am început să coborâm din această Lume a Infinitului până când, conexiunile noastre au început să se desfacă. Între noi s-a format o distanţă care a continuat să crească (Lumile lui Adam Kadmon, Azilut, Bria, Yetzira şi Asia, ca în desenul de mai jos), pâna când am căzut la nivelul existenţei noastre din prezent, cel mai de jos grad al Lumii de Asia.

Această coborâre semnifică faptul că sub impactul de Sus, noi am pierdut în mod gradat Lumina care umplea spaţiile dintre noi. În timp ce ăn Lumea Infinitului eram cu toţii legaţi, la momentul când am atins Lumea de Asia, am devenit separaţi unii de alţii la o mare distanţă. Acum noi înşine ne manifestăm ca două realităţi separate: a ta şi a mea. Egoul nostru, cel care ne conduce, este responsabil de golul care ne separă. În acest fel simţim fiecare din noi.

Acum sunt şapte miliarde de astfel de individualităţi egoiste, alienate, în lumea noastră. Dar este adevărat că în Lumea Infinitului am existat ca un singur om! Iar după simţul nostru, realitatea s-a schimbat la fel de bine de când o trăim ca pe o senzaţie în dorinţa noastră, în proprietăţile noastre.

Dar trebuie să înţelegem că avem de-a face cu două mari discrepanţe: realitatea pe care o simţim noi, şi realitatea în care, noi de fapt existăm. Noi le simţim foarte străine una de alta, departe de perfecţiune, eternitate şi împlinirea fără de sfârşit, undeva, la periferia întregii Creaţii, în această lume trecătoare. Şi totuşi, conexiunea dintre noi rămâne, şi este foarte puternică. Încă suntem legaţi prin garanţia mutuală, ca acelaşi om cu o singură inimă.

Noi pur şi simplu nu vrem să urmăm aceste condiţii, şi aceasta este singura problemă. Dar cu toate acestea, Natura ne-a mandatat să fim conectaţi. Numai că, această conexiune ne este dezvăluită la cel mai de jos nivel al Lumii Infinitului, şi în măsura în care noi ne-am separat de ea.

Cu alte cuvinte, în prezent, noi nu ne aşteptăm să îndeplinim toate condiţiile garanţiei ce guvernează Lumea Infinitului şi în care noi eram absolut conectaţi cu toate dorinţele noastre ca un singur tot, şi unde se afla un singur suflet, situat în centrul întregii Creaţii. Noi trebuie doar să înţelegem că am rămas legaţi împreună, tu şi cu mine, şi că este o conexiune între noi.

Aceste legături există între toate sufletele care în trecut erau împreuna, iar astăzi sunt separate. Însă toţi avem nevoie să ne întoarcem în centrul din care am venit.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2011 despre Garantia Mutuala

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiindcă ne întoarcem la Lumea Infinitului de la locul de la marginea univesului, unde fiecare din noi a fost aruncat, şi ne apropiem de centru, simţim o apropiere din ce în ce mai mare cu alţii. Şi aşa este până când începem să ne întoarcem la Infint. Asta înseamnă că noi ne întoarcem ca să efectuăm legea unităţii şi a garanţiei mutuale, la un nivel din ce în ce mai înalt, de-a lungul celor 125 de trepte de conexiune în care fiecare depinde de toţi.

Om începe să descopere această interconexiune dorită şi integrală şi, în funcţie de ea, simte Lumina care îl umple în interior. După toate astea, el devine similar Luminii şi acum îl umple proprietatea dăruirii. Atunci, el începe să experimenteze lumea spirituală.

Toată această cale către Lumea Infinitului este considerată Lumea Spirituală fiindcă poate fi percepută numai prin extinderea conexiunii unuia cu ceilalţi. Toată realitatea lăsată în spatele acestei senzaţii este considerată ca fiind această lume, fiindcă astfel o simte cineva când a rupt legăturile cu toţi ceilalţi.

Cu alte cuvinte, sunt două tipuri de realitate. În una, ne dorim să ne separăm de ceilalţi toţi şi de aceea simţim această lume, iar dacă gravităm spre partea opusă, dorindu-ne să luăm legătura cu ei la loc, experimentăm Lumea Spirituală.

Legea garanţiei mutuale este legea supremă a creaţiei, este atemporală şi obligatorie pentru fiecare parte a sa. Tot ce înseamnă mineral, vegetal şi natură vie i se supune ei instinctiv, urmând chemarea interioară, sub influenţa genelor încorporate şi a forţelor naturii. În acelaşi fel se referă şi la om în fazele preliminare ale dezvoltării lui când se exercită această lege instinctiv, din interior.

Şi numai când omul ajunge la stadiul de „vorbitor” al dezvoltării începe să primească proprietăţile de a nu mai se supune orbeşte acestei legi. Omul trebuie să accepte această lege de bună voie şi să înceapă să o urmeze.

Mai întâi omul trebuie să descopere această lege, să o studieze, să înveţe să vrea să o urmeze, să ceară abilitatea de a o putea urma, adică să ceară să fie transformat de Lumina care Reformează. Şi când această Lumină coboară la el, el acceptă condiţiile garanţiei mutuale şi de buna voie începe să le urmeze, să le simtă şi să le ţină, descoperind astfel un suflet unificat, o legătură reciprocă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/2011 despre Garanţia Mutuală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In mintea mea inteleg ceea ce spui, dar in sufletul meu simt ca sunt complet nepregatit sa  ma anulez cum trebuie pentru a ma uni cu ceilalati. Cum imi pot dori asta?

Raspuns:  Niciodata nu ne vom dori sa avansam la stadii spirituale mai inalte. Si este bine ca realizam asta noi insine! Un individ intelege ca el nu doreste cu adevarat spiritualitatea in nici o conditie, opunandu-se unor povesti cu zane pe care lumea le-a inventat, in care  va pluti cu ingerii si va face orice va  dori, unde va primi putere totala si va vedea intregile lumi de la un capat la altul.

Daca incepem sa intelegem sensul adevarat al realitatii spirituale, care este deasupra oricarui beneficiu egosit, noi ne putem imagina doar, apoi evident nu il vom mai dori. Trebuie sa intelegem ca toate schimbarile din interiorul nostru sunt facute doar de Lumina Superioara care corecteaza. Trebuie sa ne eleveze si sa ne dea noi calitati. Doar prin realizarea acestor calitati, prin intelegerea, perceptia si controlarea lor, noi vom fi apti sa privim lumea prin ele. Acesta este felul prin care treptat devin o noua persoana.

Voi incepe sa simt asta deasupra corpului animal cu care ma identific  eu in prezent, o anume echivalenta cu Cel de Sus se construieste in mine – o noua forma sau Kli numit “ vorbitor”  in mine,insemnand “ unul care este similar cu creatorul” [ “Adam”, “ om “ se trage din cuvantul “ Domeh” adica “ similar”]. Acest individ va fi calare , deasupra  “ magarului “ meu [ “magar” , “Hamor” , provine de la cuvantul “ Homer”  adica “ substanta”] , in varful dorintelor mele de mai inainte. De aceea o persoana care a mai calarit un magarus intelege si simte Creatorul. Dar magarul nu intelege si nu simte!

Aceasta alcatuire a omului in noi are loc prin virtutea Luminii care corecteaza. Nu este ceea ce noi noi ne dorim din propria initiativa, desigur ca nu! Magarul nostru (adica noi,in prezent) nu doresta ca omul sa apara! La urma urmei, omul va incepe sa il stapaneasca pe magar.

Intre timp, magarul  vrea sa primeasca ceea ce doreste. Din acest motiv, in mod natural, in prezent noi nu ne dorim adevarata stare spirituala. Cu cat avansam mai mult, cu atat mai mult in mod treptat incepem sa intelegem aceea ca lumea spirituala e total opus a ceea ce noi ne asteptam sa fie si ca atare nu o mai dorim.

Avansarea viitoare e posibila  doar prin virtutea influentei grupului,  care ne va satura/umple cu importanta atingerii spirituale. Doar la acest grad noi vom fi capabili sa avansam, dar nu avem resursele/fortele sa facem asta singuri.

Din prima parte a lectiei de Kabbalah 3/16/11 scrieirile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca eu nu iau forte de la grup,  atunci inevitabil voi atinge  stadiul goliciunii totale, unde nu voi avea nici un fel de forte ca sa avansez (si in general, trebuie sa ating stagiul acesta). Asta inseamna  ca nu voi vrea sa ma apropi  catusi de putin de spiritualitate in modul in care se prezinta  dorintei mele egoiste.

Apoi nu voi stii ce sa fac. Ar trebui sa las totul in urma si sa ma intorc acasa? Dar ce se va intampla cu mine apoi? De aceea, ma aflu intr-o pozitie precum a unei masini in stationare, incapabil sa gasesc forta sa ma deplasez mai departe. Dar deasemenea nu ma pot misca nici inapoi si nu pot intoarce intr-o parte pentru ca indiferent unde ma uit, la 360 de grade imprejurul meu, nu vad nici o cale de iesire.

O persoana poate ramane in aceasta stare ani de zile! Va continua asa pana cand in final va intelege ca grupul este singurul mijloc, sursa de unde el poate primi forta sa “ suporte/tolereze ”  spiritualitate. Iar cand primeste aceasta forta de la grup, de a tolera daruirea, la fel ca si constientizarea ca este important sa iasa afara, si sa atace, si sa cucereasca starea spirituala, iar apoi va incepe sa avanseze.

De aici devine clar ca numai conexiunea cu mediul ofera  oportunitatea pentru noi sa facem un pas mai departe. Este similar cu o samanta  in pamant care trebuie sa absoarba toate sarurile si mineralele din sol pentru a creste. Cresterea  sufletului in aceasta persoana mai tarziu se va desfasura sub influenta fortelor pe care le primeste de la mediul inconjurator.

Prin el insusi el are doar Reshimo (gena spirituala). El a trait precum un “ magar “ exsitand doar la nivelul animat, si apoi el a atins starea  “neutra ” (precum starea de repaus) cand el nu a mai vrut sa avanseze de acolo inainte. Aceasta inseamna ca materialul sau, Kli-ul animat, s-a epuizat pe sine ca un bob care s-a descompus in pamant, si de acolo inainte nu a mai fost nimic ce ar fi putut face.

Asta se petrece cand devine clar daca are sau nu are un punct in inima pentru ca acum devine singurul punct  care il separa de intreaga dorinta egoista. Acum ramane singur si o persoana nu vrea sa avanseze impreuna cu el.  Oricum, daca el acum ataseaza acestui punct dorintele si impresiile de la mediu, si inspiratia de la maretia scopului, apoi el va fi capabil sa avanseze cu acel punct. Nu exista alte mijloace.

Din acest motiv intregul nostru suflet este in afara noastra – se afla in toate fortele, gandurile si valorile pe care le primim de la mediu. Tot ceea ce ramane din noi este un mic punct, singurul lucru pe care il avem. Acest punct este mijlocul de conectare intre “ magarii “ nostri [ materia egoista; dorinta] si umanul din noi. Este numit “ punctul din inima”, picatura semintei spirituale.

Asa cum sunt verigi intermediare,de tranzitie, intre toate nivelele : coralii intre neanimat si vegetativ, miticul “ Kelev Sadeh “ care este jumatate planta si jumatate animal  si maimuta intre nivelul animal si uman, asa si punctul din inima este mijolcul sau trambulina pentru propulsarea in sus, de la om la Creator!

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/15/11 Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie sa mai stim ca in afara de ” punctul din inima ” – partea opusa a sufletului sfant, noi nu vom primi nimic in afara de asta de sus. Nici macar o dorinta spirituala aditionala nu se va trezi in mine.

Eu trebuie  sa primesc orice altceva de la mediu, care este  locul unde se afla  Kli-ul meu spiritual, insemnanad toate dorintele in care eu voi revela lumea superioara, Creatorul,Viata spirituala. Aceasta dorinta e numita “ maretia scopului”  pentru ca in acest fel este exprimata in senzatia mea.

Mie mi  se pare  ca importanta nu apartine scopului ci acel scop e cu totul altceva, dar de fapt, importanta insasi este Kli-ul spiritual. Nu este prin virtutea acestei importante ca eu voi realiza scopul, ca si cum ar fi fost o busola care ar fi determinat directia in care trebuia sa merg.Mai degraba, scopul e precis in interiorul acestei dorinte pe care o primesc de la  mediu.

Poti simti cum dorinta spirituala difera de cea materiala—se imprastie la oricine, ca aerul. Aceasta nu este satisfacere egosita pe care o persoana o primeste iar alta are o lipsa ca rezultat. Spiritualitatea nu descreste pentru  a fi divizata atunci cand o trec la altcineva. Este indeajuns pentru toti! Este in acelasi fel in care poti aprinde mii de lumanari de la o singura lumanare iar primul foc nu va deveni mai mic.

De aceea, odata ce imi incep avansarea spirituala doar cu punctul din inima, curand o sa ma trezesc la niste intersectii ale drumului si nu voi stii incotro sa merg. Eu nu voi mai gasi alte forte in interiorul meu sau aspiratia de a continua. La acel moment, de unde imi pot lua motivatia, stimulentul si directia ca  sa vin la grup si sa cer maretia scopului de la el?

Daca am avut acea dorinta interioara, apoi imediat o voi realiza intr-un fel. Dar ce pot face daca nu  o am? Oare trebuie ca grupul sa aiba grija asigurandu-se ca voi avea impresia maretiei scopului, daruirea, sau va trebui ca incontinuu sa caut personal  asta?

Aceasta este atunci cand venim la notiunea garantiei mutuale. In general noi trebuie sa avem grija de orice pentru a deveni un “ mediu spiritual” care trezeste fiecare persoana care intra in el. Ofera un exemplu si stimuleaza dorintele cuiva, aratand ca altii au ceva ce eu nu am. Aprinde invidia pentru atingerea spirituala la fel ca in lumea asta cand vad casele si masinile altor oameni si asta imi creste dorinta.

Societatea trebuie sa  aleaga forma corecta prin care va veni in relatie cu fiecare din memebri ei, asigurandu-se ca nu va avea un moment de odihna. Dar o persoana trebuie sa aiba un punct in inima propria sa trezire, pentru a fi precum samanta spirituala care e plantata in sol pentru a veni in contact cu solul pentru prima oara. Si acest “ sol “, mediul inconjurator,  trebuie sa fie pregatit sa ii ofere tot ce are nevoie in raport cu prima sa cerere.

In aceasta privinta, noi trebuie sa intelegem ca fiecare persoana  care lucreaza la elevarea scopului pentru altii nu ii ajuta facand asta, dar el construieste aceasta cladire a maretiei pt el insusi. El construieste mediul comun pentru toti. Mediul nu poate fi bun pentru o persoana si in acealasi timp sa fie rau pentru o alta si tot asa pentru o a treia parte. Este garantie mutuala pentru toata lumea. De aceea, ori suntem toti  impreuna intr-o singura barca si atingem toti scopul, sau, daca cineva esueaza putin  in a oferi  eforturi suficiente raportat la cat el ar fi putut,  pentru a asigura trezirea comuna, apoi nimeni nu va realiza succesul.

Aceasta este ca sa spunem, fiecare persoana nu ar trebui sa se ingrijoreze despre sine insusi sau cum poate fi el inspirat de mediu prin maretia scopului. Daca ma ingrijorez ca fiecare dintre prietenii mei vor avea senzatia maretiei scopului, in acest fel imi construiesc prorpiul Kli.

Nu pot avea grija de mine pentru ca asta se va dovedi a fi egoist.Dar daca am grija de ceilalti, atunci aceasta necesitate spirituala se intoarce la mine ca un Kli perfect gata pregatit.

Noi suntem toti conectati intr-un singur sistem unde  partea mea inferioara (AHP) se conecteaza cu partile superioare (Galgalta Eynaim) ale tuturor celorlalti.De aceea cand eu am grija de toti ceilalti cu AHP-ul meu, apoi in raspuns, primesc  de la ei senzatia a Galgalta Eynaim a lor—senzatia dorintei  sa daruiesc, care mie imi lipseste.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 3/16/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Portiunea saptamanala de Torah “ Pekudei (descrieri/explicatii])“ descrie cine participa la ridicarea Templului/Cortului (Ithamar fiul lui Aaron; Bezalel fiul lui Hur;  Aholiav fiul lui Achisamach), la fel ca si structura Cortului, materialele folosite  pentru impodobirea lui, cu toate specificarile cum trebuie sa fie toate accesoriile si imbracamintea sacra… Dupa ce munca pentru constructia Cortului este incheiata,el il aduc la Moise, iar Moise il binecuvanteaza.

Cortul este sufletul nostru. Nu este nimic mai important decat construirea lui din moment ce toata munca noastra consta in construirea sufletului integral, unicitatea noastra a tuturor. Fiecare din noi este o parte a sufletului colectiv care este privit  ca “Adam” (om sau uman), iar cand construim o conexiune corecta intre noi, inseamna ca noi construim Templul.

Cabalistii ne-au transmis cunostintele si programul pe care trebuie sa il realizam in limbajul ramurilor. Cand ei ne povestesc despre copaci si roci, despre ce textile si metale trebuie sa folosim si cine in mod special trebuie sa faca aceasta munca, ei vorbesc despre cele patru nivele ale dorintei noastre (nemiscat, vegetativ, animal si vorbitor), precum si felul in care aceste dorinte trebuie sa se inter-conecteze. Unificandu-le, noi, gradual, construim sufletul integral unde descoperim prezenta Creatorului, Lumina superioara. Astfel, Cortul devine locul vietii noastre spirituale.

Este scris: “ Am creat inclinatia rea, iar Torah ca o mirodenie”. Aceasta inseamna ca intai noi trebuie sa stim cat de mult ne uram unii pe ceilalti. Apoi reformam  aceasta ura si o intoarcem in dragoste si unicitate.

Indiscutabil ca este cale lunga care nu poate fi descrisa in cateva cuvinte, dar cand atingem conexiunea dintre noi si descoperim ca de fapt este vasul, recipientul pentru Lumina Superioara si viata spirituala, incepem sa realizam cat de dificil si ce munca delicata este. Noi trebuie, cu mare acuratete, cu o pereche de clesti,  sa asamblam vasul conectand toti oamenii din lume, unul cu celalalt.

Noi va trebui sa facem asta, iar aceasta munca deja s-a pornit in generatia noastra. Noi trebui sa atingem punctul cand egoismul global se dezvaluie in noi. Astfel, metoda corectiei lui, intelepciunea cabalei devine revelata de asemenea.

Ea descrie in ce fel noi ar trebui sa fim inter-conectati si cum sa obtinem forta superioara, Lumina care reformeaza, care ne va ajuta sa ne unim, deoarece, asa cum suntem acum, nu exista fundatii pentru conexiunea dintre noi. In gradul unificarii, noi vom incepe sa intelegem ce descrie Biblia pentru ca ne spune despre corectia noastra, despre intemeierea conexiunii dintre noi.

Aceasta descriere este vazuta ca un manual al construirii unei case cu toate accesoriile si amenajarile interiaore, dar care devine un sanctuar. Sacru (Kadosh) inseamna separat de egoismul nostru care se afla deasupra noastra. Cand noi ne unim intre noi,  uniunea dragostei este privita ca sfinteinie. Acesta este gradul Binei, nivelul daruirii pe care o dobandim prin dragostea catre alti, cand ne unim in garantie mutuala precum un singur om cu o singura inima.

Cand gradual aranjam o asemenea conexiune noi ne unim din nou intr-un suflet si gasim acea Lumina care ne umple, adica prezenta Creatorului. Prin intermediul fortei care este revelata In unitatea dintre oameni, tu te poti inalta la un nivel superior.

Aceasta in ciuda faptului  ca are loc in “desertul” arid insemnand o persoana care nu mai are nici un strop de putere, nici un loc unde sa se duca si nu stie cum sa se miste inainte si totusi forta superioara este revelata si ne arata cum sa ne ridicam din ce in ce mai sus pana cand atingem pamantul lui Israel, dorinta in totalitate indreptata direct la Creator. Dorinta noastra egoista devine pe deplin transformata pentru daruire, pentru binele altora in acord cu principiul “ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.”

Din lectia saptamanala a Portiunii din Torah 3/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este posibil sa unim intreaga lume, cand natiunile, tarile si religiile sunt asa de diferite in toate privintele?

Raspuns: Acestea sunt diferente egoiste. Daca ne unim spiritual, ele dispar, si noi devenim ca un om cu o singura inima.

Diferentele pamantesti nu ne despart. Unul isi condimenteaza cu piper mancarea, altul nu. Unul tine ceremoniile intr-un fel, celalalt in alt fel. Aceasta nu ne face diferiti. Ba chiar mai mult de atat, asa incepem sa ne respectam reciproc.

Sa fim diferiti, nu ne impiedica sa ne unim spiritual. Se intampla contrariul; unindu-ne deasupra diferentelor noastre egoiste, le intarim, si intreaga forta este indreptata catre uniunea spirituala.

Din partea a 4. A a lectiei zilnice de cabala, 15.03.2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Incepand cu a doua restricţie (Tzimtzum Bet) şi din, obiecte spirituale (Partzufim) se nasc, nu cum au fost în lumea lui Adam Kadmon, una sub alta. Din moment ce fiecare dintre ele conţine acum o parte inferioară care nu poate fi utilizata, AHP (Awzen, Hotem, Peh), această parte coboară la gradul spiritual inferior.

Cu alte cuvinte, Partzuf-ul lucrează cu Galgalta ve Eynaim lui (partea superioară), în timp ce AHP-ul său intră în GE a Partzuf-ului inferior. În consecinţă, AHP-ul din urmă se încadrează în GE al unui Partzuf chiar mai mic, şi aşa mai departe.

Rezultă că partea superioară a fiecărui Partzuf devine îmbrăcata în partea de jos a Partzuf-ului superior de deasupra, în timp ce partea inferioară coboară în partea superioară a Partzuf-ului inferior. Deci, unde este Partzuf-ul în sine independent de cel superior sau de cel inferior? Nu are nimic propriu!

Acesta este modul în care sufletele devin legate precum rotile dintate, este acelaşi principiu. Tu nu esti liber de orice legătură cu toti ceilalti. Esti creat iniţial în interiorul unei astfel de construcţii, unei astfel de structuri interioare a Malchut al sufletului integral, unde nu există nici o parte care sa nu fie conectata cu toate celelalte.

Orice dorinţă la toate nivelurile  Aviut-ului (asprimii) este în legătură cu restul, toată lumea este conectata cu toţi ceilalţi, şi nimeni nu are nici o parte libera, nici măcar un grad de libertate. Cel de sus mereu imi spune ce să fac, în timp ce cel inferior determină cum ar trebui să-l servesc. Prin urmare, fiecare dintre noi este legat ca si cum ar avea o frânghie pe ambele părţi şi ii este imposibil de a face o singură mutare independent.

Atunci cum ne putem elibera şi sa avem libertatea de a alege?! Dacă în loc de toate aceste sfori legate, începeti să experimentati lanţurile iubirii, corzile participarii reciproce, veţi fi vindecati de aceasta „claustrofobie”, sentimentul că sunteti bine legati si ingropati de vii într-un sistem în care nu aveţi nici un gând independent sau dorinţa, nici un individual „Sine”.

În ceea ce priveşte libertatea, aceasta poate fi cumparata doar cu dragoste: De dragul iubirii, eu insumi voi dori sa le servesc tuturor şi sa intampin binevoitor aceasta conexiune. Această legătură va fi dezirabila pentru mine! Şi in acest fel voi obţine libertatea, aerul curat, şi întregul sistem va fi al meu: voi fi Creator în legătură cu acesta.

Această proprietate miraculoasă ne patrunde după Tzimtzum Bet, atunci când primeşte Malchut scânteia din Bina, datorită careia câştiga oportunitatea de a se raporta la ceilati cu daruire.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi existăm într-un sistem de legi la muncă. Există forţa superioară care ne influenţează şi doreşte să dăruiască bine. Prin urmare, a creat dorinta de a ne bucura, pe care o poate umple cu placere.

Fiinţă creată primeşte plăcere în special prin a deveni identica cu forţă superioară: perfecta şi eterna. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să atingă aceleaşi senzaţii, nivel, adâncime, putere, şi statut dupa cum se refera la această forţă superioară.

Forţa principală este considerată ca fiind Creatorul, în timp ce cea secundara este fiinta creata. Această forţă secundara trebuie să fie supusa transformărilor în timp ce acumuleaza impresii diverse pana ce urcă toate cele 125 de grade spirituale. Ea trebuie să le experimenteze pe cont propriu, printr-o căutare independenta, înţelegere, conştientizare, percepţie şi efortul de a atinge toate acestea, în timp ce aspiră să ajungă la o stare pregătita pentru ea de către forţa superioară.

Prin urmare, evolutia creaturii implică un element de participare personala, sentimentele si gandurile proprii, o conştientizare a propriei existenţe şi atingeri. Dar creatura nu are posibilitatea de a face ceva pe cont propriu, cu excepţia unui singur lucru: dorinţa de a se schimba. De fapt, forţa transformării, programul şi comanda ei vin numai de la forţa iniţială a daruitorului, Creatorul.

Succesul unuia în muncă este determinat de învăţarea de a împarti intreaga avansare în două părţi: munca atribuita creaturii şi munca efectuata de către cel superior. Ei sunt parteneri, dar munca lor integrală este distribuita în funcţie de ceea ce se referă la om şi ceea ce se refera la Creator.

Cheia nu este de a încerca să se faca munca Creatorului, in încercarea de a se reforma pe sine şi lumea. Munca unei persoane este de a dori schimbarea. Şi aceste transformari trebuie să apară deasupra naturii mele, care este considerată ca fiind,”deasupra motivului meu”. Asta înseamnă că direcţia transformării mele, precum şi proprietăţile şi senzaţiile interne, care sunt formate în mine sunt cu totul de neînţeles pentru mine, deoarece am primit o nouă natură.

Neavând nici o idee unde este unul sau spre ce se îndreaptă el este un semn sigur al unei noi naturi ce apare într-o persoană. La urma urmei, dacă omul ştia şi simţea totul în avans, toate modificările ar fi avut loc în acord cu egoismul lui, natura lui.

Atunci când o persoană creşte în propria sa natura, el este oarecum conştient de ceea ce il aşteaptă şi face alegeri pentru a beneficia egoismului său prezent. Dar, în spiritualitate, atunci când dorim să obţinem o natură diferită şi să devenim egali cu Creatorul, ne miscam mereu spre ceva necunoscut si imprevizibil. Atragem numai forţele dezvoltarii in noi înşine.

Cu toate acestea, în esenţă, există o singură forţă, care este împărţită în mai multe componente în funcţie de utilizarea acesteia: dorinţa noastră individuală, iniţiala, ”punctul din inimă”, puterea grupului, forţa studiului, şi, în final, forta care de fapt acţionează asupra noastra si ne reformeaza, care se numeste Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, Importanţa studiului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→